Colonia Salcia
Ajunşi la
Salcia, grupul “meseriaşilor” veniţi de la Grădina am fost ţinuţi separaţi de
restul deţinuţilor câteva zile până am fost repartizaţi pe brigăzi. Convieţuind
cu aceştia cele câteva zile, mi-am făcut o idee mai clară despre o nouă
categorie de deţinuţi politici, aceea a delincvenţilor politici. Erau printre
ei câţiva arestaţi pentru diferite fapte comise din cauza beţiei sau a
aşa-zisului huliganism politic, precum şi frontierişti, mulţi dintre ei neavând
motive politice ci mai degrabă de drept comun. Când am fost repartizat în
brigada de construcţii am fost bucuros că am scăpat de grupul cu care venisem
de la Grădina. Colonia Salcia era un lagăr cu o lume politică diversă:
legionari, ţărănişti, liberali, consideraţi ca atare după dosare sau mulţi
dintre ei după culoarea politică a şefului de lot cu care au fost judecaţi.
Atmosfera generală a lagărului Salcia nu era dominată de o anumită culoare
politică, ci de cei fără culoare cum erau frontieriştii, diferite secte
religioase şi mulţi asimilaţi politic. În lagărul de la Salcia am fost
repartizat într-o brigadă de construcţii în care am lucrat în diferite puncte
de lucru dulgherie, diverse lucrări de podeţe şi stăvilare, la canalele de
irigaţie şi altele pe care le schimbam destul de des, în funcţie de cum se
cerea de către administraţia lagărului şi a conducerii civile a şantierelor
MAI. La punctele de lucru unde erau cel mult 5-6 într-o echipă şi paza era
formată din 2-3 ostaşi în termen, lucram în voie, iar rezultatul muncii nu se exprima
în numărul roabelor transportate sau în metri cubi de pământ săpat. Pauzele de
masă erau prelungite de ostaşi, care ca şi noi, aveau nevoie de odihnă după
atâtea ore de stat în picioare. Aici la
Salcia am mâncat pentru prima dată carne de cal. În ţară începuse campania
anticabalină, fiindcă colectivizarea se apropia de sfârşit şi caii deveneau de
prisos. În aceste condiţii, aveam prilejul
de a pune în practică lozincile care circulau printre deţinuţi sub formă
de pamflet:
Munceşte, că de-aia n-ai!
Numai prin muncă te poţi nenoroci!
Lasă pe mâine ce poţi face azi! etc
În lagărul
de la Salcia am stat până prin luna ianuarie sau februarie a anului 1962, când
într-una din zile am fost încolonaţi şi am fost duşi sub escortă la lagărul de
la Strâmba unde am schimbat pe cei de acolo, care erau în majoritate legionari.
În urma noastră, colonia Salcia a rămas complet goală, fiind populată de cei
din Strâmba cu care ne-am întâlnit pe drum. Întâlnirea a fost la mare distanţă
pe câmpul din Balta Brăilei, fiindcă cele două escorte au avut grijă să nu ne
vedem sau să schimbăm cuvinte între noi. Probabil că acest schimb se făcea în
vederea aducerii în Salcia a deţinuţilor legionari din Aiud şi care nu trebuia
să fie amestecaţi cu ceilalţi.