[Constatări referitor la Popescu Ion, Sima Traian, Deheleanu Ion şi Corpodeanu Ioan]

 

                e) În ceea ce priveşte pe inculpaţii col. de securitate Popescu Ion, col. de securitate Sima Traian, col. de miliţie Deheleanu Ion şi lt. col. de miliţie Corpodeanu Ioan

                Chiar dacă recunoaşterile şi arătările lor reciproce sînt numai parţiale, relatările altor inculpaţi şi cele făcute de martori, precum şi numeroasele documente din dosar, ce se referă la activitatea desfăşurată de aceşti patru inculpaţi în perioada 16-22 decembrie 1989, confirmă pe deplin că fiecare dintre ei s-a implicat în executarea ordinelor de reprimare armată date de Ceauşescu Nicolae. Astfel, în raport de atribuţiile specifice ce le reveneau din funcţiile de conducere pe care le-au îndeplinit în cadrul Inspectoratului judeţean Timiş al Ministerului de Interne, inculpaţii col. Popescu Ion, col. Sima Traian, col. Deheleanu Ion şi lt. col. Corpodeanu Ioan au contribuit la organizarea şi conducerea întregii acţiuni ce a avut ca urmare uciderea prin împuşcare, a 72 persoane şi rănirea, tot prin împuşcare, a altor 253.

                Se relevă, în acestă privinţă, următoarele:

                Inculpatul col. Popescu Ion a declarat că în jurul orei 17 din după amiaza zilei de 16 decembrie 1989, după ce a fost informat de subordonaţi că se strigau lozinci antiguvernamentale, a adunat cadrele împreună cu col. Deheleanu Ion şi a trimis, din dispoziţia primului secretar Bălan Radu, plutonul de intervenţie al miliţiei pentru a restabili ordinea la comitetul judeţean de partid, unde se adunaseră aproximativ 300 persoane ce manifestau împotriva lui Ceauşescu Nicolae, că apoi a trimis 40 cadre sub comanda lt. col. Corpodeanu Ioan în zona Bd. 6 Martie pentru a bloca pe demonstranţi (filele 90 verso vol. VI, 80-81 vol. XII), că în după amiaza zilei de 17 decembrie 1989 s-a instituit la comitetul judeţean de partid un comandament pentru menţinerea ordinii, stabilindu-se ca el să rămînă acolo pentru asigurarea pazei sediului, că în jurul orei 19 din seara zilei respective s-au auzit focuri de armă, iar în cursul nopţii a luat legătura cu subofiţerii de la dispeceratul Inspectoratului Ministerului de Interne, care l-au informat în legătură cu desfăşurarea evenimentelor şi a trimis pompieri pentru stingerea incendiilor (filele 91-92 vol. VI, 82-83 vol. XII).

                A mai învederat că în dimineaţa zilei de 18 decembrie 1989 mergînd la inspectorat, i-a găsit pe generalii Nuţă Constantin şi Mihalea Velicu formînd cele 8 dispozitive de luptă, pentru stabilirea cărora col. Deheleanu Ion le-a adus harta oraşului, că pe la ora 12, mergînd cu maşina prin oraş, i-a găsit în Calea Aradului pe gl. Mihalea Velicu şi col. Deheleanu Ion, care erau nervoşi pentru că nu veniseră oamenii în dispozitiv (fila 93 vol. VI). A recunoscut, totodată, că în noaptea de 16/17 decembrie 1989 au fost reţinute, din dispoziţia sa, numeroase persoane (filele 91 verso vol. VI, 262-263 vol. XXI), precum şi că după ce a plecat din Timişoara, pe cînd se afla la Beiuş, a aplicat autoturismului pe care îl conducea numărul de rodaj peste numărul real de înscrierea în circulaţie (filele 96 vol. VI, 87 vol. XII).

                La rîndul său, inculpatul col. Sima Traian a declarat iniţial că a făcut parte din comandamentul instituit pentru a urmări evoluţia evenimentelor, în care calitate în dimineaţa zilei de 17 decembrie 1989 a trasmis subordonaţilor săi ordinul generalului Macri Emil de intensificare a muncii operative în vederea depistării şi neutralizării organizatorilor manifestaţiilor, că după teleconferinţa din seara aceleiaşi zile s-au înarmat, inclusiv cu muniţie de război, iar în dimineaţa zilei de 18 decembrie 1989 a organizat la penitenciar activitatea de investigare a celor arestaţi în timpul demonstraţiilor, după care s-a deplasat la spitalul judeţean pentru a organiza investigarea răniţilor (filele 146, 147, 151, 153 vol. VI, 14 vol. VII), pentru ca în faţa instanţei să susţină că nu ar fi existat nici un comandament pe linie de securitate (fila 99 vol. XII), dar să recunoască faptul că a trimis subalternii în rîndul demonstranţilor pentru a culege informaţii cu privire la iniţiatori, intenţii şi evoluţiile prezente şi viitoare şi să precizeze că între organele de partid şi cele de securitate şi miliţie, ca şi între el şi col. Deheleanu Ion a existat o colaborare pentru restabilirea situaţiei (filele 100-103, 108-111 vol. XII). În ceea ce priveşte persoanele reţinute în noaptea de 16/17 decembrie 1989, a susţinut că abia în dimineaţa zilei de 17 decembrie 1989 a luat cunoştiinţă despre aceasta şi că, în convorbirile telefonice pe care le-a avut în acea noapte cu comandantul Penitenciarului Timişoara, nu a discutat decît despre pregătirea mijloacelor tehnice de ascultare a celor încarceraţi pentru trecerea frauduloasă a frontierei.

                Inculpatul col. Deheleanu Ion a declarat că s-a format un comandament la comitetul judeţean de partid, că după teleconferinţă s-a dat ordin ca întreg efectivul de lucrători de miliţie, securitate şi al armatei să fie înarmaţi cu tot armamentul din dotare, inclusiv cu muniţie de război, cadrele de miliţie primind pistoale mitralieră cu cîte 120 astfel de cartuşe, că inculpatul Coman Ion a dat ordin să se tragă în demonstranţi, fiind posibil să fi tras şi lucrătorii de miliţie (filele 262, 268 vol. VI, 153-155 vol. XII), că în dimineaţa zilei de 18 decembrie 1989 s-au constituit cele 8 dispozitive de luptă, cu care prilej el a sugerat unde să fie instalate o parte din acestea, iar lt. col. Corpodeanu Ioan s-a ocupat de întocmirea situaţiei efectivelor de miliţie disponibile (filele 274 vol. VI, 155-156 vol. XII), precum şi că el a procurat autoizoterma pentru transportul cadavrelor (filele 263-265, 268-269, 156-158 vol. XII).

                În fine, inculpatul lt. col. Corpodeanu Ioan a declarat că a fost constituit un punct de comandă al acţiunii condus de generalii Nuţă Constantin şi Mihalea Velicu, fiind cooptaţi în aceasta şi inculpaţii Sima Traian şi Deheleanu Ion, că în dimineaţa zilei de 18 decembrie 1989 col. Deheleanu Ion a adunat efectivele de miliţie, le-a împărţit în 8 dispozitive de luptă pe 2 schimburi, după care împreună cu g-ralul Mihalea Velicu le-a instruit, că a participat şi el la nominalizarea pe schimburi a lucrătorilor de miliţie pentru dispozitivele de luptă, că inculpatul Deheleanu Ion l-a chemat la el în seara de 18 decembrie 1989 la punctul de comandă, unde g-ralul Nuţă Constantin i-a ordonat să asigure încărcarea cadavrelor, că tot col. Deheleanu Ion s-a ocupat de aducerea autoizotermei şi i-a indicat ofiţerii care să participe la acestă operaţiune (filele 50-57, 60-69 vol. VII, 163-169 vol. XII).

                Aceste recunoaşteri parţiale şi arătări reciproce ale celor patru inculpaţi sînt completate de următoarele probe care confirmă că fiecare dintre ei a fost implicat în organizarea şi conducerea acţiunii de reprimare ordonate de Ceauşescu Nicolae, ce a avut ca urmare uciderea şi rănirea a numeroase persoane din Timişoara:

                Astfel, coinculpatul g-ral maior Macri Emil a arătat că, în după amiaza zilei de 17 decembrie 1989, inculpatul col. Popescu Ion s-a deplasat cu trupe de securitate şi de grăniceri la sediul fostului comitet judeţean de partid, pentru a nu mai permite pătrunderea demonstranţilor în acesta, precum şi că în noaptea de 17/18 decembrie 1989 cadre ale M.I. au tras în populaţie (filele 48 verso vol. VI şi 78 vol. XII), coinculpatul Bălan Radu a declarat că inculpatul col. Popescu Ion a stat tot timpul la comitetul judeţean de partid, la dispoziţia lui Coman Ion, de unde ţinea legătura cu Inspectoratul M.I. (fila 153 vol. IX), iar martorii plut. adj. Ilinescu Gheorghe şi plut. adj. Ilieş Cornel, care s-au aflat la dispeceratul Ministerului de Interne, au precizat că mesajele mai deosebite, ce se refereau la evoluţia evenimentelor din stradă şi ordinele de contracarare, le transmiteau la comitetul judeţean de partid, majoritatea fiind preluate de col. Popescu Ion (filele 260 şi 285 vol. XXI).

                Totodată, martorii Pocovnicu Paul, Grigorie Mihai, Dăncăneţ Constantin, Băitan Constantin, Gîrjoabă Constantin, Duma Silvestru, Văcăruş Aurica (filele 272-274, 284-288, 293-296, 345-347, 382-383, 388-390 şi 417-419 vol. XV), ca şi victimele Ardelean Gheorghe, Cheptănaru Radu, Camciuc Viorel, Cojocaru Mihai, Chihaia Ioan, Rusu Ioan, Marian Traian, Jichici Mihai, Gherasim Doiniţa, Borcuiaş Ana, Moldovan Vasile[1], Szabo Ernö, Toda Angelica Aleodora, Berejovschi Doru, Popa Gheorghe, Merluşcă Ioan, Antal Emeric, Suharu Anton, Costin Adrian şi Benea Trofin[2] (filele 126, 133, 153, 155, 168, 198, 205, 206, 231, 234-235, 236-237, 243-244, 275-277, 289-292, 304-305, 456-458 şi 472-474 vol XV, 88-91, 165-166 şi 217-221 vol. XVI), au făcut relatări în sensul că în numeroase zone ale municipiului Timişoara, inclusiv la spitalul judeţean, erau dispuse formaţiuni de miliţieni şi cordoane de trupe de securitate comandate de persoane în ţinută civilă, al căror comportament dur s-a concretizat deseori în executarea de focuri de arm,ă spre demonstranţi, în reţinerea şi lovirea acestora sau chiar în cercetarea răniţilor la spital, ceea ce nu ar fi fost posibil fără ştirea şi aprobarea inculpaţilor col. Popescu Ion, col. Sima Traian, col. Deheleanu Ion şi lt. col. Corpodeanu Ioan, care se aflau la conducerea inspectoratului Ministerului de Interne şi, respectiv, a securităţii sau a miliţiei judeţene.

                În această privinţă, probele dosarului au mai confirmat că, în după amiaza zilei de 17 decembrie 1989, cadrele de securitate şi miliţie au fost înarmate cu pistoale şi pistoale mitralieră cu muniţie de război, acţiune ce nu se putea realiza, conform planului unic de acţiune întocmit în baza ordinului 002600/1988, decît din ordinul inspectorului şef, respectiv al inculpatului col. Popescu Ion, cu aprobarea sau cel puţin înştiinţarea prealabilă a preşedintelui consiliului judeţean de apărare, funcţie care revenea inculpatului Bălan Radu datorită calităţii sale de prim secretar al comitetului judeţean de partid.

                Astfel, martorul Constantin Gheorghe, subofiţer în cadrul plutonului USLA, care gestiona armamentul, a declarat că a distribuit în acea după amiază, deci înainte de a fi avut loc teleconferinţa în cadrul căreia Ceauşescu Nicolae a ordonat să se facă uz de arme, 43 pistoale mitralieră cu muniţie de război (fila 27 vol. XXI), iar maistrul militar Pantea Ambrozie, gestionar la depozitul de armament şi muniţie al inspectoratului M.I., a declarat că, în zilele de 17, anterior amintitei teleconferinţe şi de 18 decembrie 1989, a distribuit cadrelor de securitate şi miliţie un mare număr de pistoale mitralieră cu muniţia de război aferentă (filele 67 vol. XI şi 22-24 vol. XXI).

                Dacă se are în vedere că, în declaraţiile iniţiale, g-ral Macri Emil a precizat că patrulele de miliţie ce se aflau în teren primiseră ordin să tragă împotriva celor care nu se supuneau la somaţie (fila 48 vol. VI), că martorul lt. maj. de securitate Vidican Mihai Florian, care în seara zilei de 17 decembrie 1989 a asigurat paza depozitului de muniţie al inspectoratului, a relatat că mai multe cadre M.I:, în ţinută civilă, au ridicat în acea seară muniţie în mod repetat şi că, întrebînd ce face cu atîta muniţie, unul dintre ei i-a răspuns că trag în demonstranţi (fila 199 vol. XXI), că martorul Roşca Gabriel a declarat că în aceeaşi seară a condus un autoturism "ARO" în care se aflau subofiţeri înarmaţi (fila 26 vol. XXI), că martorul cpt. Benghea Nicuşor a învederat că în noaptea de 17/18 decembrie 1989, oprind un autoturism "ARO" din care se trăgea foc automat, ocupanţii acestuia - patru persoane în ţinută civilă ce erau înarmate cu pistoale mitralieră - s-au legitimat ca fiind ofiţeri de securitate (fila 198 vol. XXI), că martorul cpt. Vlădilă Adrian a declarat că în aceeaşi noapte, oprind şi el pentru legitimare mai multe autoturisme "Dacia" sau "ARO" în care se aflau civili înarmaţi, aceştia au afirmat că erau fie de la miliţie fie de la securitate (fila 202 vol. XXI), că taximetristul Iacob Pompiliu a relatat că în noaptea respectivă a văzut la piaţa Traian un autoturism "ARO" al miliţiei în care se aflau 5 civili înarmaţi (filele 363 verso - 364 vol. XI), iar taximetristul Bogdan Emil a declarat şi el că a văzut coborînd din autoturisme "Dacia" şi "ARO" persoane în ţinută civilă şi în uniformă de miliţie, care au deschis foc asupra unei coloane de demonstranţi (fila 31 verso vol. XXI), este evident că unele cadre de securitate şi de miliţie au tras în acea perioadă cu arme de foc asupra grupurilor de demonstranţi, acţiune ce nu putea să aibă loc fără să se fi dat ordin şi de cei patru inculpaţi menţionaţi - col. Popescu Ion, col. Sima Traian, col. Deheleanu Ion şi lt. col. Corpodeanu Ioan, cadrele respective neputînd să comită astfel de acte decît cu ştirea şi aprobarea şefilor lor.

                Că aceşti inculpaţi s-au implicat în organizarea şi conducerea acţiunii de reprimare mai reiese din depoziţiile martorilor: - maior Boloşin Traian, ofiţer cu mobilizarea în inspectoratul M.I., care a declarat că inculpatul col. Popescu Ion i-a dat în ziua de 18 decembrie 1989 un număr de 10 planuri ale municipiului Timişoara, indicîndu-i să treacă pe ele cele 8 dispozitive M.I. şi 20 puncte unde se aflau forţe ale Ministerului Apărării Naţionale (filele 98 vol. VI, 288 vol. XII); - Diaconescu Gheorghe, prezent atunci la Timişoara în calitate de adjunct al procurorului general, care a declarat că, imediat după teleconferinţă, s-a început înarmarea tuturor cadrelor din inspectoratul Ministerului de Interne, dintre care multe erau în ţinută civilă (fila 76 vol. XXI); - lt. col. Bunoaică Ion (comandantul Brigăzii de securitate Timişoara, unitate care, făcînd parte din organigrama Securităţii judeţului Timiş, se subordona direct şefului acestei instituţii), care a declarat că ordinul de întrebuinţare a muniţiei de război i-a fost transmis în seara de 17 decembrie 1989 de inculpatul col. Sima Traian (filele 156 vol. XI, 23, 62 vol XVI), lt. col. Zarcula Nicolae, care a declarat că ordinul de înarmare a fost dat de col. Sima Traian (filele 144 verso - 145 vol. XXI); - lt. Fulga Valerică, maistru militar Pantea Ambrozie şi lt. major Bîra Ioan, care au explicat cum a decurs operaţiunea de înarmare a cadrelor de securitate şi de miliţie (filele 24-25 vol. VII, 218 vol. XIV, 22 vol. XXI), col. Petre Ion Cristea care a arătat că în seara zilei de 17 decembrie 1989 i-a văzut pe coloneii Popescu Ion şi Deheleanu Ion în anticameră la primul secretar Bălan Radu (fila 187 verso vol. XIV), cpt. Dorneanu Cornel, care a declarat că a fost trimis de inculpatul col. Deheleanu Ion să reprime pe demonstranţi (fila 84 vol. XI).

                În fine, se relevă următoarele documente din care rezultă activitatea celor patru inculpaţi în perioada menţionată:

                - Notă privind informaţiile şi activităţile din noaptea de 16/17 decembrie 1989, în care sînt consemnate ordinele şi rapoartele primite de col. Popescu Ion, rapoartele prezentate de acesta şi ordinele pe care le-a dat pentru a se acţiona în anumite zone ale oraşului, cadrele trimise de el pentru a-i executa ordinele, rapoartele făcute ministrului de interne la diferite ore din noaptea respectivă cu privire la evoluţia evenimentelor şi numărul persoanelor reţinute, ultima cifră fiind aceea de 181, raportată la ora 4,40, la care s-au mai adăugat încă 20 persoane reţinute la "Vaporul", făcîndu-se menţiune şi despre implicarea inculpatului lt. col. Corpodeanu Ioan în acţiunile de reprimare din acea noapte (filele 46-50 vol. X);

                - Documentarele privind acţiunile Brigăzii 30 securitate, în care s-a consemnat că, pînă în dimineaţa zilei de 17 decembrie 1989, acţiunile au fost conduse de inspectorul şef col. Popescu Ion, că ulterior ordinele au fost transmise de inspectorul şef şi generalii Nuţă Constantin, Mihalea Velicu şi Macri Emil, că ordinul de folosire a muniţiei de război a fost transmis de col. Sima Traian la ora 17,25 din ziua de 17 decembrie 1989, că în noaptea de 17/18 decembrie 1989, concomitent cu menţinerea dispozitivelor şi dotarea subunităţilor cu armament şi muniţie, au fost constituite patrule în Calea Buziaşului, Calea Girocului şi Calea Circumvalaţiunii, precum şi că, în perioada 16-22 decembrie 1989, conducerea acţiunilor a fost asigurată de şeful inspectoratului judeţean al Ministerului de Interne (filele 75 şi 82-86 vol. X);

                - Registrul de evidenţă a acţiunilor de luptă ale aceleiaşi brigăzi, în care s-a menţionat că la ora 17,25 din ziua de 17 decembrie 1989 s-a comunicat, din partea col. Popescu Ion, ordinul comandantului suprem de întrebuinţare a muniţiei de război în acţiunile de restabilire şi menţinere a ordinii publice, că la ora 7,15 din dimineaţa de 18 decembrie 1989 s-au constituit dispozitivele mixte de luptă compuse din lucrători de miliţie, precum şi cadre şi soldaţi de la trupele de securitate şi de grăniceri, iar la ora 19 din seara de 18 decembrie 1989 dispozitivul nr. 8, de la spitalul judeţean, a restabilit ordinea, folosind focul de avertisment, la sensul giratoriu din Calea Buziaşului, ce era blocat de demonstranţi (extras din registru: filele 91-95 vol. X);

                - Dispoziţii privind folosirea unităţilor şi subunităţilor de securitate şi miliţie, prin care era stabilit că subofiţerilor de miliţie le revenea răspunderea pentru activitatea şi modul în care militarii în termen executau misiunile pe timpul cît îi aveau sub comandă (fila 115 verso vol. X);

                - Jurnalul acţiunilor de luptă ale Grupului de pompieri Timiş, în care este menţionat că această unitate a primit ordine de la inculpaţii col. Popescu Ion şi col. Deheleanu Ion atît pentru a interveni în vederea stingerii unor incendii, cît şi de a acţiona împotriva demonstranţilor (filele 129-150 vol. X);

                - Procesul verbal întocmit de procuror cu privire la menţiunile din agenda de lucru a maistrului militar Pantea Ambrozie, din care reiese că acesta a distribuit armament şi muniţie de război la 561 cadre de securitate şi miliţie, din care la un număr de 272 în 17 decembrie 1989, la un număr de 120 în 18 decembrie 1989, iar la un număr de 169 în 19 decembrie 1989 (filele 525-541 vol. X);

                - Harta turistică a municipiului Timişoara, pe care sînt indicate cele 8 dispozitive de intervenţie ale Ministerului de Interne cu misiunile acestora, precum şi cele 20 zone de intervenţie în care au acţionat trupe ale Ministerului Apărării Naţionale (fila 553 verso vol. X);

                - Registrul de consemnare a ordinelor transmise prin reţeaua radio-telefon a miliţiei nr. 00264793 din 20 decembrie 1989, din care rezultă că, pe lîngă cele 8 dispozitive de luptă, în oraş au acţionat împotriva demonstranţilor şi patrule mobile, ale miliţiei şi securităţii, aşa numitele "Z"-eturi (filele 288-290 dosar S.2);

                - Jurnalul operaţiilor de luptă ale Diviziei 18 Mecanizată, din care rezultă că în acţiunile de reprimare armată a demonstranţilor toate categoriile de forţe au cooperat (armată, miliţie, trupe de securitate şi de grăniceri), factorii de decizie politică şi de comandă pe linie militară, inclusiv inculpaţii Coman Ion, Bălan Radu, Popescu Ion, Sima Traian, Deheleanu Ion şi Corpodeanu Ioan, implicîndu-se în organizarea şi conducerrea acestor activităţi (filele 291-307 dosar S.2);

                - Jurnalul acţiunilor operative al Inspectoratului M.I. din care rezultă că în acţiunile de reprimare a demonstranţilor a existat o cooperare şi o coordonare între organul de securitate şi organul de miliţie, că încă din 17 decembrie 1989, lucrătorii de miliţie ca şi cei de securitate, au acţionat în toate zonele oraşului, că împotriva demonstranţilor lucrătorii M.I. au făcut uz de armă, că deşi col. Popescu Ion se afla la comandamentul instalat la comitetul judeţean de partid s-a implicat direct în dirijarea forţelor M.I. şi că, deşi magazinele au fost devalizate în toată perioada evenimentelor (17-22 decembrie 1989), s-a tras masiv doar pînă în 19 decembrie 1989 (filele 65-133 vol. 1);

                - Procesul verbal nr. S.201 din 12 ianuarie 1990 din care rezultă că în urma verificării armamentului lucrătorilor de securitate şi de miliţie s-au găsit urme de funingine, ceea ce demonstrează că aceştia au folosit armele ce le-au primit (filele 164-169 dosar S.1);

                - Adresa nr. S.891 din 7 august 1991 a U.M. 02840 Timişoara (Brigada de grăniceri), din care rezultă că militarii au făcut uz de armă în zilele de 17 şi 18 decembrie 1989 (fila 198 dosar S.1).

                Apărările ce şi le-au formulat aceşti inculpaţi nu sînt întemeiate. Astfel:

                În legătură cu împrejurarea că ar fi fost necesar uzul de armă, întrucît unii indivizi spărgeau vitrine şi devastau magazine, este adevărat că martorii Rotaru Octavian Nicolae, Munteanu Dumitru, Papillon Laurenţiu, Botezatu Maricel şi Murariu Eugen au declarat că, în timp ce manifestanţii demonstrau în Piaţa Operei, cîţiva indivizi, înarmaţi cu bîte, au început să spargă vitrinele magazinelor şi chiar să le incendieze (filele 415 vol. X, 407, 418, 460 vol. XIV, 402-403, 450 vol. XV), dar tot ei au relatat că aceşti indivizi, care se aflau în afara masei demonstranţilor, nu sustrăgeau bunuri, ci au fost urmaţi de alţii, îndeosebi ţigani, care au făcut acest lucru.

                Mai mult, martorii Petroiu Spiridon, Luchescu Stelian, Antal Emeric şi Primaru Gheorghe, aflaţi între demonstranţi, au declarat că au fost cazuri cînd participanţii la manifestaţii au încercat să-i determine pe acei indivizi să înceteze actele de vandalism, precum şi că forţele de ordine nu au intervenit împotriva acestora şi a celor care au venit să sustragă după ei, deşi ar fi fost ajutate de cetăţeni să împiedice continuarea acelor acte (filele 371, 414 vol. XIV, 473 vol. XV).

                Or, aşa cum s-a arătat, forţele care trebuiau să asigure protecţia magazinelor s-au implicat, în deschiderea focului de armă împotriva demonstranţilor, rezultînd astfel numeroşi morţi şi răniţi, întrucît hotărîrea adoptată în şedinţa Comitetului Politic Executiv din 17 decembrie 1989, concretizată prin ordinul transmis de Nicolae Ceauşescu în cadrul teleconferinţei ce a urmat, nu avea alt scop decît lichidarea celor ieşiţi în stradă pentru a-şi manifesta protestul împotriva dictaturii ceauşiste.

                Edificatoare în acest sens sînt cîteva pasaje din stenogramele şedinţei şi teleconferinţei amintite.

                Astfel, cînd se referea la situaţia de la Timişoara, Ceauşescu Nicolae vorbea despre "o mînă de derbedei, puşi la cale de cei care vor să distrugă socialismul" pe care "nu cu predici îi potoleşti, ci trebuie să-i arzi", miliţia "dacă era înarmată, trebuia să tragă, nu să se lase să fie bătută şi să-i lase să intre în comitetul judeţean", iar "...ofiţerii tăi Milea de ce nu au intervenit imediat, de ce nu au tras? Trebuia să tragă, să-i lase jos...", "trebuia să-i omoare pe huligani, nu să-i bată ei".

                Aprobat întrutotul de miniştri de resort (Vlad Iulian: "aveţi dreptate tovarăşe secretar general, aşa este"; Tudor Postelnicu: "Închei prin a vă spune că sînt de acord cu măsurile luate de dvs., cu măsurile luate de Comitetul Politic Executiv"; Milea Vasile: "Vă raportez, altă poziţie nu am nici eu şi nici ceilalţi tovarăşi", Ceauşescu Nicolae a conchis:

                "Deci, măsuri imediate să lichidăm repede ce este la Timişoara, să punem trupele ... în stare de luptă ... şi oriunde se încearcă vreo acţiune, să fie lichidată radical, fără nici o discuţie ... Ce fel de UTC-işti sînt aceştia, care au fost în rîndul huliganilor? De altfel au fost şi cîţiva membri de partid, dar mulţi UTC-işti". "Uite tovarăşi, eu pun problema luării unor măsuri ferme. Dacă aveţi altă părere vă rog să o spuneţi aici... pentru că sînt acţiuni... pentru a distruge socialismul...".

                "Deci, tovarăşi, avînd în vedere situaţia care s-a creat,... nu se poate face ordine cu ciomagul. Am convocat şi teleconferinţa. Voi da ordin ca imediat să se primească, acum, armament, toţi să fie înarmaţi şi să aplice ordinul", "În toate judeţele se va declara stare de alarmă, unităţile militare, ale Ministerului de Interne, ale securităţii sînt în stare de alarmă. Să dăm la teleconferinţă indicaţia ca să se ia toate măsurile faţă de orice încercare...", "Toţi trebuie să ştie că sîntem în stare de război". "Este clar tovarăşi, sînteţi de acord?". "Uite aşa să facem dacă sînteţi de acord". La care cei interpelaţi - participanţii la şedinţă, au fost cu toţii de acord cu etichetarea evenimentelor de la Timişoara şi măsurile preconizate pentru eradicarea acestora. ("Toţi tovarăşii sînt de acord. Toţi tovarăşii se angajează că aşa vor acţiona").

                În cadrul teleconferinţei, Ceauşescu Nicolae a afirmat:

                "Am transmis cu cîteva minute tov. Ion Coman, care a sosit acum cu alţi generali la Timişoara, ordinul - toate trupele primesc imediat muniţie de război, de front, şi se somează pe oricine nu se supune. Se socoteşte stare de necesitate şi se aplică legea!", "Se interzice orice acţiune! Oricine încearcă vreo manifestare, imediat somat, arestat...", "cei care sînt prinşi că desfăşoară activitate antisocialistă trebuie loviţi fără cruţare...", "Toate unităţile să fie în centru şi să pună ordine! S-a înţeles?".

                Întrebare la care atît Bălan Radu cît şi Coman Ion au răspuns pe rînd: "Să trăiţi tovarăşe comandant suprem!... S-au luat măsuri pentru executarea ordinului dat de dumneavoastră" şi, respectiv, "Organizăm ce aţi spus dumneavoastră... Am ordonat să se tragă foc!".

                În legătură cu susţinerea că forţele Ministerului de Interne, subordonate celor patru inculpaţi, nu ar fi tras cu armele împotriva demonstranţilor, victimele din rîndul acestora fiind împuşcate numai de trupe aparţinînd Ministerului Apărării Naţionale, se constată că probele administrate infirmă această susţinere.

                În adevăr, Gîrjoabă Constantin, tatăl victimei Gîrjoabă Dumitru, a declarat că Chiorean Domiţian i-a relatat că, în jurul orei 19,30 din seara de 17 decembrie 1989, un grup de militari cu căşti albe (deci nu puteau fi ai M.Ap.N.) au tras spre populaţie, împuşcînd mortal pe tînărul Gîrjoabă Dumitru, care se afla cu el (filele 504 vol. II, 380-381 vol. XV)[3].

                Martorul Balmuş Dumitru, fratele victimei Balmuş Vasile, a declarat că un coleg de serviciu al acestuia, Coblea Nicolae, i-a relatat că în jurul orei 22,30 din aceeaşi seară, pe cînd se aflau în faţa Catedralei, au tras spre ei persoane în ţinută civilă, împuşcîndu-l pe Balmuş Vasile în cap (fila 301 vol. II).

                La rîndul ei, Madoşi Ana a declarat că tot în seara de 17 decembrie 1989, după ce a coborît pe podul Mihai Viteazu, a văzut în dreptul Catedralei, pînă la cinematograf, un cordon de militari cu scuturi şi căşti albe, din care s-a tras o rafală de pistol mitralieră, în urma căreia unii au căzut împuşcaţi, ea fiind rănită (filele 138-139 vol. IV), iar Tabără Ioan Viorel, rănit tot în seara de 17 decembrie 1989, a declarat că, înainte de a fi împuşcat, a văzut lîngă cinematograful "Capitol", în spatele unui cordon de militari în termen, alţi militari în uniforme albastre, cu căşti albe, cu scuturi şi bastoane (filele 412 verso vol. X şi 178-179 vol. XVI). Tot astfel, Puşchiţă Darie şi Bumbar Mihai, răniţi şi ei în seara de 17 decembrie 1989, au relatat că au văzut că trăgeau în populaţie, cu pistoale mitralieră, cetăţeni mai în vîrstă îmbrăcaţi în combinezoane kaki (filele 340 şi 346 verso vol. X).

                Este relevant, în această privinţă, că martorul Primaru Gheorghe a declarat că s-a tras asupra lor, cu arme automate, din blocul în care se află Casa de mode[4], de undeva de sus (filele 392 vol. X şi 413-414 vol. XIV), iar martora Bîrca Melania a declarat şi ea că s-a tras de la etajul superior al unei clădiri, fiind împuşcată în coapsa piciorului stîng (fila 15 vol. IV, 128 vol. XV), locuri unde este puţin probabil să se fi aflat trupe. În plus, Bapţan Gheorghe a declarat că a văzut trăgîndu-se dintr-un autoturism marca "Oltcit" de culoare albă, iar Benea Trofin a declarat că a văzut un autoturism "ARO" de culoare crem din care se trăgea la lumina reflectoarelor (filele 29 şi 30 vol. IV).

                De asemenea, Tănase Vasile, rănit, a declarat că în seara de 17 decembrie 1989, pe cînd se afla cu alţi tineri în zona Parcului Central, a venit un autoturism "ARO" albastru, din care au coborît 4 civili, care au deschis focul asupra lor (fila 430 vol. X).

                Este semnificativ că victime şi martori au declarat că persoane care au tras cu pistoale mitralieră asupra lor erau echipate ca militari în termen, dar păreau mult mai în vîrstă.

                Astfel, martorul Horeanu Aurelian a declarat că prietenul său Cruceru Gheorghe a fost împuşcat de doi bărbaţi maturi, în vîrstă de 27-28 ani, care erau îmbrăcaţi în ţinută de militari în termen, fără epoleţi (filele 447 vol. II, 51 vol. XV), Coca Ilie a declarat că asupra sa a fost deschis focul de militari mai în vîrstă (fila 69 vol. IV, 197 vol. XV), iar Avădănoaie Paul a declarat că persoanele în ţinută de soldat care au tras asupra sa cît şi spre Dolineanu Vasile şi Cojocaru Mihai, rănindu-i lîngă magazinul "Materna", păreau prea în vîrstă pentru a putea fi militari în termen (filele 6, 49 şi 162 vol. IV, 49-50 vol. XVI), după cum şi Buzamăt Cezar a declarat că a fost împuşcat de militari mai în vîrstă cu scurte kaki şi pantaloni civili (filele 13 verso vol. IV, 48 vol. XVI).

                Numeroase alte persoane rănite şi martori au declarat că au văzut trăgîndu-se cu pistoale mitralieră sau pistoale de la etajele unor clădiri, de pe clădiri, din curţi, de persoane în ţinută civilă sau în uniformă de miliţie, din autoturisme "Dacia" sau "ARO", făcînd victime, după cum urmează:

                - martorul Faltinschi Iosif, care a însoţit la spital pe Avram Ioan Vasile[5], împuşcat lîngă magazinul "Materna", a declarat că acesta i-a relatat că nu a fost împuşcat de militarii din cordonul care bloca accesul spre Piaţa Operei, unde voia să ajungă, ci de un civil, care se afla între două troleibuze parcate în zona respectivă (fila 159 vol. II);

                - Calotă Constantin, care a transportat în noaptea de 17/18 decembrie 1989 mai mulţi răniţi la spital, a declarat că a văzut 3 civili executînd foc automat de pe clădirea Operei, precum şi că la al treilea transport a fost împuşcat în picior dintr-un autoturism "Dacia" de culoare roşie parcat lîngă restaurantul "Cina" (filele 62-64 vol. IV);

                - Petroiu Spiridon, care a declarat că în seara de 17 decembrie 1989, aflîndu-se în zona Operei, s-a aplecat spre un tînăr împuşcat pentru a-i lua actele, în care moment cineva de sus, dintr-un bloc, a tras un foc de pistolet spre el (filele 372-373 vol. XIV);

                - Iliţoni Aurica a declarat că fiul ei, Leia Sorinel Daniel, a fost împuşcat în după amiaza zilei de 18 decembrie 1989, în timp ce se afla pe treptele Catedralei (filele 418 vol. II, 50 vol. XV), Nemţoc Domnica a declarat că un coleg al fiului ei, Nemţoc Vasile Marius, i-a relatat că acesta a fost împuşcat în după amiaza zilei de 18 decembrie 1989, în faţa Catedralei, de un ofiţer de miliţie[6] (fila 248 vol. II, 353 vol. XV), iar Coubiş Gheorghe, Dascaliuc Vasile şi Cozmeniuc Vasile au declarat că în jurul orei 18 din seara de 18 decembrie 1989, cînd au ajuns în apropiere de Catedrală, s-a tras asupra lor dinspre bufetul "Expres", fiind împuşcat mortal Măriuţac Ioan (filele 467-469 vol. II), loc unde se afla - sub comanda maiorului de miliţie Sucală Ioan[7] - dispozitivul nr. 1, format din subofiţeri de miliţie şi militari în termen din trupele de securitate înarmaţi cu pistoale mitralieră şi cartuşe de război (filele 77-78 vol. XX);

                - Cioază Ioan Avram, împuşcat în picior în după amiaza zilei de 18 decembrie 1989, pe cînd se afla lîngă cofetăria "Violeta"[8], a declarat că a văzut detaşamente de militari care au deschis focul asupra Catedralei (fila 60 vol. IV);

                - Popa Gheorghe a declarat că în după amiaza zilei de 18 decembrie 1989, cînd a ajuns în dreptul restaurantului "Palace" a auzit comanda "foc" şi, din faţa Operei, bărbaţi îmbrăcaţi în salopete de culoare kaki au început să tragă în mulţime, fiind şi el împuşcat în mînă (fila 287 vol. IV);

                - plut. maj. Băitan Constantin a declarat că în după amiaza zilei de 18 decembrie 1989, aflîndu-se în Piaţa Operei, a încercat să se refugieze într-un imobil deoarece începuse să se tragă, moment în care a fost împuşcat în picior, el văzînd cu această ocazie că deschiseseră focul spre mulţime un plutonier major de miliţie şi alţi 2 subofiţeri M.I. în scurte kaki, care erau însoţiţi de un soldat din trupele de securitate (filele 329 vol. IV, 345-347 vol. XV);

                - Orban Traian Gabriel, rănit la picior, a declarat că între cei care trăgeau în seara de 17 decembrie 1989 dinspre Casa Armatei, erau şi doi civili înarmaţi cu pistoale (fila 164 vol. IV);

                - soldat Nicoară Florin, unul din cei doi militari răniţi în seara de 17 decembrie 1989 în faţa Casei Armatei, a declarat că a fost împuşcat de un civil aflat între demonstranţi (fila 155 vol. IV);

                - Francisc[9] Viorica a declarat că în seara de 18 decembrie 1989, văzînd un cordon de militari cu scuturi ce înaintau dinspre podul Decebal către cinematograful "Parc", a intrat în holul unei clădiri, moment în care un civil de aproximativ 50 ani, dintr-un grup de 4-5 persoane îmbrăcate în scurte cu gulere de blană, a tras două flocuri de armă, rănind-o pe ea şi pe o altă femeie (fila 91 vol. IV);

                - Marin Traian a declarat că în jurul orei 24 din noaptea de 17/18 decembrie 1989, pe cînd se afla în piaţa Traian, s-a apropiat un autocamion cu 12 persoane în ţinută de gărzi patriotice, care au tras spre el, rănindu-l (fila 344 vol. IV);

                - Sava Elena a declarat că în seara de 17 decembrie 1989, în timp ce se apropia de piaţa Traian, împreună cu cumnata sa Sava Florica şi fiul acesteia, în vîrstă de 14 ani, pentru a vorbi de la telefonul public, le-a apărut din spate un autoturism "ARO", din care s-a tras asupra lor fără să fie somate, rănind-o pe ea şi împuşcînd-o mortal pe cumnată (fila 201 vol. XXI);

                - Hauer Erich a declarat că tot în seara de 17 decembrie 1989, cînd a ajuns cu nişte prieteni în apropierea pieţei Traian, s-a apropiat de ei un autoturism "ARO" de culoare albă, din care s-a tras asupra lor o rafală de armă automată, el fiind lovit în picior (filele 429-430 vol. XIV);

                - Moldovan Vasile a declarat că în seara de 18 decembrie 1989, reuşind să fugă cu fratele său, după ce fuseseră reţinuţi, împreună cu alte persoane, de 3 militari M.I., un civil cu pistol mitralieră şi un plutonier de miliţie, s-a tras asupra sa fiind împuşcat în picior (fila 145 vol. IV), pentru această faptă fiind condamnat plutonierul major de miliţie Bandula Vasile (filele 53-56 vol. XX);

                - Lozneanu Sergiu a relatat că în seara de 17 decembrie 1989, retrăgîmdu-se cu alte persoane în holul unui bloc, au intrat după el doi civili care au tras cu armele, precum şi că, atunci cînd a ieşit din bloc, doi tineri au fost împuşcaţi mortal în faţa sa, iar el a fost împuşcat în umărul stîng (fila 130 vol. IV);

                - Cîndea Angelica Aurelia a declarat că tatăl ei i-a relatat că în seara de 17 decembrie 1989, ieşind din locuinţă pentru a afla ce se întîmplă pe Calea Girocului, unde erau înşirate 15 TAB-uri, a văzut pe un civil intrînd în curtea unei case, de unde a început să tragă cu pistolul mitralieră asupra populaţiei, rănindu-l pe tatăl ei la ambele picioare (fila 67 vol. IV);

                - Lungu Doru a relatat că în seara de 17 decembrie 1989, aflîndu-se pe Calea Girocului, s-a tras spre el, de pe clădirea unui institut de proiectări, fiind împuşcată mortal fetiţa sa, pe care o ţinea în braţe, iar soţia rănită (filele 422-423 vol. XV);

                - Berejovschi Doru a relatat că în seara de 17 decembrie 1989, în timp ce se afla cu un grup de demonstranţi la intersecţia din faţa Întreprinderii "Electrotimiş", s-a tras dintr-un microbuz asupra lor, el fiind rănit la braţul drept, după care a fost reţinut şi dus la miliţie, unde a fost molestat, despre unul dintre cei care l-au lovit afirmîndu-se că era colonelul Deheleanu Ion (filele 295 vol. IV, 289-292 vol. XV);

                - Bob Floarea a arătat că fratele ei Grama Alexandru, care a fost împuşcat în seara de 17 decembrie 1989, în faţa librăriei de pe strada Tudor Arghezi[10], i-a relatat că s-a tras asupra sa de pe U.T.T. şi de la etajul 3 al unui bloc din apropiere (fila 6 vol. II);

                - Cojocaru Popa Gheorghe a declarat că, în seara de 17 decembrie 1989, s-a deschis focul asupra sa dintr-un autoturism "Dacia", fiind rănit la piciorul stîng (filele 325 vol. IV, 343-344 vol. XV);

                - Rusu Cristian a relata că, tot în seara de 17 decembrie 1989, în timp ce se afla în faţa librăriei de pe strada Tudor Arghezi, s-a făcut mai întîi un cordon din trupe de securitate, iar după aceea a venit un autoturism "Dacia" de culoare gălbuie, din care au coborît trei civili şi au tras, împuşcînd mortal pe un bărbat din faţa sa[11], iar pe el rănindu-l la piciorul stîng (filele 188 vol. IV, 196 vol. XV), ceea ce confirmă şi tatăl său Rusu Ioan (filele 198 vol. XV);

                - Boţoc Virgil a declarat că a aflat de la Oprea Tudor şi Avădanei Ştefan[12] că fiica sa, Boţoc Luminiţa, a fost împuşcată mortal, în seara de 17 decembrie 1989, în timp ce participa la demonstraţia din Calea Lipovei, trăgîndu-se asupra ei din două autoturisme "ARO" şi două autoturisme "Dacia" (filele 494 verso vol. II, 88 vol. XV);

                - Negru Maria a relatat că, în după amiaza zilei de 17 decembrie 1989, a văzut un autoturism "ARO" de culoare gri oprind în apropierea Complexului alimentar din Calea Lipovei, vizavi de unitatea militară, din care a coborît un civil şi a deschis focul, în rafale, spre demonstranţii ce se refugiaseră în spatele blocului în care se afla complexul respectiv (fila 19 vol. XXI), relatare ce este confirmată de generalii Cîrneanu Florea şi Rotariu Constantin[13] (filele 274-275 şi 276-278 vol. XXI).

                În acest fel, din depoziţiile menţionate rezultă cu certitudine că, în perioada în discuţie, s-a tras din locuri ce nu erau specifice modului de a acţiona al unităţilor Ministerului Apărării Naţionale, precum şi din autoturisme ce nu erau ale armatei, iar în numeroase cazuri cei care au tras au şi fost identificaţi ca făcînd parte din cadrele Ministerului de Interne, îndeosebi din miliţie.

                În această privinţă se relevă precizarea martorului plut. adj. Ilinescu Gheorghe că au fost constituite patrule mobile de lucrători de miliţie, codificate "Z", care se deplasau cu autoturismele şi supravegheau mişcările demonstranţilor (fila 260 verso vol. XXI), ce se coroborează cu menţiunile din registrul de consemnarea ordinelor transmise prin reţeaua radio-telefon a miliţiei nr. 00264793 din 20 decembrie 1989 (filele 288-290 vol. 24/S), din care reiese că "Z"-urile erau formate din echipaje sau patrule mobile auto, ce au acţionat în cinci zone din municipiul Timişoara.

                Se mai are în vedere, că tot martorul plut. adj. Ilinescu Gheorghe a precizat că, deşi generalul Nuţă Constantin ordona direct măsurile ce le lua din cabinetul unde se instalase, au fost situaţii în care inculpatul col. Deheleanu Ion, în funcţie de datele ce i se raportau, ordona lucrătorilor de miliţie constituiţi în echipa care se aflau în oraş să procedeze la blocarea ori împrăştierea demonstranţilor (fila 260 verso vol. XXI), infirmînd astfel susţinerea acestui inculpat că respectivul general i-ar fi preluat toate atribuţiile. De altfel, aşa cum s-a mai arătat, unul dintre demonstranţii duşi la miliţie după ce a fost împuşcat la unul din braţe, a declarat că, între cei care l-au molestat, a fost şi un ofiţer căruia o altă persoană, invitîndu-l la telefon, i s-a adresat cu "tov. colonel Deheleanu..." (fila 291 vol. XV).

                Mai mult, din Registrul operaţiunilor de luptă al U.M. 01024 Timişoara rezultă că inculpatul Popescu Ion a transmis ordinul de instituire a stării de necesitate comandantului marii unităţi (fila 291 dosar S.2) şi că în perioada 17-20 decembrie 1989 a existat cooperare între organele Ministerului de Interne, ale Departamentului Securităţii Statului şi unităţile Ministerului Apărării Naţionale aflate la Timişoara (filele 293, 300 şi 303 dosar S.2).

                Existenţa acestei cooperări este confirmată şi de martorul g-ral Stănculescu Atanasie Victor, din a cărui depoziţii rezultă că, imediat după sosirea secretarului C.C. al P.C.R. Coman Ion şi a generalilor ce l-au însoţit la Timişoara, s-a hotărît ca încă din seara de 17 decembrie 1989 unităţile Ministerului Apărării Naţionale să coopereze cu unităţile şi organele Ministerului de Interne pentru combaterea demonstraţiilor din stradă, ca şi de martorul g-ral Guşă Ştefan, care a arătat că în seara de 17 decembrie 1989 s-a deschis focul atît de unităţile armatei, cît şi de forţele aparţinînd Ministerului de Interne, acestea colaborînd, precum şi că, pentru neutralizarea demonstranţilor, cooperarea se realiza şi în cadrul Comandamentului existent la comitetul judeţean de partid (filele 290-296 şi 297-303 vol. XXI).

                De asemenea, martorul lt. major Vidican Mihai Florian a făcut relatări în sensul că forţele de miliţie şi de securitate au folosit armele de foc începînd din seara de 17 decembrie 1989 (fila 199 vol. XXI), martorul lt. major Clavac Ion a arătat că trupele de grăniceri, care trecuseră la M.I., au executat foc de armă asupra grupurilor de demonstranţi încă din seara de 17 decembrie 1989, precizînd totodată că, în cursul nopţii de 17/18 decembrie 1989, g-ralul Nuţă Constantin a ordonat forţelor de miliţie, trupelor de securitate şi de grăniceri şi unităţii USLA[14], care acţionau în stradă, să deschidă focul împotriva celor care nu răspundeau somaţiei (fila 250 vol. XXI).

                În fine, martorul plutonier adj. Ilinescu Gheorghe a menţionat că forţele de miliţie au acţionat continuu în stradă, începînd de la 16 decembrie 1989, iar evoluţia evenimentelor era raportată, din ordinul inculpatului col. Deheleanu Ion, la Comitetul judeţean de partid Timiş, unde se hotărau măsurile de reprimare, precum şi că patrulele mobile "Z", formate din lucrători de miliţie, se deplasau cu autoturismele şi supravegheau mişcările demonstranţilor (filele 260-261 vol. XXI).

                Probele administrate infirmă şi susţinerea că nu s-ar fi tras cu armele de foc de către cadrele de securitate şi miliţie, pe motiv că nu ar fi existat minusuri la muniţia preluată de acestea şi că nu ar avea relevanţă urmele de funingine constatate pe unele arme deoarece, înainte de a fi examinate, este posibil ca aceste arme să fi fost folosite de alte persoane decît cele care le-au avut în primire în perioada 17-22 decembrie 1989.

                Sub acest aspect, se relevă că din procesul verbal S.201 din 12 ianuarie 1990 rezultă că la verificarea ce s-a făcut de comisia mixtă, formată din reprezentanţi ai Ministerului Apărării Naţionale şi ai Ministerului de Interne, o parte din armele preluate în ziua de 22 decembrie 1989 de la cadrele M.I. prezentau urme de funingine, ceea ce duce la concluzia că s-a tras cu ele.

                O asemenea concluzie se impune şi pentru că unele cadre au ridicat o cantitate mare de cartuşe de război. Aşa, de exemplu, în 17 decembrie 1989 inculpatul lt. maj de miliţie Peptan Eugen a ridicat iniţial 120 cartuşe, după care a mai ridicat 840 cartuşe (filele 531 şi 532 vol. X), fiind făcută menţiunea că a restituit 1074 cartuşe[15] (fila 531 vol. X), lt. Zlavog a ridicat 1320 cartuşe, serg. major Nica a ridicat, în afara celor 120 cartuşe pentru pistolul său mitralieră, încă 17 încărcătoare cu cîte 30 cartuşe, plut. Sursu a ridicat 1320 cartuşe, iar alte cadre au ridicat în mod repetat muniţie (filele 525-532 vol. X), după cum în cazul inculpatului maior de miliţie Veverca Iosif şi al altora este făcută menţiune doar că au predat armamentul, fără muniţie (filele 542-543 vol. X).

                Explicaţiile date de unii inculpaţi în sensul că urmele de funingine ar proveni fie de la trageri anterioare preluării armamentului de către ei, fie de la trageri efectuate ulterior de către civili, care au intrat în inspectorat la 22 decembrie 1989, nu pot fi primite întrucît maistrul militar Pantea Ambrozie a declarat că nu a primit în depozit decît armament curăţat şi că, la intrarea demonstranţilor, a reuşit să închidă magazia (filele 67 vol. XI, 22-24 vol. XXI), iar martorii col. Demeter Ştefan şi lt. col. Caraivan Constantin au precizat că armele examinate de comisia mixtă M.Ap.N./M.I. s-au aflat încă din 25 decembrie 1989 într-un depozit ce a fost sigilat de reprezentanţii ambelor ministere (filele 143 verso şi 257 vol. XXI).

                - Tot neîntemeiate sînt şi susţinerile făcute în sensul că dispozitivele constituite în dimineaţa zilei de 18 decembrie 1989, cu participarea efectivă a inculpaţilor col. Popescu Ion, col. Deheleanu Ion şi lt. col. Corpodeanu Ioan, nu ar fi avut caracter represiv.

                Astfel, martorii lt. major Drăgan Mircea, care a fost repartizat în dispozitivul nr. 3, plut. Bechir Cornel, serg. major Marcu Ioan şi plut. Dumitraş Timotei, repartizaţi în dispozitivul nr. 8, plut. Manta Aurel, care a făcut parte din dispozitivul nr. 2, plut. Bold Ionel şi plut. major Delcea Miron, care au făcut parte din dispozitivul nr. 5, ca şi plut. Timbuli Cojocaru Gheorghe, infirmînd aceste susţineri, au declarat că, la constituirea dispozitivelor şi şedinţa de instruire, generalii Nuţă Constantin şi Mihalea Velicu le-au cerut să tragă fără somaţie în cei care manifestau, pînă la împrăştiereea acestora (filele 87, 90-91, 526-527, 528-530 vol. XI, 63. 133. 214-218 vol. XIX, 49 verso, 53, 60, 68-69, 116, 117 vol. XXI), iar lt. major Clavac Ion a relatat că, fiind la sediul organului de securitate, a recepţionat pe gl. Nuţă Constantin dînd ordine dispozitivelor să tragă (fila 250 vol. XXI).

                Mai mult decît atît, probele dosarului confirmă că cel puţin din 3 dispozitive s-a deschis focul împotriva demonstranţilor, producîndu-se victime. Astfel, aşa cum s-a arătat şi cu ocazia nominalizării victimelor, în zonele unde au acţionat forţe ale Ministerului de Interne, în după amiaza zilei de 18 decembrie 1989 au fost împuşcaţi mortal, în faţa Catedralei, tinerii Leia Sorinel Daniel, Nemţoc Vasile-Marius şi Măriuţac Ioan, şi alte patru persoane au fost rănite, trăgîndu-se asupra lor din dispozitivul nr. 1, iar din dispozitivul nr. 5 a deschis focul plut. major de miliţie Bandula Vasile, rănindu-l grav pe Moldovan Vasile (filele 145 vol. IV, 53-56 vol. XX). În fine, în seara aceleiaşi zile, aşa cum urmează a se demonstra, inculpatul maior de miliţie Veverca Iosif din dispozitivul nr. 7 a împuşcat mortal, cu focuri de pistol mitralieră, pe tînărul Ianoş Paris, ce se afla cu alţi tineri la intersecţia Calea Girocului cu strada Ştefan Stîncă, ofiţer care a făcut uz de armă şi în seara zilei de 19 decembrie 1989, în zona F.A.E.M. - Electrotimiş (filele 65 vol. XII şi 52 vol. XXI).

                - În legătură cu susţinerile celor patru inculpaţi susmenţionaţi că ar fi încetat să-şi mai exercite atribuţiile de conducere după sosirea generalilor Nuţă Constantin, Mihalea Velicu şi Macri Emil cu echipele de ofiţeri trimise de la Bucureşti, se constată că şi aceste susţineri sînt infirmate de probe.

                În adevăr, din cele ce s-au arătat reiese că fiecare dintre ei, contrar celor susţinute, a continuat să-şi exercite atribuţiile pînă în ziua de 22 decembrie 1989, cînd au fost înlăturaţi de masele de revoluţionari.

                De altfel, în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii col. Deheleanu Ion şi lt. col. Corpodeanu Ioan, prin adresa nr. 14033 din 26 iunie 1991 a Direcţiei de Poliţie a judeţului Timiş s-a precizat că aceştia au asigurat comanda unităţii în perioada 17-19 decembrie 1989 (fila 81 vol. XX).

                În acelaşi timp, dacă se au în vedere menţiunile din documentarele privind acţiunile Brigăzii 30 securitate şi din registrul de evidenţă a acţiunilor de luptă ale aceleiaşi brigăzi (filele 75-77, 80-88, 91-104 vol. X), la care s-a mai făcut referire, datele aflate în extrasul acţiunilor de luptă ale grupului de pompieri Timiş (filele 133-150 vol. X), din care rezultă că inculpaţii col. Popescu Ion, col. Sima Traian şi col. Deheleanu Ion au primit informări sau rapoarte şi au dat ori transmis ordine şi după 17 decembrie 1989, ca şi notele sinteză de la filele 142-158 vol. I, în care col. Sima Traian apare ca şef al securităţii judeţene şi după venirea generalului Macri Emil, este evident că aceşti trei inculpaţi au continuat să-şi exercite funcţiile pînă la 22 decembrie 1989, implicîndu-se în organizarea şi conducerea actelor de reprimare ce au avut loc pînă la această dată.

                Totodată, în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii col. Deheleanu Ion şi lt. col. Corpodeanu Ioan, faptul necontestat de ei că, în seara şi noaptea de 18/19 decembrie 1989, s-au implicat efectiv în organizarea şi executarea operaţiunii de ridicare a cadavrelor de la spitalul judeţean demonstrează că g-ralul Nuţă Constantin, care a fost iniţiatorul acestei acţiuni, i-a considerat tot timpul ca şef şi, respectiv, locţiitor al şefului Miliţiei judeţului Timiş.

                De altfel, implicarea inculpatului lt. col Corpodeanu Ioan în actele de reprimare rezultă şi din depoziţia martorului Grigorie Mihai, care a arătat că în ziua de 19 decembrie 1989, fiind cercetat în legătură cu participarea sa la demonstraţii, acest inculpat l-a ameninţat cu cuvintele "te împuşc, te rup în două şi te arunc în Bega" (fila 286 vol. XV), precum şi din relatarea martorului dr. Ursula Nicolae că acelaşi inculpat a ridicat pe un rănit din Spitalul clinic nr. 1, ducîndu-l la miliţie (fila 164 vol. XVI).

                Semnificativ este şi faptul că, aşa cum rezultă din relatările martorilor Lungu Doru[16], Todorov Milan[17] şi ale victimei Toda Angelica Aleodora - s-a tras în demonstranţi de pe clădiri sau de la etajele superioare (filele 423, 478 şi 275-277 vol. XV), unde nu puteau fi instalate decît forţe subordonate celor 4 inculpaţi sus-menţionaţi.

                În ceea ce priveşte pe inculpatul Sima Traian, mai este de relevat că acest inculpat a recunoscut, atît la urmărirea penală (filele 140, 148, 154 vol. VI), cît şi în instanţă (fila 104 vol. XII), că în ziua de 18 decembrie 1989, din ordinul g-ralului Macri Emil, s-a deplasat împreună cu col. Teodorescu Filip la Spitalul judeţean Timiş, unde a organizat, cu acordul doctorului Golea Ovidiu Sorin[18], directorul acelui spital, investigarea răniţilor, în vederea identificării iniţiatorilor şi organizatorilor manifestaţiilor, susţinînd totodată, că nu s-a ocupat şi de problema transportării cadavrelor aflate la morgă, deşi a primit ordin în acest sens de la acelaşi general (fila 154 vol. VI).

                Această situaţie este confirmată de martora dr. Novac Rodica-Elisabeta, director al Direcţiei sanitare a judeţului Timiş, care a arătat că în dimineaţa de 19 decembrie 1989 a fost informată că, în ziua precedentă, inculpatul col. Sima Traian ridicase registrul de consultaţii de la urgenţă şi protocoalele operatorii şi a cerut să i se pună la dispoziţie, la fiecare nivel al spitalului, cîte o încăpere în care să poată interoga răniţii (filele 17 vol. V şi 357 vol. XIV); de martorul dr. Golea Ovidiu-Sorin, care a relatat că inculpatul col. Sima Traian a venit la spital însoţit de col. Teodorescu Filip în jurul orelor 13,30 din ziua de 18 decembrie 1989, cînd s-a interesat de numărul răniţilor şi al celor decedaţi şi a stabilit să se treacă la audierea răniţilor, iar în seara aceleiaşi zile a revenit însoţit de col. Ghircoiaş Nicolae, care l-a întrebat despre numărul morţilor şi accesul în morgă (fila 466 vol. XII), ca şi de martorul maior Grui Vasile, care a arătat că în după amiaza de 18 decembrie 1989, din ordinul inculpatului col. Sima Traian, a dus la spitalul judeţean 4 anchetatori de securitate, pentru a interoga pe răniţii internaţi, precum şi că în seara aceleiaşi zile l-a văzut la spital pe acest inculpat însoţit de mai mulţi civili (fila 146 verso vol. XXI).

 


[1] pentru împuşcarea lui Moldovan Vasile, în Piaţa Badea Cîrţan, a fost condamnat la 6 ani închisoare, pentru vătămare corporală gravă, plutonierul major de miliţie Bandula Vasile.

[2] miliţian pensionar.

[3] se văd aici lipsurile de la urmărirea penală: în loc să fie audiat direct martorul Chiorean Domiţian, este audiat Gîrjoabă Constantin, ca să spună ce a auzit de la Chiorean. Situaţii asemănătoare mai apar în cuprinsul sentinţei.

[4] în Centru, lîngă Operă.

[5] răposat în spital.

[6] pentru împuşcarea lui Nemţoc Vasile Marius a fost judecat plutonierul major de miliţie Constantin Ţeghiu, care a fost achitat.

[7] acest Sucală Ioan a fost arestat prin 1990, dar eliberat după scurt timp. Motivul eliberării, conform declaraţiei fostului procuror, actual avocat Ioan Dan, auzită de mine în 2004 la procesul Chiţac-Stănculescu: s-a constatat la autopsie că victima Leia Sorinel ar fi fost împuşcată de sus în jos. De fapt Leia Sorinel era în poziţie ghemuit cînd a fost împuşcat, fiind plauzibil ca în momentul în care s-a tras să-şi fi aplecat capul înainte, instinctiv (vezi mărturia lui Gliguţă Avram în "Revoluţia din Timişoara şi falsificatorii istoriei" de Marius Mioc, Editura Sedona 1999. Aşadar, traiectoria glonţului se poate explica prin aplecarea capului înainte, nu numai printr-un loc de tragere de undeva de sus. În urma celor aflate de la Ioan Dan, am cerut Parchetului Militar Timişoara redeschiderea dosarului.

[8] în Centru.

[9] posibilă greşeală, numele corect Facaşciuc.

[10] zona Calea Aradului.

[11] Grama Alexandru.

[12] din nou lipsuri la urmărirea penală: este audiat Boţoc Virgil, care numai din auzite ştie cum a fost împuşcată fiica sa, dar pe martorii Oprea şi Avădanei nu-i caută nimeni.

[13] generalul Rotariu Constantin comanda unitatea militară din Calea Lipovei. În anul 2002 avea să fie condamnat de Curtea Supremă la 10 ani închisoare pentru morţii din zonă (după ce fusese achitat de instanţele inferioare). Mărturia lui Negru Maria era deci foarte favorabilă generalului Rotariu, pentru a-l disculpa de crimele din Calea Lipovei. Preşedintele Ion Iliescu l-a graţiat mai apoi pe generalul Rotariu.

[14] Unitate Specială de Luptă Antiteroristă.

[15] adică a restituit mai multe cartuşe decît a ridicat.

[16] tatăl fetiţei de 2 ani Lungu Cristina, ucisă în revoluţie.

[17] tatăl lui Todorov Miroslav, ucis în revoluţie.

[18] vărul lui Sima Traian, conform col. Filip Teodorescu ("Un risc asumat", Editura Viitorul Românesc, Bucureşti 1992, pag. 88).