[Recursul lui Radu Tinu]
7. Prin motivele de casare pe
care le-a formulat, inculpatul maior Radu Tinu susţine că în mod greşit a fost
achitat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d din Codul
de procedură penală, cerînd schimbarea temeiului achitării în art. 11 pct. 2
lit. a raportat la art. 10 lit. c din Codul de procedură penală.
În sprijinul motivelor invocate
se susţine că din moment ce s-a reţinut că activitatea acestui inculpat s-a
limitat la organizarea culegerii de informaţii specifice atribuţiilor funcţiei
îndeplinite, la verificarea, prelucrarea, sintetizarea şi raportarea lor, fără
a se implica în actele de reprimare soldate cu morţi şi răniţi, nu se mai
justifică aprecierea că activitatea sa nu întruneşte elementele constitutive
ale nici unei infracţiuni, ci trebuia să se considere că prin neimplicarea sa
în actele de reprimare nu a comis nici o faptă susceptibilă de a fi analizată
sub aspectul întrunirii elementelor constitutive ale unei infracţiuni.
Motivele de casare formulate de
acest inculpat nu sînt fondate.
Este adevărat că prin sentinţă
s-a reţinut, ca urmare a examinării întregului material administrat, că în
toată perioada în care s-a desfăşurat acţiunea de reprimare, inculpatul Radu
Tinu s-a limitat la organizarea culegerii de informaţii specifice atribuţiilor
funcţiei îndeplinite, la verificarea, prelucrarea, sintetizarea şi raportarea
lor, fără a se implica în actele de reprimare soldate cu morţi şi răniţi.
Dar, dacă s-a ajuns la concluzia
că o atare activitate, necontestată de inculpat, nu întruneşte elementele
constitutive ale vreunei infracţiuni, aceasta nu înseamnă că el nu a săvîrşit
nici o faptă din cele ce i s-au imputat prin actul de sesizare a instanţei, în
legătură cu acţiunea de reprimare ce s-a desfăşurat la Timişoara.
De aceea, în mod corect s-a
examinat de prima instanţă fapta reţinută în sarcina inculpatului prin prisma
elementelor constitutive ale infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată
şi a posibilităţii de a fi eventual încadrată într-o altă infracţiune, încît în
mod corect s-a dispus achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la
art. 10 lit. d din Codul de procedură penală, iar nu în baza art. 11 pct. 2
lit. a raportat la art. 10 lit. c din Codul de procedură penală, cum se solicită
prin motivele de casare.
Constatîndu-se, astfel, că prin
soluţia de achitare pronunţată nu s-a făcut o greşită aplicare a legii, pentru
a se justifica invocarea cazului de casare prevăzut la art. 3859
alin. 1 pct. 171 din Codul de procedură penală, se impune ca
recursul declarat de inculpatul Radu Tinu să fie respins ca nefondat, cu
obligarea sa la cheltuieli judiciare către stat.