[De ce nu trebuiau reduse pedepsele celorlalţi inculpaţi; totuşi încadrarea corectă e de genocid]

Opinia separată a judecătorilor Paul Florea şi Dimitrie Onică referitoare la reducerea neîntemeiată a pedepselor aplicate inculpaţilor Coman Ion, Sima Traian, Deheleanu Ion şi Corpodeanu Ioan şi cu privire la menţinerea greşită a soluţiei de achitare a inculpatului Radu Tinu.

I. Aşa cum s-a reţinut în expunerea situaţiei de fapt de către ambele instanţe - de fond şi de recurs -, în perioada 16-22 decembrie 1989, în municipiul Timişoara au avut loc manifestaţii paşnice ale locuitorilor acestui oraş îndreptate împotriva regimului comunist.

Conducerea statului şi partidului comunist de la acea dată, în frunte cu Nicolae şi Elena Ceauşescu, au hotărît reprimarea prin violenţă a acestor proteste.

Inculpaţii Coman Ion, Sima Traian, Deheleanu Ion şi Corpodeanu Ioan împreună cu alţi inculpaţi, care deţineau diferite funcţii cu putere de decizie în aparatul de partid şi de stat - pe plan central şi local -, au luat parte la organizarea directă a folosirii forţei împotriva persoanelor care au protestat paşnic, în perioada menţionată, pe străzile Timişoarei.

La acţiunile de reprimare au participat trupe ale Ministerului de Interne, ale Departamentului Securităţii Statului şi ale Ministerului Apărării Naţionale, sub autoritatea cadrelor de conducere ale acestor arme.

În aceste împrejurări, în perioada 17-22 decembrie 1989, instanţele au reţinut că au fost împuşcate 325 de persoane din care au considerat că s-a dovedit, cu probe certe, că 72 au decedat şi 253 au fost rănite.

Persoanele asupra cărora s-a tras au prezentat, de regulă, un singur orificiu de pătrundere a glonţului.

Printre 325 de victime împuşcate s-a constatat că:

- 29 au fost împuşcate în raza de acţiune a dispozitivului organizat pentru reprimare din Piaţa Libertăţii, Piaţa 700, iar din acestea, 4 au decedat şi 25 au fost rănite;

- 44 au fost împuşcate în raza dispozitivului Operă-Catedrală-Bdul Politehnicii, din care 17 au decedat, iar 27 au fost rănite;

- 30 au fost împuşcate în raza dispozitivului plasat în Calea Lipovei, din care 6 au decedat, iar 24 au fost rănite;

- 36 au fost împuşcate în raza dispozitivului Podul Decebal - Piaţa Traian, din care 7 au decedat, iar 29 au fost rănite;

- 6 au fost împuşcate în raza dispozitivului Calea Aradului, din care 2 au decedat, iar 4 au fost rănite;

- 27 au fost împuşcate în raza dispozitivului Calea Girocului - Complexul Studenţesc, din care 11 au decedat, iar 16 au fost rănite;

- 5 au fost împuşcate în raza dispozitivului Calea Şagului - Piaţa Maria - Tudor Vladimirescu, din care 3 au decedat şi 2 au fost rănite;

- 2 persoane au fost rănite prin împuşcare în raza dispozitivului din Calea Buziaşului;

- un tînăr rămas neidentificat, a fost împuşcat mortal lîngă restaurantul Cina[1];

- o persoană a fost împuşcată mortal lîngă Spitalul de ginecologie[2], o altă persoană a fost împuşcată mortal în apropierea Gării de Nord, iar 3 persoane au fost rănite lîngă Hotelul Nord[3];

- 2 persoane au fost rănite prin împuşcare în Calea Buziaşului[4].

Faptele comise de inculpaţii Coman Ion, Sima Traian, Deheleanu Ion, Corpodeanu Ioan au fost calificate ca omor deosebit de grav săvîrşit asupra mai multor persoane, infracţiune prevăzută de art. 174-176 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a din acelaşi cod şi tentativă la această infracţiune.

Pentru infracţiunile menţionate, Coman Ion a fost condamnat de instanţa de fond la 25 ani închisoare, Sima Traian la 20 ani închisoare, Deheleanu Ion şi Corpodeanu Ioan la cîte 18 ani închisoare.

Curtea Supremă de Justiţie, în completul de nouă judecători, ca instanţă de recurs, cu votul a 7 judecători din cei 9 a redus pedepsele aplicate acestora, după cum urmează: pentru inculpatul Coman Ion de la 25 ani la 15 ani închisoare, pentru inculpatul Sima Traian de la 20 ani la 15 ani închisoare, pentru inculpaţii Deheleanu Ion şi Corpodeanu Ioan de la cîte 18 ani la cîte 15 ani închisoare.

Soluţia de reducere a pedepselor pronunţată de instanţa de recurs prin opinia majoritară (7 din 9 judecători) nu se justifică pentru mai multe considerente.

În primul rînd, în cauză s-a reţinut că a fost săvîrşită infracţiunea de omor deosebit de grav asupra mai multor persoane - 72 - ceea ce învederează pericolul social sporit al faptelor.

În al doilea rînd, împrejurările şi modalităţile în care au fost comise, şi anume, folosirea trupelor înarmate cu armament de război ale Ministerului de Interne, Departamentului Securităţii Statului şi Ministerului Apărării Naţionale împotriva persoanelor neînarmate care au manifestat paşnic împotriva regimului totalitar comunist.

În al treilea rînd, încercarea disperată de a scăpa de răspundere pentru reprimarea cu violenţă a populaţiei municipiului Timişoara prin participarea la organizarea sustragerii a 40 de cadavre din cele 72, transportarea lor la Bucureşti şi incinerarea acestora, acţiune ce aminteşte de lagărele de gazare din timpul celui de-al doilea război mondial.

În fine, reţinerea şi arestarea ilegală a 832 de persoane[5], pînă la data de 19 decembrie 1989, învederează, de asemenea gradul de pericol social al faptelor comise de inculpaţi.

Faţă de toate aceste împrejurări, aşadar Curtea Supremă de Justiţie, ca instanţă de recurs, prin opinia majoritară a completului de 9 judecători, nu trebuia să reducă pedepsele aplicate inculpaţilor de către instanţa de fond.

De altfel, deşi instanţele au condamnat pe inculpaţi pentru săvîrşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 176 lit. b Cod penal şi tentativă la această infracţiune, faptele comise de aceştia erau susceptibile a fi încadrate în infracţiunea de genocid, prevăzută de art. 357 Cod penal pentru care fuseseră trimişi în judecată.

Dar, întrucît sub acest aspect al încadrării juridice a faptelor comise de inculpaţi, parchetul nu a declarat recurs împotriva soluţiei instanţei de fond, instanţa de recurs a fost pusă în imposibilitatea - legală - de a nu putea schimba încadrarea juridică din infracţiunea de omor deosebit de grav, pentru care au fost condamnaţi de prima instanţă, în aceea de genocid.

Luînd în considerare toate împrejurările în care a fost organizată şi executată reprimarea "colectivităţii" din municipiul Timişoara, în evenimentele ce au avut loc în decembrie 1989, săvîrşită prin uciderea şi vătămarea gravă a integrităţii fizice a unui număr de 325 persoane - din care 72 ucise şi 253 rănite grav prin împuşcare cu muniţie de război - se impunea ca fapta comisă de inculpaţi să fie calificată ca infracţiune de genocid, prevăzută de art. 357 Cod penal.

---

[1] în zona centrală a oraşului, ar fi de fapt în zona dispozitivului Operă - Catedrală.

[2] e vorba de Zăbulică Constantin, dar spitalul de ginecologie s-ar înscrie în zona dispozitivului Calea Şagului -Piaţa Maria, care a fost pomenit mai sus.

[3] Hotelul Nord se află în apropierea Gării de Nord.

[4] au mai fost pomenite.

[5] o adresă a Procuraturii Militare Timişoara din 1994, către Asociaţia "17 Decembrie", arată că numărul total al persoanelor arestate a fost de 978. Bănuiesc că numărul de 832 nu include minorii cărora li se dăduse drumul mai repede şi, eventual, pe cei ţinuţi în arestul M.I. sau al garnizoanei, care n-au mai trecut prin penitenciar.