Capitolul III
DESPRE
EVENIMENTELE DIN DECEMBRIE 1989
22 DECEMBRIE 1989. CEAUŞESCU
ESTE ÎNLĂTURAT DE LA PUTERE PRINTR-O LOVITURĂ DE PALAT
În dimineaţa zilei de
22 decembrie 1989, grupuri din Securitate şi Armată, pregătite de o bună
bucată de vreme pentru o schimbare în regimul de la Bucureşti, pun punct final operaţiunii începute la
Timişoara cu câteva zile în urmă abandonându-l pe Ceauşescu. Sunt de discutat forma şi dimensiunea sprijinului primit din exterior de
grupurile respective de la mai marii lumii ai momentului. Oricum, cel puţin
acordul de principiu, o consiliere profesională şi sprijinul mediatic le-au
fost asigurate.
Momentul
declanşării loviturii finale este marcat prin sacrificarea generalului Milea.
Acesta, presat psihic de cei din imediata sa apropiere pentru a-şi asuma
întreaga vinovăţie privind morţii
Timişoarei şi Bucureştiului din noaptea precedentă, dă ordinul de retragere a
armatei în cazărmi şi îşi trage un glonţ în piept. Gestul său poate fi luat în
consideraţie, în termeni discutabili,
şi ca o ultimă răbufnire de onoare militară. Dacă planul nu a reuşit
astfel, în cadrul aceluiaşi scenariu, este posibilă şi varianta să i se fi
tras un glonţ în piept ! Cu aceleaşi
efecte …
Imediat este dat semnalul pentru
luarea cu asalt a sediului Comitetului Central şi alungarea lui Ceauşescu de la
cârma puterii. Astfel, spre ora prânzului, odată cu decolarea elicopterului de
pe terasa sediului partidului comunist, dictatura personală instituită de
Ceauşescu în România comunistă ia sfârşit.
*
O ştire de presă relata, în urmă cu destul de mulţi
ani, despre o tentativă de lovitură de stat petrecută undeva într-o
ţară din America Latină.
Puciştii, dealtfel bine organizaţi şi la
fel de bine dotaţi cu toate cele pentru a prelua în forţă
orice instituţie guvernamentală, au neglijat, din lipsă
de experienţă şi din nefericire pentru ei,
obiectivul, dacă nu numărul unu, cel puţin obiectivul care ar fi trebuit
cucerit simultan cu instituţia prezidenţială. Am
numit astfel Televiziunea Naţională.
A fost suficient ca preşedintele aflat în dificultate
să scape pe uşa din dos şi să ajungă la televiziune. În
câteva ceasuri totul s-a terminat rebelii au fost
neutralizaţi, puşi la zid şi împuşcaţi.
La noi, lucrându-se ca la carte şi
fără greşeli, simultaneitatea a fost
asigurată.
*
Timpul presează. La evenimente
cruciale, hotărâri pe măsură. În culise se pun la punct ultimele detalii privind faza a doua a loviturii : instalarea la conducerea
statului a unei persoane care să dispună de o imagine publică satisfăcătoare
pentru toate interesele, interne şi externe,
pregătite pentru schimbarea de
gardă de la Bucureşti. Persoana respectivă nu putea
fi decât Ion Iliescu, suficient mediatizat în
occident ca oponent al lui Ceauşescu astfel încât acesta putea satisface
pretenţiile imediate chiar şi ale celui mai intransigent anticomunist …
În
jurul „mesei” la care se negociază
viitorul Republicii Socialiste România se află, simbolic, patru grupuri,
fiecare cu propria sa viziune asupra
acestui viitor: grupul Securitate (în numele întregului Minister de Interne),
grupul reprezentând Armata, grupul Ion Iliescu şi grupul Petre Roman
("lupii" tineri, eşalonul doi al partidului comunist, instruit la
alte şcoli şi, evident, cu altă perspectivă asupra viitorului). Negocierile
sunt dure dar se încheie, totuşi, cu
înţelegeri ferme adoptate prin „consens”, fiecare parte având în mânecă „argumente” imposibil de evaluat
şi de ignorat de ceilalţi parteneri de dialog.
Prima
înţelegere este uşor de realizat: Ion Iliescu va fi noul şef. Nu există
alternativă!
Asupra
celei de a doua înţelegeri este mai
dificil de căzut de acord dar, în cele din urmă, şi aceasta este parafată: Securitatea şi Armata solicită şi primesc garanţii că cel
puţin vreme de 15 ani de aici încolo (prescriere totală şi … lehamite
generalizată!) nimeni nu va fi
incriminat pentru ororile comise în timpul regimului comunist sau în stradă în
zilele precedente. Primesc aceste
garanţii cu o singură condiţie: unele
persoane să se ascundă o vreme, atât cât va fi necesar, sau, cel puţin, să treacă undeva mai în
spate. Acolo vor avea libertatea să facă tot
ce vor şi, ca să nu se plictisească,
li se va pune la dispoziţie o ţară întreagă pentru a fi jumulită fără
probleme. Bineînţeles, cotizând! Se pot alătura acestora şi cadrele mai vechi
ale partidului care înţeleg şi acceptă situaţia, precum şi toate puşlamalele
din România puse pe căpătuială fără muncă, foarte utile în acest context. Cine
nu va respecta regula va fi bun de plată !
Al treilea acord vizează
împărţirea puterii şi rezolvarea realităţii concrete imediate: zarva necontrolată din stradă tebuie să înceteze
şi … fără lovituri sub centură sau
călcatul pe picioare! Se stabileşte astfel prezenţa echilibrată în echipă a celor
patru grupuri şi responsabilităţile ce îi revin fiecăruia. De comun acord se
hotărăşte că "ar da bine" în faţa „furioşilor” din stradă şi în faţa
Occidentului dacă din echipă va face parte şi Lestul, grup format din persoane
care erau cunoscute în Apus pentru disidenţa lor (construită de securitate !) sau care se iţiseră cam prea mult în public în
timpul evenimentelor pentru a mai putea fi ignorate fără anumite riscuri.
Ultima
problemă : ce se va întâmpla cu
Ceauşescu ?!? După prinderea acestuia (o bagatelă pentru Armata şi
Securitatea României Socialiste aflate pe urmele sale!), acesta va fi
„adăpostit” undeva şi se va aştepta evoluţia evenimentelor funcţie de care i se
va hotărâ soarta. A existat o voce care a sugerat
eliminarea fizică a acestuia imediat. Şi aici este de discutat cine dintre cei patru a propus şi a susţinut
aplicarea acestei măsuri radicale. Probabil că a fost unul care, marcat profund
de spaime, frustrări sau de unele
ambiţii personale neîmplinite, blocate de dictatura personală a lui Ceauşescu,
în pofida oricăror precepte morale sau logici politice, l-ar fi vrut imediat
mort. Pentru că acesta, împreună cu
“tovarăşa” lui, părăsit de Armată şi Securitate, putea fi foarte bine arestat
şi ascuns undeva pe teritoriul României unde nici vântul şi nici pământul să nu
îi mai dea de urmă. Sugestia nu a fost acceptată dar, pentru orice
eventualitate, a fost reţinută în
rezervă.
În acest
cadru, sintetizând, se poate vorbi nu
despre o lovitură de stat, cum susţin unii, iritând până la apoplexie pe alţii, dar se poate vorbi foarte
bine despre o lovitură de ... palat!
În urma unei lovituri de stat se instalează la putere, fie şi temporar,
o dictatură militară care mătură tot regimul politic şi impune prin forţă
propria sa viziune asupra evoluţiei politice a statului respectiv. O lovitură de palat nu schimbă decât vârful
piramidei. În rest…, nimic!
Acesta a fost planul A pus în aplicare imediat după
alungarea lui Ceauşescu din sediul Comitetului Central al P.C.R. Numai că până
spre seară lucrurile s-au complicat puţin – strada a fost scăpată de sub
control şi a început să ia în serios ideia de revoluţie (a dat gaură în
drapel şi a început să strige din ce în ce mai tare “jos comunismul !”) astfel
că a devenit obligatorie grefarea pe acest plan a variantei salvatoare B
şi luarea în considerare a sugestiei privind suprimarea lui Ceauşescu.
22 decembrie spre seară, în Piaţa Palatului, la Radioteleviziune şi
în următoarele ore în tot Bucureştiul şi în toate zonele “fierbinţi” din ţară,
sunt scoşi în faţă “teroriştii”! Pentru a
avertiza lumea din stradă că lucrurile nu stau chiar aşa cum se vrea şi
că se poate şi muri dacă or s-o ţină tot aşa!
Şi s-a murit! O mulţime
de oameni nevinovaţi împuşcaţi la întâmplare. De observat că nici un glonte nu
s-a înfipt în ceafa sau în pieptul celor care ar fi trebuit să fie, în primul
rând, vizaţi de “terorişti“ ! Pentru că astfel de gloanţe, pur şi simplu, nu au
existat! Deşi toţi aceştia afirmă sus şi tare că în jurul lor şuierau
proiectilele mai abitir ca la Verdun …
Concomitent
cu activitatea “teroriştilor” (22, 23, 24 decembrie şi câte ceva, ca să
fie !, în zilele următoare), pe acest fond de panică generalizată creată
la nivel naţional printr-o intoxicare cu informaţii dintre cele mai alarmante,
profesional redactate şi difuzate prin intermediul Radioteleviziunii Române
”libere”, se procedează metodic la
subordonarea, în cadrul faimosului “Front al Salvării Naţionale”, a tuturor
pârghiilor de putere din stat (autorităţile centrale, toate instituţiile şi
întreaga autoritate şi structură administrativă locală de pe teritoriul
României).
25
decembrie, finalul operaţiunii:
obiectivele propuse fiind îndeplinite, “teroriştii” trebuie scoşi din
scenă, oamenii “liniştiţi” şi trimişi la muncă.
Dar pentru
”a-i demoraliza şi a-i face să depună armele pe terorişti” trebuie să le faci
dispărut “obiectul muncii” ! Asta se întâmplă în ziua sfântă de Crăciun,
la Tîrgovişte, unde, în urma unui simulacru de proces, penibil şi în afara
legii sub toate aspectele, are loc asasinarea cuplului Ceauşescu.
Numai că
în acele momente împuşcarea dictatorului şi a consoartei sale a fost primită de
stradă, în general, cu o “infinită satisfacţie şi neţărmurită recunoştinţă
pentru actul de dreptate făptuit de
Frontul Salvării Naţionale în fruntea căruia se afla … Ion Iliescu, salvatorul patriei !“…
*
Timpii reali în care s-au
consumat toate evenimentele descrise
mai sus pot diferi de cei propuşi prin această “reconstituire“ (tratativele ar fi putut avea loc în după amiaza zilei
de 22 decembrie după ce Securitatea şi Armata „au rezolvat” problema). Deasemeni, prezenţa persoanelor fizice nominalizate la
discuţii nu a fost obligatorie,
interpuşii şi trepăduşii grupurilor respective fiind abilitaţi să le
reprezinte. Sunt amănunte care nu schimbă cu nimic fondul evenimentelor
derulate la Timişoara şi în Bucureşti în luna decembrie a anului 1989.
În cele ce urmează pun la
dispoziţia cititorului o serie de documente publice puse “ cap la cap “, într-o ordine logică şi inteligibilă, oferindu-i
acestuia posibilitatea să se pronunţe, în cunoştinţă de cauză, dacă afirmaţiile
făcute de autor mai sus şi în continuare se susţin şi prin probe materiale.
Acolo unde voi considera că sunt necesare, pentru cititorii mai tineri sau mai
puţin informaţi, unele sublinieri sau evidenţierea unor conexiuni, voi recurge
la mici intervenţii pe marginea textelor respective.
Un ultim cuvânt în legătură cu
cele întâmplate cu noi în decembrie 1989: cele spuse mai sus exprimă un
„adevăr” pe care mulţi dintre noi şi l-au însuşit ca de necontestat. Propun
formula „adevăr cadru”, adevăr care trebuie luat în consideraţie de toţi cei
care îşi asumă răspunderea morală şi profesională privind reconstituirea
evenimentelor şi scrierea, pentru generaţiile care vin, a istoriei despre „marea revoluţie din decembrie 1989”. Ar fi
foarte trist pentru neamul românesc ca peste nu ştiu câţi ani să fim nevoiţi,
pentru a nu ştiu câta oară, să ne rescriem istoria…
*
Mulţumesc domnului Mihai Tatulici pentru amabilitatea de a-mi pune la dispoziţie
volumul “Revoluţia română în direct “ şi pentru încrederea acordată privind dreptul de a folosi întregul
materialul informativ existent în această carte document după cum cred de
cuviinţă.
Aceleaşi sincere mulţumiri le
adresez şi domnului Sorin Roşca Stănescu care mi-a oferit, pentru biblioteca
mea personală, volumul „Procesul
Ceauşescu”
realizat de Tana Ardeleanu, Răzvan Savaliuc
şi colonelul Ion Baiu. Mulţumesc
şi celorlalţi autori ale căror cărţi sunt citate în volum.
Sublinierile
din textele care urmează îmi aparţin şi au menirea de a atrage atenţia
cititorului asupra “fondului problemei “
CONTEXTUL
INTERNAŢIONAL ÎN CARE AU AVUT LOC
EVENIMENTELE DIN DECEMBRIE 1989
Sinteză
a Capitolului 1 – PRINCIPIUL DOMINOULUI din volumul „Procesul Ceauşescu”
În luna ianuarie a anului 1989
ungurii acceptă pluralismul politic şi
ideia alegerilor libere. La 17 martie 1989 semnează Convenţia ONU cu privire la
statutul refugiaţilor refuzând să-i mai returneze pe refugiaţii din ţările
comuniste. Urmează un exod masiv spre Ungaria a estgermanilor şi a românilor.
În luna iunie Solidaritatea
poloneză câştigă alegerile în dauna comuniştilor, Tadeusz Mazowieczki devenind
prim-ministru în luna august.
Tot în luna august, la Chişinău
se cere şi se obţine de către o mare masă de oameni proclamarea limbii române
ca limbă oficială pe teritoriul R.S.S. Moldova.
În luna septembrie încep
mişcările de stradă din Bulgaria vecină.
În luna octombrie, conservatorul
Erick Honecker este înlocuit, la intervenţia directă a lui Mihail Gorbaciov, cu
moderatul Egon Krenz la conducerea comunistă a Germaniei de est. La 9 noiembrie
este dărâmat zidul Berlinului şi se realizează practic unificarea Germaniei.
În aceeaşi perioadă Teodor
Jivcov şeful comunist al Bulgariei este înlocuit cu mai puţin comunistul Petar
Mladenov şi în R.S.S. Moldovenească ajunge şef al partidului comunist moderatul
Simion Grosu.
În zilele de 2 – 3 decembrie are
loc la Malta istorica întâlnire dintre Mihail Gorbaciov şi George Bush care
marchează practic sfârşitul războiului rece dintre marile puteri ale lumii. În
RDG conducerea comunistă demisionează în bloc pregătind alegerile libere din
această ţară.
La 4 decembrie, la Moscova are
loc întâlnirea la nivel înalt a şefilor de state din Tratatul de la Varşovia.
Lui Ceauşescu i se sugerează, în secret, demisia din funcţii pentru a nu avea
necazuri. Evident, acesta refuză oferta.
La 11 decembrie la Praga se
instalează primul guvern necomunist din Cehoslovacia.
În acest cadru şi în condiţiile în care Ceauşescu a respins sugestia lui Gorbaciov
de a se „pensiona”, la 15 decembrie 1989, prin diversiunea „Laszlo Tokeş” de la
Timişoara, Securitatea declanşează în
România operaţiunea privind înlăturarea acestuia de la putere.
EVENIMENTELE
BUCUREŞTI, MITING ÎN PIAŢA PALATULUI, 21 DECEMBRIE
1989
Este posibil să fi fost aşa cum spun unii – o petardă
aruncată printre nişte muieri sau nişte ţepuşe discret înfipte în fundurile
altor muieri! Sau şi una şi alta… Dar, la o populaţie întreagă, cu stomacul în
gât, adunată cu japca să-l aclame pe „tovarăşul”, ar fi putut fi şi altfel; mai
puţin spectaculos şi fără complicaţii …
*
[…]
În vreme ce tovarăşul cuvântă de la balcon promiţând ceva în plus la salariu,
pe cineva îl apucă subit strănutul. O formă
banală de protest a sistemului de protecţie montat de Dumnezeu în fosele nazale
împotriva prafului sau a altor agenţi cu efect iritant.
Îşi
freacă disperat rădăcina nasului în speranţa că ar mai putea opri prăpădul.
Ce
om normal nu a trait voluptatea unui
strănut ! ...
Uite
aşa ! ... Dacă nu îţi vine, te uiţi pieziş în razele soarelui şi mijind
ochii respiri numai pe nas... E mult
până prinzi un fir... Plăcerea este atât de mare încât te agăţi de el cu
disperare şi încerci să îl amplifici... E nevoie sau nu, trebuie să strănuţi...
Şi, mamă doamne !, ce plăcere dacă reuşeşti!...
Numai
că de data aceasta nu prea este indicat !
Toate
privirile se întorc spre chipul transfigurat de plăcere al individului care
schiţează un zâmbet tâmp încercând astfel să scuze stropşeala zvârlită în jur.
“Băieţii“
din preajmă ciulesc urechile şi, reflex, duc mâna spre subţiori, acolo unde
…
Cel mai apropiat se îndreaptă
hotărât spre locul incidentului pentru a verifica ce s-a întâmplat. Nu cumva
?!... Adică ce ar putea să însemne “zgomotul” ăsta ? Poate fi şi un semnal...
nu ?... Poate cineva îl ia în derâdere pe şefu'...Iată că persoana respectivă
mai duce şi mâna la buzunar ! Poate scoate de acolo orice ... Poţi să ştii
?!... Şi nu e nimeni lângă el ca să-l oprească!
Pe
el şi pe mama lui !
Dar
ca să ajungă la nefericitul care se chinuieşte să smulgă dintr-un buzunar fără
fund un petec de batistă trebuie să parcurgă câţiva paşi prin înghesuiala pe
care, vrând, nevrând, trebuie să o suporte.
Ce
importanţă mai are dacă plasezi câteva lovituri de cot ferme şi calci nişte
picioare. Important este să ajungi la vreme şi să controlezi “situaţia”…
Dar...ghinion !!
Ai călcat peste piciorul unei femei
chircit de suferinţa unor bătături la degete ! În câteva clipe “situaţia”
ia o altă întorsătură şi devine dramatică!. Urletul ţâşneşte din gâtlejul
nefericitei ca din gura unui animal înjunghiat. Fără să mai ceară
permisiunea ! Şi cu ochii ieşiţi din orbite de furie - ce poate fi mai
dureros decât o bătăură la degete călcată de o “cizmă“ ? - femeia administrează
o geantă în capul individului.
Incidentul
nu rămâne fără efecte.
O
mulţime de oameni hipersensibilizată, o mulţime de oameni cu stomacul în gât…
Dacă
strănutul a făcut să crească viteza pulsului celor din jur cu câteva bătăi,
urletul femei le-a muiat încheieturile. Din aproape în aproape se propagă, ca
într-un joc de domino, un gând care se fixează ca o ghiară pe cordul mulţimii.
Un gând care nu poate căpăta formă concretă rămânând aşa, suspendat, timid şi
anemic, sub forma unui semn de întrebare… O întrebare chinuitoare pornită de
undeva din fundul gâtului, strivită de neputinţa corzilor vocale de a o
articula…
Individului nu îi vine să creadă
că a încasat o geantă în cap ! Nu are de unde să ştie că fiinţa din faţa
lui care îl potopeşte cu sudălmi ar fi în stare, pentru a-şi alina suferinţa,
să dea foc la univers !
După câteva clipe de zăpăceala
se adună şi începe să gândească.
Este clar că am de-a face cu o
situaţie ! Este o provocare ! Aici se petrece ceva !...
Înfige cu nădejde degetele în braţul femei şi îi strecoară printre
dinţi: "d-ta vii cu mine !" Şi prost inspirat începe să tragă de
ea înspre un loc de el ştiut. Din păcate bătătura agresată zvâcneşte în
continuare provocând dureri insuportabile… Un puhoi de măscări se abate asupra
securistului şi un rând de unghii ascuţite îi caută cu insistenţă albul
ochilor.
Ceea ce urmează este în firea
lucrurilor. Ca şi tot ceea ce s-a petrecut până acum.
Rumoarea ia proporţii. Încep să
se distingă unele voci. Alte coate,
alte bătături calcate. Mulţimea tălăzuieşte. Întrebarea suspendantă în gât
parcă începe să capate răspuns. Pentru fiecare în funcţie de starea de spirit
în care se află şi de capacităţile sale imaginative.
Poate totul s-ar fi terminat aşa
dacă ghinioanele nu s-ar ţine lanţ într-o lume atât de obosită...
O mână
tremurândă - sunt “n” motive care pot determina o mână să tremure - scapă jos
prima lozincă. Omul se face alb ca varul la faţă şi se apleacă disperat să
ridice de jos chipul "tovaraşului" şifonat şi inghesuit între fesele
a două muieri temeinic clădite. Mâna, care...Dumnezeule!, continuă să tremure,
nu nimereşte exact băţul în care era cusut portretul şi se opreşte, o clipă
numai, între proeminenţele pufoase. Destul ca posesoarele lor, mai întâi una, apoi şi cealaltă, să concluzioneze simplu că cineva comite un
atac la pudoare.
Tot ce se poate vedea de la
câţiva paşi este o vânzoleală confuză din mijlocul căreia se iţeşte din când în
când un băţ de care atârnă chipul făcut ferfeniţă al celui mai iubit fiu al
poporului. Şi peste acest tot un fond
sonor din care ţâşneşte, la fel, din când în când, câte o acută urmată de tot
ceea ce poate fi mai pitoresc la gura unei femei ultragiată în intimităţile
sale.
Fragment din volumul " REFACEREA" aflat
în lucru
MĂRTURII ÎN CONTEXT
METELEANU STOICA, om cheie al securităţii în TVR şi
informator sub numele conspirativ STOICESCU
Evenimentele din decembrie 1989 m-au găsit la
locul meu de muncă pe care nu l-am părăsit pînă la 3 ianuarie 1990, decît două
nopţi (26 – 27 şi 30 – 31 decembrie). Funcţia pe care o aveam, redactor şef
adjunct la Redacţia Coordonării şi Difuzării
Programelor, răspunzând direct de de difuzarea programelor, mă obliga să
fiu în regia de emisie la transmisiile directe de protocol, împreună cu un
director general adjunct şi un reprezentant al conducerii Redacţiei de
Actualităţi.
[…] În momentul în care au izbucnit
tulburările (două explozii de petarde şi ţipete de femei şi copii care au
stârnit panică şi au provocat dezordine în piaţă) s-a întrerupt transmisia,
trecându-se pe un generic de carton. Am fugit în regie.
După
câteva minute s-a reluat transmisia, dar mitingul s-a încheiat repede. Din acel
moment s-a intrat în alertă. S-au luat măsuri de întărire a capacităţii de
apărare a Televiziunii prin sporirea efectivului trupelor de securitate şi instalarea de mitraliere în punctele
strategice.
Directorul general Petre Constantin, mi-a
cerut ca ofiţerul de serviciu de noapte, de la cabinet, să fie un cadru de
conducere. Negăsind nici un amator, am rămas eu. A rămas de altfel şi dînsul.
[…] Un fost coleg din grupul de
controlori de emisie mi-a cerut discret cheia
de la regia finală de unde, printr-o simplă manevră, se înlocuia
semnalul spre emiţători cu o perdea electronică. Nu i-am dat-o, explicându-i că
nu numai că nu trebuie să împiedicăm emisia, dar trebuie să-i convingem pe cei
din curte că emiteam, scoţând televizoarele la ferestre şi pe pasarelă. (Revoluţia Română în direct – pagina 249)
ILIE IORDAN, reg. montaj
[…] Pe culoarul de la Emisie şi studiouri începuseră
să forfotească “băieţii” în civil. Subofiţerii din corpul de gardă al
Televiziunii mi-au spus, cînd i-am întrebat, că “băieţii” cu brăcinarul doldora
de “jucării” sînt ofiţeri superiori de Securitate.(Revoluţia Română în direct – pagina 292)
În vreme ce se derulau acţiunile
de preluare a controlului asupra sediului puterii de la Bucureşti (clădirea
C.C. al P.C.R.), Televiziunea se afla sub controlul total al securităţii care
era pregătită şi pentru una dar … şi pentru alta în cazul în care nu se cădea
la pace!… Oricum, cheia de la regia finală se afla în mâna omului „cheie” al
securităţii din Televiziune!
22 DECEMBRIE 1989. MANIFESTANŢII VIN SĂ
"CUCEREASCĂ " TELEVIZIUNEA ROMÂNĂ
!
Puterea de foc proprie aflată la dispoziţia RTVR la data de 22 decembrie 1989
Dir. I/7.10.1985 - Raport
informativ
Cu prilejul discuţiei avute în ziua de 7 oct.
a.c. cu sursa "BORIS" au
rezultat următoarele:
- În prezent în obiectivul Radioteleviziunea română, pe
linia gărzilor patriotice, sînt
constituite 3 companii de puşcaşi (una la TV şi două la R) formate din
aproximativ 400 persoane.
- Armamentul din dotarea Companiei 185 Puşcaşi -
TV, este format din 52 de puşti AKM calibru 7,62 md.1975, 5 puşti semiautomate
cu lunetă şi 6 mitraliere.
Este depozitat în incinta
corpului de gardă, fiind asigurată paza militară în permanenţă.
Muniţia necesară pentru
tragerile de antrenament se află depozitată într-un loc special la Uzinele "Automatica", care se
ridică pe bază de proces verbal.
În anul 1985,
compania TV, nu a desfăşurat activităţi de pregătire de ansamblu.
Periodic, membrii ai
gărzilor patriotice realizează pe bază de grafic, patrulări împreună cu
organele de miliţie.
Pînă în prezent pe
această linie nu s-au constatat abateri sau alte probleme deosebite.
- Persoanele din
componenţa Companiei 185 puşcaşi, constituită din 3 plutoane şi 3 grupe (resp.
mitraliere, aprovizionare şi transport şi sanitară) au fost selecţionate dintre
cadrele de bază ale instituţiei.
Nu au fost sesizaţi pînă
în prezent cu probleme de comportament deosebite.
- Este în curs de constituire 2 Companii de femei (1 la R
şi 1 la TV).
- Gestionarul magaziei
de armament a gărzilor patriotice este în prezent Smeureanu Florin, tehnic. MGS ajutat de Nicolae Nicolae şi Cozarciuc
Mircea electricieni la Serviciul film.
Sursa nu ne-a semnalat
pînă în prezent aspecte de interes operativ privind situaţia gărzilor
patriotice din TV.
A primit sarcini de a ne
informa operativ cu orice probleme mai deosebite privind comportamentul
membrilor companiei, situaţia şi starea armamentului etc.
Nota se va exploata la
dosarul cu gărzile patriotice.
Semnează maior Florea Alexandru Gheorghe
Notă: instructajul să
aibă caracter de continuitate şi prevenire. Semnează indescifrabil.
D-RTVR
1 - 206 f/v
Orice persoană care a satisfăcut
stagiul militar ştie ce înseamnă puterea de foc a 52 AKM-uri, 5 puşti semiautomate cu lunetă şi 6 mitraliere, toate
dezlănţuite împotriva unei mase de oameni neînarmaţi – în câteva minute nu
mai suflă nimeni pe locul respectiv, cei care au avut puţin noroc fug fiecare
pe unde apucă lăsând în urmă o adevărată baie de sânge. Aşa stăteau
lucrurile la Televiziune în vreme ce manifestanţii se apropiau de obiectiv …
Momentul 22 decembrie 1989, orele 10.51.
Dispozitivul militar de apărare al
Televiziunii Române se află la post şi cu degetul pe trăgaci. Crainicul George
Marinescu, singur în cadru citeşte, cu o voce gravă de te bagă în sperieţi următorul text:
Decret
prezidenţial cu privire la instituirea stării de necesitate pe întreg teritoriul
ţării. Avînd în vedere încălcarea gravă a ordinii publice prin acte teroriste,
de vandalism şi de distrugere a unor bunuri obşteşti, în temeiul art.75.,
pct.14 din Constituţia Republicii Socialiste România, preşedintele Republicii
Socialiste România decretează:
Art.1 – Se instituie
starea de necesitate pe întreg teritoriul ţării. Toate unităţile armatei,
ministerului de interne şi formaţiunile gărzilor patriotice sînt puse în stare
de alarmă.
Art.2 – Pe timpul stării
de necesitate se interzic […]
Art.3 – Toate unităţile
socialiste sînt obligate […]
Art.4 – Consiliile
populare municipale, orăşeneşti şi comunale sînt obligate […]
Art.5 – Întreaga
populaţie a ţării este obligată […]
Decretul este semnat de
tovarăşul Nicolae Ceauşescu, preşedintele Republicii Socialiste România.
În Bucureşti şi în
întreaga ţară muncitorii să apere tot ceea ce s-a realizat, suveranitatea şi
independenţa ţării. Informăm că Ministrul forţelor armate a acţionat ca
trădător împotriva independenţei şi suveranităţii României şi dîndu-şi seama că
este descoperit s-a sinucis. Facem apel către toţi cei care-şi iubesc ţara şi
poporul să acţioneze ce cea mai mare fermitate împotriva oricărui trădător.
Toate zvonurile şi
minciunile au fost dirijate în strînsă legătură cu trădătorii de ţară şi cu
cercurile imperialiste de trădătorul
Milea, care a organizat aceste provocări, a spus minciuni şi a informat
fals în legătură cu situaţia din ţară. Apelăm la clasa muncitoare, ţărănime şi
intelectualitate, la întregul popor, de a acţiona cu înaltă răspundere pentru a
întări ordinea şi liniştea. Problemele noastre să le rezolvăm în strînsă
unitate, fără nici un amestec din afară. Să facem totul pentru a apăra
suveranitatea, independenţa şi integritatea României socialiste. (Revoluţia română în direct - paginile 19
şi 20).
MĂRTURII ÎN CONTEXT
PETRE CONSTANTIN, dir. gen. al RTVR
[…] Această convingere mi s-a întărit şi mai
mult în dimineaţa zilei de 22 decembrie, când am fost chemat de conducerea
fostei secţii de presă să mă prezint la sediul fostului C.C. întrucât este
posibil ca Nicolae Ceauşescu „să se adreseze din nou ţării”. M-am dus după ce
am dat dispoziţie să se deschidă staţiile pentru televiziune (cele de radio
erau deja în funcţiune) … […] Am fost
într-adevăr chemaţi la Nicolae Ceauşescu,
eu, Constantin Mitea şi Eugen
Florescu, care la început a lipsit, dar a venit mai târziu, dar nu
pentru a ne anunţa ceea ce aşteptam ci pentru
a ne cere să transmitem că „trădătorul Milea, care n-a informat exact ce se
întâmplă la Timişoara şi care avea legături cu cercurile imperialiste din
afară” etc.etc. s-a sinucis. […] (Revoluţia
română în direct – pagina 259).
METELEANU STOICA
[…]
După câteva minute s-a reluat transmisia, dar mitingul s-a încheiat repede. Din
acel moment s-a intrat în alertă. S-au luat măsuri de întărire a capacităţii de
apărare a Televiziunii prin sporirea efectivului trupelor de securitate şi
instalarea de mitraliere în punctele strategice.
Directorul general Petre
Constantin, mi-a cerut ca ofiţerul de serviciu de noapte, de la cabinet, să fie
un cadru de conducere. Negăsind nici un amator, am rămas eu. A rămas de altfel
şi dînsul.
[…] Pe la ora 8.00 am coborît de la etajul XI în biroul
meu. În curtea Televiziunii erau
cordoane de militari înarmaţi. Pe clădirea studiourilor erau cuiburi de
mitraliere. […] (Revoluţia
română în direct, pg. 249,250).
Lt. mj. MIHAI DIŢIU, com. al subunit. de gardă de la
TVR
[…] În ziua de 17.12.1989, subunitatea
noastră a fost alarmată şi am primit ordin de încazarmare până la noi ordine.
După sosirea tuturor cadrelor la subunitate, am primit întăriri din partea Comandamentului fostelor trupe de
securitate, ajungându-se la un număr de 240 militari în termen şi 30 de ofiţeri şi subofiţeri care au rămas
până la încheierea evenimentelor. […] (Revoluţia română în direct,pg. 336,337).
Cu alte cuvinte, Televiziunea Română nu putea fi
cucerită decât de o forţă militară net superioară celei descrise mai sus şi cu
distrugeri mari care, practic, ar fi scos-o din funcţiune … Cine ar fi putut
angaja o astfel de forţă se subînţelege – numai Armata, în deplin acord cu
Securitatea.
Momentul 22 decembrie 1989, în jurul orelor 13 – 14
Hotărârea privind pacificarea dispozitivului militar
din incinta Televiziunii şi retragerea acestuia la alte activităţi ordonate a fost
luată de Securitate şi Armată imediat ce Nicolae Ceauşescu s-a hotărât (sau i
s-a sugerat) să părăsescă sediul C.C. – ului (în jurul orei 11.00).
Puterea militară a României Socialiste bătuse palma
cu noua echipă care urma să preia puterea politică!
MĂRTURII ÎN CONTEXT
TRAIAN PUŞCAŞU, dir. gen. adj. al RTVR
[…] După încercări repetate, rămase
fără rezultat (la telefoane nu mai răspundea nimeni), cineva a sugerat să-l
contactez pe generalul Ghiţă pe care am avut şansa de a-l găsi la post. L-am informat
despre situaţia gravă creată, dar din păcate nu a putut să-mi dea nici un
răspuns care să ne liniştească. Mi-a promis că mă va suna în câteva minute. Şi
într-adevăr, după câteva clipe care nouă ni s-au părut o veşnicie, generalul
Ghiţă mi-a comunicat – spre marea satisfacţie a tuturor, inclusiv a d-sale după
cum mi s-a părut – că armata a primit
ordin să nu tragă şi că, în consecinţă, soldaţii din gardă se vor retrage.
[…] (Revoluţia română în
direct,pg.336,337).
PETRE CONSTANTIN
[…] Ulterior am aflat de la adjunctul meu,
domnul Traian Puşcaşu, pe atunci director general adjunct al Radioteleviziunii
române că l-a întrebat pe generalul
Ghiţă, comandantul unităţii din care făceau parte şi militarii
respectivi (aflaţi în incinta Televiziunii pentru pază – precizare autor) ce
ordin aveau aceştia şi el a comunicat
că au ordin să nu tragă. (Revoluţia
română în direct,pg.259,260).
Lt. mj. MIHAI DIŢIU
[…] În ziua de
22.12.1989, în jurul orei 11.00, s-a primit ordin de la comandamentul UM 0596
Bucureşti, maior Gorjan Ilie, să nu se tragă. Din acel moment, comandantul subunităţii, locotenent
Mihai Diţiu a dat ordin întregului efectiv de cadre şi militari în termen să se
retragă din dispozitiv şi să predea armamentul şi muniţia la corpul de gardă.
Ordinul a fost executat de întregul efectiv. […](Revoluţia română în direct,pg. 336,337).
METELEANU STOICA
[…]
Au început să sară gardul (manifestanţii – precizare autor), pătrunzând în
curte. Militarii au rămas cu arma la picior. Au rupt formaţia, s-au amestecat,
îmbrăţişându-se cu civilii. […] Era un entuziasm general. Am ieşit din birou
să-i întâmpin pe cei veniţi, pentru a-i conduce la emisie. Pe pasarelă, veneau
conduşi de Ilie Ciurăscu şi Teodor Brateş. […] (Revoluţia română în direct,pg. 250).
Despre „convingerile” care
„animau” personalul Radioteleviziunii Române în timpul „ marii revoluţii din
decembrie 1989”
[…] Personalul prezent (trebuie
spus că unii ce “au semnat condica “ în dimineaţa zilei respective
- 22 decembrie, precizare autor - au
dat bir cu fugiţii imediat ce s-a declarat “ Starea excepţională “ pe întreg
teritoriul ţării) s-a solidarizat, fără echivoc, cu demonstranţii,
pentru că ei exprimau dorinţele şi convingerile
ce-l animau. […] (Revoluţia română în direct,pg.268).
Radioteleviziunea Română a fost cea mai securizată instituţie din România
comunistă, fiind controlată informativ şi operativ de o reţea a Securităţii
evaluată, după o cercetare neîncheiată încă, la câteva sute de indivizi (la un
număr de salariaţi în jurul a 2000 de persoane).
Toţi cei care deţineau funcţii de
conducere importante în Radioteleviziune, în special în zona redacţională,
făceau parte din reţea sub diferite titulaturi aşa cum se va putea observa mai
jos. Toţi aceştia răspundeau prompt la orice solicitare a Securităţii adoptând
măsuri şi furnizând informaţii pe zona lor de competenţă privind securitatea
transmisiilor şi a conformului hotărât de
politica partidului, precum şi despre loialitatea personalului din subordine
faţă de această politică şi ideologia comunistă, în ansamblul său.
Pe lângă acest grup funcţiona o
masivă reţea de informatori aflată sub controlul şi directa coordonare a
şefilor de protocol din RTVR (ofiţeri de securitate).
Revenind, dosarul de obiectiv al Radioteleviziunii
Române, aflat în curs de cercetare, oferă la această dată, conform
documentelor, următoarele informaţii
privind această reţea :
309 persoane care pot fi asimilate categoriei de
colaboratori ai fostei securităţi clasificate astfel: sub nume conspirative 233,
colaboratori 24, persoane de încredere 25, persoane oficiale 6, persoane
de sprijin 1, relaţii personale 9, relaţii operative 6, relaţii oficiale 1,
legături oficiale 2, legături
operative 2.
67 nume suspect bifate pe nişte
liste de personal. Dintre acestea 15 nume sunt deconspirate ca informatori
(colaboratori) ai fostei securităţi ;
46 persoane - candidaţi, atraşi
la colaborare, recomandare, în studiu sau solicitare pentru folosire, propunere pentru recrutare;
Informatori deconspiraţi 60 dintre
care 32 deconspiraţi de securitate şi 28 deconspiraţi prin cercetarea atentă a
documentelor (vezi ANEXA la volum);
Complicitate morală - 113
persoane din care 8 exprimă clar
poziţii de sprijin a regimului ;
celelalte 105 persoane au scris
note, rapoarte sau au furnizat informaţii verbale securităţii.
Un total de 595 persoane care au
avut contacte, de pe o poziţie de subordonare, cu fosta securitate.
Trebuie subliniat faptul că
printre salariaţii obişnuiţi ai Televiziunii aflaţi la serviciu în momentul în
care manifestanţii au pătruns în curtea instituţiei, masiva reţea informativă
şi de control a securităţii din Televiziune se afla “la post“ având grijă ca emisia să se deruleze
fără „probleme”, conform ordinelor primite de la noua putere care se
aşeza în scaune la Bucureşti.
S-a achitat cu succes de această sarcină în acele momente precum şi
în zilele următoare. A făcut-o şi în
anii următori, o face, redirecţionată şi înoită cu „cadre” noi, încă şi în
zilele noastre …
22 DECEMBRIE 1989. DIVERSIUNEA TELEVIZIUNEA ROMÂNĂ
„LIBERĂ”
Un adevăr probat prin documentele care au fost prezentate
până la acest punct şi care trebuie deasemeni subliniat este faptul că manifestanţii care au pătruns în
Televiziunea Română în ziua de 22 decembrie 1989 spre ora prânzului erau
aşteptaţi. De armată şi securitate - cu
arma fără gloanţe la picior, de salariaţi - pregătiţi să execute ordinele noii
stăpâniri. Ceva totuşi nu se ştie dar
se poate intui din textele prezentate în continuare: care dintre manifestanţi
cunoşteau situaţia de fapt (reală !) şi din ce grup din cele patru
descrise undeva mai sus făcea parte fiecare dintre aceştia ?
Un
alt adevăr dovedit şi care poate fi probat suplimentar prin jurnalele de zi (de
luptă) ale unităţilor militare implicate în acţiune este faptul că nici uneia
dintre persoanele prezente la evenimente în acele momente nu îi mai era
ameninţată viaţa.
Şi,
un ultim adevăr, Armata şi Securitatea nu au mai tras în manifestanţi pentru că
aşa au primit ordin! Sigur, au existat şi frământări şi probleme de conştiinţă
la unele persoane aflate în dispozitive dar tare mă tem că dacă ordinul suna
altfel aceste persoane nu ar fi apăsat imediat pe trăgaci…
Secvenţa nr.1 – studioul 4
Brateş, Ciurăscu, Modreanu, Ţugui, Şold, Holban,
Al.Mica şi alţii …
[...] o masă de aproximativ 30 de civili
(între care se pot recunoaşte Ţugui, Şold, Holban, Cazimir, Caramitru, Dinescu,
Brateş, Ciurăscu, Modreanu, Alex.Mica, Rizea ş.a.) care discută agitat despre
ce urma să se întîmple.
[...] şi vocea cunoscutului actor devine prima voce
care se va auzi la Televiziunea Română Liberă.
Ion Caramitru (în bluză de trening, hanorac de fîş, cu o geantă trecută după gît,
surescitat, obosit,):
Fraţilor, mulţumită lui Dumnezeu (îşi face
cruce) ne aflăm în studiourile Televiziunii. Am reuşit să ajungem aici în
spatele tancurilor, cu armată şi studenţime şi cu oamenii care-i vedeţi şi cu
mii şi mii de români şi de alte naţionalităţi care ne-au condus. În faţa
dumneavoastră se află eroul nostru, Mircea Dinescu, poetul. Vă rog să-l
priviţi, el lucrează, vă va spune despre ... ce este vorba.
[...] Noi
lucrăm ... Iată-l pe Mircea Dinescu care o să vă
spună. ...Spune, ce faci?!
Mircea
Dinescu (pulovor negru de lînă de casă, cu dungi subţiri roşii şi galbene;
nebărbierit, tras la faţă, transpirat, surescitat):
Peste
10 minute vom da un apel către populaţie. Vă rog să vă pus... să vă păstraţi
calmul, sînt momente în care Dumnezeu şi-a întors faţa către români. Să ne
uităm către Dumnezeu, câteva minute, înainte de a vă vorbi, înainte ca să
apelăm la toate forţele ale armatei noastre (ridică vocea) armata din Bucureşti
e cu noi, dictatorul a fugit ... apelăm ... facem un apel către Ministerul
forţelor de interne, să depună armele, să intre în cazarmă ... poporul e cu
noi. Peste 5 minute vom face un apel către toată suflarea română ... către
eroicul popor român ...
Teodor
Brateş (din off): ... victorios!
Mircea
Dinescu şi alţii: ... victorios!
Toţi
(de-a valma): Televiziunea e cu noi! Am învins! Am învins! Suntem aici! Am
învins! (aplauze). [...]
Emisia
Studioului 4 se întrerupe cîteva secunde, timp în care grupul se reorganizează
cu greu. Şi alţii se urcă pe scaune.Se mai desfăşoară un drapel tricolor. E o
presiune permanentă a celor din spate de a ajunge în faţă. Pe aceste imagini se
filează muzica şi se aude din nou vocea lui Mircea Dinescu. [...]
(Revoluţia română în
direct,pg.20, 21).
Secvenţa nr.2 – studioul 4
Lestul şi-a făcut
datoria. Intră în scenă, în direct, „greii marii revoluţii din decembrie 1989”:
Sergiu Nicolaescu, Mihai Lupoi, Gelu Voican Voiculescu, generalul Nicolae
Militaru, căpitanul de rangul I „Cico” Dumitrescu, Silviu Brucan, Petre Roman,
generalii Voinea, Chiţac şi Tudor, Alexandru Bârlădeanu ş.a.m.d. Se pregăteşte
terenul pentru Aurel Dragoş Munteanu,
Victor Stănculescu şi, desigur…, Ion
Iliescu !
[...] Sergiu
Nicolaescu - (elegant şi transpirat…) […] Dintr-un ordin într-adevăr
înţelept … armata s-a retras … Ministerul de Interne s-a retras … nu se mai
trage în mulţime. Din acest punct de vedere suntem cu toţii de acord să tratăm … cu reprez … reprezentanţii
noştri să trateze cu guvernul, să trateze cu reprezentanţii partidului şi să
ajungem la o soluţie prin care în nici un caz şi sub nici o formă, sub nici – o
formă să nu se tragă în oamenii şi … în populaţie. […]
Vrem să tratăm … în mod loial, în mod cinstit … vrem să tratăm cu cei care
conduc încă ţara … (Revoluţia
română în direct - pagina 26).
Discurs politic coerent pe aproape două pagini din
volum. Se simte investiţia de autoritate.
Foarte interesantă „soluţia„ oferită de domnul Sergiu Nicolaescu –
tratative „loiale” şi „cinstite” cu guvernul şi partidul comunist pentru ca „ sub
nici – o formă să nu se tragă în oamenii şi … în populaţie „ ! … Cam scapă
porumbelul – dacă nu se poartă tratative, se va trage în continuare în oameni!
…
Mircea
Dinescu – A venit un reprezentant al armatei … Să vină armata … armata (Hai
armata ! spune cineva) … (aplauze cu entuziasm) … (Armata e cu noi !
Trăiască) … Vino aicea … vino alături … (rumoare) … Intră Mihai Lupoi … în
uniformă.
[...] Mihai
Lupoi - [...] … Vă rog foarte mult … am simţit nevoia ca
reprezentant al armatei, să iau cuvîntul în faţa tuturor celor din ţară, în
special a trupelor Ministerului de Interne şi a Ministerului Apărării Naţionale
…
[...] – Vă rog foarte mult, dacă se va crea o
stare de debandadă. De dezordine … puterile din jur, indiferent de regimul lor
social, vor face intervenţie armată. (Revoluţia
română în direct,pg.29)
[...] – Trebuie să înţelegeţi că opresiunea
care durează de douăzeci şi ceva de ani nu a permis mişcărilor să se
organizeze. [...]
[...] Armata, nu a tras în nimeni …
(Rumoare)… Vă dau un amănunt tehnic … Ca să vedeţi că nu spun minciuni. Dacă verificaţi
tuburile şi strada de la Piaţa Universităţii, veţi vedea că au fost trasoare de
manevră … Armata nu a tras în populaţie. ” …[...] Nimeni nu se va atinge de ei şi rog şi populaţia să
nu transforme această revoluţie într-o vendetă personală.” [...]
(Revoluţia română în direct,pg. 31)
Discurs fluviu, articulat, milităresc şi obraznic. Parcă ar
vrea să preia comanda. Un ofiţeraş inferior (căpitan) vorbeşte în numele Armatei române lansând o
altă sperietoare la adresa oamenilor din stradă – dacă nu sunteţi cuminţi şi
cereţi mai mult decât trebuie … vin ruşii şi, se subînţelege, ungurii peste noi! … Şi, în aceeaşi notă ca şi Sergiu Nicolaescu, conciliere cu
teroarea comunistă …Mai ales că opresiunea
dura numai de douăzeci şi ceva de ani şi nu de aproape o jumătate de veac!
[...] Petre Popescu. - … Dăm din nou legătura
cu curtea … televiziunii.
Afară e, în continuare, o mare agitaţie.Se
transmit imagini fără sunet. Apoi brusc se aude o voce. Imaginile sînt din
curtea Televiziunii, dar e evident că vocea vine dintr-un studio. Recunoaştem
şi vocea (acum): este a lui Petre Roman…[...] (După câteva mici
desincronizări, imaginea se mută din curte în Studioul 5. Îl vedem vorbind pe Petre Roman, a cărui voce o auzisem
deja, înconjurat de trei civili - Montanu,
Voicu Mihai şi un al treilea - şi de
trei generali - Voinea, Chiţac, Tudor
…
Petre Roman - [...] În continuare vorbeşte
generalul Voinea şi apoi generalul Chiţac. (Revoluţia română în
direct,pg.34,35).
Generalul Chiţac - [...] Toate unităţile militare care sunt
retrase în cazărmi, să nu scape vigilenţa, să fie în măsură oricînd să dea o
contralovitură, o ripostă hotărâtă oricăror ar încerca … acelora care ar
încerca să zdruncine noua orientare
politică, socialistă democratică în ţara noastră. (Revoluţia română în
direct,pg.35).
Petre Roman - Atît … Gata … Generalii au
vorbit. (Revoluţia română în direct,pg.36).
Generalii domnului Petre Roman
au vorbit foarte clar – noua orientare politică a României trebuie
să fie „socialistă democratică”… Adică, folosind un termen consacrat, o …
perestroikă ! Nu cred că Petre Roman a fost de acord cu tot ceea ce au gângăvit
generalii respectivi la microfon dar, asta era situaţia, nu avea alţii la
dispoziţie…
[...] Teodor
Brateş: Totdeauna va fi nevoie de noi, de popor. Să ascultăm şi o victimă,
o fostă victimă a dictaturii … vă rog să vă prezentaţi.
Gelu Voican: Mă numesc Gelu Voican şi am cunoscut închisorile
securităţii. Gîndul meu se îndreaptă spre cei care sînt acum în închisori,
disimulaţi sub infracţiuni de drept comun. Să se dea amnistie tuturor celor
care se află în închisori, să se revizuiască situaţiile judiciare sub care …
ale celor de curînd arestaţi. [...] Da, deşi am suferit … deşi am suferit nu
trebuie să cădem în răfuială. Trebuie să punem mîna pe arhivele securităţii, pe
arhivele Ministerului de Interne şi să organizăm verificarea şi condamnarea
tuturor celor care au activat în aceşti ani împotriva noastră. Cu … numai pe
temeiul legal şi al tuturor prescripţiilor juridice în vigoare. [...] Gîndul meu
nu se mai îndreaptă la acel procuror, care prin atitudinea sa demnă de a se
desolidariza de Partidul Comunist a fost Aurel
Dragoş Munteanu despre care nu ştim unde se află şi în ce stare este. [...]
(Revoluţia română în directpg.37)
Îşi face loc în scenă un personaj care va juca un rol foarte important în
desfăşurarea evenimentelor şi în evoluţia lor viitoare, Gelu Voican Voiculescu!
Ar fi foarte necesară, pentru rostirea
adevărului despre evenimentele din decembrie 1989, cunoaşterea de către opinia publică a conţinutului dosarului penal (şi nu numai!) al acestui individ,
un total necunoscut apărut pe baricadele „revoluţiei” şi căruia noua putere i-a
încredinţat imediat funcţia de vice prim ministru, precum şi foarte multe alte sarcini deosebit de
„sensibile” dintre care aş enumera câteva: reorganizarea securităţii, controlul
asupra arhivelor securităţii (pe care le-a pus sub obroc, conform înţelegerilor
convenite, până în zilele noastre!), organizarea şi gestionarea întregii
acţiuni privind asasinarea cuplului Ceauşescu…
Teodor Brateş – Stimaţi telespectatori,
suntem informaţi că numeroşi eroi ai naţiunii noastre care au luptat împotriva
tiraniei, împotriva dictaturii, se află în pericol. Între ei, Doina Cornea, Aurel Dragoş Munteanu, cei care
ştiu care este situaţia lor să acţioneze, să-i apere. (Revoluţia română în direct,pg.36)
Se promovează insistent imaginea domnului Aurel
Dragoş Munteanu, „ erou, luptător
împotriva tiraniei şi dictaturii „ …
A se reţine - Doina Cornea pe picior de egalitate cu
A.D.M. !?!
În seara zilei următoare acesta va fi numit de către
Ion Iliescu şef al Radioteleviziunii Române „libere” ! …
În momentul în care Frontul se va declara partid
politic, participant la alegerile din aprilie 1990, domnul Aurel Dragoş Munteanu,
membru marcant al Frontului, a devenit,
implicit, membru al partidului ceea ce
a provocat prima „răzmeriţă” din Radioteleviziunea Română „liberă” organizată
de Sindicatul Liber care nu putea accepta ca instituţia respectivă să fie
condusă, chiar aşa, pe faţă şi fără jenă!, de noul partid aflat la putere.
Despre acest eveniment şi multe altele, în volumul, „REFACEREA” aflat în
pregătire.
Generalul Nicolae Militaru: Fac apel la colegii şi prietenii, unii
dintre ei, generali din Ministerul de Interne, tovarăşe general Vlad, tovarăşe general Bucurescu şi ceilalţi, luaţi măsurile care se cuvin pe
linia Ministerului de Interne! Opriţi măcelul! (Revoluţia română în direct,pg.39)
Cititorul atent a putut să reţină
din lectura atentă a dosarului CONSPIRATORII cine sunt prietenii şi tovarăşii
generalului Militaru - satrapi ai
securităţii care l-au trimis pe Iorgu pentru 12 ani la închisoare!
Căpitanul
rang I Dumitrescu:
Rog pe tovarăşul Ion Iliescu, cu
care am fost coleg, să vină la Televiziune. Trebuie tovarăşi să ne organizăm. (Revoluţia română în direct,pg.40)
Un alt personaj „interesant„,fost coleg cu tovarăşul Ion
Iliescu, care îşi face loc în prima linie a desfăşurării evenimentelor…
Silviu Brucan: […] - …S-a terminat o epocă întunecată de
dictatura feudală… Vom avea tot timpul să analizăm tot ce s-a întâmplat în
ultimii douăzeci şi ceva de ani … (Revoluţia română în direct,pg.43,44)
Discurs politic construit profesional şi la obiect. Ca şi la predecesori: este vorba
numai de douăzeci şi ceva de ani de dictatură feudală. Precedenţii ani, în
opinia acestuia, au fost OK…
Sergiu
Nicolaescu: Mă
adresez direct lui Victor Stănculescu ,
generalului Victor Stănculescu. Domnule general, daţi-ne un semn de
viaţă. Vrem să ştim care e situaţia la Ministerul Apărării Naţionale. (Revoluţia română în direct,pg.41)
Investiţia de autoritate despre care vorbeam undeva mai sus capătă forme
concrete – Sergiu Nicolaescu este nemulţumit de activitatea omului cu piciorul
în ghips la resortul încredinţat pentru comandă.
Teodor Brateş - […] În mijlocul nostru a venit Alexandru
Bârlădeanu, cred că aţi auzit cine (aplauze) e … (bravo) … vă rugăm să ne
permiteţi să-i dăm întîietate … El, imediat după Congresul al IX –lea, a ţinut
sus steagul luptei pentru libertate, pentru adevăratul socialism şi a avut de suferit. Vă rugăm să-l
ascultăm … Alexandru Bîrlădeanu, academicianul … veteran al mişcării noastre revoluţionare … (aplauze).
[...]
Alexandru Bîrlădeanu - Scumpi compatrioţi, iertaţi-mi emoţia cu care
vorbesc acuma, după 10.000 de zile de arest la domiciliu în care n-am putut
ieşi din casă, păzit de 18 securişti [...]
Vreau să mă adresez în
primul rînd, acuma, membrilor de partid … Partidul
comunist român de 20 de ani s-a făcut incapabil şi inapt să guverneze, pentru că partidul s-a predat în mîinile
unui singur tiran (o voce: a fost acaparat, nu s-a predat) … a fost
acaparat … şi s-a predat pentru că nu a luptat (s-au predat laşii … n-a luptat
niciodată … vă rugăm … - diverse voci) … Iar acuma după vărsările de sînge,
părerea mea este …[...] (Revoluţia
română în direct,pg.51)
Interesante
luări de cuvânt: Teodor Brateş ne vorbeşte despre adevăratul socialism pentru
care a luptat A. B. iar acesta, pe lângă gogomănia cu cele 10.000 de zile de
arest şi cei 18 securişti de la poartă, este iritat de faptul că partidul s-a
predat fără luptă în mâinile unui tiran.
Opţiunea
politică a celor doi este evidentă: un socialism adevărat construit de un
partid comunist cosmetizat …
Secvenţa nr.3 – studioul 4
Îşi face intrarea în scenă, apoteotic, providenţialul Ion Iliescu !
Pupături, aplauze furtunoase, asistenţa aflată în picioare ovaţionează minute
în şir etc. etc…
[…] Iar din uşa studioului a apărut Sergiu
Nicolaescu care îşi căuta soţia şi a dat de noi.”Salut” Salut, mă
duc să-l aduc pe Iliescu”. “Adu-l imediat.Trebuie să fie aici cu noi “.
Bine, mă duc”. […] Ajunşi cu greu în faţa casei lui Iliescu, doamna ne spune că e bine şi
vine de la editură spre casă. […] şi în clipa următoare, apare dintr-o Dacie
Iliescu, în fruntea unui cîrd de maşini. […] Intrăm în studioul unde se află
Dinescu şi Caramitru. Aşezăm personajele. Făceau regia. Dădeau motor. […] Urcăm la etajul XI în biroul Preşedintelui
Televiziunii – Petre Constantin. […] (Revoluţia Română în direct,pg.219).
[...] Teodor
Brateş - Stimaţi telespectatori, avem marea bucurie de a găzdui aici în
studio pe Ion Iliescu …(aplauze “bravo”). Un cetăţean se repede şi-l sărută (Matei Ioan din Ploieşti). (Revoluţia română în direct,pg.41)
Paranteză la secvenţa nr.3
Foarte interesantă „participarea” domnului Ion
Iliescu la „revoluţie” înainte de a
apărea „pe sticlă” în mod oficial în faţa naţiunii, legăturile telefonice la care acesta avea acces, sistemul de
relaţii şi de informaţii precum şi
„garda de corp” de care dispunea. La fel de interesante sunt şi
plimbările fără probleme ale domnului Mihai Bujor Sion prin centrul capitalei
la nişte ore târzii din noaptea de 21 decembrie 1989, precum şi întâlnirile
acestuia cu Mircea Dinescu şi Ion
Caramitru care făceau acelaşi lucru…
Este greu de imaginat că după cele întâmplate la
„Inter”, cu câteva ceasuri în urmă, zona centrală a oraşului nu era foarte
atent supravegheată şi controlată de forţele de ordine care, suflând acum şi în iaurt, nu ar fi ezitat să urce pe
oricine într-o dubă şi să îl ducă la Jilava!.
Domnul Ion Iliescu ne mai spune că cei doi întâlniţi
de Mihai Bujor Sion pe bulevard fuseseră deja pe ecran şi că aceştia l-au
introdus în studioul 4… Bizară coincidenţă!,
[…] Însă cînd au
izbucnit evenimentele de la Timişoara, lucrând la Editura tehnică, noi aveam
câteva lucrări la tipografia din Timişoara şi am căpătat telefonic nişte prime informaţii în ziua de 16, după care
n-am mai avut nici un fel de legături telefonice cu ei, ceea ce m-a prevenit
asupra gravităţii evenimentelor care se produc acolo.
În după – amiaza şi noaptea de 21
decembrie am primit cîteva informaţii de la Mihai Bujor care locuia aproape de noi şi care în noaptea respectivă a circulat
prin oraş, prin Piaţa Romană, s-a văzut cu o serie de actori de la Teatrul
Nottara. L-a văzut pe Caramitru, se pare, Mircea Dinescu şi ne-a
relatat despre ce s-a petrecut în noaptea respectivă.
[…] În momentul în care nişte colaboratori
din Editura tehnică m-au anunţat că la Televiziune a pătruns un grup de oameni
în studiou atunci am coborît imediat şi, împreună cu vreo 10 colaboratori din
editură, în frunte cu actualul director Ioan Ganea, am mers spre casă ca să-mi
anunţ soţia că mă duc spre Televiziune. S-a raliat atunci şi Bujor acestui
grup. Precizez că nu m-a chemat nimeni la Televiziune. Atîta doar că am coborît pînă la Hegheduş, la Consiliul Culturii, şi
pe telefonul scurt am dat un telefon la Televiziune, am dat de Petre care mi-a
confirmat cele aflate şi i-am spus că mă îndrept spre Televiziune.
[…] Acolo (în studioul 4 – precizare autor)
cred că m-am întîlnit cu Caramitru
şi cu Mircea Dinescu, dacă-mi
amintesc bine, care fuseseră deja pe ecran, şi care m-au introdus în studiou. (Revoluţia română în direct,pg. 222…225)
Secvenţa nr.4 – studioul 4
Ion Iliescu preia în mod oficial conducerea pilonilor
principali ai puterii: Armata, Securitatea (aflată într-o aparentă disoluţie)
şi Radioteleviziunea
[…] Ion Iliescu – Stimaţi tovarăşi, prieteni,
cetăţeni, sunt şi eu stăpânit de emoţie ca toţi ceilalţi care au vorbit
înaintea mea şi ca toţi cetăţenii acestei ţări, care trăiesc momente
excepţionale. Dinamica ...
[…]
Am vorbit acum
20 de minute cu generalul Victor
Stănculescu .Se află la M.Ap.N, a dat dispoziţie, s-au retras trupele care
erau dispuse în oraş cu dispoziţie de a trage […] În jur de ora cinci (17) la
sediul Comitetului Central să vină toţi cei responsabili care se pot angaja în
această operă constructivă de care trebuie să ne apucăm încă de astăzi,
inclusiv cei 6 militanţi ai partidului care au dat dovadă de patriotism, care …
[…] Se comută pe imagini din curtea TV. Se titrează; La ora 17.00, la C.C. al P.C.R.
(Revoluţia Română în direct, pg. 42,43).
O mică mare inadvertenţă – ordinul de retragere a
armatei în cazărmi fusese dat de generalul Milea în cursul dimineţii, înainte
de „sinucidere” şi nu de generalul
Stănculescu aflat la sediul M.Ap.N. Acesta ar fi putut doar să reconfirme
ordinul respectiv. Oricum, pentru un om cu experienţă politică şi bine
informat, lucrurile erau clare în acel moment – epoca lui Nicolae Ceauşescu luase sfârşit, rămâneau de rezolvat doar
acele probleme de natură organizatorică
pentru debutul propriei epoci după care tânjea de atâta vreme, epoca
Ion lliescu! …
[…] Vom constitui în
cursul acestei zile un comitet al
salvării naţionale, care să înceapă să pună ordine […] (aplauze). […]
[…] O să … deci, trebuie neapărat să ne
organizăm, într-un Comitet de salvare
naţională. Să elaborăm un
program de acţiune cu
două obiective majore.
În primul rînd […] (Revoluţia română în direct,pg. 43 )
Paranteză la citatele de mai sus
Originea
denumirii „Comitetul de Salvare Naţională” devenit ulterior Frontul Salvării
Naţionale.
Fragmente din “PLATFORMA
- PROGRAM a MIŞCĂRII pentru LIBERTATE şi DREPTATE SOCIALĂ din ROMÂNIA - M.L.D.S.R.”, document reprodus
integral în Partea II - a din volum.
*
[...] 4. Dizolvarea întregului aparat de partid şi
de stat existent - în locul lui constituindu-se un Comitet de Salvare Naţională care va negocia cu M.L.D.S.R.. [...]
Dosar 4P-19 verso.
*
[...] La punctul 4 din condiţiile cerute de
M.L.D.S.R. figurează o cerere foarte dură care afectează întreaga structură
politică şi de stat - cerându-se dizolvarea acestora şi constituirea unui Comitet de Salvare Naţională
care va angaja negocieri cu M.L.D.S.R. [...]
Poate fi vorba de o coincidenţă.
Dar la fel de bine poate fi vorba şi de o “conspectare” de către anumite
persoane, dintre cele care se pregăteau să-l debarce pe Ceauşescu, a
“Platformei program a M.L.D.S.R.”, document care se afla de câţiva ani buni la
dispoziţia securităţii … Dacă mai adăugăm şi conţinutul celor 11 puncte din
programul politic propus de domnul Ion Iliescu naţiunii în seara zilei de 22
decembrie, regăsit în totalitate în altă redactare în acelaşi document,
coincidenţa devine o “ coincidenţă“ care trebuie
astfel subliniată şi pusă între ghilimele.
Mai ales în condiţiile în
care în ultima vreme este cultivat cu insistenţă un folclor (nimeni nu pune pe
masă un document probatoriu !) despre un
mare complot pus la cale de nişte generali şi civili, organizati intr-un
« comitet (front) al salvarii nationale », având drept ţintă înlăturarea lui Ceauşescu de la putere.
Evident, în centrul acestui mare complot
s-a aflat, cine altul decât
… Ion Iliescu !?!
[…] Stimaţi
tovarăşi, concetăţeni, vreau să mai spun cîteva cuvinte în completare
la cele ce am spus înainte. […] Cu contribuţia, cu participarea, cu prezenţa
oamenilor muncii, cu participarea activă a poporului şi nu a unor conducători
care s-au autointitulat conducători, s-au autointitulat aleşi ai poporului,
s-au autointitulat comunişti, nu au nimic de-a face nici cu socialismul, nici
cu ideologia … comunismului ştinţific …
Au întinat numai numele partidului comunist român, au întinat numai memoria
celor care şi-au dat viaţa pentru cauza socialismului în această ţară. […]
(Revoluţia română în direct,pg.42…46)
Discurs
care defineşte clar opţiunea politică a domnului Ion Iliescu pentru viitorul
României post – ceauşiste, opţiune care nu a suferit decât unele cosmetizării
şi adaptări impuse de realitatea geo-politică în care a fost nevoită să se
mişte ţara noastră în anii care au urmat.
*
Ion Iliescu – (din balconul C.C.
seara zilei de 22 decembrie 1989 spre o piaţă plină de împuşcături trase
aiurea – n.a.) Stimaţi … Stimaţi
concetăţeni … Ceauşescu, precum ştiţi a fugit cu-n helicopter din capitală.
S-au dat, s-au dat dispoziţii forţelor armate să-l aresteze. Avem ştiri că a
fost prins în jurul Tîrgoviştelui … va fi … cînd ştirea va fi confirmată o s-o facem publică … (uraaa!) va fi arestat, supus judecăţii publice!
(uraaa! uraaa …) (Revoluţia română în
direct,pg.85)
Ştirea era confirmată. Este greu de crezut că mai
marii Armatei şi ai Securităţii nu ştiau, în cele mai fine detalii ce se
întâmpla cu „cel mai iubit fiu al poporului” aflat pe fugă şi că acesta se afla
deja capturat încă de la ora 14.00! Ion Iliescu păstrează în mânecă această
informaţie pentru a o utiliza în momentele următoare funcţie de evoluţia
evenimentelor.
Teodor Brateş - Stimaţi telespectatori, peste aproximativ 30 de minute vom
transmite un comunicat foarte important. Populaţia este rugată să se îndrepte
către case pentru a recepţiona acest comunicat. (Revoluţia română în direct,pg.107)
Petre Popescu - […] Dragi telespectatori, în
studio a venit tova … domnul Ion Iliescu care ne va citi comunicatul …
Consiliului …(Revoluţia română în
direct,pg.113)
Ion Iliescu - […] În acest moment de răscruce
am hotărât să ne constituim în Frontul Salvării Naţionale care se sprijină pe
armata română şi care grupează toate forţele sănătoase ale ţării, fără
deosebire de naţionalitate, toate organizaţiile şi grupările care s-au ridicat
cu curaj în apărarea libertăţii şi demnităţii, în anii tiraniei totalitare.
Scopul Frontului Salvării Naţionale este instaurarea democraţiei, libertăţii şi
demnităţii poporului român. Din acest moment se dizolvă toate structurile de
putere ale clanului Ceauşescu. Guvernul se demite. Consiliul de Stat şi instituţiile
sale îşi încetează activitatea. Întreaga putere în stat este preluată de
Consiliul Frontului Salvării Naţionale. Lui i se vor subordona Consiliul
Militar Superior care coordonează întreaga activitate a armatei şi a unităţilor
Ministerului de Interne. Toate ministerele şi organele centrale, în actuala lor
structură îşi vor continua activitatea normală, subordonîndu-se Frontului
Salvării Naţionale, pentru a asigura desfăşurarea normală a întregii activităţi
economice şi sociale. În teritoriu se vor constitui Consilii judeţene,
municipale, orăşeneşti şi comunale ale Frontului Salvării Naţionale, ca organe
ale puterii locale. Miliţia este chemată ca împreună cu comitetele cetăţeneşti
să asigure ordinea publică. […]
[…] Ca program, Frontul propune următoarele: … (Revoluţia română în direct,pg.113,114)
*
[…] Constituindu-ne în acest Front sîntem
ferm hotărâţi să facem tot ce depinde de noi pentru a reinstaura societatea
civilă în România, garantînd triumful democraţiei, libertăţii şi demnităţii
tuturor locuitorilor ţării. În mod
provizoriu, în componenţa Consiliului intră următorii: Doina Cornea, Ana Blandiana, Mircea Dinescu, Laszlo Tokeş, Dumitru
Mazilu, Ştefan Guşe, general, Victor Stănculescu, general, Aurel Dragoş Munteanu, Corneliu Mănescu,
Alexandru Bîrlădeanu, Silviu Brucan, Petre Roman, Ion Caramitru, Sergiu
Nicolaescu, Mihai Montanu, Mihai Ispas, Gelu Voican-Voiculescu, Dan Marţian,
Mihai Lupoi, căpitan, Voinea, general. Dumitrescu Emil, cpt.rg.I. Neacşa Vasile, Ciontu Cristina, Baciu
Marian, Bogdan Teodoriu, Eugenia Iorga, Negruţi Paul, Manole Gheorghe, Cazimir
Ionescu, Adrian Sîrbu, Cîrjan Constantin, Domokoş Geza, Magdalena Ionescu,
Marian Mierlă, Constantin Ivanovici, Ovidiu Vlad, Bucurescu Valeriu, Ion
Iliescu, dacă sunteţi de acord. […]
(Revoluţia română în direct,pg.115)
Odată cu difuzarea acestui comunicat preluarea
puterii în România Socialistă de către Ion Iliescu se poate considera
încheiată. Ceea ce va urma în zilelele următoare şi în anii următori, până
astăzi, inclusiv!, este „transpunerea în practică” a înţelegerilor convenite cu
cei care l-au susţinut.
Lista de mai sus este reprodusă exact aşa cum a fost
citită de domnul Ion Iliescu. Având în vedere cele afirmate în deschiderea
acestui capitol, îmi îngădui să apreciez cam din ce grup făceau parte unele
persoane din componenţa Consiliului. Pe celelalte ... să le aşeze cititorul
acolo unde crede de cuviinţă.
Armată: Ştefan Guşe - general, Victor Stănculescu - general, Voinea -
general.
Securitate: Gelu Voican Voiculescu, Sergiu Nicolaescu,
Mihai Lupoi, Dumitrescu Emil, Constantin Ivanovici, Adrian Sîrbu şi alţii.
Ion Iliescu: Corneliu Mănescu, Alexandru Bîrlădeanu,
Silviu Brucan, Dan Marţian.
Petre Roman: nu mă pot pronunţa. Oricum, câţiva
dintre ceilalţi.
Lest: Doina Cornea, Ana Blandiana, Mircea Dinescu,
Laszlo Tokeş, Dumitru
Mazilu. Încadrarea în această categorie a persoanelor nominalizate nu
înseamnă decât o constatare aplicabilă exclusiv momentului respectiv. Nimic în
plus!
Despre umflarea listei în zilele următoare până la peste
o sută de persoane nu mai trebuie spus nimic în plus - fiecare grup se străduia
să-şi întărească echipa cu „forţe” noi.
Mai există o largă categorie de persoane, susţinători sau angajaţi „cu acte în
regulă” ai grupurile respective, care
au fost prezente, pentru orice eventualitate, la evenimente. Cum este cazul lui
Cornel Dinu despre care există o mărturie foarte interesantă reprodusă în alt
cadru al acestui capitol.
MĂRTURII ÎN CONTEXT
[…] Seara (23 decembrie – n.a.) am
luat parte la şedinţa conducerii F.S.N. privind organizarea Radioteleviziunii
Române Libere. […] S-a propus ca preşedinte domnul Aurel Dragoş Munteanu. (Revoluţia Română în direct,pg. 257)
PETRE CONSTANTIN
[…] Din seara zilei de 22
decembrie, pentru conducerea activităţii de televiziune şi de radio Consiliul
Frontului Salvării Naţionale a instituit un fel de triumvirat, reprezentat de
domnii Silviu Brucan, Dan Marţian şi subsemnatul, care a funcţionat până în 26
decembrie, când domnul Aurel Dragoş Munteanu a fost numit în funcţia de
preşedinte al Radioteleviziunii Române.
(Revoluţia Română în direct,pg. 261)
TRAIAN PUŞCAŞU
[…]
Prezenţi în birourile de la etajul 11 al Televiziunii Ion Iliescu, Petre Roman,
Silviu Brucan, Dan Marţian, Dumitru Mazilu, ş.a. desfăşurau o intensă
activitate. Era atmosfera febrilă a unui adevărat Stat Major al Revoluţiei. Se
dădeau şi se primeau telefoane – la şi de la – celelalte puncte de comandă din
Bucureşti, precum şi din ţară. Veneau şi plecau persoane cu misiuni importante.
[…] Acolo şi atunci s-a constituit C.F.S.N. şi a apărut platforma – program. (Revoluţia Română în direct,pg. 264)
*
ARESTAREA LUI CEAUŞESCU
Cuplul Ceauşescu este arestat în
ziua de 22 decembrie 1989, în jurul orei 14.00. La ora 18.00 se afla în custodia Securităţii şi Miliţiei
judeţului Dâmboviţa
MĂRTURII ÎN CONTEXT
Mihai Lupoi - […] Sîntem anunţaţi de două
persoane diferite din Boteni că dictatorul Ceauşescu a coborât dintr-un
elicopter alb şi s-a urcat într-o maşină condusă de generalul Neagoe. Se pare
că numărul maşinii … este o Dacie roşie cu numărul fie 4 – B, fie 2 – B – 2646.
[…] Avem informaţii de ultimă oră. Se pare că automobilul (…nu, nu, nu – o voce; ba da, ba da – altă
voce…) a fost localizat pe Cobia.
(Revoluţia română în direct.pg.44,45 )
Teodor Brateş - […] Vreau să vă spun că am primit o informaţie că maşina în care
se afla tiranul, fostul dictator, 2-DB – 305 (se suflă – neagră) … neagră …
acum este neagră, trebuie urmărită, nu trebuie lăsată să părăsească ţara. (Revoluţia română în direct,pg.53)
Teodor Brateş - Nu ştiu cît de adevărată este această informaţie, dar dacă este
adevărată, este o mare victorie a poporului … Ceauşescu Nicolae şi Ceauşescu
Elena au fost prinşi … ei sunt la Tîrgovişte (urale puternice şi aplauze). (Revoluţia română în direct,pg.55)
Teodor Brateş - […] Am auzit că au pus bombe, aici în Televiziune, să sărim în
aer. O să fim şi noi toţi, cei de faţă, victimele terorii … În plus, informaţia
care am dat-o cu Ceauşescu, care a trezit atîta bucurie, se pare că nu este verificată. A reuşit să scape cu un autoturism
1.DB.4012, într-o Dacie albă. Se îndreaptă spre Rafinăria Tîrgovişte. (Revoluţia română în direct.pg.62)
„Bomboană pe colivă” (1)
DEPOZIŢIA MARTORULUI PETRE ŞTIRBESCU 11.01.1996
Helicopterul, condus de Vasile
Maluţan, decolează la ora 12.08.
Periplu pădurea Răţoaia ajung la Tîrgovişte.
[…] în data de 22 decembrie, în calitate de revoluţionar, am
reuşit prin forţă să ocupăm sediile Securităţii şi Miliţiei judeţene Dâmboviţa.
Asta s-a întîmplat în jurul orei 14.00. În jurul orei 16.00 ni s-a raliat
Armata, venind din partea Revoluţiei şi trimiţând şase ofiţeri şi 20 de
militari care au colaborat la paza acestui sediu.
În jurul orei 18.00 au fost
aduşi în cadrul sediului Nicolae şi Elena Ceauşescu de către doi subofiţeri de
poliţie, pe nume sergent major Enache
şi plutonier Paisie. Aceştia, în prima parte, în jurul orei 14.00, în data de
22 decembrie, i-au preluat pe cei doi dictatori de la Inspectoratul de Protecţie a Plantelor din judeţul
Dâmboviţa, cu intenţia de a-i aduce în cadrul Inspectoratului judeţean.
În acele momente, Inspectoratul judeţean a fost ocupat de revoluţionari. În
timp ce cobora Podul Gării pentru a intra în oraş, cuplul dictatorial a fost
lovit de către un revoluţionar în partea din spate a maşinii şi i s-a ridicat
portbagajul. Lor li s-a mai aplicat o lovitură şi i-a împins la vale.
Urmăritorului i-a intrat elicea în radiator şi nu şi-a mai putut continua
drumul. Au plecat mai departe cu un ARO al Miliţiei.
La intrarea în oraş, echipajul
de Miliţie a luat legătura cu sediul Inspectoratului, prin staţie: „Alo,
Crizantema”, „Aici Crizantema 2” – era maşina de radar în care se afla cuplul
dictatorial. Centralistul confirmă: „Aici Crizantema”. Se recunosc după voce şi-l
întreabă pe centralist: Mata eşti, nea Mihai ?” „Da băieţi, eu sunt”, „Putem să
venim şi noi”, „Veniţi băieţi”, „E linişte?”, „E linişte!”.
Şi aşa m-am trezit, în jurul orei 18.00 cu cuplul
dictatorial. Noi ţineam sub control sediul
Securităţii şi Miliţiei Judeţene.
În sediu nu se mai aflau cadre de securitate, ci numai un ofiţer de
miliţie, pe nume Colţ Ştefan care, acesta, ne-a cerut permisiunea să-i asigure
protecţia în faţa revoluţionarilor; el este de partea Revoluţiei şi dacă va fi
nevoie ne va da şi un ajutor. Am acceptat acest lucru. În acel moment a venit
un grup de revoluţionari, în fruntea cărora se afla acel băiat care a lovit
maşina în care se afla cuplul dictatorial. Vroiau să verifice dacă în sediu se
află cei doi dictatori, dacă au deţinuţi politici şi dacă noi ţinem sub control
acest obiectiv. […]
Procesul Ceauşescu
La ora când Ion Iliescu îşi ţine
faimoasele sale discursuri în faţa poporului român afirmând, printre altele, că
Ceauşescu nu a avut nimic de-a face cu
socialismul, cu ideologia comunismului ştinţific, că nu a făcut altceva decât
să întineze numele partidului comunist român , acesta (Ceauşescu!) era deja
arestat şi Ion Iliescu ştia asta! Mărturia publică făcută de domnul PETRE
ŞTIRBESCU la data de 11 ianuarie 1996, prezentată mai sus, nu a fost de nimeni
contestată sau amendată.
Marea manipulare sau „a-ţi minţit poporul cu televizorul!” era planificată şi începuse de câteva
ceasuri…
22 DECEMBRIE 1989. DIVERSIUNEA
„TERORIŞTII”
„ATACUL SĂLBATIC” ASUPRA TELEVIZIUNII
MĂRTURII
ÎN CONTEXT
PETRE CONSTANTIN
[…] Cine a avut răbdarea să numere, a putut constata că în
zilele respective în spaţiile de la etajul XI au fost trase cca 100 gloanţe!
Iar pumnul de plumbi pe care îl am atestă că nu era vorba de simulatoare, cum
s-a spus mai târziu, ci de gloanţe adevărate, trase din mitralieră, din armă cu
lunetă, din elicopter ca şi de grenade propulsate în clădire cu aruncător de
grenade ca şi de bombe amplasate în diferite locuri din televiziune, care din
fericire nu ne-au făcut eroi pe niciunul dintre cei care eram acolo …(Revoluţia română în direct,pg.260 )
TRAIAN PUŞCAŞU
[…] Tot în ziua de 22 decembrie
s-au prezentat la Televiziune căpitanul de rangul I Dumitrescu, locotenent –
colonelul Oană, generalul în rezervă Tudor şi colonelul Colţ, cu misiunea de a
asigura conducerea armată a dispozitivului de apărare al Televiziunii.
[…] În jurul orei 22 a început să se tragă cu
armament de mare precizie de pe unele clădiri din jurul Televiziunii. Focul s-a
înteţit, atacul asupra clădirii era din ce în ce mai puternic. Mijloacele de
luptă din curtea Televiziunii ripostau energic, au apărut în sprijin tancuri
chemate din provincie, dar situaţia s-a menţinut foarte gravă în tot cursul
acelei nopţi de coşmar. […] (Revoluţia
română în direct,pg.264,265)
Lt mj MIHAI DIŢIU
[…] Toată
această activitate a fost desfăşurată de către efectivele subunităţii până în
jurul orei 18.30, când a sosit prima unitate de infanterie. Mai târziu a sosit
şi o unitate de paraşutişti de la Boteni şi Caracal (condusă de maior Gurschi
şi maior Ilie Croitoru) care, împreună cu garda Televiziunii, a realizat
dispozitivul interior şi exterior al obiectivului.
[…]
În noaptea de 22 spre 23.12.1989 sergent major Fărcăşeanu Florin relatează că
în jurul orei 24.30, în timp ce se afla la poarta Dorobanţi, a auzit primele
focuri de armă din zona complexului comercial. În momentele următoare s-au mai
executat focuri răzleţe din diferite clădiri din jurul obiectivului iar
dispozitivul militar a ripostat. […]
[…] În dimineaţa zilei de 23.12.1989 şi – a
făcut apariţia deasupra obiectivului un elicopter care, după efectuarea unui
rond în jurul acestuia, a început să tragă în efectivele de militari aflaţi în
curtea Televiziunii, fără a se înregistra victime. (Revoluţia română în direct,pg.336,337)
MIHAI
TATULICI
[…] La miezul nopţii – orele de spaimă. Rafale, geamuri
sparte, mersul pe burtă, nebunia. Crâmpeie – arhitectul Plaviţă, cu planurile
lui , matematiciana terorizată de Elena Ceauşescu, Cornel Dinu, elegant şi cu un pistol în mână, doamna Iliescu, stând
pe jos pe mochetă, în cabinetul lui Traian Puşcaşu,
[…] Incendii, la etajul X … apoi la XII …
parcă au fost şi două lovituri de A.G. Mărunte şi stupide întâlniri cu
generalul Tudor, în lift, mereu isterizat şi pus pe arestat civili…
[…] Şi încă o noapte (spre 24 decembrie – precizare
autor) – în studioul 4. Cu Alioşa Stroian, cu Brateş, cu ceilalţi. Secvenţe
halucinante – la aceleaşi telefoane. Una o ţin minte şi o cred adevărată –
cargoul „ ???” în rada portului Constanţa. A deschis foc, a debarcat, a desantat … Oricum în acea noapte am primit
din ţară comunicări care, însumate ar fi adunat vreo 200 de elicoptere inamice,
cu terorişti în combinezoane negre şi cu dinţi albi … […] (Revoluţia română în direct,pg.252,253)
„Cornel Dinu, elegant şi cu un pistol în mână,”! Este
greu de presupus că personajul în cauză primise pistolul pe care îl purta
ostentativ în mână pentru a apăra „revoluţia” de „terorişti” … Mai degrabă arma
respectivă o avea în dotare de multă vreme, cu aprobare „de sus”, pentru a
apăra cu totul altceva ...
„Bomboană pe colivă” (2)
RADU ION instalator
[…] În jurul orei 9.00 (24 decembrie – precizare autor) am plecat
împreună cu sg.maj. Fărcăşanu să încercăm să oprim tirul de arme pentru a nu se
omorâ reciproc soldaţii noştri , deoarece ei asta au făcut timp de 2 ore, au
tras unii înspre alţii. I-am retras pe soldaţii care se aflau înspre corpul
ateliere în holul scării de serviciu şi am strigat la cei dinspre studiouri să
nu mai tragă. Am mers la aceştia din urmă şi le-am demonstrat că nu este nici
un terorist în degajament şi că nici nu am găsit vreo urmă; aceştia erau
paraşutişti (ceilalţi erau infanterişti şi gărzi patriotice). (Revoluţia română în direct,pg.274 )
FRANCISC – VICTOR VÂJDEA
23
decembrie noaptea. […] Vâjdea vede cum sunt aduse foarte multe obiecte
“recoltate” din incursiunile în casele celor de la nomenclatură, din securitate
sau în cele din care se trăgea. Obiectele,
unele destul de importante (4 – 5 camere video, 6 aparate video-recorder, 8 arme
de vînătoare excepţionale etc.) au fost depozitate la etajul XI. Unde
sunt ele ? Cine le-a luat ? […] Stă la
Televiziune pînă în data de 27.12.1989 ora 7.30, cînd nu mai e lăsat să intre
în Studioul 4 decât după ce predă pistoletul „Carpaţi” şi muniţia. (Revoluţia
română în direct,pg…. )
Sunt de reţinut din mărturia domnului Francisc – Victor
Vâjdea faptul că „ recolta” nu conţine nici urmă de arme de foc militare şi
nici pomeneală de lunete, simulatoare, mitraliere sau aruncătoare de grenade şi
că, până pe 27 decembrie 1989 dimineaţa, a avut în dotare un pistolet „Carpaţi”
cu muniţia aferentă!…
SIVESTRU BOERU, maior de just., proc. militar
[…] Au fost efectuate investigaţii în
imobilele din jurul Televiziunii, iar urmele materiale de probă au fost fixate
prin fotografiere ori filmări video. De asemenea, au fost audiate persoanele ce
locuiesc în aceste imobile în oferirea de detalii privind riposta prin foc
asupra sediului Televiziunii Române, exercitat din perimetrul exterior.
Organele procuraturii nu au găsit şi nici nu li s-au predat mijloace de probă
de natură a duce la concluzia folosirii unor arme sofisticate ori de
diversiune.
[…] Au fost
identificaţi 62 de morţi, cauza medicală a morţii fiind plăgi prin împuşcare.
[…] Dintre
persoanele suspecte au reţinut atenţia locotenentul colonel Vasiliu de la
M.St.M. care, cu un cuţit a intenţionat să-l lovească pe generalul – maior
(rezervă) Tudor Nicolae, însă la rănit grav pe directorul general adjunct al
TVR, domnul Traian Puşcaşu. S-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de
ofiţerul în cauză deoarece, pe calea unei expertize medico-legale psihiatrice,
s-a stabilit că este fără discernământ.
De asemenea, a reţinut atenţia sergentul Duţu Silviu din U.M. 0530 Bucureşti,
originar din oraşul Mizil care, cu o armă automată, a tras asupra unui tanc
apaţinând UM 01210, pe care se aflau maior Roşca şi plutonier Dobre. Cauza este
în curs de cercetare.
Celelalte persoane reţinute ca suspecte în zona TVR au
fost eliberate de generalul – maior (rezervă) Tudor Nicolae. Parte dintre
aceste persoane au fost identificate de către organele procuraturii,
stabilindu-se pînă în prezent că nu au comis acte de terorism. (Revoluţia română în direct,pg.331,332)
Aşa este! Cum spune domnul Radu Ion. În interiorul
Televiziunii şi în imprejurimi, în absenţa unei coordonări militare clare a
dispozitivului, soldaţii s-au împuşcat unii pe alţii. Dacă mai punem la
socoteală şi numeroşii civili care aveau arme asupra lor şi care nu erau supuşi
nici unui fel de disciplină militară privind folosirea acestora, putem înţelege
numărul mare de morţi înregistrat în timpul „atacului sălbatic” dat de
„terorişti” asupra Televiziunii…
Cât despre atacul asupra etajului XI al Televiziunii
Române, inclusiv din aer, cititorul trebuie informat asupra unei realităţi
concrete care nu poate fi ignorată în aprecierea corectă a unor declaraţii
făcute pe această temă.
Etajul respectiv se află la o înălţime minimă faţă de sol
de aproximativ 60 m. În preajma sa nu existau atunci clădiri care să
depăşească, la nivelul acoperişului, cel mult 15 metri (cu excepţia clădirii
„ruse” din Piaţă care se putea situa la o înălţime maximă de cel mult 30 de
metri).
Mai trebuie spus că acest etaj, cu deschiderea sa spre
actuala Piaţă Charles de Gaulle, era destinat în totalitate conducerii
instituţiei. Începând din stânga, cu vizibilitate şi în strada Pangratti - o
sală mare de şedinţe. Urmează o cameră de odihnă şi biroul şefului cu geamuri
spre Piaţă. Se continuă cu biroul
secretariatului şi biroul subşefului, ambele cu geamuri exclusiv spre Piaţă şi
o altă cameră de odihnă. În
sfârşit, o ultimă cameră (sală de
şedinţe mai mică) având geamuri şi pe latura dinspre Calea Dorobanţi.
Orice persoană care a făcut ceva armată la viaţa sa şi a
executat măcar o tragere în poligon cu armamentul din dotare ştie că pentru a
lua o ţintă în cătare trebuie mai întâi să o şi vadă sau măcar să-i presupună
existenţa pe traiectoria focului… Să admitem absurdul şi anume că pe zona
respectivă, cu vedere spre geamurile etajului XI unde se aflau Ion Iliescu şi
ceilalţi, s-ar fi instalat o companie de trăgători cu arme uşoare hotărâţi să-i lichideze pe „locatari”… Toate
gloanţele nu puteau lovi decât tavanul din imediata apropiere a geamurilor, de
unde ar fi putut ricoşa la cel mult doi metri distanţă spre podea. Cred că „locatarii” noştri puteau să-şi bea cafeaua liniştiţi şi
să stea la taclale lângă peretele opus geamurilor aflat la o distanţă de câţiva
metri buni faţă de orice pericol. Un astfel de sfat îl puteau primi de la orice
militar cu grade dintre cei mulţi aflaţi în preajma lor. Povestea cu „atacul”
dat din elicopter se pune puţin invers – dacă acesta trăgea de undeva de mai
sus, gloanţele urmau să se înfigă în duşumea în imediata apropiere a geamului
iar dacă se iţea, pus pe rele, chiar la nivelul geamurilor, era suficient ca
„prietenii” noştri să-şi ia cafelele în braţe şi să iasă pe hol …
Despre gloanţele adunate de domnul Petre Constantin ce
pot să spun … probabil că a rugat pe cineva să descarce nişte încărcătoare la o
budă pentru a avea şi dânsul nişte amintiri de la „revoluţie”… Sau a adunat din
cele de ordinul sutelor care au masacrat o uşă nevinovată de la intrarea în
degajamentul decoruri (Revoluţia română în direct – fotografia de
la pg. 368)
Pentru edificarea cititorului privind perimetrul de unde
s-a executat „atacul sălbatic al teroriştilor” asupra Televiziunii, îi pun la
dispoziţie la sfârşitul volumului trei
materiale grafice care, cred eu, aruncă în lumea S.F. toate susţinerile
(afirmaţii, declaraţii, analize etc.) făcute
pe această temă, precum şi reproducerea
fotografiei descrise mai sus.
„ATACUL SĂLBATIC” ASUPRA SEDIULUI C.C.
MĂRTURII
ÎN CONTEXT
„Bomboană pe colivă” (3)
Voce peltică – Nu vă panicaţi, s-a descărcat o armă
din greşeală la noi aicea.[…]
Vezure Nicolae – Soldaţi, nu luaţi poziţie de
tragere, a fost accident, s-a manevrat arme care au fost confiscate şi una era
încărcată şi s-a descărcat. Asta-i tot. Nu luaţi poziţie de tragere. Nu vă fie
frică.
N-aveţi de ce. (Revoluţia română în direct,pg.96)
[…]
Imaginaţi-vă zeci de mii de oameni aflaţi pe străzi,
în pieţe sau în alte locuri într-o stare de surescitare vecină cu nebunia. Un
pocnet pe o bucată de tablă produs accidental de un gospodar la locuinţa lui
putea fi imediat asimilat cu o împuşcătură de armă … Sau un strigăt alarmist
ţâşnit din gâtul unei persoane venită
în viteză în grup: „se trage de la etajul … din vila … din … etc.etc.”
În copilărie nu de puţine ori am
produs astfel de „pocnete” folosindu-mă de cheia de la uşa casei prevăzută cu o
gaură în capătul axului. O înfundam bine cu măciulii de chibrit, puneam un dop
de hârtie deasupra şi cu un cui bont pe dimensiunea găurii, legat cu aţă de
cheie, aveam în mână o pocnitoare care, izbită de o piatră, băga în sperieţi
toate muierile satului adunate la horă. Evident, urma porţia de bătaie pe care
o încasam…
Să fim serioşi - odată ce Armata şi
Securitatea, încă din dimineaţa zilei de 22 decembrie, “au trecut de partea
revoluţiei”, cine credeţi că ar mai fi fost nebunul care să-şi pună fundul la
bătaie în faţa unui asemenea colos militar ? Totuşi, se aud în continuare încă foarte multe voci care susţin, uneori
destul de vehement, existenţa unor astfel de indivizi opozanţi cu arma în mână
ai “marii revoluţii din decembrie 1989” ! Şi lucrurile trebuie explicate pentru
că începând din seara zilei de 22 decembrie 1989, odată cu lăsarea
întunericului, în Bucureşti şi aproape în majoritatea centrelor urbane
importante a început să se tragă ca la balamuc şi s-a lăsat cu sute de morţi şi
răniţi.
Din lectura documentelor prezentate
în volum, dacă cititorul a avut răbdarea şi interesul să le parcurgă cu
atenţie, se poate observa cât de profesional şi diabolic lucra securitatea
atunci când îşi propunea atingerea unui obiectiv. A fost suficient ca în Palatul
Regal, la Biblioteca Naţională, în clădiri din jurul Televiziunii sau într-un
bloc de locuinţe oarecare să fie trimis un expert în materie care să detoneze
la un moment dat o capsă de cartuş care produce detunătura specifică unui foc de armă şi un fulger de lumină care putea fi obţinut de la o
banală brichetă aprinsă o secundă... “Expertul” era un om obişnuit printre
mulţimile ieşite în stradă şi fără nici-o armă la el (dispozitivul putea fi
ascuns în oricare din orificiile pe care fiinţa umană le are în dotare).
Poate şi mai simplu, o lovitură cu
o bucată de fier pe fundul unei tigăi şi aceeaşi brichetă aprinsă sincronizat
la geam …
La etajul nu ştiu care se află un ”terorist” care trage în noi !!!
Reacţia
celor care aveau la îndemână arme era spontană, fie ei civili sau militari în
termen: toate gurile de foc se năpusteau asupra bietei clădiri şi până nu o
pârjoleau sau, în cel mai fericit caz, nu o ciuruiau bine cu gloanţe, nu se
opreau.
Presupunând că individul respectiv
era la un moment dat găsit, prinde orbu’, scoate-i ochii, nu se găsea nimic
compromiţător asupra lui şi nici în locuinţă!…
Concluzia se desprinde de la
sine : diversionişti controlaţi de securitate ? Da !!!,
terorişti ? Ba !
25 DECEMBRIE 1989. ASASINAREA
CUPLULUI CEAUŞESCU
DIN DEPOZIŢIA MARTORULUI GELU VOICAN VOICULESCU 11
ian. 1996
[…] În
următoarele zile (23 şi 24 decembrie – precizare autor), presiunea guerilei
urbane crescând iar ameninţarea la adresa noastră – a echipei puterii -,
sporind (era să fim omorâţi de 5 ori) ideia suprimării Ceauşeştilor a început
să revină mai des.
După tirul elicopterului fără însemne asupra
noastră aflaţi la etajul XI al blocului turn al TV şi după atacul dezlănţuit
asupra aceleiaşi clădiri, în dimineaţa zilei de 24 decembrie 1989, când practic
teroriştii ocupaseră parterul şi etajul I, iar noi am părăsit, în extremis,
televiziunea, fugind la MApN, cu un TAB, problema supravieţuirii se punea acut.
Oriunde ne aflam atacurile se înteţeau, odată ce părăseam un edificiu ele
încetau.
[…] La
acestea se adaugă şi sacrificiul celor căzuţi. Morţii noştri de atunci sunt
singurii eroi: timişorenii masacraţi de torţionari, cei maltrataţi la Jilava,
cei striviţi sub şenile, cei împuşcaţi mişeleşte (inclusiv ostaşii ucişi de
acelaşi inamic nevăzut şi insidios …) etc.
Moartea
soţilor Ceauşescu a fost, deci, în mod evident, determinată, în primul rând, de
violenţa atacurilor teroriştilor, care au avut atunci, în tensiunea momentelor
acelea, aparenţa unei riposte menite să ne înlăture pe noi şi să-i readucă pe
ei la putere. Acest inamic ubicuu şi insidios, ce-şi ascundea laşitatea în
dosul lunetei, era format din trăgători de elită. După cum existenţa lor era
sigură, un alt fapt e de netăgăduit: intensitatea focului a scăzut după 25
decembrie 89, după ce s-a anunţat moartea cuplului dictatorial, pentru a înceta
complet, la 28 decembrie 1989, odată cu expirarea ultimatumului. […] Ni s-a
întărit atunci convingerea că teroriştii au fost securiştii fideli lui
Ceauşescu sau arabi mercenari, conform aparenţelor cărora le dădeam crezare în
momentul acela.
Ulterior s-a verificat că Securitatea, inclusiv Direcţia
a V – a, USLA etc. n-a tras, ba chiar ni s-au alăturat şi, în orice caz, încă
din 22 decembrie 1989, au intrat în subordinea Armatei, conform dispoziţiei
salutare a gen Iulian Vlad. De asemenea, şi participarea arabilor s-a dovedit a
fi doar un mit. Astfel, misterul a devenit mai opac decât în zilele acelea
dramatice, când cu părtinirea subiectivă a momentului atribuisem teroriştilor o
identitate ce ne satisfăcea imaginarul: securiştii şi arabii. […]
Procesul Ceauşescu
Rezumând
declaraţia domnului Gelu Voican Voiculescu, acesta susţine că Ceauşescu trebuia
omorât pentru ca „teroriştii” (acel inamic
ubicuu şi insidios!) prezenţi peste tot şi foarte periculoşi!, să nu mai
aibă pentru cine să lupte pentru ca în final să afirme că, de fapt, lucrurile
nu au stat chiar aşa …
În ceea ce mă
priveşte nu am nici un motiv să regret dispariţia lui Ceauşescu şi a consoartei
sale din viaţa politică a ţării mele.
Exceptând
momentul 1968 (atitudinea acestuia faţă de invazia Cehoslovaciei de către
trupele Tratatului de la Varşovia) când
mi-am spart plămânii strigând alături de alţii ca mine (amănunte în volumul cu
titlul provizoriu „FACEREA” aflat în lucru) „Ceauşescu,
Dubcek, Tito!” l-am înjurat tot timpul şi l-am considerat vinovat de toate
relele care au fost abătute asupra noastră de când a pus mâna pe putere …
Dar!… Cu mâna
pe inimă, nu am gândit niciodată că acest om ar trebui omorât chiar aşa, ca un
câine …
DIVERTISMENT
Câteva din numărul imens de prostioare difuzate către ţară, pe post de
informaţii, de „televiziunea română liberă”
*
Mircea
Dinescu: (agitat) În această clipă am
aflat că la Sibiu se mai trage încă cu tunurile în popor!
Ion Caramitru – un moment, un comunicat
important … Nicolae Ceauşescu, călăul poporului nostru, se află pe aeroportul
din Titu şi încearcă să fugă …[…] – Acum e la Titu. Cei care sunt în preajmă să
ia măsuri să … să-l prindă pe ticălos … să nu fugă peste hotare …
Petre Popescu – Suntem informaţi de corespondenţii din ţară că la
Sibiu, pe str.Gh.Coşbuc şi în alte zone din oraş se dau lupte grele între
forţele de securitate, cele de miliţie şi armată.
Ioan Coman
- 22 decembrie […] Avînd rude la Sibiu,
s-a hotărât să dea, din proprie iniţiativă, un comunicat cu privire la situaţia
din Sibiu, în care anunţa că: la Sibiu securitatea trage în armată, apa este
otrăvită etc. […]
Costin
Ţugui – Nu
întrerupeţi emisiunea …! Spre Televiziune se înaintează cu 2000 … de tero …
antiterorişti … brigada antiteroristă … ajutaţi-ne, ajutaţi-ne, să ne apere
armata, să ne apere cineva!
Teodor
Brateş - linişte, linişte … Teroriştii se îndreaptă
spre Televiziune, armata să-şi facă datoria.
Teodor Brateş - Din Braşov primim comunicarea, de fapt
apelul adresat populaţiei să iasă în stradă, teroriştii au ocupat o tipografie
şi cîteva instituţii şi pun în pericol liniştea cetăţenilor, viaţa lor. Armata
împreună cu populaţia să acţioneze neîntîrziat.
Petre
Popescu – O ştire.
Studenţii din Grozăveşti cer ajutor. Sunt atacaţi de trupele de securitate.
Urmează să verificăm.
Teodor
Brateş - Centralele telefonice Dorobanţi şi Rahova
sunt atacate. Sunt centralele care asigură legăturile noastre telefonice. Facem
apel insistent la cetăţenii din zonă să se ducă acolo urgent …
[…] Trei grupuri de terorişti se
îndreaptă de la blocul Turn şi Piaţa Palatului spre Radiodifuziune, pe strada
Timişana urmând să alimen … să se alimenteze cu muniţie în punctele Povernei,
Moxa şi Lemnea. Toţi cei aflaţi sunt insistent rugaţi să acţioneze să nu-i
lăsăm pe aceşti criminali să acţioneze. Cu orice preţ.
Teodor
Brateş - […] Şi între timp am primit o veste bună,
centrala telefonică Dorobanţi , nu mai este în nici un fel de pericol.
Teodor
Brateş - Da. Cetăţenii aflaţi în blocul din strada
Oteteleşanu nr.5 anunţă că asupra lor se trage dinspre strada C.Mille şi înspre
magazinul Romarta.
Petre
Popescu – Stimaţi
telespectatori, situaţia critică în care se află Radiodifuziunea din strada
Nuferilor ne determină să facem din nou apel urgent la toată populaţia
Bucureştiului să se adune în jurul acestei clădiri . Radio-ul este somat prin
portavoce să se predea. […] O nouă informaţie.Ministerul Apărării Naţionale
este şi el atacat…
Petre
Popescu – Situaţia la
Televiziune s-a mai normalizat. În schimb Radio-ul este într-o situaţie foarte,
foarte critică. Facem apel la toţi tinerii, tot tineretul, studenţi, muncitori,
întreaga populaţie, să ajute Radiodifuziunea. Să se ducă in corpore pe strada
Temişana şi strada Nuferilor. Repetăm. Radio-ul este foarte în pericol.
Victor
Ionescu – după
comunicat Atît Ministerul Apărării Naţionale cît şi centrala telefonică Drumul
Taberei – 2, se află în Drumul Taberei, această centrală este şi ea atacată şi
are nevoie de blindate
[…] Te rog să mă ierţi. Înainte de municipiul Oradea
este nevoie să comunicăm că în acest moment ni se anunţă de la corpul de gardă
că televiziunea este atacată.
Imaginea se comută în Piaţa Palatului. Acolo
se aud împuşcături dese. Legătură scurtă.Din nou în Studioul 4. […] Teodor Brateş - […] Împuşcăturile care le-aţi auzit sunt
împuşcături … focuri trase în aer de bucurie pentru a … pentru salutarea
victoriei, dar şi acestea trebuie făcute cu măsură şi cu grijă pentru că lumea
crede că este altceva … şi nu este altceva …
(Din
Revoluţia Română în direct)
Altele
Petre
Mihai Băcanu –
Stimaţi, telespectatori, … ă … şi concetăţeni … ă …emoţiile mele sunt
extraordinar de puternice … ă … acum două ore când am ieşit din închisoare,
primul gest care l-am avut, am sărutat pământul românesc … ă … poate oi avea
ocazia să vă mai povestesc cîte ceva. Acum tot ce vă rog este să aveţi
înţelegere faţă de toate cîte se întîmplă în ţara noastră … Să se acţioneze cu
calm … ă … pentru că … ă … pentru ceea ce am luptat noi … ă … iată că s-a
realizat. În linii mari … ă … am fost …
ă …arestat acum un an de zile … ă … am scos un ziar care s-a numit … „România”,
organ al alianţei R pentru restructurare, reconstrucţie şi redresare. Vă
mulţumesc. (Revoluţia română în
direct,pg.59 )
Apoi se aude şi sunetul din Studioul 5.
Mircea
Dinescu – Gata, merge
? … Fraţilor, vreau să vi-l prezint pe Radu Filipescu, care este un erou al
naţiunii, care vrea să vă vorbească despre pastorul Laslo Tokeş …
Radu Filipescu (ţipă) – Nu, eu vreau să … spun eu …
M.D. – Laslo Tokes, acest erou maghiar …
R.F. – Nu … să revenim la prietenii noştri
unguri şi care au avut aportul lor aşa important şi germanii şi nu ştim ce-i cu
pastorul Laslo Tokeş şi cu alţii care sunt în ţară … şi aia vreau să … să se
adune informaţiile … cel mai importantant e aicea poate …
M.D. – Da. Atâta ? Staţi … (rumoare)
Se comută imaginea în Studioul 4.Agitaţie
mare. (Revoluţia română în direct,pg.55
)
Dumitru
Mazilu – Eram azi-noapte în puşcărie, cu cătuşe la mâini şi
mă gândeam că numai voooi …, poporul puteţi să vă recuceriţi libertatea şi
demnitatea (Revoluţia română în direct )
16 - 22, (22 ŞI MAI
APOI !), CINE – A TRAS ÎN NOI ? !
?
Am folosit, parafrazând, acest
titlu pentru că astfel a fost consacrat protestul unei părţi a ”străzii” care a refuzat să accepte compromisul cu manipularea şi
minciuna. Concret, în perioada 16 – 21 au tras ”în noi” structurile statului comunist care aveau în dotare
armament şi gloanţe de război iar în zilele următoare au tras ”în noi şi în ei” nişte soldaţi amărâţi paralizaţi
de frică şi nişte civili (inclusiv copii !) care s-au trezit subit cu
armament de război în braţe şi li s-a părut foarte ”cool ” să-i verifice puterea
de foc pe cei din jur…
Frica!
(Fragmente din ciclul
REFACEREA aflat în lucru)
[...]
O frică imensă care te
stâlceşte sub izbitură schimonosindu-ţi chipul ca
în faţa unei arătări apocaliptice.O frică hidoasă,cu gheare
ascuţite care îţi sfâşie fără milă măruntaiele silindu-te
astfel să înghiţi în neştire aer pentru a stopa puhoiul ce ţi
se năpusteşte din stomac spre gură...Frica la fel ca şi urletul,
irepetabilă...
[…] Te-ai admirat toata
viaţa în faţa
oglinzii. Pielea fină şi catifelată, ovalul feţii,
culoarea fascinantă a ochilor, podoaba capilară, mlădierea şi vigoare
muşchilor, seducţia zâmbetului.,. dar, doamne, câte nu admirăm fiecare
dintre noi atunci când ne privim în oglindă... Chiar şi atunci când nu
este cazul…
[…] Şi, deodată, faţă-n faţă cu
huietul străzii, ai imaginea unei forţe
necunoscute şi nemiloase care te întoarce pe dos. La propriu. Toate
viscerele atârnă pe tine şi după tine şi acolo unde credeai că, pentru
veşnicie, va ramâne, in memoriam, imaginea unei personalităţi
profetice infailibile, îşi târăşte resturile o creatură scăpată din
măcelăriile iadului…
Te dai cu capul de perete cu speranţa că
eşti prada unui coşmar. Din păcate nu este aşa, nu este vis ci
cumplita realitate …
[…] Deci, toată
viaţa am crezut că sunt asta şi acum sunt silit de evidenţe să-mi
reconsider toţi termenii existenţei mele şi să constat
că, de fapt, tot timpul, am fost altceva ?!
Repet, ce fel de om, din ce aluat
poate fi plămădită o astfel de
creatură care să poată trata cu detaşare o asemenea
înfrîngere, o anulare atât de brutală a sinelui său ?
Nu ai de ales. Arăţi îngrozitor… Pentru
tine dar, mai ales pentru cei din jur. Poţi închide ochii,
poţi strânge din dinţi strivindu-ţi cu disperare
neputinţa, poţi sparge toate oglinzile din jur dar nu poţi distruge
milioanele de oglinzi ce strălucesc orbitor în lumina ochilor celor
din jurul tău… Mai ales când ochii care te privesc sunt până şi ai copiilor
tăi...
Ca un naufragiat în imensitatea apelor te agăţi şi de un
fir de pai spre a-ţi furniza (ţie,nu altcuiva!), o fărâma de
credibilitate în faţa oceanului de îndoieli care te înconjoară cu lăcomia
abisului său din toate părţile... Şi atunci, pui mîna pe pistol şi tragi !
Pentru că tot una este dacă apeşi tu pe trăgaci sau ordoni celorlalţi s-o
facă...
*
[...] Ai fost smuls de la coarnele plugului sau
din promiscuitatea unei vieţi fără speranţă, pentru tine şi ai tăi, şi ţi
s-a oferit, aşa, pe nepusă masă, putere. Putere la care n-ai visat niciodată ca
ai putea să ajungi…
Te priveşti în oglindă admirându-ţi
tresele de tablă de pe umeri şi îţi aranjezi preţ de un
ceas chipiul pe cap căutând cea mai impunătoare poziţie. Îţi
faci cu
ochiul, îţi dai cu tifla, mimezi
severitatea, şmecheria, amabilitatea, supuşenia, atât cât pricepi tu din
toate astea, pregătindu-te să exerciţi puterea cu care ai fost
investit. Şi visezi, visezi la binefacerile care au căzut peste capul tău
şi îţi faci nenumarate planuri, cum să exploatezi cât mai bine această
putere şi cum să faci să ţi-o păstrezi cât mai mult pentru a
produce cât mai mult...
[...] Nu trebuie să faci nimic mai mult decât ceea ce
îl poate foarte mulţumi pe stăpânul care te-a investit cu această putere. Tu
eşti ordinea şi disciplina, tu eşti justiţiarul, tu eşti cel care ştie
tot, tu eşti cel în faţa căruia nu se poate protesta, tu eşti
legea, tu eşti dreptatea, tu eşti Alfa şi Omega. În afara stapânului, tu eşti
stăpânul !
Cum să nu apeşi pe trăgaci când stăpânul
ţi-a spus că în faţa ta se află bande de huligani care vor să-i facă rău
stapânului !?! Mai ales că îi cunoşti bine, te-ai încrucişat în
munca ta de zeci de ori cu ei pe stradă şi nu de puţine ori i-ai snopit
în bătaie atunci când erai supărat din pricina escapadelor nesăbuite ale
nevestei…
*
[...] Tot timpul, de
când ai îmbrăcat haina militară, ai
executat ordine. Ai executat ordine,
aşa cum te-au învăţat regulamentele militare, fără să
le cercetezi, fără să le discuţi. Tot
timpul, de când ai îmbrăcat haina militară,
ai fost învăţat că eşti dator să aperi “cuceririle
revoluţionare ale poporului”. Cu arma în mână, cu glonţul pe ţeavă şi
chiar cu preţul vieţii dacă este nevoie! Şi tot timpul le-ai apărat cu succes, nefăcând
nimic altceva decât să lupţi, la învăţământul politic să nu adormi sau pe
hartă, pe un teren imaginar, cu nişte
inamici la fel de imaginari.
Ofiţer, subofiţer sau soldat. N-ai reuşit niciodată
să îmbraci într-o formă concretă acest
“duşman al frontierelor naţionale, al cuceririlor revoluţionare” ... […]
[…] Atunci?... Cine poate
fi duşmanul pe care trebuie să îl
rupi în bucăţele dacă atentează la frontierele nationale sau la cuceririle
revolutionare ale... si aşa mai departe. Pe cine te pregăteşti să
omori, în poligonul de tragere, străduindu-te să loveşti în centrul ţintei şi
descărcând încărcător după încărcător?...
Au mamă!.. Deodată, iată, în faţa ta, în carne
şi oase, duşmanul
poporului! Duşmanul
cuceririlor revoluţionare, duşmanul frontierelor naţionale! Arătat cu degetul
ferm şi justiţiar de către cel care ţi-a fost tot timpul
mentor şi stăpân. Iată duşmanul! Iată – l! Se aude şi ordinul! Deci nu este o greşală! Stomacul o porneşte năvalnic spre gât...
Foc! La picioare, în piept, în cap...ce importanţă mai are. Parcă poţi
să mai ţinteşti la fix, ca în poligon, când tu tremuri din toate încheieturile
?... Ţi s-a ordonat să apeşi pe trăgaci împotriva unor inamici reali,
care se mişcă în faţa ta, urlă ca nebunii şi chiar te mai şi amenintă!... Ce
importanţă are că n-au nimic în mâini ? Da’ de ce urlă şi strigă vorbe păcătoase care contravin
celor ce ai învăţat de la mentorii şi stăpânii tăi ? Ti se ordonă să
apeşi pe trăgaci dezlănţuind focul ucigător asupra lor. Ai
avut vreme să-i priveşti şi să vezi că
sunt periculoşi! Pentru că urlă
?!? Dacă te
uiţi mai bine ... nu prea au nimic în
mâini de care să te temi ?! Dar de
ce urlă ?!? La noi nu se urlă, la noi se aplaudă şi se ovaţionează.
Este clar că sunt periculoşi…[…]
*
[…] Vezica suprasolicitată îşi dă drumul şiroind spre bocanci,
stomacul urcă spre gât şi îţi umple gura cu resturi
alimentare pe care îţi propune să le dai afară, fecalele pornesc vijelios la
vale, sfincterul cedează şi peste tot
şi peste toate se împrăştie duhoarea măruntaielor şi a morţii ţâşnind din toate
ţevile pe care le ai în dotare... [...]
*
CONCLUZII LA ÎNCHEIEREA ACESTUI CAPITOL
Mărturie SERGIU NICOLAESCU
22 decembrie ora 7.30
dimineaţa şi următoarele. [...] Am plecat spre periferiile Bucureştiului; eram
convins că în momentul în care se vor urni muncitorii, marile uzine, numai
într-o astfel de mişcare generală a cetăţenilor şi, în special, a muncitorimii
se va putea întării mişcarea tineretului din 21.
[...] am trecut cu maşina,
la „Mecanică fină”, la „I.O.R.”, fosta mea fabrică „23 August”, ne-am întors pe
la Pipera (ora aproximativă 8.30.).
[...] Mai departe, m-am întors spre Griviţa … Am uitat, am trecut pe la
studio şi am luat nişte megafoane pentru vorbit, [...] Am luat aceste aparate
şi am trecut pe la „Griviţa” [...] le-am spus să oprească tramvaiele, să urce
în ele şi să se grăbească spre centru; [...] Era în jur de 10 şi jumătate, înainte ca Ceauşescu să zboare cu
elicopterul de pe Comitetul Central. Deci, acest căpitan Iliescu îmi spune: (de
pe un TAB – precizare autor) „Domnule Sergiu, nu vă supăraţi, am ordin să mă reîntorc la cazarmă”
[...] M-am întors către mulţimea care era în jurul meu şi am spus: „Trebuie să
ne împărţim în două coloane: una care merge spre Televiziune, cealaltă spre
Radio, cele două posturi fiind foarte
importante în ceea ce vrem noi să facem în acest moment. [...] Revin la
etajul întîi, întreb unde este Iliescu, mi se spune că e-ntr-un, acolo în
dreapta, la uşa biroului îl văd pe Gelu
Voican, care păzea intrarea. Cînd m-a văzut mi-a dat drumul. [...] Domnul
Iliescu s-a ridicat şi a venit spre mine, s-a deschis uşa, eu am ieşit, în acel
moment au început împuşcăturile. Deci, după părerea mea, acel moment al
plecării noastre a determinat pe cineva să dea ordin să se tragă. (Revoluţia română în direct )
*
Adevărul despre cele întâmplate în România în luna
decembrie a anului de graţie 1989 trebuie aflat şi stă în putinţa noastră să o
facem! Pentru că avem obligaţia faţă de generaţiile care vin să le spunem tot
ceea ce ştim despre trecut, mai ales despre cel apropiat, astfel încât,
acestea, în cunoştinţă de cauză, să poată gândi şi construi un viitor sănătos
pentru neamul românesc, scutit de ticăloşii, greşeli sau compromisuri care nu trebuie să se mai repete sau nu
sunt neapărat necesare.
În timpul acestor evenimente, să fiu bine înţeles -
necesare în esenţa lor pentru evoluţia noastră spre o stare de normalitate în
lumea contemporană - au murit sau au
fost sluţiţi pe viaţă o mulţime de oameni nevinovaţi.
Nişte semeni de-ai noştri (întru Dumnezeu şi nu
altfel!) sunt vinovaţi, unii moral, alţii penal, pentru aceste crime total
gratuite. Pentru că trebuia şi se putea fără!
Mai mult, aceste personaje, asigurându-şi prin rapt
şi, conservându-şi prin minciună şi manipulare, poziţiile cheie în viaţa publică
şi a demnităţilor de stat, ne-au adus în situaţia ca astăzi, în anul 2005,
încovoiaţi de sărăcia lucie în care ne zbatem şi într-o atmosferă de corupţie
generalizată, să cerşim în genunchi
ceea ce ni s-ar cuveni de drept.
Este evident că aceştia nu – şi vor recunoaşte şi
nu-şi vor asuma niciodată aceste vinovăţii (problemă de morală!) şi vor face
tot ce le stă în putinţă pentru a se disculpa sau a disculpa.
Repet, este obligaţia noastră, a celorlalţi, să
facem, la fel, tot ceea ce ne stă în putinţă, pentru a nu-i lăsa să doarmă
liniştiţi! Până când se vor inventa acele autorităţi ale statului de drept,
despre care vorbim toată ziua şi care încă nu există!, care să se aşeze serios
pe treabă şi să ne spună cine, ce şi cum.
În nici un caz acest adevăr nu ne poate fi livrat de
„comisii pentru aflarea adevărului” conduse de Sergiu Nicolaescu, personaj central în echipa care a asigurat regia
evenimentelor, şi … Valentin Gabrielescu - Dumnezeu cu mila …
Sau prin „institute” înfiinţate la comanda celui care
a fost principalul profitor de pe urma acestor evenimente şi care are tot
interesul, din motive asupra cărora, până la urmă, ar trebui să se pronunţe
lumea medicală, să ascundă acest adevăr.
Şi
nici cu „cercetători” şi „istorici” de care geme piaţa în ultima vreme, mulţi
dintre aceştia legaţi ca buzele de dinţi, printr-un trecut plin de umbre sau
prin educaţie, de ideologia şi
mentalitatea comunistă - chiar dacă fac eforturi disperate pentru a poza în
altceva - „cercetători” şi „istorici”
care fac slalom printre documentele la care au acces, ocolind cu bună ştiinţă
pe cele incomode pentru unele interese, de regulă, de grup sau personale, şi
promovând în faţa opiniei publice, metodic şi profesional, pe cele convenabile
lor sau celor pe care îi slujesc.
Nu
trebuie să ne propunem capul nimănui. Până la urmă, toate astea se plătesc
atunci când Dumnezeu hotărăşte asta … Şi, de regulă, El o face fără a da cu
parul! …
În ceea ce mă
priveşte … pentru nimic în lume, nu
mi-aş dori să fiu în pielea lor în acele clipe în care şi-ar dori iertarea pe
care n-au fost în stare să şi-o ceară atunci când putea fi obţinută atât de
uşor …
*
DE CE A FOST ARESTAT IORGU ÎN ZIUA DE 12 DECEMBRIE
1989 ?
De ce ?!? …
Când toată crema rezistenţei
anticomuniste din România se afla în libertate pe străzile Bucureştiului, sau,
cum se spune, neconform cu realitatea, arestată la domiciliu ? De ce trebuia
băgat la beci Iorgu despre care
aproape nimeni nu ştia nimic şi care, în afară de faptul că scria nişte hârtii
şi se străduia să contacteze nişte ambasade din Bucureşti, altceva nu punea la
cale ?
Cu ce era acesta mai periculos decât ceilalţi pomeniţi mai sus? Când putea
foarte bine să fie urmărit în continuare şi împiedicat, prin mijloacele
hotărâte în planurile de măsuri întocmite şi puse în aplicare de securitate
(revedeţi partea IV, cap. Hăituiala), să întreprindă ceva ?
Ce mare nenorocire pentru securitatea regimului s-ar fi întâmplat dacă,
totuşi, acesta ar fi reuşit să realizeze o cale de comunicare aproximativă cu
occidentul, când erau destui disidenţi aflaţi în libertate care dispuneau cu
vârf şi îndesat de astfel de facilităţi!? Ce ar mai fi contat unul în plus ?
Se poate spune că s-a comis o greşeală, că a fost vorba de exces de zel din
partea unor indivizi … Dar!? Hotărârea privind rearestarea lui Iorgu în
ziua de 12 decembrie 1989 este adoptată de mai marii securităţii, cel
puţin din direcţiile a I – a şi a VI –
a, care nu se comportau ca nişte
ageamii în astfel de situaţii, ştiind foarte bine ce fac sau ce trebuie făcut ?
Răspuns la toate aceste întrebări, sec şi la obiect: Iorgu nu trebuia să se afle liber în stradă în zilele în care se va
consuma lovitura de palat împotriva lui Ceauşescu!
Şi asta pentru că securitatea
ştia, din experienţă proprie, că
„individul” acesta era imposibil de manipulat sau cumpărat! Şi mai ştia un
lucru esenţial: întregul său demers politic, urmărea, spre deosebire de toţi
ceilalţi bifaţi ca dizidenţi, schimbarea regimului comunist şi nu cosmetizarea
acestuia prin înlocuirea lui Ceauşescu cu cel care, de ani buni, era pregătit şi susţinut să-i ia locul în vârful
piramidei.
Dacă mai punem la socoteală şi
capacitatea lui Iorgu de a polariza oamenii în jurul ideilor sale, lucru
la fel de bine cunoscut de securitate, măsura ascunderii sale în beciurile
securităţii era mai mult decât necesară. Pentru a nu încurca socotelile celor
care pregăteau lovitura!