[Constatări referitoare la Bucur Viorel]
4. Cu privire la inculpatul cpt.
de miliţie Bucur Viorel
Probele administrate duc la
concluzia că în ziua de 22 decembrie 1989, după înlăturarea regimului
dictatorial, inculpatul cpt. Bucur Viorel a însoţit pe generalii Nuţă
Constantin şi Mihalea Velicu în călătoria pe care au făcut-o, cu un autoturism
"ARO", pînă în localitatea Moraviţa[1],
iar la înapoiere a trecut cu ei pe la domiciliul mamei sale, unde au rămas
foarte puţin, după care aceştia au plecat fără el la aeroportul Timişoara.
În această privinţă, inculpatul
cpt. Bucur Viorel a declarat constant că, din ordinul g-ralului Nuţă
Constantin, a urcat în autoturismul în care se aflau cei doi generali,
însoţindu-i pînă la P.C.T.F.[2]
Moraviţa, de unde Nuţă Constantin a avut o convorbire telefonică la
Inspectoratul General al Miliţiei, după care, înapoindu-se la Timişoara, au
trecut pe la domiciliul mamei sale. A susţinut că la aceasta au stat puţin
timp, pentru a bea apă, după care cei doi generali au plecat fără el la
aeroportul Timişoara (filele 311-317 vol. VII, 243-245 vol. XII).
La rîndul său, martorul plut.
Mateiaş Miron, care a condus autoturismul "ARO", a relatat că, în
jurul orei 12,30 din ziua de 22 decembrie 1989, inculpatul cpt. Bucur Viorel a
însoţit pe generalii Nuţă Constantin şi Mihalea Velicu la Moraviţa, iar la
înapoiere s-au oprit la domiciliul mamei acestuia, unde au stat aproximativ 20
minute, după care au plecat la aeroport fără cpt. Bucur Viorel (filele 477-479
vol. XII).
În atare situaţie, se constată
că inculpatul cpt. Bucur Viorel a însoţit în condiţiile arătate pe generalii
Nuţă Constantin şi Mihalea Velicu pînă la Punctul de Control Trecere Frontieră
Moraviţa, precum şi la înapoiere, pînă la Timişoara, fără a se putea reţine
însă, datorită lipsei de probe în acest sens, că prin acea activitate de
însoţire i-a ajutat în vreun fel să se sustragă de la urmărire[3].
[1] Stamora-Moraviţa, la graniţa cu Iugoslavia.
[2] Punctul de Control Trecere Frontieră.
[3] Colonelul Filip Teodorescu scrie în cartea "Un risc asumat", pag. 118: "Generalul Macri era convins că Nuţă va fugi din ţară", şi relatează chiar că Macri ar fi avut intenţia să-l împuşte pe Nuţă, în 22 decembrie 1989. Coroborat cu faptul că Nuţă a mers pînă la graniţă, presupunem că a existat o intenţie a generalului Nuţă de a fugi în Iugoslavia, dar, ajuns la graniţă s-a răzgîndit.