1.
Biografia lui Iulius Flip, aşa cum mi-a povestit-o în 08.09.05, cînd i-am
arătat articolul “Un teren viran…”
- din 1977 e
luat în vizor cu ocazia grevei minerilor de pe Valea Jiului. La întrebarea “de
ce parte a baricadei ar fi trebuit să fie armata”, încearcă să îşi
convingă colegii cum că evident că ar
trebui să fie de partea minerilor. Ca urmare, este mutat la gospodăria
unităţii, unde muncile erau atît de multe, încît trebuia să stea la program
pînă în jur de ora şapte seara.
- în
ianuarie 1981, dupa ce poezia sa “Vis
şi speranţă” ajunge la Ceauşescu.
- în 3-5
martie 1981 e arestat şi anchetat.
- în 15 martie
1981, ministrul de atunci la Apărării, Constantin Olteanu, îl trece în rezervă
prin Ordinul 51/ 1981 “pentru fapte incompatibile cu statutul de cadru militar”
- respins de
la orice loc de muncă, se angajează pînă la urmă (pentru 3 luni) ca om de serviciu
la un bloc de pe strada Rucăr din Cluj
- mai apoi e angajat la uzina “16 februarie” din Cluj ca simplu muncitor, fără să i se
recunoască nici o calificare. De aici pleacă mesajul care a fost citit la
congresul “Solidarităţii” în 28-29 septembrie (fuseseră trimise 3 copii, pe trei căi, dar ajunge acolo doar cea
trimisă printr-un aşa-zis “bişniţar”
polonez întîlnit la Cluj).
- între 30
septembrie şi 14 decembrie în acelaşi an e într-un fel de arest la domiciliu,
apartamentul, scara sunt păzite de securişti, aceştia îl escortează pînă la şi
de la serviciu.
- între 14
decembrie 1981 şi aprilie1987 e arestat din cauza scrisorii de felicitare către
“Solidaritatea”. Stă închis in următoarele locuri: subsolul Securităţii (14- 19
decembrie 1981), Bucureşti, strada Rahovei 37-39 (19 decembrie 1981- 8
februarie 1982), celulele condamnaţilor la moarte de la Rahova,
închisoarea-spital de nebuni cronici de la Jilava (20.07.82 – 15.10.82) si apoi
închisoarea de la Aiud pînă în 1987. Pe strada Rahovei 37-39 e anchetat (“a fost
un război, eu o ziceam pe a mea, ei pe a lor, aproape că era să ne batem”,
citat aproximativ.) Nu prea aveau pentru ce să îl condamne, scrisese doar un
mesaj de felicitare unui sindicat legal dintr-un stat socialist în august 1981.
(Amintim că “Solidaritatea” e interzisă abia în 13 decembrie 1981). E
condamnat, oricît de aberant ar suna, pe baza unui articol de revistă (o
relatare din “Le monde”). Capul de acuzare
găsit (după trecerea în ilegalitatea a “Solidarităţii”) e acela de
“pactizare cu forţele contrarevoluţionare din Polonia” şi “propagandă împotriva
orînduirii socialiste” iar pedeapsa e stabilită la opt ani de detenţie plus
patru de “interdicţie” ( privare de drepturi civile?)
- în 1986 are loc Conferinţa de la Madrid,
unde, trimisul Romaniei e întrebat
despre soarta deţinuţilor politici, acesta neagă existenţa lor, în concluzie i
se înmînează în plenul adunării lista cu numele acestora. Ca reactie, Ceauşescu
dă o amnistie pentru toţi detinuţii din Romania, conform căreia pedeapsa se
reducea cu o treime. Iulius Filip va
sta închis 5 ani şi 4 luni (“64 de luni”), adică pînă în 1987.
- Abia în
1984 reuşeşte să îşi vadă copiii prima oară după arestare.
- în 1987,
la eliberare, Securitatea îl pune să semneze un angajament, refuză şi primeşte
în schimb 1 an de muncă la Zlatna, la prelucrarea cuprului, în condiţii
groaznice pentru sănătate (“îmi cădea părul”, spune, abia se putea respira…)
- în mai
1988, împreună cu un grup de deţinuţi politici, trimite un mesaj la Conferinţa
de la Viena (O scrisoare în cîteva puncte prin care se cerea înlăturarea de la
conducere a familiei Ceauşescu şi democratizarea Romaniei). Urmează 5 zile de
anchetă la sediul miliţiei din Cluj, bătut pînă la leşin, călcat în picioare,
îi este rupt un deget… de către oamenii Securităţii locale conduse de generalul
Şerbănoiu.
- Lui Iulius
Filip şi altor opozanţi ai regimului li se impune să parăsească ţara în 10 zile
(îsi depuseseră de mai multă vreme actele de emigrare la Ambasada Americană din
Bucureşti, mai mult formal, ca să nu poată fi ucişi şi făcuţi dispăruţi).
- între 1988
şi 1997 locuieşte în Statele Unite, lîngă Seattle, statul Washington.
- Din 1997
se întoarce în Romania pentru a-şi îngriji mama bolnavă şi a căuta mai departe
dreptatea.
(notată de
Ioan Buteanu)
Dorim succes deplin primului Congres al unui sindicat liber din tarile socialiste.
Muncitorul roman
Iulius Filip
Cluj-N.
Aug.1981
(Asa cum a fost reprodus de autor la 8-9 septembrie 2005)
3.
Principalele reforme cerute prin Mesajul către Conferinţa Generală de la Viena,
1988:
1. Înlaturarea de la conducerea
Romaniei a familiei Ceauşescu
2. Alegeri libere
3. Înlăturarea cenzurii
4. Schimbarea codului muncii de
tip Stalinist
5. Dreptul organizării de
sindicate libere
6. Privatizarea economică
7. Dreptul de a circula liber în
lume
8. Accesul persoanelor din
opoziţie la mass-media (radio, presă, TV)
9. Difuzarea programelor TV din
Europa
10. Dreptul naţonalităţilor
conlocuitoare de a studia în limba maternă
11. Accesul la presa
internaţională
12. Folosirea limbii proprii în
şcoli şi instituţiile statului
13. Eliberarea deţinuţilor
politici din închisorile comuniste
(aşa cum apar citate în cartea lui
Iulius Filip)