Dumitru Iuga - Explicaţie

Cei care se intreaba de ce nu au au aparut in arena, dupa 22 decembrie, luptatori anticomunisti eficaci, care sa preia conducerea revolutiei, ar trebui sa observe atent cazul Iuga. Ce mai trebuia sa faca acest om pentru a fi urmat de altii ca stegar al bataliei de eliberare? Nu avea capital moral, acest adevarat rezistent, care a platit cu ani grei de temnita curajul de a se opune Sistemului? Cum de nu a putut iesi din conul de umbra creat de "dizidentii" care au izbucnit dupa 1989, monopolizind scena unei "batalii" teatrale? Nu a actionat pertinent, acest temerar care a incercat eliberarea principalei redute a contrarevolutiei FSN: televiziunea? Cum de nu a izbutit mare lucru prin actiunea sa sindicala, desi a fost sustinut din exteriorul institutiei cu atita agitatie civica? Nu a fost coerent si consecvent acest reformator, care a ajuns la extrema grevei foamei, vazind ca revolutia e parasita? Cum de nu a devenit el "personalitate" ci opozantii de catifea care il sfatuiau sa nu se jertfeasca inutil? Raspunsul nu se afla in spatiul aparantelor, pe care-l scurma analizele superficiale. Ci al mecansimelor profunde care determina sistemic devenirea colectiva. In societatea controlata (manipulata), valorile si personalitatile care capteaza atentia opiniei publice sint create de media (si prin ea, de cei ce o stapinesc) si nu impuse natural, datorita meritelor personale. Societatea cladita artificial scoate din joc selectia naturala a virfurilor. Dumitru Iuga nu trebuia sa se impuna, orice ar fi facut. Rolurile de "luptator" sint atent alocate, atunci cind puterea isi confectioneaza opozitia convenabila. Ioan Roşca

<<< Închidere >>>