Colonia Salcia

 

    Ajunşi la Salcia, grupul “meseriaşilor” veniţi de la Grădina am fost ţinuţi separaţi de restul deţinuţilor câteva zile până am fost repartizaţi pe brigăzi. Convieţuind cu aceştia cele câteva zile, mi-am făcut o idee mai clară despre o nouă categorie de deţinuţi politici, aceea a delincvenţilor politici. Erau printre ei câţiva arestaţi pentru diferite fapte comise din cauza beţiei sau a aşa-zisului huliganism politic, precum şi frontierişti, mulţi dintre ei neavând motive politice ci mai degrabă de drept comun. Când am fost repartizat în brigada de construcţii am fost bucuros că am scăpat de grupul cu care venisem de la Grădina. Colonia Salcia era un lagăr cu o lume politică diversă: legionari, ţărănişti, liberali, consideraţi ca atare după dosare sau mulţi dintre ei după culoarea politică a şefului de lot cu care au fost judecaţi. Atmosfera generală a lagărului Salcia nu era dominată de o anumită culoare politică, ci de cei fără culoare cum erau frontieriştii, diferite secte religioase şi mulţi asimilaţi politic. În lagărul de la Salcia am fost repartizat într-o brigadă de construcţii în care am lucrat în diferite puncte de lucru dulgherie, diverse lucrări de podeţe şi stăvilare, la canalele de irigaţie şi altele pe care le schimbam destul de des, în funcţie de cum se cerea de către administraţia lagărului şi a conducerii civile a şantierelor MAI. La punctele de lucru unde erau cel mult 5-6 într-o echipă şi paza era formată din 2-3 ostaşi în termen, lucram în voie, iar rezultatul muncii nu se exprima în numărul roabelor transportate sau în metri cubi de pământ săpat. Pauzele de masă erau prelungite de ostaşi, care ca şi noi, aveau nevoie de odihnă după atâtea ore de stat în picioare.  Aici la Salcia am mâncat pentru prima dată carne de cal. În ţară începuse campania anticabalină, fiindcă colectivizarea se apropia de sfârşit şi caii deveneau de prisos. În aceste condiţii, aveam prilejul  de a pune în practică lozincile care circulau printre deţinuţi sub formă de pamflet:

Munceşte, că de-aia n-ai!

Numai prin muncă te poţi nenoroci!

Lasă pe mâine ce poţi face azi! etc

    În lagărul de la Salcia am stat până prin luna ianuarie sau februarie a anului 1962, când într-una din zile am fost încolonaţi şi am fost duşi sub escortă la lagărul de la Strâmba unde am schimbat pe cei de acolo, care erau în majoritate legionari. În urma noastră, colonia Salcia a rămas complet goală, fiind populată de cei din Strâmba cu care ne-am întâlnit pe drum. Întâlnirea a fost la mare distanţă pe câmpul din Balta Brăilei, fiindcă cele două escorte au avut grijă să nu ne vedem sau să schimbăm cuvinte între noi. Probabil că acest schimb se făcea în vederea aducerii în Salcia a deţinuţilor legionari din Aiud şi care nu trebuia să fie amestecaţi cu ceilalţi.