[Constatări referitor la Coman Ion şi Bălan Radu]

 

                d) în ceea ce priveşte implicarea inculpaţilor Coman Ion şi Bălan Radu în organizarea şi conducerea actelor de reprimare de la Timişoara.

                Ansamblul probelor administrate în cauză confirmă neîndoielnic faptul că inculpaţii Coman Ion şi Bălan Radu, în exercitarea atribuţiilor ce le reveneau din importantele funcţii ce le deţineau în perioada 17-22 decembrie 1989, au organizat şi condus, avînd punct de comandă la sediul fostului comitet judeţean de partid Timiş, întreaga acţiune de reprimare ordonată de Ceauşescu Nicolae, în urma căreia au fost ucise 72 persoane şi rănite alte 253.

                Astfel, inculpatul Coman Ion a declarat că a fost trimis de Ceauşescu Nicolae la Timişoara, în legătură cu evenimentele din acel oraş, recunoscînd iniţial că a constituit un comandament, în cadrul căruia a rezolvat problemele cu care a fost confruntat pînă la 22 decembrie 1989 orele 13,00 (fila 9 vol. IX), pentru ca în instanţă să susţină că nu s-a constituit nici un comandament şi că el personal avea numai atribuţia de "a veghea la modul în care se iniţiază şi se desfăşoară acţiunile pe linie militară", precizînd apoi, însă, că s-a instalat la comitetul judeţean de partid pentru că trebuia să coordoneze activitatea tuturor forţelor armate existente în garnizoană (M.Ap.N., D.S.S. şi M.I.), precum şi că de problemele militare se ocupa el cu cei 5 generali - Stănculescu Atanasie Victor, Guşă Ştefan, Chiţac Mihai, Nuţă Constantin şi Cîrneanu Florea - (fila 41 vol. XIV).

                Acelaşi inculpat a mai recunoscut că pe tot parcursul evenimentelor a ţinut legătura permanentă cu punctele de comandă existente pe linie M.Ap.N. şi M.I. (filele 28, 39 şi 42 vol. XIV), că în seara zilei de 17 decembrie 1989 a discutat cu generalul Guşă Ştefan cu privire la modul de folosire a focului de armă (filele 12, 26 vol. IX) şi că în jurul orelor 18,30-19 din aceeaşi seară a transmis, prin telefon generalului Guşă Ştefan şi direct generalului Nuţă Constantin, ordinul de a se trece la executarea focului de armă, precum şi că în ziua de 18 decembrie 1989, pentru o mai bună coordonare a acţiunilor, a ordonat să fie făcută o hartă comună cu dispozitivele Ministerului Apărării şi Ministerului de Interne (filele 26 şi 48 vol. IX, 25-26, 29 şi 38 vol. XIV). Pe de altă parte, acest inculpat a mai susţinut că în noaptea de 17/18 decembrie 1989, începînd cu orele 0,00 a intervenit pentru încetarea focului şi că l-a temperat pe generalul Guşă Ştefan (filele 25 şi 27 vol. XIV), iar atunci cînd a ajuns la Timişoara forţele Ministerului Apărării Naţionale şi ale Ministerului de Interne se aflau în dispozitive de luptă şi începuseră să execute focul înainte de a da el ordin (filele 25 şi 37 vol. XIV), că el nu putea să nu execute ordinul dat de Ceauşescu Nicolae pentru că era în permanenţă urmărit de organele de securitate (fila 7 vol. IX), precum şi că focul de armă ar fi fost justificat deoarece nu puteau fi potoliţi altfel cei care devastau magazinele (fila 39 vol. XIV).

                Totodată, inculpatul Coman Ion a mai învederat că, atunci cînd se odihnea, era înlocuit la comandă de coinculpatul Bălan Radu (fila 28 vol. XIV).

                La rîndul său, inculpatul Bălan Radu a susţinut că nu a ordonat alarmarea şi intrarea în acţiune a forţelor de represiune deşi putea să ia această măsură în calitate de preşedinte al consiliului judeţean al apărării, că nu a dat ordin de a se trage şi că, după ora 16,38 din ziua de 17 decembrie 1989 (fila 92 dosar S.1), în urma sosirii coinculpatului Coman Ion şi a generalilor care îl însoţeau (Guşă Ştefan, Stănculescu Atanasie Victor, Nuţă Constantin, Chiţac Mihai şi Cîrneanu Florea), comanda a fost preluată de aceştia pentru înăbuşirea manifestaţiilor (filele 48 şi 54 vol. XIV şi 199 vol. IX). A mai relatat că Ion Coman ţinea legătura permanentă cu generalii Guşă Ştefan şi Nuţă Constantin şi că, pe baza informaţiilor ce i le furnizau, le dădea indicaţii asupra modului cum să acţioneze pentru reprimarea demonstranţilor (fila 56 vol. XIV), recunoscînd totodată că, în perioada în care Coman Ion a lipsit ori s-a odihnit, i-a ţinut locul împreună cu generalul Stănculescu Victor (fila 55 vol. XIV).

                Cu toate aceste ezitări ale celor doi inculpaţi în relatarea situaţiilor în care au fost implicaţi, este evident că, independent de faptul dacă a existat sau nu comandament, ei au recunoscut şi s-au arătat reciproc că, în perioada 17-22 decembrie 1989, s-au aflat la conducerea operaţiunilor represive ce erau dirijate de la comitetul judeţean de partid.

                Aceste recunoaşteri şi relatări, confirmate şi completate de celelalte probe administrate, duc la concluzia că întreaga acţiune de reprimare de la Timişoara a fost organizată şi condusă de inculpaţii Coman Ion şi Bălan Radu.

                În această privinţă, se relevă că, în raportul întocmit de Comitetul judeţean de partid Timiş la 19 decembrie 1989, actele de reprimare erau prezentate ca lupte "purtate pentru contracararea acţiunilor criminale, contrarevoluţionare", subliniindu-se totodată că "un aport deosebit în lichidarea actelor de dezordine şi de vandalism, de reîntronare a ordinii şi liniştii publice, l-au avut organele şi forţele Ministerului de Interne şi ale Ministerului Apărării Naţionale" (filele 42-45 vol.X), iar în registrul de note telefonice al întreprinderii "Victoria" este menţionată dispoziţia primului secretar Bălan Radu din 17 decembrie 1989 de a se constitui gărzi patriotice cu armament şi muniţie de război, care să tragă "la apariţia duşmanului la limita întreprinderii" (fila 300 vol. X);

                Este, de asemenea, semnificativă declaraţia făcută de Marcu Nicolae, director al întreprinderii "Spumotim", care a învederat că, la şedinţa cu activul de partid din dimineaţa de 18 decembrie 1989, inculpatul Bălan Radu, situîndu-se pe poziţia combaterii hotărîte a manifestaţiilor, le-a prezentat ca acţiuni ale unor grupuri de huligani şi a făcut cunoscut că s-a instituit starea de necesitate[1], stabilindu-se "interdicţia formării de grupuri, asupra cărora armata are ordin să tragă, interdicţia deplasărilor pe stradă în timpul nopţii..." (fila 301 verso vol. X).

                În acelaşi timp, existenţa comandamentului şi asigurarea conducerii acestuia de către inculpaţii Coman Ion şi Bălan Radu mai rezultă din:

                - precizarea făcută de martorul lt. col. Bunoaică Ion, comandantul brigăzii de securitate din Timişoara, că ordinul de folosire a armamentului şi muniţiei de război, ce i s-a transmis prin inculpatul col. Sima Traian, i-a fost confirmat şi de inculpatul Coman Ion (fila 62 vol. XVI);

                - relatarea martorului Moţ Petru, fost prim secretar al Comitetului municipal de partid Timişoara, că în perioada 17-22 decembrie 1989 au existat trei puncte de comandă, unul fiind instalat la comitetul judeţean de partid, precum şi cîte unul la comadamentul Diviziei 18 mecanizată şi la Inspectoratul judeţean Timiş al M.I., toate cooperînd pentru restabilirea ordinii, inclusiv prin folosirea armelor de foc (fila 152 vol. XXI);

                - declaraţiile făcute de martorii Stănculescu Atanasie Victor şi lt. col Sălăjan Gheorghe[2] în sensul că, în perioada menţionată, a existat o colaborare permanentă între armată şi forţele M.I., acestea acţionînd împreună, sub conducerea comandamentului de la comitetul judeţean de partid (filele 290-296 vol XXI, 196-202 vol. XIV).

                Dacă se mai are în vedere că inculpatul Coman Ion a precizat că Bălan Radu a făcut parte din comandament, în cadrul căruia se consultau toţi în luarea măsurilor (filele 9-11 vol. IX), că după ce a ajuns la Timişoara Bălan Radu i-a făcut o prezentare a evenimentelor identică cu aceea pe care i-o adusese la cunoştiinţă Ceauşescu Nicolae, iar după teleconferinţa din 17 decembrie 1989, în timpul căreia Ceauşescu Nicolae i-a atras atenţia lui Bălan Radu că el este comandantul (fila 41 vol. XIV), acesta a convocat o şedinţă cu activul de partid (filele 21-25 vol. XIV), precum şi că i s-a raportat că s-a deschis focul şi în perioada în care Bălan Radu şi Stănculescu Victor l-au substituit (fila 28 vol. XIV), este evident că şi inculpatul Bălan Radu a luat parte la conducerea actelor de represiune.

                De altfel, inculpatul Matei Ilie confirmă că, în timpul teleconferinţei, Ceauşescu Nicolae i-a amintit inculpatului Bălan Radu că este comandant al judeţului (fila 80 vol. XIV), iar inculpatul col. Popescu Ion a relatat că dispoziţiile ordinului 002600/1988, care prevedeau, printre altele, că sub conducerea primului secretar al comitetului judeţean de partid forţele locale ale Ministerului de Interne erau obligate să intervină pentru înăbuşirea oricărei manifestări de protest, au fost aplicate cel puţin în perioada 16-17 decembrie 1989 (filele 81 şi 89 vol. XII). De asemenea, col. Petrea Ioan Cristea - şeful de Stat Major al Gărzilor Patriotice din judeţul Timiş a declarat şi el că "la Comitetul judeţean de partid se asigura o permanenţă, Coman Ion fiind substituit cînd dormea de R. Bălan..." (fila 188 verso vol. XIV), iar martorii Bogdan Emil şi Moţ Petru au relatat că, în noaptea de 17/18 decembrie 1989, secretarul municipal de partid Rotărescu Ion a folosit taximetriştii pentru a obţine informaţii cu privire la deplasarea coloanelor de demonstranţi, ce erau necesare celor de la comitetul judeţean de partid pentru dirijarea forţelor armate (filele 32 şi 152 vol. XXI). În fine, martorul general Guşă Ştefan a precizat că, de cîte ori a intrat la comitetul judeţean de partid, l-a văzut şi pe inculpatul Bălan Radu împreună cu Coman Ion, fiind "preocupaţi de mersul evenimentelor şi de măsurile ce trebuiau luate pentru restabilirea ordinii" (fila 300 vol. XXI).

                Aşa fiind şi cum din depoziţiile martorilor g-ral Roşu Dumitru, g-ral Rotaru Constantin, col. Predonescu Nicolae şi cpt. Băieş Teofil rezultă că inculpatul Bălan Radu a insistat încă din seara zilei de 16 decembrie 1989 la conducerea Ministerului Apărării Naţionale şi pe lîngă unii comandanţi locali să intervină cu trupe împotriva demonstranţilor (filele 253, 272-273, 277 şi 289 vol. XXI), că din stenograma teleconferinţei ţinute la 17 decembrie 1989 reiese că acest inculpat l-a asigurat pe Ceauşescu Nicolae că s-au luat măsuri pentru executarea ordinului de reprimare ce i l-a dat (fila 33 vol. X), iar din Jurnalul acţiunilor de luptă al grupului de pompieri, din nota privind informaţiile şi activităţile desfăşurate în noaptea de 16/17 decembrie 1989 de grupa de comandă a Inspectoratului judeţean Timiş al M.I., ca şi din depoziţiile martorilor lt. col. Sălăjan Gheorghe şi plut. adj. Ilinescu Gheorghe rezultă că inspectoratul M.I. a informat în permanenţă comitetul judeţean de partid cu privire la evoluţia situaţiei şi a primit ordine de la primul secretar Bălan Radu cum să acţioneze (filele 47-50 şi 129-151 vol. X, 201 vol. XIV şi 260 vol. XXI), se constată că respectivul inculpat a avut un rol decisiv în organizarea şi conducerea represiunii dispuse de Ceauşescu Nicolae cu acordul Comitetului Politic Executiv.

                În ceea ce-l priveşte pe inculpatul Coman Ion, mai este de relevat că Bălan Radu a arătat că, în după amiaza zilei de 17 decembrie 1989, Ceauşescu Nicolae i-a comunicat că-l va trimite pe Coman Ion pentru a prelua conducerea acţiunii de lichidare a manifestanţilor, că pînă la venirea lui la Timişoara nu s-a tras în manifestanţi, iar după ce acesta a sosit la comitetul judeţean de partid, i-au fost prezentate hărţi cu amplasarea forţelor armate, a avut la dispoziţia sa pe inspectorul şef col. Popescu Ion, care ţinea legătura cu inspectoratul M.I., precum şi că, în întreaga perioadă, a cooperat pe linie militară cu generalii Guşă Ştefan şi Nuţă Constantin (filele 172-173 vol. IX, 54 şi 56 vol. XIV).

                Inculpatul Matei Ilie, prezent şi el la comitetul judeţean de partid, a învederat că, după teleconferinţa din seara de 17 decembrie 1989, Ceauşescu Nicolae, îngrijorat, i-a cerut de mai multe ori inculpatului Coman Ion să-i raporteze dacă se folosesc armele de foc împotriva demonstranţilor, aşa cum îi ordonase, iar acesta de fiecare dată l-a asigurat că se acţionează în sensul ordinelor ce i le-a dat (filele 233-234 vol. IX şi 80-82 vol. XIV).

                Inculpatul Pacoste Cornel a relatat că, în timpul şedinţei Comitetului Politic Executiv din 17 decembrie 1989, Ceauşescu Nicolae a comunicat că l-a trimis pe Coman Ion la Timişoara pentru a supraveghea modul cum generalii executau ordinele sale de reprimare, precizînd totodată că personal l-a văzut pe Coman Ion ţinînd legătura cu comandamentul Diviziei 18 Mecanizate Timişoara şi cu cel al armatei de la Craiova[3] (filele 100 vol. IX, 66, 73 vol. XIV). De asemenea, inculpatul general Macri Emil a declarat că, în urma solicitărilor, securitatea a prezentat informări inculpatului Coman Ion cu privire la iniţiatorii şi organizatorii manifestaţiilor de protest, precum şi că în nopţile de 17/18 şi 18/19 decembrie 1989, cînd s-a uzat cel mai mult de arme, trupele Ministerului Apărării Naţionale au primit ordine direct de la Coman Ion (filele 73 şi 75 vol. XII, 25 şi 49 vol VI)[4].

                Inculpatul col. Popescu Ion a declarat că inculpatul Coman Ion a organizat şi condus întreaga activitate de combatere a demonstraţiilor de la Timişoara, ţinînd legătura permanentă cu capitala ţării, cu Divizia 18 Mecanizată din Timişoara şi inspectoratul judeţean al M.I. (fila 88 vol. XII), precum şi că dispozitivele înarmate ale miliţiei, din care făceau parte şi trupe de securitate şi de grăniceri (denumite "D"-uri), au fost formate în ziua de 18 decembrie 1989, după ce s-a discutat cu Coman Ion în prezenţa lui Bălan Radu (fila 93 vol. VI).

                Existenţa comandamentului condus de Coman Ion a mai fost subliniată, în timpul urmăririi penale, în afară de inculpatul col. Popescu Ion (fila 92 vol. VI), şi de inculpatul col. Deheleanu Ion - şeful miliţiei judeţene (filele 256 şi 262 vol. VI), iar cooperarea dintre organele de partid reprezentate de Coman Ion şi Bălan Radu şi organele de securitate, de miliţie şi cele ale Ministerului Apărării Naţionale, ca şi dintre aceste ultime organe a fost confirmată de inculpaţii col. Sima Traian (fila 109 vol XII), lt. col. Corpodeanu Ioan şi maior Veverca Iosif (filele 51 şi 25 vol. VII), precum şi de consemnările din Registrul operaţiunilor de luptă ale Diviziei a 18-a Mecanizată Timişoara şi din Jurnalul acţiunilor operative ale Inspectoratului judeţean M.I. (filele 291-307 dosar S.2 şi 65-134 vol. I). Astfel, în primul document se arată că la ora 18,20 din ziua de 17 decembrie 1989, "tov. secretar Coman ordonă ca un Pl. paraşutişti să apere şi miliţia", că la ora 20 din aceeaşi zi s-au cerut, de "tov. secretar Coman["], "patrule - 1008 - cu comandanţi de patrule ofiţeri", că la ora 22,13 din 17 decembrie 1989 s-a comunicat de "tov. Radu Bălan: Complexul Doina din Calea Şagului este devastat", că la "ora 23,45 C.J.P. cere intervenţie în Piaţa Traian", iar în 18 decembrie 1989, că la ora 03 s-a ordonat de "tov. secretar Coman - tancurile să fie retrase spre dimineaţă", la ora 07,35 s-a cerut de "Radu Bălan - la Spitalul judeţean 30 oameni...", la ora 19,55 s-a ordonat de "tov. Coman să fie destinate 2 TAB pentru apărarea sediului Comitetului Judeţean" (filele 291, 298, 299, 301, 303 dosar S.2).

                Dintre martori, col. Pîrcălăbescu Corneliu a învederat că i-a raportat inculpatului Coman Ion încă din seara zilei de 16 decembrie 1989 şi în dimineaţa zilei următoare despre evenimentele de la Timişoara (filele 150-161 vol. XIV), col. Petrea Ion Cristea a arătat că, după ce a sosit la Timişoara, Coman Ion a preluat conducerea operaţiunilor de restabilire a ordinii (fila 189 vol. XIV), iar Pitic Laurean a declarat că, tot în seara de 17 decembrie 1989, maiorul Diaconu a comunicat ofiţerilor din gărzile patriotice că Ion Coman a dat ordin de înarmare a acestora (fila 194 vol. XIV).

                Atitudinea dură, potrivnică manifestanţilor, a inculpatului Coman Ion, mai este confirmată de martorii: - cpt. Alexe Dumitru Ilie care, referindu-se la deplasarea făcută cu cele 2 TAB-uri în noaptea de 17/18 decembrie 1989, a arătat că, atunci cînd s-au apropiat de un grup de demonstranţi, Coman Ion a ordonat să treacă cu toată viteza prin acel grup în situaţia în care îi vor ataca (filele 43-44 vol. XV); - lt. col. Caraivan Constantin, care a relatat că în seara de 17 decembrie 1989, după orele 18, Coman Ion l-a întrebat despre efectivele existente în jurul comitetului judeţean de partid şi de ce nu au muniţie de război, ordonîndu-i apoi ca toată muniţia aflată în dotarea gărzilor patriotice să fie distribuită militarilor din acea zonă (fila 256 vol XXI); - Moţ Petru, fost prim secretar al municipiului, care a precizat că, în ziua de 21 decembrie 1989, Coman Ion fiind asistat de Bălan Radu şi Pacoste Cornel, i-a cerut să organizeze o contrademonstraţie, pro socialistă, indicînd şi lozincile, iar în dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989 i-a cerut să dezafecteze staţia de amplificare de la Operă[5] şi să le comunice celor de acolo că s-a instituit starea de necesitate (filele 151 verso, 152 şi 153 vol. XXI).

                Calitatea inculpatului Coman Ion de comandant al acţiunii de reprimare, căruia îi erau subordonate toate organele şi categoriile de forţe armate din municipiul Timişoara, ca şi modul în care el a condus aceste forţe în perioada 17-22 decembrie 1989 rezultă fără echivoc din probele administrate în cauză. Astfel:

                - Bobu Emil a declarat că, în jurul orei 14 din ziua de 17 decembrie 1989, Ceauşescu Nicolae a ordonat inculpatului Coman Ion să se deplaseze la Timişoara pentru a veghea asupra modului în care erau aplicate măsurile de restabilire a ordinii, că în aceeaşi seară, tîrziu după teleconferinţă, cînd a vorbit la telefon cu Coman Ion, acesta era mereu întrerupt de rapoartele ce i se făceau din teren (filele 106 verso şi 107 verso vol. XXI);

                - Curticeanu Silviu a relatat că, într-o convorbire telefonică din seara de 20 decembrie 1989, în legătură cu decretul privind starea de necesitate, Coman Ion a afirmat că va pune pe unul din generalii săi să-i dea citire în public (filele 193 verso, 194 vol. XXI), afirmaţie ce duce la concluzia că trata pe generalii aflaţi la Timişoara ca subordonaţi direct, infirmînd apărarea ce şi-a făcut-o în sensul că nu ar fi avut prerogative de comandă;

                - Hîrjău Mihai, secretar la cabinetul nr. 1, a învederat că, înainte de a se termina şedinţa Comitetului Politic Executiv din după amiaza de 17 decembrie 1989, Ceauşescu Nicolae i-a cerut să-i facă legătura cu Bălan Radu şi Coman Ion, că tot înainte de terminarea acestei şedinţe Vela Andrei a reuşit să ia legătura cu Coman Ion, rugîndu-l să rămînă în aşteptare, precum şi că, în seara şi noaptea de 17/18 decembrie 1989 Ceauşescu Nicolae a vorbit la telefon, de mai multe ori, cu Coman Ion şi Bălan Radu (fila 279 vol. XXI);

                - Postelnicu Tudor a declarat că, din discuţiile avute cu Ceauşescu Nicolae, a dedus că acesta l-a trimis pe Coman Ion la Timişoara cu atribuţii de comandant unic, precum şi că generalul Nuţă Constantin i-a raportat, cu ocazia convorbirilor telefonice avute, că inculpatul Coman Ion a ordonat forţelor M.I. şi celor ale Ministerului Apărării Naţionale să întocmească hărţi operative cu dispozitivele fiecărui minister (filele 85-87 vol. XXI);

                - Moţ Petru a mai relatat că la comitetul judeţean de partid a funcţionat începînd din 17 decembrie 1989 un colectiv de conducere format din Coman Ion, Bălan Radu şi alţii, precum şi că punctele de comandă de la comitetul judeţean, Divizia 18 Mecanizată şi Inspectoratul M.I. au cooperat pentru a pune ordine, inclusiv prin folosirea armelor de foc, iar în ziua de 20 decembrie 1989, fiind preocupat de sosirea mai multor trenuri cu luptători din gărzi patriotice, Coman Ion i-a cerut să se ocupe de cazarea şi hrana acestor luptători (filele 151 verso - 152 vol. XXI);

                - general Chiţac Mihai a declarat că a existat o legătură continuă de informare şi raportare între Coman Ion şi generalul Guşă Ştefan (fila 184 vol. XXI), că generalul Guşă Ştefan era subordonat atît ministrului apărării Milea Vasile, căruia îi raporta evoluţia situaţiei operative şi de la care primea ordine, cît şi inculpatului Coman Ion, pe care îl informa în legătură cu aceeaşi situaţie şi cu măsurile luate sau pe care urma să le ia pe plan militar, iar în dimineaţa zilei de 21 decembrie 1989 el a citit, din ordinul inculpatului Coman Ion, decretul privind instituirea stării de necesitate (fila 185 vol. XXI);

                - general Stănculescu Victor a relatat că, în drum spre Timişoara, s-a hotărît ca generalii din Ministerul Apărării Naţionale să se deplaseze la comandamentul diviziei pentru activităţi specifice militare, generalul Nuţă Constantin să rămînă la inspectoratul M.I. pentru a coordona activităţile pe linie de interne, iar Coman Ion să meargă la comitetul judeţean de partid de unde să facă acelaşi lucru, că după ce s-au informat la inspectoratul M.I. au stabilit ca grupul de generali de la Ministerul Apărării Naţionale să se instaleze la Divizia 18 Mecanizată, urmînd ca armata şi internele să ţină legătura şi să acţioneze împreună pentru a eradica fenomenul din stradă, că în jurul orei 18 din seara de 17 decembrie 1989 el şi generalul Guşă Ştefan au fost chemaţi la comitetul judeţean de partid, unde, după ce Bălan Radu a prezentat situaţia din oraş, inculpatul Coman Ion a indicat, între altele, să se folosească armele de foc, dar numai în condiţii regulamentare (filele 290-291 vol XXI). Tot acest martor a mai precizat că, după inspecţia făcută în noaptea de 17/18 decembrie 1989 în oraş, Coman Ion a hotărît redistribuirea dispozitivelor armate, iar punctul, colectivul instalat la comitetul judeţean poate fi numit comandament, precum şi că el personal s-a deplasat de mai multe ori la cele două puncte de comandă ale Ministerului de Interne şi Ministerului Apărării Naţionale pentru a prelua date despre situaţia din oraş, pe care le prezenta inculpatului Coman Ion (filele 291 verso, 293 şi 294 vol. XXI);

                - general Guşă Ştefan a declarat că generalul Milea Vasile a precizat că grupa de generali din care făcea parte va fi pusă sub conducerea secretarului C.C. Coman Ion, că atunci cînd au ajuns la Timişoara acesta a mers să dea un telefon urgent, iar pe ei i-a invitat să treacă pe la inspectoratul M.I. pentru a se informa asupra situaţiei (filele 297-298 vol. XXI), că după teleconferinţă Coman Ion i-a transmis telefonic ordinul de folosire a armelor de foc, precizîndu-i "Guşă am primit ordin de la Bucureşti, se trage fără discuţie", că în noaptea de 17/18 decembrie 1989 generalul Stănculescu Victor i-a cerut să trimită printr-un ofiţer harta cu dispozitivele Ministerului Apărării Naţionale, pentru a le pune de acord cu cele ale Ministerului de Interne, precum şi că el raporta în mod curent inculpatului Coman Ion ceea ce rezulta din şedinţele operative pe care le ţinea cu comandanţii trupelor care acţionau pentru stăvilirea demonstraţiilor (fila 303 vol. XXI);

                - lt. col. de miliţie Obăgilă Mihai a arătat că inculpatul Coman Ion îl căuta în permanenţă, la telefon, pe generalul Nuţă Constantin (fila 204 vol. XXI);

                - stenograma şedinţei Comitetului Politic Executiv din 17 decembrie 1989, din care rezultă că, în timpul acesteia, Ceauşescu Nicolae a cerut în mod repetat să i se facă legătura cu Coman Ion şi întreba dacă acesta a ajuns la Timişoara (filele 1-4 vol. X), ceea ce demonstrează că îl considera un factor important în reprimarea demonstraţiilor care aveau loc;

                - stenograma teleconferinţei din 17 decembrie 1989, în care s-a consemnat relatarea făcută de Ceauşescu Nicolae că a transmis secretarului Coman Ion, care sosise de puţin timp la Timişoara, ordinul ca toate trupele să primească imediat muniţie de război, să someze pe oricine nu se supune, că "se socoteşte stare de necesitate şi se aplică legea", precum şi convorbirea directă dintre aceştia, menţionîndu-se totodată următoarele ordine şi precizări adresate de Ceauşescu Nicolae inculpatului Coman Ion:

                - "Vă rog, transmiteţi ordinul meu! Acţionaţi în calitatea pe care o aveţi în raport de situaţie, în calitatea de situaţie de luptă! Activitatea fiecăruia o judecăm ca atare şi într-o oră trebuie restabilită complet ordinea la Timişoara"

                - "Te rog, chemaţi-i şi daţi-le ordin şi cînd sînt la voi mi-i daţi şi mie să vorbesc cu ei la telefon! S-a înţeles?" la care răspunsul consemnat al inculpatului Coman Ion este deosebit de edificator: "Capătul a 3 coloane intră în Timişoara. Am trimis să se dirijeze în centrul oraşului. Am ordonat să se tragă foc!"

                În fine, este deosebit de relevant că din aceeaşi stenogramă rezultă că, manifestîndu-şi nemulţumirea că generalii veniţi de la Bucureşti nu se aflau la comitetul judeţean de partid, Ceauşescu Nicolae a cerut ca aceştia să fie la locul de comandă, menţionînd că "locul de comandă este comitetul judeţean al partidului", după care i-a precizat inculpatului Coman Ion: "Te rog, acţionează în numele meu şi preiei comanda şi îmi raportezi din 15 în 15 minute cum se soluţionează problemele! Pe toţi îi chemi şi le dai ordin să execute! Toate unităţile să fie în centru şi să pună ordine! S-a înţeles?", la care acest inculpat a răspuns cu obedienţă: "Am înţeles, tovarăşe Nicolaae Ceauşescu!" (filele 34-37 vol. X);

                - Documentarul privind acţiunile desfăşurate de Brigada 30 Securitate, în care se arată că inculpatul Coman Ion a constituit un comandament local cu generalul Nuţă Constantin, pentru forţele Ministerului de Interne, ajutat de generalii Mihalea Velicu şi Macri Emil (fila 75 vol. X);

                - un alt documentar, al aceleiaşi brigăzi, în care se menţionează că la ora 17,25 din ziua de 17 decembrie 1989 s-a transmis ordinul comadantului suprem de întrebuinţare a muniţiei de război, precizîndu-se că acest ordin a fost confirmat, prin T.O., de inculpatul Coman Ion care preluase conducerea tuturor acţiunilor din garnizoană (fila 83 vol. X);

                - extras din registrul de evidenţă a acţiunilor de luptă ale aceleiaşi brigăzi, în care s-a consemnat că la 17 decembrie 1989, ora 15,30, colonelul Popescu Ion a comunicat "constituirea comandamentului local al acţiunii sub conducerea tov. Ion Coman, secretar al C.C. al P.C.R., al cărui locţiitor pentru organele şi unităţile Ministerului de Interne este tov. g-ral locot. Nuţă Constantin", fiind menţionaţi, ca locţiitori ai acestuia din urmă, generalii maiori Macri Emil şi Mihalea Velicu (fila 94 vol. X).

                Reiese, astfel, că inculpatul Coman Ion a fost numit în funcţia de comandant al acţiunii de reprimare a manifestaţiilor de la Timişoara încă înainte de ajungerea sa în acest oraş, că el a acceptat să îndeplinească acea însărcinare şi s-a angajat faţă de Ceauşescu Nicolae că îi va executa ordinele ce i le-a dat în această privinţă, iar ca urmare, începînd de la sosirea sa la Timişoara şi pînă la fuga soţilor Ceauşescu, a organizat şi condus fără şovăire alături de coinculpatul Bălan Radu, prim secretar al Comitetului judeţean de partid Timiş şi preşedinte al consiliului local al apărării, întreaga activitate de reprimare a celor care s-au aflat în rîndurile manifestanţilor şi a altor cetăţeni din Timişoara, care erau întîmplător în direcţia gloanţelor pornite din armele de foc descărcate la ordin.

                Apărările formulate în acest sens de acest inculpat în sensul că nu s-ar fi implicat în executarea ordinului de reprimare dat, cu acordul Comitetului Politic Executiv, de Ceauşescu Nicolae şi că nici nu i-ar fi revenit lui vreo atribuţie în aducerea la îndeplinire a acelui ordin sînt infirmate în modul cel mai categoric de probele menţionate, din care rezultă univoc natura misiunii cu care a fost trimis la Timişoara şi că deschiderea focului de armă s-a declanşat numai ca urmare a ordinului neinterpretabil transmis de el.

                Precizarea martorului lt. col. Bunoaică Ion, comandantul de atunci al brigăzii de securitate de la Timişoara, că ordinul de a se face uz de armă i-a fost confirmat şi de inculpatul Coman Ion (filele 24-26 vol. XVI) demonstrează că acest inculpat avea neîndoielnice atribuţii de comandă în cadrul operaţiunii de reprimare organizate în acea localitate. Mai mult decît atît, martorul lt. col. Dincă Nicolae, şef de stat major al unui regiment, a relatat că în seara zilei de 17 decembrie 1989, cînd a raportat că nu pot fi aduse tancuri cu muniţie de artilerie pentru a se trage, Coman Ion i-a dat ordin să aducă tancurile (fila 99 vol. XVI).

                Împrejurarea că s-au tras focuri de armă şi anterior sosirii acestui inculpat la Timişoara, se explică - aşa cum s-a învederat de martorii col. Predonescu Nicolae, soldat Zaharia Adrian, soldat Nicoară Florin şi g-ral Rotariu Constantin - prin faptul că, în jurul orei 16,30 din ziua de 17 decembrie 1989, cîţiva indivizi din mulţimea adunată în Piaţa Libertăţii au încercat să pătrundă în sediul comandamentului Diviziei a 18-a Mecanizată, ceea ce le-a determinat pe sentinele să execute foc de avertisment (filele 155 şi 156 vol. IV, 200, 250, 252, 255, 276 vol. XXI). Dar, focurile de armă au încetat după puţin timp şi nu au fost reluate decît în jurul orei 19, de această dată, însă, în mai multe zone ale oraşului şi cu intensitate deosebită. În această privinţă, coinculpatul col. Teodorescu Filip a arătat că, în realitate, încă nu se făcea uz de armă atunci cînd Coman Ion a raportat în timpul teleconferinţei că se trage (fila 111 vol. XII), martorul lt. col. Caraivan Constantin a declarat că ordinul de a se distribui muniţie de război s-a dat după ora 18 (fila 255 vol. XXI), ceea ce se coroborează cu menţiunile din registrul operaţiunilor de luptă al Diviziei a 18-a Mecanizată (filele 291-307 dosar S.2), precum şi cu depoziţiile martorului maistru militar Pantea Ambrozie (filele 124 vol. XIX, 22-24 vol. XXI). Astfel, în acel registru, deşi este consemnat că maiorul Soroceanu raporta, încă la ora 16,15 din ziua de 17 decembrie 1989, că un divizion era pregătit cu muniţie de război şi aştepta ordine, se face menţiune abia la ora 17,30 din acea zi că s-a dat ordinul de a se folosi arme de foc, specificîndu-se: "General Guşă - subunităţile de infanterie o unitate de foc; la atac, se trage în aer, la picioare" (fila 294 dosar S.2).

                De asemenea, cpt. Benghea Nicuşor şi maior Velţănescu Petru au relatat că primele împuşcături le-au auzit în jurul orei 19 din seara de 17 decembrie 1989 (filele 197 verso şi 210 verso vol. XXI) aspect confirmat, de altfel, de toţi ceilalţi coinculpaţi[6].

                O atare situaţie, însă, ce se crease înainte de sosirea inculpatului Coman Ion şi care era evident depăşită, nu putea să justifice şi nici măcar să facă explicabilă o acţiune de amploarea celei declanşate la ordinul dat de acest inculpat după venirea sa la Timişoara, soldată - aşa cum s-a arătat - cu zeci de morţi şi sute de răniţi, ca rezultat al folosirii unei cantităţi enorme de muniţii (fila 299 verso vol. XXI).

                Pe de altă parte, chiar dacă este adevărat că, în unele momente, Coman Ion a avut o atitudine mai ponderată, cum a fost cu prilejul împuşcării unei femei la Întreprinderea "Elba" (filele 94 vol. VI, 138 verso vol. XXI), sau că el a afirmat că este bine că decretul privind instituirea stării de necesitate nu conţine sancţiuni (fila 193 verso vol. XXI), că în seara de 20 decembrie 1989 a stăruit pentru punerea în libertate a tuturor persoanelor reţinute (fila 79 vol. XXI), că în noaptea de 20/21 decembrie 1989 a susţinut faţă de Dăscălescu Constantin şi Bobu Emil că demonstraţiile erau paşnice (fila 109 verso vol. XXI), că la 20 sau 21 decembrie 1989 a cerut unor trupe de paraşutişti să nu facă uz de armă[7] (fila 274 vol. XXI), iar cu alte prilejuri, să fie retrase unele TABuri (fila 138 vol. XXI) sau gărzile patriotice (fila 185 verso vol. XXI), aceste gesturi ale sale nu sînt de natură a înlătura caracterul vădit represiv al ordinelor sale anterioare, al cărui efect s-a subliniat anterior. Este relevant că însuşi generalul Chiţac Mihai, care a încercat să facă declaraţii favorabile inculpatului Coman Ion, a menţionat că, deşi în seara de 18 decembrie 1989 i-a raportat că la Catedrală nu erau decît nişte tineri cu lumînări în mînă, acesta i-a dat ordin să meargă acolo şi să arunce grenade lacrimogene, pentru a-i împrăştia pe cei adunaţi, precum şi că, imediat după aceea, s-a făcut uz de arme automate în zona respectivă (fila 184 verso vol. XXI şi fila 302 dosar S.2).

                De altfel, tot ce s-a arătat că rezultă din probele înfăţişate este recunoscut, în esenţă, de însuşi inculpatul Coman Ion, care a declarat că, între orele 18,30-19, a transmis telefonic generalilor Guşă Ştefan şi Nuţă Constantin ordinul dat de Ceauşescu Nicolae de a se deschide focul de armă (fila 26 şi 43 vol. IX), că el crede că trupele au început să tragă în jurul orelor 19,00 şi că focul a durat, cu intermitenţe, pînă în jurul orelor 22,00 cînd a plecat, însoţit de Matei Ilie şi generalul Guşă Ştefan, să verifice care era situaţia în oraş, constatînd că mulţimea se împrăştiase (fila 28 vol. IX).

                Această recunoaştere este confirmată de Bălan Radu, care a declarat că, după teleconferinţă, Coman Ion a avut convorbiri cu g-ralul Nuţă Constantin, stabilind cu el modalităţile de a se acţiona împotriva demonstranţilor, iar în noaptea de 17/18 decembrie 1989 g-ralul Stănculescu Victor i-a prezentat lui Coman Ion hărţi cu amplasarea forţelor armate, cu culori separate pentru Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul de Interne (filele 172-173 vol. IX), precum şi de martorul lt. col. Bunoaică Ion, pe atunci comandant al brigăzii de securitate din Timişoara, care a precizat că la orele 17,45 din ziua de 17 decembrie 1989 inculpatul Coman Ion i-a confirmat ordinul de întrebuinţare a muniţiei de război ca provenind din partea comandantului suprem (filele 62 şi 63 vol. XVI).

                Atribuţiile de comandă exercitate de inculpaţii Coman Ion şi Bălan Radu, ca şi colaborarea dintre ei pe întreaga perioadă 17-20 decembrie 1989 rezultă din menţiunile existente în Registrul operaţiunilor de luptă al U.M. 01024 Timişoara, în care sînt specificate ordinele date sau transmise de cei doi inculpaţi unităţilor Ministerului Apărării Naţionale pentru a acţiona cu foc de armă împotriva demonstranţilor (filele 291, 292, 296, 298, 299 dosar S.2).

                De aceea, în raport de conţinutul probelor administrate, se impune a se reţine că inculpatul Coman Ion a cooperat cu coinculpatul Bălan Radu la organizarea şi conducerea operaţiunilor de reprimare ordonate de Ceauşescu Nicolae, al căror efect a constat în uciderea şi rănirea prin împuşcare a numeroase persoane, ei adoptînd o atitudine mai puţin fermă şi chiar de îngăduinţă limitată abia după ce devenise evident că, în urma ieşirii organizate a salariaţilor în stradă, valul revoluţionar nu mai putea fi stăpînit.

 


[1] Ceauşescu a semnat Decretul de instituire a stării de necesitate abia în 20 decembrie 1989, dar acest decret nu s-a mai publicat în Buletinul Oficial.

[2] ofiţer de securitate însărcinat cu cercetarea penală.

[3] Divizia din Timişoara se subordona armatei de la Craiova.

[4] Referitor la relaţiile dintre Macri şi Coman, amintim ce scria Filip Teodorescu în "Un risc asumat", pag. 109: "generalul Macri pur şi simplu evita să mai meargă la sediul Comitetului judeţean de partid, chiar dacă era chemat de Ion Coman. Era supărat pe acesta întrucît îl reclamase la Bucureşti că este "un general fricos". Cele scrise de Teodorescu le consemnăm cu rezerva unei posibile tendinţe a acestuia de a lua partea colegului său securist pentru a sugera neimplicarea Securităţii în represiune.

[5] În clădirea Operei se constituise comitetul revoluţionar intitulat Frontul Democratic Român, care folosea staţia de amplificare pregătită de oficialităţi pentru mitingul pro Ceauşescu. În 2001 se va lansa teoria că pregătirea staţiei de amplificare este o dovadă a atitudinii pro-revoluţie a lui Coman Ion.

[6] contradicţie cu afirmaţia că s-a tras în Piaţa Libertăţii de la ora 16,30.

[7] este vorba de episodul din 21 decembrie 1989, cînd paraşutişti din Caracal fuseseră trimişi la Poligrafie pentru a împiedica tipărirea unui manifest revoluţionar. Încercarea de a împiedica tipărirea manifestului infirmă susţinerea că în 20 decembrie 1989 conducătorii represiunii de la Timişoara ar fi trecut de partea Revoluţiei.