[Recursul lui Radu Tinu]

 

                7. Prin motivele de casare pe care le-a formulat, inculpatul maior Radu Tinu susţine că în mod greşit a fost achitat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d din Codul de procedură penală, cerînd schimbarea temeiului achitării în art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c din Codul de procedură penală.

                În sprijinul motivelor invocate se susţine că din moment ce s-a reţinut că activitatea acestui inculpat s-a limitat la organizarea culegerii de informaţii specifice atribuţiilor funcţiei îndeplinite, la verificarea, prelucrarea, sintetizarea şi raportarea lor, fără a se implica în actele de reprimare soldate cu morţi şi răniţi, nu se mai justifică aprecierea că activitatea sa nu întruneşte elementele constitutive ale nici unei infracţiuni, ci trebuia să se considere că prin neimplicarea sa în actele de reprimare nu a comis nici o faptă susceptibilă de a fi analizată sub aspectul întrunirii elementelor constitutive ale unei infracţiuni.

                Motivele de casare formulate de acest inculpat nu sînt fondate.

                Este adevărat că prin sentinţă s-a reţinut, ca urmare a examinării întregului material administrat, că în toată perioada în care s-a desfăşurat acţiunea de reprimare, inculpatul Radu Tinu s-a limitat la organizarea culegerii de informaţii specifice atribuţiilor funcţiei îndeplinite, la verificarea, prelucrarea, sintetizarea şi raportarea lor, fără a se implica în actele de reprimare soldate cu morţi şi răniţi.

                Dar, dacă s-a ajuns la concluzia că o atare activitate, necontestată de inculpat, nu întruneşte elementele constitutive ale vreunei infracţiuni, aceasta nu înseamnă că el nu a săvîrşit nici o faptă din cele ce i s-au imputat prin actul de sesizare a instanţei, în legătură cu acţiunea de reprimare ce s-a desfăşurat la Timişoara.

                De aceea, în mod corect s-a examinat de prima instanţă fapta reţinută în sarcina inculpatului prin prisma elementelor constitutive ale infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată şi a posibilităţii de a fi eventual încadrată într-o altă infracţiune, încît în mod corect s-a dispus achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d din Codul de procedură penală, iar nu în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c din Codul de procedură penală, cum se solicită prin motivele de casare.

                Constatîndu-se, astfel, că prin soluţia de achitare pronunţată nu s-a făcut o greşită aplicare a legii, pentru a se justifica invocarea cazului de casare prevăzut la art. 3859 alin. 1 pct. 171 din Codul de procedură penală, se impune ca recursul declarat de inculpatul Radu Tinu să fie respins ca nefondat, cu obligarea sa la cheltuieli judiciare către stat.