[Situaţia de fapt reţinută de instanţă]

 

                B. Trecîndu-se la soluţionarea cauzei în ansamblul ei pe baza probelor efectuate în timpul urmăririi penale, ce au fost verificate în cursul cercetării judecătoreşti, precum şi a probelor administrate la cererea părţilor sau din oficiu de instanţă, se reţin, în fapt, următoarele:

                În condiţiile deteriorării tot mai accentuate a structurilor economice, sociale şi politice din România, determinate de măsurile aberante ale regimului dictatorial instituit de Ceauşescu Nicolae şi soţia sa Ceauşescu Elena, mase de cetăţeni, în special tineri, au început să se adune în după amiaza zilei de 16 decembrie 1989 în jurul unui grup de credincioşi din municipiul Timişoara, ce veniseră la locuinţa pastorului reformat Tokes Laszlo pentru a protesta împotriva punerii în executare a unei hotărîri judecătoreşti de evacuare a acestuia.

                Fiind informat de creşterea continuă a numărului celor ce se adunau în apropierea casei parohiale unde locuia pastorul Tokes Laszlo şi, nereuşind să-i disperseze prin alte metode, inculpatul Bălan Radu, pe atunci prim secretar al Comitetului judeţean Timiş al Partidului Comunist Român, a cerut conducerii Inspectoratului judeţean Timiş al Ministerului de Interne să treacă la folosirea forţei.

                Tot în acest scop, inculpatul Bălan Radu a ordonat folosirea tunurilor de apă, a gazelor lacrimogene şi a bastoanelor de cauciuc de către forţele Ministerului de Interne împotriva manifestanţilor adunaţi în Piaţa Maria şi la sediul fostului comitet judeţean de partid, iar apoi a cerut comandantului garnizoanei Timişoara, precum şi ministrului apărării naţionale să scoată în stradă trupele M.Ap.N. şi să le trimită împotriva demonstranţilor, deşi astfel cum el însuşi a declarat, situaţia existentă nu reclama folosirea forţelor armate împotriva cetăţenilor (vol. XIV, filele 48 şi 53).

                Acest inculpat a recunoscut că în zilele de 16 şi 17 decembrie 1989, pînă la sosirea lui Coman Ion, a luat măsuri pentru combaterea celor aflaţi în Piaţa Maria. În acelaşi sens, în nota informativă depusă la dosar (filele 47-50 vol. II), se menţionează că inculpatul Bălan Radu a ordonat, în noaptea de 16/17 decembrie 1989, ora 3,00, să se intervină cu toate forţele pentru a-i dispersa pe manifestanţi şi apoi să fie arestaţi cei ce vor fi găsiţi umblînd prin oraş.

                Dînd curs acestei dispoziţii, inculpatul col. Popescu Ion, care preluase de puţin timp funcţia de inspector şef, a ordonat forţelor din subordine să treacă la împrăştierea acelor grupuri. iritaţi de comportarea dură a cadrelor Ministerului de Interne ce veniseră să-i împrăştie, cetăţenii din zona respectivă au început să strige "Libertate", "Democraţie" şi alte lozinci antidictatoriale şi, treptat, s-au încolonat pentru a demonstra împotriva asupririi şi a cere respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti.

                Speriat de evoluţia acestor manifestaţii, inculpatul Bălan Radu a cerut inspectorului şef Popescu Ion să pună în aplicare planul unic de acţiune întocmit în baza ordinului nr. 002600 din 1 iulie 1988 al ministrului de interne, iar comandantului garnizoanei Timişoara şi, apoi, ministrului apărării naţionale - general colonel Vasile Milea să intervină cu trupe subordonate acestui minister.

                La rîndul său, inculpatul col. Popescu Ion a acţionat împreună cu coinculpaţii col. Sima Traian şi col. Deheleanu Ion, primul în calitate de şef al securităţii, iar al doilea de şef al miliţiei judeţene, folosind forţele ce le erau subordonate, în raport cu specificul funcţiilor ce le îndeplineau, pentru reprimarea cu brutalitate a manifestaţiilor antidictatoriale.

                Tot în cadrul acestor măsuri de reprimare, care nu au vizat şi folosirea armelor de foc, inculpaţii col. Popescu Ion şi col. Sima Traian au dat dispoziţii cadrelor din subordine să reţină şi să încarcereze pe toţi demonstranţii pe care vor reuşi să-i prindă.

                Inculpatul Popescu Ion a condus acţiunile de reprimare desfăşurate la Timişoara, în perioada 16 decembrie 1989 ora 20,40 - 17 decembrie 1989 ora 7,00, aflîndu-se în fruntea comandamentului local al acţiunii constituit potrivit ordinului nr. 002600/1988, calitate în care a ordonat intervenţia forţelor din subordine în diferite puncte ale oraşului unde aveau loc demonstraţii, scoaterea armatei în stradă, blocarea cu 3 plutoane de grăniceri a ieşirilor din Timişoara. De asemenea, a ordonat reţinerea a peste 200 persoane care manifestau paşnic.

                La rîndul său, inculpatul Sima Traian a trimis în stradă, în punctele fierbinţi ale oraşului, ofiţeri de filaj, neînarmaţi, pentru a culege date informative, urmînd a stabili liderii şi pe cei ce incitau la manifestaţii antidictatoriale. În acest sens inculpatul a recunoscut că este vinovat pentru că a participat la activitatea de neutralizare a elementelor revoluţionare.

                În urma dispoziţiilor date de aceşti doi inculpaţi, în seara respectivă şi în cursul nopţii de 16/17 decembrie 1989 au fost reţinute şi încarcerate în penitenciarul Timişoara, fără forme legale, un număr de 200 persoane (menţionate numeric la filele 49-50 vol. X).

                Între timp, fiind informat de inculpatul Bălan Radu că demonstraţiile luaseră amploare, Ceauşescu Nicolae a dat dispoziţie miniştrilor de interne, al securităţii şi al apărării naţionale, respectiv Postelnicu Tudor, g-ral Vlad Iulian şi g-ral Milea Vasile, să ia măsuri de restabilire a ordinii prin organele şi unităţile subordonate. În urma acestei dispoziţii, în dimineaţa zilei de 17 decembrie 1989 un grup de ofiţeri superiori din Marele Stat Major al Ministerului Apărării Naţionale a fost trimis cu avionul la comandamentul Diviziei a 18-a mecanizată din Timişoara. Un alt grup de ofiţeri, din Departamentul Securităţii Statului, fusese deja trimis cu un tren încă din seara zilei de 16 decembrie 1989, sub comanda inculpatului general maior Macri Emil, la Securitatea judeţului Timiş. Tot în acea seară un grup de ofiţeri din Inspectoratul General al Miliţiei, condus de generalul-maior Mihalea Velicu, a fost trimis la Miliţia judeţului Timiş.

                În cursul nopţii de 16/17 decembrie 1989, forţe de securitate şi miliţie coordonate de inculpaţii col. Popescu Ion, col. Sima Traian şi col. Deheleanu Ion au evacuat din casa parohială pe pastorul Tokes Laszlo, transportîndu-l, împreună cu familia, într-o localitate din judeţul Sălaj[1], unde i s-a încredinţat o nouă parohie.

                La rîndul lor, lucrătorii de filaj au transmis informaţii, începînd cu data de 17 decembrie 1989, ora 11-12,00, că în oraş au loc manifestaţii, la care se scandează lozinci antidictatoriale şi pentru respectarea drepturilor omului.

                Spre amiaza zilei de 17 decembrie 1989, pentru intimidarea populaţiei, au fost puse să defileze pe străzile municipiului Timişoara trupe M.Ap.N. însoţite de fanfară. Efectul acestei acţiuni a fost, însă, contrar celui scontat. Astfel, mulţimea, iritată, s-a îndreptat spre sediul comitetului judeţean de partid strigînd lozinci antidictatoriale, unde manifestanţii au fost întîmpinaţi cu jeturi de apă şi lovituri cu bastoane de cauciuc sau din lemn. În aceste condiţii, o parte din cei care demonstrau au reacţionat şi, în jurul orelor 13,30, au reuşit să intre în clădirea comitetului judeţean de partid, unde au distrus ori incendiat portretele cuplului dictatorial şi o serie de materiale cu caracter propagandistic.

                Fiind informat telefonic de inculpatul Bălan Radu, de la sediul Inspectoratului Timiş al M.I., unde se refugiase, despre această evoluţie a evenimentelor, Ceauşescu Nicolae a chemat în jurul orei 14,30 din ziua respectivă pe inculpatul Coman Ion, pe atunci secretar al C.C. al P.C.R. care răspundea de probleme militare şi de justiţie, cerîndu-i să se deplaseze la Timişoara pentru a coordona activitatea de restabilire a ordinii în sensul reprimării participanţilor la demonstraţii. Tot cu acest prilej, Ceauşescu Nicolae i-a adus la cunoştiinţă că va mai pleca cu el un grup de generali şi ofiţeri din Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul de Interne, precum şi că va consulta Comitetul Politic Executiv cu privire la măsurile ce urmează a fi luate pentru combaterea demonstranţilor.

                În jurul orei 15, inculpatul Coman Ion s-a prezentat la Aeroportul militar Otopeni, de unde a plecat cu un avion special, în care au mai călătorit generalii Guşă Ştefan - şef al Marelui Stat Major, Stănculescu Victor - prim adjunct al ministrului apărării naţionale, Chiţac Mihai - comandantul trupelor chimice, Cîrneanu Florea - locţiitor al comandantului Apărării Antiaeriene a Teritoriului şi Nuţă Constantin - adjunct al ministrului de interne şi şef al Inspectoratului General al Miliţiei, precum şi mai mulţi ofiţeri ce-i însoţeau.

                Ajungînd pe aeroportul Timişoara la ora 16,38' din ziua de 17 decembrie 1989 (fila 92 dosar S.1), inculpatul Coman Ion s-a deplasat apoi, împreună cu generalul Nuţă Constantin, la comitetul judeţean de partid, unde a fost întîmpinat de primul secretar Bălan Radu şi de fostul prim secretar Matei Ilie, care era sosit pentru a-şi muta familia la Bucureşti în urma promovării sale ca secretar al C.C. al P.C.R., aceştia informîndu-l cu privire la situaţia existentă în municipiu.

                Între timp, Ceauşescu Nicolae a convocat şedinţa Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R., în cadrul căreia şi-a manifestat nemulţumirea faţă de modul ineficient în care se realizau măsurile ce le ordonase pentru înăbuşirea demonstraţiilor de la Timişoara, cerînd membrilor acestui organism şi celorlalţi participanţi, să fie de acord cu destituirea ministrului apărării naţionale, a ministrului de interne şi a ministrului securităţii statului. Cu ocazia discuţiilor ce s-au purtat, în timpul cărora unii au considerat inoportună demiterea celor trei miniştri în momentul respectiv, Ceauşescu Nicolae a renunţat la destituirea lor şi, reluînd indicaţiile pe care le dăduse începînd din după amiaza zilei de 16 decembrie 1989, a insistat pentru adoptarea de măsuri dure, inclusiv uzul de armă împotriva manifestanţilor.

                Deşi şi-a dat seama că măsurile preconizate de Ceauşescu Nicolae vor avea ca urmare rănirea gravă şi chiar uciderea prin împuşcare a unui mare număr de demonstranţi, inculpatul Pacoste Cornel, prin atitudinea aprobativă ce a avut-o în cadrul acelei şedinţe, la care a participat datorită calităţii de membru supleant al Comitetului Politic Executiv şi viceprim-ministru, a achiesat, alături de ceilalţi participanţi, la adoptarea acelor măsuri.

                Pentru punerea în aplicare imediată a acelor măsuri de reprimare armată, Ceauşescu Nicolae a organizat în jurul orei 17 din seara respectivă o teleconferinţă, în cadrul căreia, informîndu-se dacă grupul de generali a ajuns la Timişoara, a dat ordin să se treacă la executarea focului de armă împotriva demonstranţilor şi a precizat că se instituie starea de necesitate[2] în acel municipiu, la care inculpatul Coman Ion a raportat că a înţeles şi că a "ordonat să se tragă foc" (fila 33 dosar S.1).

                Pe parcursul aceleiaşi teleconferinţe, Ceauşescu Nicolae a atras atenţia inculpatului Bălan Radu că are calitatea de comandant al judeţului şi l-a întrebat dacă a înţeles ce are de făcut, la care acesta a răspuns că au fost luate măsuri pentru executarea ordinului ce i s-a dat, asigurîndu-l astfel că va trece la îndeplinirea măsurilor represive adoptate de Comitetul Politic Executiv.

                Trecînd la realizarea acestor măsuri şi la executarea ordinelor primite de la Ceauşescu Nicolae, inculpaţii Coman Ion şi Bălan Radu au coordonat şi condus în seara de 17 decembrie 1989 şi în noaptea şi zilele ce au urmat acţiunile de reprimare la care au participat şi trupe ale Ministerului de Interne, ale Departamentului Securităţii Statului şi ale Ministerului Apărării Naţionale, precum şi cadre de securitate şi miliţie.

                În declaraţia olografă aflată la dosar (fila 4 vol. IX), inculpatul Coman Ion a menţionat că în după amiaza de 17 decembrie 1989, prezentîndu-se la Ceauşescu Nicolae, acesta i-a spus că a hotărît să consulte pe membrii Comitetului Politic Executiv cu privire la folosirea forţelor armate, inclusiv focul de armă, pentru liniştirea situaţiei de la Timişoara.

                Această relatare se coroborează cu depoziţiile martorilor Vela Andrei şi Hîrjău Mihai care au arătat că, în timpul şedinţei Comitetului Politic Executiv, la care s-a stabilit să se folosească armamentul şi muniţia de război împotriva demonstranţilor, Ceauşescu Nicolae l-a căutat insistent pe Coman Ion, cerînd să i se facă legătura telefonică cu acesta, la Timişoara (filele 12 vol. X şi 279 verso vol. XXI). Alţi martori (lt. col. Zeca Constantin şi generalii Chiţac Mihai, Stănculescu Atanasie Victor şi Guşă Ştefan) au arătat că, la coborîrea din avion, lui Coman Ion i s-a transmis să-l caute urgent pe Ceauşescu Nicolae, ceea ce acesta a şi făcut chiar din incinta aeroportului Timişoara (filele 273 vol. XIV, 183, 290 verso şi 298 vol. XXI).

                În timpul teleconferinţei, Ceauşescu Nicolae i-a imputat lui Coman Ion că în sală nu sînt ofiţerii "aşa cum a cerut", la care inculpatul a răspuns că nu sînt în sală pentru că "organizăm ce aţi spus dumneavoastră" şi, de asemenea, "am ordonat să se tragă foc". Aceste împrejurări atestă, în mod cert, că Ceauşescu Nicolae şi Coman Ion au purtat o convorbire telefonică înaintea teleconferinţei din seara de 17 decembrie 1989, în timpul căreia inculpatului i s-a transmis hotărîrea Comitetului Politic Executiv privind reprimarea cu arme de foc a demonstraţiilor aflate în curs de desfăşurare la Timişoara.

                Această concluzie se desprinde şi din împrejurarea că inculpatul Coman Ion a recunoscut că, după teleconferinţa din 17 decembrie 1989, în jurul orelor 18,30, a transmis telefonic generalilor Guşă Ştefan şi Nuţă Constantin ordinul dat de Ceauşescu Nicolae de a se deschide focul de armă, precum şi că trupele au început să tragă în jurul orelor 19,00, menţionînd că a doua zi a fost informat că fuseseră ucise 58 de persoane (filele 25-26 vol. XIV).

                De altfel, martorul g-ral Guşă Ştefan a confirmat că a fost contactat la telefon de Coman Ion care i-a comunicat că a primit ordin de la Bucureşti şi că se trage fără discuţie (fila 301, vol. XXI)[3].

                Or, dacă Ceauşescu Nicolae ar fi luat hotărîrea să se tragă în demonstranţi anterior şedinţei Comitetului Politic Executiv, evident că ar fi comunicat acest lucru şi lui Coman Ion în convorbirea directă pe care a avut-o cu el, în după amiaza de 17 decembrie 1989, în Bucureşti, iar acesta din urmă ar fi comunicat-o generalilor încă din timpul călătoriei cu avionul spre Timişoara.

                În aducerea la îndeplinire a acestor măsuri s-au implicat şi inculpaţii col. Popescu Ion, col. Sima Traian, col. Deheleanu Ion, şi lt. col. Corpodeanu Ioan, care, în exercitarea atribuţiunilor specifice ce le reveneau din funcţiile deţinute în conducerea Inspectoratului judeţean Timiş al Ministerului de Interne, a Securităţii şi a Miliţiei judeţului Timiş, au dat dispoziţii unităţilor, formaţiunilor şi cadrelor din subordine să ia măsuri de dispersare şi reţinere a demonstranţilor, precum şi de reprimare a acestora prin executare de foc de armă cu muniţie de război.

                În acest mod, folosindu-se de importantele funcţii ce le deţineau în ierarhia regimului dictatorial, inculpaţii Coman Ion şi Bălan Radu au organizat şi condus, de la sediul fostului Comitet judeţean de partid Timiş, întreaga acţiune de reprimare, pînă în momentul cînd soţii Ceauşescu au fugit, prin folosirea armamentului cu muniţie de război de către forţele Ministerului de Interne, Departamentului Securităţii Statului şi ale Ministerului Apărării Naţionale ce au fost subordonate comandamentului judeţean în fruntea căruia cei doi s-au aflat, urmărind astfel uciderea celor care manifestau pentru respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti.

                Ca urmare a acestor măsuri dure, în perioada 17-22 decembrie 1989 pînă la amiază, au fost împuşcate 325 persoane, din care 72 au decedat[4], iar 253 au fost rănite.

                Astfel, în seara zilei de 17 decembrie 1989, forţele armate menţionate, care aveau anumite zone de responsabilitate, făcînd uz de armă, au împuşcat 242 persoane, din care 54 au decedat imediat sau ulterior, în spital, iar 188 au fost rănite grav. Dintre aceste victime, se învederează, exemplificativ că:

                - 29 au fost împuşcate în raza de acţiune a dispozitivului Piaţa Libertăţii - Piaţa "700", din care 4 au decedat (Todorov Miroslav, Bărbat Lepa, Tăşală Remus-Marian şi Belici Radian), iar 25 au fost rănite (Oprean Gheorghe, Drugă Dumitra, Honik Mihai, Birco Milana, Buzamăt Cezar, Brîndaş Valentin, Valon Alin, Casmir Marin, Bărbat Vasile, Orban Traian Gabriel, Cîrstea Vasile Bogdan, , Belezniuc Ioan, Pantea Dan, Cîmpeanu Costel, Paşca Ioan, Teodorescu Ionel, Pistriceanu Adriana, Ardeleanu Gheorghe, Cojocaru Mihai, Costin Adrian, Pîrvu Ion, Amanci Alina Mihaela şi Stoica Mircea, soldaţi Zaharia Adrian şi Nicoară Florin);

                - 44 au fost împuşcate în raza dispozitivului "Operă - Catedrală - Bulevardul Politehnicii", din care 17 au decedat (Tako Gabriela-Monica, Haţegan Petru, Iosub Constantin, Körössi Alexandru, Cruceru Gheorghe, Gîrjoabă Dumitru Constantin, Osman Dumitru, Istvan Andrei, Avram Ivan [corect Ioan - n.n.] Vasile, Balmuş Vasile, Cocean [corect Caceu - n.n.] Mariana Silvia, Cocean [corect Caceu - n.n.] Margareta, Sava Angela Elena, Stanciu Ivan [corect Ioan - n.n.], Opre Gogu, Csizmarik Ladislau şi Ioţcovici Gheorghe Nuţu), iar 27 au fost rănite (Blîndă Mirel, Cojiţă Ioan, Luchescu Stelian, Paşca Dan, Antal Emeric, Merluşcă Ion, Tako Titina, Calotă Constantin, Rachiţi Oliver, Şandru Horia, Dolineanu Vasile, Dumitreanu Carmen-Dana, Botezatu Marcel, Cojocaru Mihai, Avădănoaie Paul, Ştreangă Doru, Secu Cornel, Jinga Constantin, Ionescu Cornel, Halip Nelu, Chivu Adrian, Viacu Daniel, Vinţan Paraschiva, Călin Marius, Lazăr Lidia, Madoşi Ana şi Paşcalău Cristina);

                - 6 au fost împuşcate în raza dispozitivului din Calea Aradului, din care 2 au decedat (Grama Alexandru şi Carpîn Dănuţ), iar 4 au fost rănite (Rusu Cristian, Băţică Constantin, Drăghici Erica şi Sera Andrei);

                - 30 au fost împuşcate în raza dispozitivului din Calea Lipovei, din care 6 au decedat (Oteliţă Aurel, Simicin Nicolae, Pinzhoffer Georgeta, Boţoc Luminiţa Florina, Miron Ioan şi Sporer Rudolf Herman), iar 24 au fost rănite (Berghiu Rozalia, Prodan Virgil, Hoffman Costel Dănuţ, Chiorean Ioan, Cristea Monica, Horvath Ion, Cheptenariu Radu, Felecan David, Popovici Petru, Buzatu Robert, Drăgan Zeno Orlando, Olar Ioan, Jebelean Zorin, Ghinea Ioan, Hauder Elza, Bugulecea Angelica, Chiţu Eugen, Iacob Francisc, Popor Gabriela, Edves Marcel, Ksipak [corect Csipak - n.n.] Emil, Gomboş Romeo, Diţoiu Iulică şi Gafciuc Liviu);

                - 36 au fost împuşcate în raza dispozitivului "Podul Decebal - Piaţa Traian", din care 7 au decedat (Bânciu Leontina, Sava Florica, Popescu Rozalia Irma[5], Ţintaru Tudor Octavian, Andrei Maria, Lăcătuş Nicolae şi Ewinger Slobodanca), iar 29 au fost rănite (Borlea Ioan, Cimpoeru Maria, Mureşan Lucian Andrei, Toc Cristian, Papilian Laurenţiu, Alexoaie Dumitru, Crăsneanu Vasile, Vasnei Sandu, Vlaic Dumitru, Cali Adrian, Călin Adrian, Maxim Mirel, Vintilă Corina Daniela, Facaşciuc Viorica, Giurgiu Ionel, Sidenco Marcel, Trifu Gheorghe, Posa Carmen, Stoianov Zeno, Fiţigău Ştefănica, Lengyel Daniela, Cristea Cristian, Spanache Ioan, Vlaici Sava, Bogin Dimitrie, Bunea [Benea - n.n.] Trofim, Gherasim Doina, Bogin Nicolae şi Mircea Ion);

                - o persoană (Zăbulică Constantin) a fost împuşcată mortal lîngă Spitalul de ginecologie, o altă persoană (Belehuz Ioan) a fost împuşcată mortal în apropierea Gării de Nord, iar 3 persoane au fost rănite, prin împuşcare, lîngă hotelul "Nord" (Szabo Ernö, Fenesi Francisc, Harasciuc Iuliu);

                - 2 persoane au fost rănite, prin împuşcare, în raza dispozitivului din Calea Buziaşului (Dragoş Valentin şi Berejovschi Doru);

                - 27 au fost împuşcate în raza dispozitivului din Calea Girocului - Complexul Studenţesc, din care 11 au decedat (Ferkel Ştefan Alexandru, Lungu Cristina, Ion Maria, Mariş Ştefan, Aparaschivei Valentin, Apro Mihai, Vărcuş Ioan Claudiu, Jugănaru Dumitru, Luca Rodica, Florian Antoniu Tiberiu, Muntean Nicolae Ovidiu), iar 16 au fost rănite (Muscă Ioan, Cun [de fapt Kun - n.n.] Robert, plut. Răducan Ştefan, Pleşca Vasile, Csikos Mihai, Ciofu Mihai, Nedelea Paulina, Acatrinei Constantin, Bestea Gheorghe, Lăzuneanu Sergiu, Tomese Ioan, Mircov Maria, Coca Ilie, Ştreang Virgil Marian, Mihalca Marius şi Matei Gheorghe);

                - un tînăr, rămas neidentificat, a fost împuşcat mortal lîngă restaurantul "Cina";

                - 5 au fost împuşcate în raza dispozitivului din Calea Şagului - Piaţa Maria - Tudor Vladimirescu, din care 3 au decedat (Ciobanu Constantin, Balogh Pavel şi Bonţe Petru Ioan), iar 2 au fost rănite (Curcă Mihai şi Popovici Ioan).

                Asupra acestor persoane, care au prezentat de regulă, un singur orificiu de pătrundere a glonţului, s-a tras din zonele unde se aflau cordoanele de militari cu scuturi, de pe clădirile din apropiere, din autoturisme "ARO" şi "Dacia", din parcul aflat în spatele Catedralei şi din boscheţii din spatele grădinii "Capitol", de persoane în ţinută civilă aflate între troleibuze ce erau parcate, dinspre cordoane în care se aflau persoan mai în vîrstă echipate în ţinută de militari în termen sau de pe clădirea Operei.

                Persoanele împuşcate au fost transportate la Spitalul judeţean Timiş şi la alte spitale, cei decedaţi fiind depuşi la morgă iar ceilalţi duşi la secţiile de specialitate, pentru intervenţie chirurgicală şi tratament.

                În raport de evoluţia situaţiei tactico-operative, cu aprobarea inculpatului Coman Ion şi a celorlalte persoane care au făcut parte din comandamentul judeţean, în zilele ce au urmat forţele militare menţionate au fost redistribuite pe diferite zone de responsabilitate, continuînd să coopereze în acţiunile de împrăştiere şi de reprimare a celor care ieşiseră în stradă pentru a-şi cere drepturile legitime.

                Astfel, în dimineaţa zilei de 18 decembrie 1989, au fost constituite, din ordinul generalului Nuţă Constantin, dat cu aprobarea inculpatului Coman Ion, un număr de 8 dispozitive mobile compuse din ofiţeri şi subofiţeri de miliţie completate cu subunităţi de trupe de securitate sau de grăniceri comandate de cîte un ofiţer sau subofiţer din acele trupe. Aceste dispozitive de luptă, formate dintr-un număr de 25-30 cadre şi militari în termen, care aveau în dotare şi cîte un autocamion, au funcţionat continuu, pe schimburi, fiecare fiind comandat de un ofiţer de miliţie dotat cu aparat de radio emisie-recepţie, prin care ţineau legătura cu dispeceratul Inspectoratului judeţean M.I., de unde primea ordine şi era dirijat.

                La constituirea acestor dispozitive au participat, în afară de generalii Nuţă Constantin şi Mihalea Velicu (decedaţi la 23 decembrie 1989[6]) şi Macri Emil (decedat la 17 aprilie 1991, inculpaţii col. Popescu Ion, col. Deheleanu Ion şi lt. col. Corpodeanu Ioan, acesta din urmă repartizînd cadrele de miliţie disponibile pentru a fi incluse în dispozitive.

                Cu ocazia constituirii acestor dispozitive, generalii Nuţă Constantin şi Mihalea Velicu au dat ordin cadrelor de miliţie ce au intrat în compunerea lor să tragă, fără nici o somaţie, asupra celor care participau la demonstraţii, pînă la împrăştierea acestora (filele 116 şi 117 vol. XXI).

                În executarea ordinului primit de la cei doi generali, din mai multe dispozitive s-a deschis focul asupra demonstranţilor pe baza informaţiilor ce erau comunicate prin radio, la şi de la dispeceratul comandamentului condus de g-lul Nuţă Constantin.

                Astfel, în după amiaza zilei de 18 decembrie 1989, din unul din dispozitivele constituite s-a deschis focul spre treptele Catedralei, unde se aflau demonstranţi, rezultînd morţi şi răniţi.

                În aceeaşi după amiază, din dispozitivul instalat în Piaţa Traian (D.5) s-a deschis focul asupra mai multor persoane, una dintre acestea - Moldovan Vasile - fiind rănită grav[7].

                În seara zilei de 18 decembrie 1989, inculpatul maior de miliţie Veverca Iosif s-a deplasat cu o parte din militarii ce intrau în compunerea dispozitivului instalat la Spitalul Judeţean (D.7), pe care îl comanda, spre intersecţia străzii Ştefan Stîncă cu Calea Girocului, deoarece fusese anunţat că un grup de tineri încercau să blocheze Calea Girocului cu un autobuz.

                Ajungînd în apropierea grupului, inculpatul maior de miliţie Veverca Iosif a deschis foc de pistol mitralieră asupra tinerilor respectivi, împuşcînd mortal pe Ianoş Paris, care se afla între aceştia. Apoi, inculpatul maior Veverca Iosif a reţinut şi trimis la miliţie pe cei din grupul în care se afla victima, iar aceasta a fost transportată la morga Spitalului judeţean Timiş.

                Tot în ziua şi seara de 18 decembrie 1989 s-a mai tras cu armele de foc în următoarele zone:

                - La Catedrală, unde se adunaseră sute de tineri cu lumînări aprinse în mînă, care cîntau "Deşteaptă-te române" şi scandau lozinci antidictatoriale; deşi această manifestaţie se desfăşura paşnic, s-a intervenit în jurul orei 17 cu forţe ce făceau parte din dispozitivul instalat în jurul Consiliului popular municipal (D.1), care au executat foc de pistol mitralieră asupra acelor tineri. Ca urmare, au fost împuşcate mortal 3 persoane (Leia Sorinel-Daniel[8], Nemţoc Vasile-Marius şi Măriuţac Ioan[9]), alte 4 fiind rănite (Cioază Ioan-Avram, Huţanu Crenguţa, Băiţan Constantin şi Popa Gheorghe);

                - În zona Calea Girocului, lîngă Complexul comercial, a fost împuşcat mortal Ciopec Dumitru Marius şi a fost rănit Măriuţă Petrică, în timp ce aceştia încercau să arunce sticle incendiare asupra unor autoblindate;

                - La sensul giratoriu de lîngă întreprinderea "Electrotimiş" a fost rănit, prin împuşcare, Racu Constantin;

                - Pe podul de lîngă Piaţa "1 Mai" a fost rănită, prin împuşcare, Fan Odette.

                În ziua de 19 decembrie 1989, a fost împuşcată mortal Reiter Edita Irina (la intersecţia Bulevardului Tinereţii cu strada 13 Decembrie) şi au fost răniţi, prin împuşcare, Metea Liana (la aceeaşi intersecţie), Chihaia Ivan şi Biliuţă Florica (lîngă întreprinderea "Electrotimiş"), Olaru Marian (la podul Decebal) şi Şerban Iosif (la Piaţa "1 Mai").

                Au mai fost răniţi, prin împuşcare:

                - în ziua de 20 decembrie 1989: Marcu Vasile (în Calea Girocului);

                - în ziua de 21 decembrie 1989: Dorneanu Mihai[10] (în Piaţa Operei);

                - în ziua de 22 decembrie 1989[11]: Horvath Ştefan, Lungu Gheorghe şi soldat Budugan Manuel (Piaţa Libertăţii - Piaţa "700"), Cota Iosif şi lt. Dinu Daniel (în Piaţa Operei), Drăgoi Mihai[12] (în Calea Aradului).

 


[1] E vorba de satul Mineu, comuna Sălăţig.

[2] conform legislaţiei în vigoare în 1989, starea de necesitate nu se instituia prin teleconferinţă, ci printr-un decret de instituire a stării de necesitate. Abia în seara de 20 decembrie 1989 Ceauşescu Nicolae a iscălit un asemenea decret, dar nici atunci nu l-a publicat în Buletinul Oficial al R.S.R.

[3] înaintea audierii generalului Guşă Ştefan (6 august 1991) Coman Ion a încercat să influenţeze declaraţia acestuia, trimiţîndu-i o scrisoare deschisă care a fost publicată în revista "Europa" nr. 19 din martie 1991. Scrisoarea e republicată şi în cartea "Timişoara. Zece ani de la sîngerosul decembrie 1989".

[4] a se observa că, în timp ce rechizitoriul vorbeşte de 94 de morţi, constatările instanţei se referă doar la 72 de morţi. Diferenţa o constituie morţii apăruţi după 22 decembrie 1989, urmare a aşa-zisei lupte cu "teroriştii". Pentru aceştia instanţa nu a reţinut vreo vinovăţie a inculpaţilor.

[5] de fapt aceasta n-a fost împuşcată ci călcată de un autovehicul blindat.

[6] cei doi generali îşi procuraseră buletine de identitate false, cu ajutorul căpitanului de miliţie Traian Cozma. Totuşi au fost depistaţi, arestaţi şi îmbarcaţi într-un elicopter. Acest elicopter a fost doborît în Alba Iulia în perioada aşa-zisei lupte antiteroriste. Interesantă una din declaraţiile date la urmărirea penală de Emil Macri despre moartea celor 2 generali: "Personal apreciez că doborîrea elicopterului în care s-a aflat generalul Nuţă s-a făcut ca acesta să fie înlăturat şi a nu putea vorbi despre cooperarea sa cu armata în legătură cu evenimentele de la Timişoara". Declaraţia e greşit datată 24 februarie 1989, probabil este vorba de 24 februarie 1990, şi poate fi citită pe internet, la http://www.infotim.ro/memorial89/declinculpati/Macri_Emil/Macri_Emil.htm.

                Pentru întocmirea buletinelor false pentru generalii Nuţă şi Mihalea, căpitanul Traian Cozma a fost condamnat la 3 ani şi 6 luni închisoare, dar pedeapsa era graţiată prin Decretul-Lege nr. 23/1990. Astfel, Traian Cozma şi-a putut continua cariera în cadrul Ministerului de Interne, devenind şef al Direcţiei de Evidenţă Informatizată a Persoanei din judeţul Timiş.

[7] pentru împuşcarea lui Moldovan Vasile a fost osîndit la 6 ani închisoare plutonierul major de miliţie Bandula Vasile.

[8] pentru împuşcarea lui Leia Sorinel a fost arestat în 1990 maiorul de miliţie Sucală Ion, care a fost mai apoi eliberat din lipsă de dovezi.

[9] pentru împuşcarea lui Nemţoc şi Măriuţac au fost trimişi în judecată subofiţerii de miliţie Constantin Ţeghiu şi Dumitru Asaftei, care au fost însă achitaţi.

[10] acesta, miliţian, din datele pe care le deţin a fost agresat de demonstranţi.

[11] răniţii din 22 decembrie sînt de după fuga lui Ceauşescu (aşa zisa luptă cu teroriştii). Ţinînd cont că ceilalţi morţi şi răniţi de după fuga lui Ceauşescu nu sînt amintiţi în Sentinţă, este neclar de ce sînt acuzaţi inculpaţii pentru răniţii din 22 decembrie 1989.

[12] pentru împuşcarea lui Drăgoi Mihai şi a altor 2 persoane (Şeitan Ion şi Simion Ion) în noaptea de 22/23 decembrie 1989 a fost trimis în judecată ofiţerul M.Ap.N. Andreoiu Ilie, condamnat la 4 ani închisoare prin Sentinţa nr. 223 / 22.12.1999 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti. Culmea este că Andreoiu Ilie a primit şi titlu de revoluţionar (Monitorul Oficial nr. 568 bis din 22 noiembrie 1999, pag. 16), într-o perioadă cînd procesul acestuia era în toi.