Ion Iliescu. Revoluţie şi reformă. Ed. Enciclopedica Bucuresti, 1994

[Comentată de Ioan Roşca - IR - 9 decembrie 2007]

[IR:Despre trecutul şi disidenţa sa]

" Membri activi ai partidului comunist încă din anii ilegalităţii, părinţii mei au avut de suferit atât din partea regimului autoritar al României de dinainte de război, cât şi, mai surprinzător, chiar din partea tovarăşilor de luptă cu care erau solidari.[] Arestat în 1939 pentru activitatea să politica, a fost internat în 1940 în lagărul unde l-a întâlnit pe Gheorghiu-Dej [] şi-a permis să exprime puncte de vedere diferite. Încă din 1931, de la Congresul al V-lea, el reproşase de altfel, conducerii de atunci a partidului, faptul că acorda insuficientă atenţie revendicărilor concrete ale muncitorilor şi exprimase dezacordul faţă de rezoluţia privind problema naţională, rezoluţie care i se părea profund greşită şi dăunătoare faţă de interesele naţionale ale României [IR:Faptul că tatăl său a participat la congresul de la Moscova- care a dat rezoluţia respectivă profund anti-româneasca - este dovedit documentar, deci Iliescu nu avea cum să-l ascundă. Rămîne să ne dovedească ce afirmă aici, ca să îl disculpe] Această atitudine i-a creat multe ostilităţi. Încă din închisoare tatăl meu a fost exclus din partid. A murit la 44 de ani, puţin după eliberarea sa, în 1945. Şi mamei mele i s-a aplicat un tratament similar, fiind îndepărtată din partid în toamna lui 1944, pentru că a refuzat să se despartă de tatăl meu, abia eliberat din lagăr.[] în ciuda acestor "accidente" trăite de părinţii mei, în copilărie şi tinereţe am fost hrănit cu ideea că societatea comunistă va aduce fericirea pentru cei umili [IR:Aici se încearcă justificarea ciudatei înrolări şi promovări a copilului unor comunişti daţi afară şi hăituţi de partid. Astfel de situaţii sînt posibile: vezi şi traseul unor fii de deţinuti politici][]în primii ani de după război, generaţia noastră, care cunoscuse ororile acestuia şi ale fascismului, era animată de ideea reînnoirii sociale, pe baze democratice, de speranţa edificării unei societăţi noi, mai echitabile şi mai deschise tuturor, chiar şi oamenilor simpli din rândul cărora proveneam. Cine ne poate face o vină din a fi crezut că îndeplinirea acestor idealuri este posibilă?[IR:Victimele experienţei.] [] Nu ştiam de înţelegerile de la Ialta. [] Fireşte, noi nu ştiam nimic despre represiunile organizate de regimul stalinist din fosta Uniune Sovietică [] Acelaşi lucru este valabil şi în ceea ce priveşte actele de represiune din anii '50 din România. [IR:Desi încă din interbelic , ştia toata lumea, afirmă dezinvolt că nu numai el nu ştia, ci toţi cei pe care-i desemnează cu "noi"] Îndepărtarea din viaţa politică a unor partide tradiţionale ("burghezo-moşiereşti") că şi eliminarea unor "clase parazitare" prin desfiinţarea marii proprietăţi private în agricultura şi naţionalizarea industriei, le priveam ca pe un proces firesc [] Şi-apoi, n-aveam decât 16-17 ani când m-am angajat în mişcarea democratică a elevilor şi mai târziu a studenţilor, 19 când intram la Institutul politehnic, 20 când, în 1950, plecam să-mi continui studiile în hidroenergetica la Institutul energetic Moscova [IR:Asta în ciuda oprimării familiei sale, şi cu orbire prelungită faţă de ce se întîmpla în jurul său][] De-abia acolo, în contact cu realităţile sovietice [] am început să am unele îndoieli, nu cu privire la sistem în general, ci strict legate de felul în care acesta era aplicat în URSS. [IR:De parca în România acelor ani fusese aplicat altfel [] Revenit în România ca să lucrez ca inginer [IR Din pacate pentru el- şi pentru noi- nu a mai apucat să facă vreo meserie. A fost activist, de la un capăt la altul al vieţii. ][] am fost desemnat, puţin după aceea, ca reprezentant al României la Uniunea Internaţională a Studenţilor şi apoi, în 1957, însărcinat să organizez mişcarea studenţească naţională. [IR:Într-o perioadă de mari operaţii politice purificatoare, cum a fost aceea a reprimării studenţilor simpatizanţi ai revoluţiei din Ungaria][]Mă număram printre delegaţii la congresul UNEF (Uniunea Naţională a Studenţilor Francezi) de la Strasbourg, când [] Marco Panella [] mi-a adus ziarul Le Monde unde erau publicate extrase din raportul lui Hrusciov [] cu privire la crimele lui Stalin. Şocul acestor dezvăluiri [] venea la momentul potrivit [] aveam curajul de a înfrunta adevăruri care puteau să-mi zdrunciune opiniile.[] în 1965 partidul comunist prezenta suficiente semne de deschidere politică şi intelectuală, pentru ca un mare număr de intelectuali de prestigiu să considere demn -sau cel puţin acceptabil- să se înscrie în rândurile sale. [IR:Un subterfugiu. Dl Iliescu nu se află printre intelectualii, unii eliberaţi din puşcării, care au făcut aceasta concesie, doar pentru a putea participa la viaţa profesională şi socială] [] în 1967 o importantă Conferinţă naţională a partidului a acceptat, în general, principiul economiei de piaţă [] am fost unul dintre oratorii care au condamnat invazia din Cehoslovacia în cadrul lucrărilor MAN, din 22 august 1968. [IR:Insă despre tona de luări de cuvînt "pe linie" , în cadrul unei cariere tipice de activist-propagandist- nu aminteşte ][]Cunoşteam bine mecanismele sistemului şi slăbiciunile sale. [IR:Cu atît mai grav, pentru mdul în care a gestionat "schimbarea"] [] indiferent de locul unde am lucrat, m-am condus după principiile justiţiei sociale şi ale legalităţii, m-am străduit să apreciez oamenii după valoarea lor profesională, după conduita lor morală şi civică. [IR:Dar locurile unde a "lucrat"… nu erau de loc dedicate unui astfel de ţel..][] Experienţa de viaţă şi cunoaşterea din interior a lucrurilor m-au facut să ajung la concluzia că un regim politic fără un cadru liber de exprimare şi confruntare a ideilor, opiniilor, obţiunilor, în plan social şi politic, este incapabil să-şi corecteze erorile, să asigure un metabolism firesc al societăţii. [] Incetul cu încetul am început să înţeleg că răul venea de la sistemul politic, de la partidul unic [] în 1971, cu ocazia unei vizite oficiale în Asia, nu m-am putut abţine de a-i spune unui Nicolae Ceusescu, entuziasmat de ce văzuse în Coreea de Nord, că acest regim totalitar şi dezumanizant transformase oamenii în roboţi [IR:Cum această ieşire a făcut, propagată şi de Europa Liberă, înconjorul lumii, şi a constituit capitalul său de disident, ar fi cazul să apară şi o dovadă materială, care să ne arate exact pînă unde a mers atunci critica sa] [] La întoarcere mi-am permis, iarăşi, într-o "şedinţă de lucru" privind activitatea ideologică să nu fiu de acord cu el, vorbind despre răspunderile colective pentru orientările de politică generală şi că mai degrabă decât de a căuta responsabili individuali pentru cutare sau cutare erori , era poate mai util să punem în cauză modul de funcţionare a partidului şi instituţiilor sale. [IR:Ei şi? ] [] Am fost acuzat de "deviaţionism intelectualist". O discuţie ar fi trebuit să-mi clarifice aceste reproşuri. Ea nu a avut niciodată loc şi, personal, n-am căutat s-o provoc, ştiind că este inutil. [IR:Şi atunci? Despre ce înfruntare vorbim? ] [] Am fost "sancţionat" (trimis "pentru reeducare" la Timişoara) [IR:Ca responsabil cu propaganda, el trebuia să reeduce pe altii], apoi supus unei tentative de recuperare [IR:Ce eufemism!] în 1974 (prim-secretar al judeţului Iaşi), în fine "păstrat în atenţie" din 1979 (preşedinte al Consiliului Naţional al Apelor) şi, în cele din urmă eliminat politic - din 1984 (director al Editurii Tehnice) [IR: Cîţi oameni de ştiinta de valoare, dar incomozi, nu au fost eliminaţi de loc în acest mod… A ajunge acolo unde a fost "pedepsit" Iliescu- ar fi însemnat pentru tehnicienii cinstiţi- o pomovare. ]. Ceea ce nu m-a împiedicat să spun, în continuare, foarte deschis, ceea ce gândeam [IR: Unde, cui, cînd, cu ce dovezi?], profitând, este adevarat, de o anumită popularitate şi simpatie acumulate, care nu-i permiteau lui Ceauşescu să mă elimine fără a stârni valuri.[IR: De ce? Unde? La Bucureşti, Washington sau Moscova?] [] Trebuie adăugat şi serviciul făcut de posturile de radio [] în primul rând Europa Liberă, care au comentat diferitele mele luări de poziţie. ([] Cuvântarea pe care am ţinut-o la Congresul educaţiei politice şi al culturii socialiste din 1976 [] în care m-am referit la nocivitatea manifestărilor de "triumfalism, apologetică, festivism şi idilism abstract", la manifestările de birocratism, tendinţele de parazitism [IR: ??] []; suita de articole şi studii publicate în anii 1980-1984 [] cu privire la problemele resurselor de apă şi ale gospodăririi lor raţionale [IR: ??] [ ]; controversele directe cu N. Ceauşescu asupra aberaţiilor tehnice pe care le-a impus prin indicaţiile lui personale în realizarea unor proiecte hidrotehnice [IR: ??] [] pretext pentru a fi îndepărtat şi de la Consiliul Naţional al Apelor.[] Studiul publicat în 1985 la Editura Politică intitulat "Dezvoltarea economică şi factori de putere" [] în care dezavuam "[] lipsa de răbdare şi de toleranţă faţă de opiniile diverse şi interesele, deseori divergente, ale diferitelor colectivităţi umane" [IR: ??] [] Articolul publicat în revista "România literară" în 1988, cu titlul "Creaţie şi informaţie" [] subliniam semnificaţia nouă pe care o capătă în zilele noastre celebra fraza a lui Francis Bacon: "ştiinţa înseamnă putere", ceea ce - adăugam eu în paranteză - "nu înseamna că şi reciproca ar fi valabilă".)[IR: ?? În acest inventar chinuit al "disdidenţei", nu găseste o singură frază curajoasă, anti-sistem: doar consideraţii benigne, idei reformiste cuminţi, aluzii vagi] [] Eram izolat, e drept şi, din 1971, sub o supraveghere continuă. [] telefonul meu era ascultat [] două sau trei maşini de filaj se ţineau după mine [] îmi era greu să mă văd cu cei apropiaţi ca mod de gândire [] puţini erau acei cu care [] discutând despre situaţia politică, despre degringolada sistemului şi fundătura în care ne găseam, imaginam soluţii politice şi conjuncturi care să permită ieşirea ţării din cercul tot mai strâns al sistemului dictatorial. [] Am contactat separat unele persoane [] Din păcate, demersurile nu au putut depăşi limita unor contacte, discuţii, analize, fără a le putea concretiza într-o acţiune eficace.[] La începutul lui 1989 am ajuns la convingerea că nu dispunem de forţe dispuse să izoleze cuplul Ceuaşescu pentru a înlesni o "revoluţie de catifea". [] România nu putea conta decât pe o mişcare populară. [] Revoluţia din decembrie 1989 m-a adus în mijlocul evenimentelor. [] în 20 decembrie manifestanţii de la Timişoara scandau numele meu. Aş fi fost mândru să fi putut provoca evenimentele de la Timişoara sau pe cele de la Bucuresti, dar, se subînţelege, nu este cazul. [IR: Am redat toate argumentele pe care le aduce dl(tov) Iliescu în favoarea tezei dizidenţei sale, care i-ar fi conferit legitimitatea, în decembrie 1989 (şi după). Oricît scotocim însă printre paranteze, nu găsim nici o urmă de activitate de opozţie, doar răsucirile unui activist comunist inteligent şi activ, care dorea probabil salvarea idealurilor comuniste, întinate de Ceauşescu. Ne putem întreba ce a urmărit Europa Liberă alimentînd acest mit? Depăşind penibil rezumatul -necinstit- al biografiei sale, dl. Iliescu face aici portretul ideologic pe care strada contestatara îl denunţa ca intolerabil - pentru cineva creditat de publicul (prostit de media aservită)- drept conducător al unei revoluţii anticomuniste.]

[IR: (Non)-participarea la revoluţie]

" Apărătorii lui Nicolae Ceauşescu nu puteau fi numeroşi şi eram convins că nu se vor bate. [IR: Atunci de ce fusese imposibil de lansat o rezistenţă? ] [] Primejdia era însă alta: dând frâu liber unor tendinţe viscerale, în condiţiile unei exaltări pătimaşe, o explozie prea violentă şi total necontrolată putea transforma nemulţumirea populară într-o mişcare sângeroasă [] exasperarea generală intorcându-se împotriva membrilor de partid şi a forţelor de ordine, care în acest caz, ar fi putut avea un reflex firesc de apărare, riscul unui eventual război civil, cu consecinţe incalculabile, trebuia evitat cu orice preţ. [IR: Din care rezultă clar motivaţia lui Iliescu în decembrie: să împiedice răzbunarea populaţiei pe PCR, să evite ciocnirea, să crute ţara… de suferinţele unei revoluţii. Contrarevolutia a incercat intii o stingere de incendiu. Ceea ce nu i-a împiedicat mai tîrziu, când anticomuniştii nu se cuminţeau, să instige populaţia la un alt război civil, unul fratricid, între cetăţenii înşelaţi şi cei dumiriţi] Am aflat ce se întâmplă la Timişoara încă de pe 17 decembrie , mulţumită unuia dintre funcţionarii editurii pe care o conduceam. []Era, fără nici o îndoială momentul aşteptat. [] Toate elementele unei revoluţii păreau reunite şi numai o acţiune politică ar mai fi putut să cruţe ţara de suferinţele unei asemenea convulsii extreme [IR: Poate fi formulat mai clar programul Contrarevoluţiei? ] [] prea departe de centrele de decizie pentru a putea construi o mişcare coerentă de înlăturare a lui Ceauşescu [] nu-mi rămânea decât să aştept. " în acea zi de 21 decembrie am plecat de la Editura Tehnică la sfârşitul programului de lucru, urmărit, ca întotdeauna, de maşinile securităţii. În cursul serii am aflat de acţiunile de masă din centrul oraşului. [] Toate acestea întăreau concluziile mele. A doua zi, pe 22 decembrie, am plecat spre birou, urmat, încă, de maşinile de filaj ale securităţii. [] Pe fereastră am văzut coloanele de manifestanţi care veneau dinspre platformele industriale [] Am coborât într-un alt birou unde lumea se uita la televizor. Din câte se spunea, mase imense de oameni revoltaţi ocupaseră centrul capitalei şi încercau să pătrundă în Comitetul Central. M-am întors la biroul meu, mi-am strins lucrurile şi am coborât în stradă. Maşinile securităţii dispăruseră, în sfârşit. [] m-am îndreptat spre sediul televiziunii. [IR: Aşadar domnul Iliescu declară acum candid, ca să excludă complotul, că a urmărit totul la televizor, neparticipînd în nici un fel, nici un minut, la Revoluţie. Atunci de ce a întreţinut iluzia că el ar fi condus-o? Am plătit cu prea multe vieţi alimentarea acestui mit, prin confruntările de după 22, botezate de ei tot "revoluţie" deşi nici pînă azi nu a fost capturat un singur "terorist". Cine să demaşte acesti ipotetici contrarevoluţionari, dacă puterea a fost înşfăcată chiar de tovarasii lor, camuflati în revoluţionari? Domnul Iliescu a evitat pierderile comuniste, cu preţul vieţilor pierdute în această farsă.] "

[IR: Confiscarea revoltei]

"Vazând această uriaşă descătuşare de energii, mi-am spus că lucrul cel mai urgent era de a da coerenţă mişcării spontane a maselor, de a evita haosul şi anarhia, de a alcătui un nucleu în jurul caruia să se poată regrupa [] Recunoscut de foarte mulţi, am fost îndată condus în studioul 4. [] am lansat un apel pentru toţi cei dispuşi la închegarea noilor structuri de putere să vina la ora 5 după-amiază la sediul fostului Comitet Central [IR: În acest moment, prin pura preluare a unui microfon, un fost nomenclaturist, care nu participase la revoluţie, îşi arogă dreptul de a închega în jurul lui "noile structuri de putere". De unde derivă legitimitatea acestei pretentii? Din faptul că ea a reuşit să se impuna?] [] Incepea deja să se facă simţită [] primejdia haosului [] eu mi-am zis că trebuie să iau initiative în această privinţă[] prima mea grija a fost să propun un program [] încă din acele clipe am enunţat câteva principii [] lichidarea structurilor statului totalitar şi a principalului său instrument politic, partidul comunist, instaurarea democraţiei, a pluralismului într-un stat de drept, alegeri libere, respectul libertăţilor individuale şi ale drepturilor fundamentale, respectul drepturilor minorităţilor naţionale, deschiderea spre occident, trecerea la o economie de piaţă. [] la ora 5 după amiază clădirea CC era înconjurată de o mulţime imensă [] răspunderea care îmi revenea, nu numai în edificarea unui nou edificiu politic, ci, mai ales, de a împiedica conflicte civile care puteau fi extrem de crude.[IR: Morţii post- 22 ne obligă să-l întrebăm ce a făcut în sensul asta? Dacă totuşi îi datorăm "pacea" cu Securitatea (lămurită să stea cuminte de promisiunea că nu i se va întîmpla nimic)- e bine să o ştim. Din marturiile aluzive ale lui Stănculescu ca şi a unora dintre militarii implicati în "paza" lui Ceusescu la Tîrgovişte, intuim că, de fapt , cîteva zile s-au dus tratative dramatice în culise, pentru încetarea înfruntărilor din stradă . Doar cînd "noua putere" a dat garanţiile necesare că "va fi bine" (şi şi-a tinut cuvîntul pînă azi), s-a cazut la o pace secretă, care îi ţine legaţi şi azi pe toţi actorii. Atunci de-abia a fost executat Ceauşescu- ţinut pînă în acel moment în asteptare, pentru alternativa că noile autorităţi ar fi antisecuriste- caz în care ordinea ar fi fost restabilită, şi comandantul suprem reinstalat . ] [] A fost nevoie de câteva minute bune pentru a reuşi să patrund în clădire. În primul moment, actorul Ion Caramitru, împreună cu alţi câţiva, m-a luat aproape pe sus şi m-a dus în balcon. [IR: Ion Caramitru trebuie să ne spună tot ce-i datorăm][] Am profitat pentru a enunţa cele câteva principii ale programului [] Cu tot regretul celor mult prea numeroşi care ar fi vrut să participe la redactare textului, ne-am retras câţiva într-un birou [IR: Ce manieră de a prezenta confiscarea!] pentru a schiţa Apelul câtre ţară. [] De-abia începusem redactarea documentului când, pe la şase şi jumătate-şapte, au fost trase primele focuri de armă. " [IR: Despre contactul cu Stănculescu, care i-a pus armata la dispozitie (dialog mediat de Sergiu Nicolaescu)- multă discreţie]

[IR: Luptele cu teroriştii, care n-au existat, dar au legitimat]

" multe din înfruntările care au avut loc în acele ore, în acele zile, au fost cauzate pur şi simplu de graba unora de a apăsa pe trăgaci, fără să stie prea bine în cine trag şi de ce [] mai toată lumea vedea "terorişti" unde nici cu gândul nu gândeai şi, mai din elan revoluţionar, mai din tendinţa unui eroism nu întotdeauna necesar şi chibzuit, mai de frică să nu tragă celălalt primul, au fost împuşcaţi oameni nevinovaţi, victime inutile ale unei situaţii pe care nu puteam şi nu aveam cum s-o stăpânim. [] securitatea, care era calificată şi avea înzestrarea materială pentru a duce la bun sfârşit asemenea anchete specifice, dispăruse, fusese dizolvată ca instituţie, iar membrii ei erau primii care puteau fi suspectaţi. [IR: Ce ne-ar mai fi anchetat şi demascat ei, dacă nu le-ar fi reuşit "schimbarea". Ce-am mai fi privit la televizor odele ridicate eroicului secretar general care a înfrînt trădarea. Dar se părea că undeva , între 22 şi 24 decembrie a avut loc un mare tîrg, care a permis Securităţii… să se elibereze de comunism. Infruntările şi morţii acelor zile sînt probabil legate de ridicarea donei la aceste negocieri- dar evident că azi trebuie să apară ca accidentale.] Arestările şi interogatoriile presupuşilor "terorişti" au fost făcute într-un mod cu totul improvizat, de către persoane care se autoproclamau anchetatori, fără să aibă cea mai elemntară calificare [] aceştia nu au putut strânge dovezi şi constitui dosare pentru ca justiţia să poată, pe baza lor, pronunţa condamnări. [] tribunalele n-au putut stabili [] vinovăţia celor arestaţi pentru acte de "terorism" [] scrupulozitatea unor judecători [] a împiedicat condamnarea unor oameni nevinovaţi. [IR: Atîta timp cît ancheta se concentrează pe combatanţii din stradă şi nu caută adevărul privind negocierile din birouri- şi ordinele date din centrele de comanda, nu are cum înainta. Nici nu s-a dorit niciodată.][] Nu m-aş grăbi însă să conchid că nu a existat nici o rezistenţă sau nu a acţionat nici un "terorist" . Cei care ne (şi mă) acuză de a fi simulat un început de război civil, pentru a prelua puterea şi a o consolida o fac cu rea- credinţă [IR: Ca şi cum nu el ar fi silit să aducă dovezi că oamenii nu au murit degeaba, pentru că au existat forţe rezistente, sau, dacă totuşi nu au existat duşmani reali- să admită că insurecţia reală se încheiase la 22 decembrie].[] Pare verosimil faptul că, suspicios din fire, [] Nicolae Ceauşescu a luat un număr de măsuri [] un ordin secret al Ministerului de Interne (nr. 2600 din 1988) prevedea o serie de dispoziţii în acest sens: grupe de şoc şi intervenţie cu misiunea de a rezista până la restabilirea ordinii, depozite secrete de arme [] apartamente special amenajate. [] dacă, într-adevăr, s-a încercat o rezistenţă, plecându-se de la acest sistem de apărare împotriva unei eventuale mişcări populare, nu este de mirare că profesioniştii pregătiţi pentru a-l utiliza să fi ştiut şi să-l desfiinţeze, pentru a nu lăsa cea mai mică urmă [] Nu exclud iaraşi, o ipotezşă cu totul diferită, anume că nu a existat nici un fel de rezistenţă organizată [] securitatea ea însăşi declarându-se, din primele momente ale revoluţiei, loială puterii. În acest caz ar fi mai degraba vorba de acte izolate ale câtorva fanatici [IR: Tocmai pentru că nu vede şi posibilitatea unei înfruntări demonstrative, cu vechea garda- speriată de represalii, urmată de un tîrg (pentru evitarea războiului civil), care a dus la oprirea ostilităţilor, noi nu trebuie s-o excludem de loc. Ea explică mai bine continuarea , chiar decît teza că totul a fost o înscenare pentru legitimarea revoluţionară a FSN][] Cladirea Comitetului Central ni se părea nesigură şi am părăsit-o printr-o usă laterală. [] Autorităţile militare cu care avusesem contacte telefonice, în special cu generalul Stănculescu, ne asiguraseră de loialitatea armatei faţă de revoluţie.[IR: Aşadar enumeră tot felul de ipoteze, minus aceea că, după o înfruntare de cîteva zile, s-a căzut la pace între diversele garnituri ale partidului şi securităţii, cu promisiunea de a nu fi nimeni atins - jurămînt ţinut pînă azi. Oricum, din chiar discursul domnului Iliescu, chiar admiţînd că oamenii s-au împuşcat între ei din eroare şi că nu a fost nici înscenare… nu rămîne nici urmă de revoluţie, după 22. Şi cum, la insurectia de pînă atunci, dumnealui admite că nu a participat în nici un fel- se ridică impetuos întrebarea: din ce revoluţie au emanat ei??? Probabil că, de frica acestei observaţii simple, el "nu exclude" existenţa teroriştilor şi a rezistenţei, care , vorba lui Cargiale, au fost- chiar dacă au lipsit cu desăvîrşire. Frontul a înfrînt rezistenţa… chiar dacă n-a existat. Gruparea Iliescu , strecurată hoţeşte la putere, nu a reprezentat revolta victimelor împotriva regimului comunist şi nici insurectia din decembrie împotriva lui- ci a facut o intelegere cu seuritatea, confiscand şi deturnind revoluţia, dar pretinzand apoi autoritate şi voturi- în numele unui fals eroism. De unde, lipsa totală de legitimitate a regimului FSN- reclamată -cu preţ tragic- de cei din Piaţa Universităţii.]

[IR: Preluarea puterii]

"Am înjghebat un fel de stat major al revoluţiei şi am stabilit cartierul nostru general la Ministerul Apărării. După aceea, am stabilit legătura cu cei care se găseau la Televiziune şi la sediul fostului CC şi am convenit să ne întâlnim, în aceeaşi seară la Televiziune, pentru a perfecta documentul care avea să fie programul politic al revoluţiei.[] Comunicatul către ţara a CFSN [] zece obiective: 1. Abandonarea rolului conducător al unui partid [] 2. Organizarea de alegeri libere 3. Separarea puterilor [] 4. Restructurarea economiei [] 10. Respectul deplin al drepturilor şi libertăţilor omului [] A fost întocmită o listă de persoane susceptibile de a constitui nucleul [] prima formă a viitorului Consiliu al Frontului Salvării Naţionale (astfel numit după ideea unui universitar care, cu câteva luni înainte, adresase o scrisoare Europei libere)[] Această listă era cu totul şi cu totul improvizată. Ea includea, în primul rind persoanele de faţă . Petre Roman de pildă, pe care numai eu îl cunoşteam, întrucât avusesem relaţii de serviciu cu tatăl său, de pe vremea când era director al Editurii politice şi cu el însuşi, hidroenergetician ca şi mine [IR: Nici un cuvânt despre vremurile mai vechi, pre-tehnice, staliniste !!! De unde se trăgeau, de altfel, atîţia Tovarăşi grei, prezenţi pe listă]. Cunoscut mulţumită postului de radio Europa Liberă, [] Dumitru Mazilu fusese dat afara din funcţiile pe care le îndeplinea, din cauza poziţiilor pe care le luase pentru apărarea drepturilor omului [IR: Deci nu a aflat nimic nou despre el, după 12 ianuarie, cum a dat impresia, cînd a vrut să scape de el], Gelu Voican Voiculescu, geolog, necunoscut public, produsul ultimelor ore, era inclus, alături de alţii, de Ion Caramitru şi Sergiu Nicolaescu. [] Am mai adăugat pe această listă numele unor disidenţi cunoscuţi: Mircea Dinescu, Doina Cornea, Lazlo Tokes, Ana Blandiana. [IR: Fară să-i consulte. Doar pentru credibilitate.] Apoi, cele a câtorva foşti demnitari comunişti care avuseseră curajul de a semna o scrisoare deschisă, denunţând dictatura lui Nicolae Ceauşescu: Silviu Brucan, Alexandru Birlădeanu, Corneliu Mănescu; pe baza aceluiaşi criteriu Karoly Kiraly fost membru al CPEx al PCR, apoi reprezentanţii armatei, generalii Stănculescu, Guşa şi Voinea. [IR: toţi trei, căliţi în focul bătăliei împotriva huliganilor anti-ceauşişti] Am ajuns astfel la o lista de 35 de nume, primii membri ai CFSN [] în zilele urmatoare lista a fost completată [] Noua putere începea să existe [IR: Prima manifestaţie contra acestei confiscări groslane a fost dezamorsată pe 26 decembrie][]"

[IR: Incidente de parcurs]

" Ştiri îngrijorătoare [] Generalul Guşă, şef al marelui stat major şi - după dispariţia ministrului apărării, generalul Vasile Milea- principalul responsabil al forţelor armate, părea el însuşi depăşit de evenimente. Aşa de pildă , după părerea sa, ar fi trebuit să cerem populaţiei să evacueze străzile pentru ca armata să se poată deplasa nestânjenit. Ar fi fost o eroare monumentală: pe de o parte, lumea ar fi putut crede că armata preia puterea [] pe de alta, mulţimea care umplea străzile era, în acelaşi timp, legitimitatea noastră şi principalul nostru spijin în cazul unui război civil [IR: Iată deci cui datorăm apelurile care au făcut atîţia morţi, poate inutil. Şi mobilul. ] [] I-am cerut în 24 decembrie, generalului Militaru să preia conducerea MapN . [IR: Stănculescu zice că pe 23 după masă, după ce a aflat, pe 22 la miezul noptii, chiar de la el, că-l deţine undeva pe Ceauşescu ] [] El a reuşit să transmită subordonaţilor săi mai mult calm şi stăpânire de sine, fără însă a putea evita mai multe incidente grave [] crezând că au de a face cu un atac, unităţile care apărau aeroportul au deschis foc asupra camioanelor în care se afla subunitatea de la Câmpina. Un incident similar a avut loc la sediul Ministerului Apărării. [] depăşit de situaţia creată generalul Militaru [] a cerut ajutorul unei unităţi a securităţii , specializată în lupta antiteroristă [IR: Folosirea acestui termen, la ieşirea din comunism, nu poate decît acoperi un sens represiv, sinistru][] în momentul în care au ajuns în faţa clădirii [] soldaţii au deschis focul cu arme grele [] Se fabulează, cel mai adesea cu rea credinţă şi cu scopuri politice precise şi mai ales de oameni care n-au îndrăznit să-şi asume riscuri sau, chiar dacă ar fi vrut, nu au avut sau nu puteau să aiba vreo credibilitate în faţa populaţiei.[IR: Cine nu a umplut ecranul (rezervat Cîntării României) şi revistele subcomuniste- nu avea popularitatea necesară - unui lider de revoluţie anticomunistă] [] Este datoria instituţiilor abilitate prin lege să desăvârşească investigaţiile. [IR: pînă cînd se poate invoca prescripţia] [] o presupusă solicitare de ajutor militar "frăţesc" pe care chipurile aş fi adresat-o Moscovei. [] în după -amiaza zilei de 22 dec 1989 aş fi trecut pe la ambasada sovietică din Bucureşti de unde aş fi stabilit contacte cu autorităţile sovietice [] este atât de uşor de dovedit falsitatea acestor afirmaţii. [IR: Poate. Dar asta nu are nici o importanţă. Păcat că opoziţia s-a lansat obsesiv pe zvonuri şi piste de diversiune] [] Am aflat, în dimineaţa zilei de 23 decembrie [IR: Adică la ora 0… în noaptea de 22] că Nicolae Ceauşescu fusese arestat şi că se afla deţinut într-o mică unitate militară de lângă Târgovişte. [IR: Adevărul e mult mai complicat, aşa cum s-a putut înţelege din mărturia unor militari care l-au păzit. Chiar Stănculescu recunoaşte în cartea sa (probabil pentru a nu avea surpriza unor mărturii şocante) că a constatat stupefacţia lui Kemenici, comandantul unităţii de la Tîrgovişte (şi -se pare- un fost agent responsabil cu securitatea lui Ceauşescu, în 1968 !!)- care i-a "găzduit" pe Ceauşesti- cînd a vazut că vor fi judecati şi apoi, că au fost executaţi. El crezînd, pînă atunci, că vor fi salvaţi, că l-a apărat pe comandantul suprem! Dar cine l-a facut pe Kemenici să creada asta, cînd i l-a dat în grija? Ce negocieri au avut de fapt loc atunci? Iată ce ar trebui să lamureasca ancheta dedicată evenimentelor din decembrie, ca să stim de ce s-a murit dupa 22.] [] trebuia [] luată orice speranţă unităţilor sau indivizilor fanatici [IR: Aşadar, sentinţa era data dinainte. A fost executată rapid: ori pentru că înţelegerea făcuta nu a cuprins chiar toate compartimentele Securităţii - care trebuiau oprite din acţiune, ori pentru că tîrgul avea la baza această execuţie.] unitatea militară [] nu avea mijloacele de a rezista unui eventual atac al partizanilor acestora. [IR: A şi fost atacată suspect. Ca de altfel cei care au revenit de la proces. S-a dorit probabil ştergerea urmelor][] Membrii proaspătului Birou al CFSN care au putut să se reunească [] trebuiau să ia o hotărâre. [] Decizia privind organizarea procesului ne-am asumat-o deci cu toţii. [IR: Mai exact, cine? Aşa cum au ştiut să facă din execuţia lui un capital simbolic, să-şi asume acum şi răspunderile.] [] A fost însărcinat generalul Stănculescu să organizeze, în cel mai mare secret , procesul la faţa locului [] a luat legătura cu Procuratura şi cu Tribunalul Suprem [] Consiliul i-a delegat, de asemenea, pe Virgil Măgureanu şi Gelu Voian Voiculescu pentru a asista la proces. [] a fost un act de justiţie populară [IR: Sub nici o formă. Ar fi fost poate, dacă Stănculescu nu i-ar fi salvat din CC][] consider inacceptabil faptul de a lua viaţa cuiva. Şocul resimţit [] fost poate motivul pentru care una dintre primele măsuri luate de noua putere, după proces, a fost desfiinţarea pedepsei cu moartea [IR: Un motiv mai plauzibil: după ce au scăpat de Ceauşescu, care "compromisese" sistemul prin excese şi era perfect ca paratrăsnet, restul benzii parazite trebuia să se asigure că nu poate cade victimă aceleiaşi "justiţii populare"]. Caseta cu imaginile procesului şi execuţiei a fost adusă la MapN de generalul Stănculescu. S-a făcut o copie, eliminând câteva scene [] trimisă la Televiziune, fapt care a declanşat acolo reacţii inimaginabile: un jurnalist, Victor Ionescu, l-a ameninţat cu moartea pe Sergiu Nicolaescu, care-i adusese caseta, dacă nu-i va fi de îndată transmis originalul. [IR: De fapt tensiunea şi suspiciunea conjuratilor - resimţită pînă la telespectatori- era sporită nu numai de faptul că lipsea de pe caseta scena execuţiei- dar că dispăruseră şi cadavrele celor doi, uitate pe un stadion- unde fuseseră date jos din elicopterul revenit de la Tîrgovişte. Stănculescu vorbeşte de o bîlbîială- dar simţim că încă nu se terminnasera tîrgurile şi nu se stabilizaseră pactele]

[IR: Securiştii sprijină revoluţia]

"Pusă sub controlul armatei din primele ore ale revoluţiei, securitatea şi-a pierdut drepturile şi instrumentele care făceau din ea o instituţie aparte, atât de redutabilă. [IR: Crede şi nu cerceta…Numai că unele miracole sînt mai mult decît incredibile.] [] Acestui instrument specific de apărare a instituţiilor de stat aveam să-i simţim lipsa şi apoi, când am avut de înfruntat forţe politice violente, care puneau în pericol democraţia noastră fragilă. [IR: O frază stupefiantă şi înfiorătoare -pentru noi, dar perfect logică pentru fostul conducător de facto al Securităţii din judeţul Iaşi. O frază ipocrită şi dezinformantă- securitatea acţionînd continuu împreună cu FSN, de la 22 decembrie , pînă azi. Desigur ….pentru a apăra democraţia fragilă. (Pe 22 decembrie. pe la ora 19, şeful securităţii din Neamş jura credinţă revoluţiei în faţa nou constituitului FSN, oferindu-se să apere populaţia oraşului de ţiganii care trecuseră la prădat. E momentul în care, corelînd atitudinea celor prezenţi în sala cu ce văzusem la televizor, mi-am dat demisia din acel FSN- şi am plecat acasă. Este clipa de trezire care m-a condus.. pînă aici. ] O dată securitatea suprimată ca instituţie, au fost luate toate măsurile necesare pentru a înlătura din cadrul ei elementele indezirabile care făcusera parte din vechiul aparat de represiune. [IR: Se poate dovedi că aceasta "garantare" a fost ceea ce părea: o minciuna sfruntată. Şi impardonabilă- avînd în vedere scopul şi modul în care a fost folosită] Autorităţile militare, în subordinea cărora au fost trecute unităţile fostei securităţi, au fost însărcinate cu această epurare. [] Cei răspunzători de crime, comise mai ales în timpul revoluţiei şi responsabilii politici [IR: Restul, nu erau chiar indezirabili] au fost puşi la dispoziţia justiţiei [IR: După 18 ani, putem uşor observa efectul… [] Un mare număr de funcţionari ai securităţii [] au preferat să părăsească de bună voie cadrele armatei, demisionând sau cerându-şi pensionarea. [IR: Sau devenind parlamentari şi patroni…] O parte din cei rămaşi, cărora nu li se poate reproşa nici de a fi avut funcţii politice, nici de a fi participat activ la politica de represiune, au fost răspândiţi la diferite servicii ale armatei [IR: Te ia cu fiori!]; o altă parte, constituită din specialişti în culegerea informaţiilor, a fost pusă la dispoziţia Serviciului Român de informatii (SRI) organism nou creat în cursul lunii martie 1990 şi care nu are funcţii şi componente de tip represiv, fiind supus normelor care definesc acest tip de activitate în toate ţările democratice. [IR: Doar că… nu alcătuiesc, ca la noi, principalul grup criminal ce devastează ţara, alcătuit din agenţii nepedepsiţi ai unui regim criminal "răsturnat". Aliaţii nu s-au gîndit să revopsească serviciul SS- pentru a clădi noile "servicii secrete" din Germania. Şi nu le-au protejat, în numele "interesului naţional german" ] Elementele provenind din vechea securitate reprezentau şi reprezintă un procent mic din cadrele acestei noi instituţii .[IR: Fals grav, continuat îndelung. În 2004, la intrarea în NATO , securiştii erau încă foarte mulţi- a se vedea cărţile lui Marius Oprea sau Mihai Pelin.] []S-au purtat multe discuţii contradictorii în legatură cu publicarea sau nu a listelor de informatori ai securităţii. Unii dintre cei mai zeloşi "critici" ai securităţii şi care participau activ la întreţinerea suspiciunii asupra noului serviciu de informaţii au fost dovediţi ca fiind, ei înşişi, foşti informatori. [IR: Argument parşiv, pentru a justifica o murdărie: informatorii trebuie acoperiţi, pentru a putea fi folosiţi mai departe, la nevoie, prin şantaj] S-a discutat, de asemenea, despre accesul la dosarele întocmite de fosta securitate. După deliberări, parlamentul a decis că e mai înţelept ca aceste dosare să fie menţinute secrete, în arhive, pentru următorii 40 de ani. O comisie specială a paralamentului are însă latitudinea de a cerceta şi propune deschiderea unor dosare care ar prezenta un interes actual" [IR: Iată sinteza viziunii "revoluţionare" despre securitate, informatori, arhive a celui care a blocat orice încercare de deconspirare şi epurare reală. Pentru prima dată în istorie, forţele pretinzând a emana dintr-o revoluţie încuiau accesul publicului la dovezile privind crimele regimului "răsturnat". Sute de mii de victime nu şi-au putut face dreptate dupa 1990, şi au murit umilite, nefiind "de interes actual". În timp ce, grupul celor ce au acaparat puterea îşi rezerva monopolul acesului la informaţii, pe baza cărora se putea şantaja, pilota selecţia "securştilor buni" etc. Dl IIliescu a fost, în primăvara anului 1990, unicul supraveghetor şi garant al SRI- fapt de loc obişnuit ca norma democratică- ceea ce i-a permis să regizeze campania electorală şi zdrobirea contestaţiei. Asumîndu-şi răspunderi mari, el va trebui să ne demonstreze acum că epurarea securităţii s-a făcut aşa cum a pretins. Dacă nu poate, să plătească.]

[IR: Disidentii şi zurbagii se apuca de contestat]

"Ce a urmat, a fost în buna parte, o recuperare a istoriei. [] O serie de intelectuali şi jurnalişti de marcă, probabil pentru a-şi răscumpăra obedienţa, şi complicitatea cu vechiul regim, pentru a-şi spăla biografiile, s-au simţit datori şi au crezut că este nimerit să practice, după revoluţie, un gen de opoziţie radicală şi totală faţă de noua putere.[] o opoziţie care se teme să spună DA pentru că nu l-a spus pe NU la timpul potrivit. [] tendinţa anumitor politicieni de a dispreţui ceea ce constituie fundamentul oricărei democraţii: algerile libere, respectul pentru verdictul urnelor şi pentru obţiunile alegătorilor. O noua "avangardă" mai mult sau mai puţin intelectuală, considera acest electorat ca fiind înapoiat politic, lipsit de discernamânt, prea abrutizat pentru a i se încredinţa un buletin de vot, incapabil să cunoască adevaratele sale interese pe care aceasta "elită" se simte calificată de a le defini şi apăra. [] românul simplu "s-a orientat greşit" [IR: Atac pertinent, care arată cît de mult rău ne-a făcut faptul că banda Tovarăşilor a avut de înfruntat "elitele" pe care îşi poate permite să le ridiculizeze mai sus, după ce le-a folosit netrebnicia. Să se fi ridicat intelectuali capabili să simtă suferinţele, temerile legitime şi deruta populaţiei, să organizeze o undă de emancipare, să demonteze înşelăciunea FSN, să apere economia natională, să coaguleze un program atractiv pentru cei jefuiţi de regimul şi statul comunist şi postcomunist- altul ar fi fost deznodământul] [] în chiar momentul în care aceste partide politice embrionare se constituiau, am văzut apărând, încă din primele zile a anului 1990, forţe politice care refuzau acest mod de funcţionare a statului. [] oameni politici amatori, seduşi de entuziasmul unei mulţimi de manifestanţi şi cărora le era greu să creadă că aceştia nu reprezintă chiar întreaga suflare a României, forţe alteori puse în mişcare de presiuni venite din străinătate au apelat la tot felul de mijloace pentru a întreţine o agitaţie care nu slujea interesul naţional. Profitând de libertatea redobândită, toţi aceştia au încercat să impună prin forţă soluţii politice pe care colectivitatea naţională nu le dorea [ IR : Măcar domnul Iliescu ne diferenţiază pe noi, manifestantii, de partidele "embrionare", care au jucat docil reprezentaţia "democratică" de care avea nevoie- pentru a păstra puterea şi jefui ţara. Ce uita el să spună este că "anarhiştii" ce luptau impotriva unui sistem ce uzurpase puterea în stat (denuntaţi şi de Ceauşescu) erau cei care făcuseră revoluţia din decembrie şi care o doreau învingătoare- în timp ce "colectivitatea naţională", domesticită, dorea şi credea exact ce i se programa prin televiziune, ziare, informatori. ]

[IR: 12 ianuarie]

"Prima încercare de acest fel a avut loc la 12 ianuarie [] Spre seară, o mulţime numeroasă s-a adunat în Piaţa Victoriei [] Unii au considerat potrivit să exploateze politic exaltarea mulţimii, sperând în destabilizarea noii puteri, lasând să se creadă că aceeaşi mulţime care înfăptuise revoluţia vroia acum demiterea celor pe care ea însăşi îi susţinuse. [IR: Cînd va recunoaşte acest individ că a zdrobit în 1990 exact pe cei care făcuseră revoluţia şi nu suportau să o confişte un activist ca el? ] Manifestaţia din 12 ianuarie contestă două din măsurile fundamental democratice decretate de CFSN: desfiinţarea pedepsei cu moartea şi garantarea libertăţii de opinie şi asociere.[IR: După 45 de ani de genocid comunist, mare grijă pentru libertatea comunistă.. rămînînd legitimă însă vigilenţa antifascistă. A cui agendă este aceasta?] Din păcate, dl Dumitru Mazilu, vicepreşedinte FSN, revenit de la Timişoara şi care s-a întreţinut cu manifestanţii, nu a reuşit decât să-i întărâte. [] am hotarât să mă duc eu însumi. [] am cerut să se constituie o delegaţie care să vie să discute cu reprezentanţii noii puteri care se aflau în sediul guvernului. În cursul acestei discuţii am înţeles două lucruri: mai întâi că nu este vorba de revendicări politice foarte precise ([] la ora aceea PCR era mort şi îngropat dar era vorba de fapt de exigenţe simbolice )[] o a doua constatare: aceşti oameni, într-o stare de exaltare care putea să-i împingă spre cele mai periculoase excese [IR: De exemplu, să-i răstoarne pe uzurpatori de la putere; se simte că le-a fost frică atunci, de aceea au făcut un pas înapoi, strategic, parşiv] îşi petrecuseră ziua, plângându-şi morţii: cele două cerinţe nu erau în mintea lor nici măcar ideologice, ci aproape religioase [] nu puteam să nu ţin seama de asemenea stări sufleteşti. Am înţeles că este vorba de cerinţe emoţionale, care nu riscau să reapară a doua zi. [] Ce trebuia făcut? Şi mai ales cum, de ce mijloace dispuneam pentru a restabili ordinea [IR: Atenţie, aici!] Trebuie reamintite două evidenţe Prima se referă la dificultatea de a reacţiona , într-o perioadă postrevoluţionară, la mişcările de stradă: ele pot părea o expresie a aceleiaşi voinţe populare care ne-a încredinţat puterea, răsturnând vechiul regim. Cea de a doua se referea la dificultatea acesteia de a se înzestra, în asemenea condiţii, cu o forţă de ordine unanim aceptată şi ale cărei misiuni să nu fie resimţite de populaţie drept o confiscare a puterii , sentiment care poate periclita pacea socială. [IR: Lecţie pentru data viitoare. Liderii care dirijează revolta spre platforme simbolice, rituale- nu duc mişcarea nicăieri, o conduc ca să o împotmolească. Frica de tulburări- o are puterea. Nu e normal să fie invocată de liderii contestaţiei, de teama "provocărilor". Una e să nu îndemni la violenţă şi alta să îndemni la dezertare, în clipa în care forţele puterii devin agresive. Iliescu a recunoscut mai sus că, dacă mulţimea ar fi mers pînă la capăt , nu ar fi putut să o reprime, fără a-şi pierde complet legitimitatea ] [] nu trebuia cu nici un preţ să dăm impresia că intenţionam să împedicăm această forţă populară, oricare ar fi fost ea, să se exprime, împingând către o solidaritatea nepotrivită pe toţi cei care ar fi sărit să apere dreptul mulţimii de a manifesta. [] Am exclus , din principiu represiunea, misiunea forţelor de ordine fiind doar de descurajare, cu interdicţie absolută de a recurge la arme, chiar în cazul în care ar fi fost atacate [IR: De unde necesitatea activării altor forţe: informatorii, propagandiştii, muncitorii, minerii] Practic, în toată această perioadă, puterea provizorie [] a fost lipsită de mijloacele de menţinere a ordinii publice şi de apărare a instituţiilor. Acest lucru îmi era evident în seara zilei de 12 ianuarie, când trebuia rezolvată o problemă care ţinea de cvadratura cercului [IR: Ei bine, au găsit soluţia să conserve puterea, fără a recurge la forţa oficială: manipularea maselor spre acţiuni represive. Dar, mărturisirea de mai sus demonstrează că nu ar fi reuşit, dacă opoziţia politică şi civică oportunist-colaboraţionistă nu ne-ar fi spus atunci: Nu e momentul! Fără violenţă! Aveţi răbdare! Revoluţia s-a terminat şi a început reforma. Cum consecinţa a fost un dezastru socio-economic, trebuie stabilite responsabilităţile celor care ne-au acuzat pe noi atunci de provocare, pentru că am semnalat că puterea- fragilă, criminală, nelegitimă- trebuie imediat rasturnată, din aceleaşi motive ca în decembrie] [] am hotărât să cedez, chiar dacă asta constituia un precedent periculos. Am semnat un decret restabilind pedeapsa cu moartea şi care punea în afara legii partidul comunist, decret pe care, desigur, a doua zi, consiliul FSN l-a declarat nul şi neavenit, fără ca aceasta să provoace vreo reacţie cât de mică. "

[IR: 28 ianuarie]

" Pe 28 ianuarie lucrurile s-au petrecut într-un alt context. [] existau deja circa 30 de partide [] mă întâlnisem deja, în mai multe rânduri cu conducătorii acestora [IR: Din declaraţia domnului Boroneanţ , FSN, prin Adrian Nastase lansase chiar, în decembrie, creerea lor!] [] Intrucât FSN în vederea alegerilor, hotărâse să se transforme el însuşi în partid, voiam de asemenea să găsesc modalitatea de a asocia noile formaţii politice la deciziile unei puteri care, în această perioadă de tranzitie, trebuia să fie emanaţia întregului popor, ale cărui obţiuni politice nimeni nu le cunoştea cu certitudine. Împreună am pus bazele CPUN [IR: Rolul de legitimare a puterii prin partidele "asociate" e evident. La fel şi faptul că ele nu reprezentau revoluţia - altfel i-ar fi apărat năzuinţele şi manifestările. Dar opţiunile pe care populaţia le-ar fi putut avea, dacă ar fi dispus de alte condiţii politice - nu vor mai fi cunoscute vreodată.] Pe 27 ianuarie liderii celor 3 formaţiuni politice citate (care împreună n-aveau să obţină, trei luni mai tirziu decât 12% din voturi) m-au anuntat că intenţionează să organizeze a doua zi, în capitală, două mari adunări populare care trebuiau după aceea să se îndrepte în marş către Piaţa Victoriei[] I-am sfatuit să renunţe la această ultimă parte a programului; multimea era încă sub tensiune şi elemente greu de stăpânit puteau profita de această manifestaţie politică pentru a provoca tulburări [IR: Aceştia eram noi, contestatarii FSN - care doream cu totul altceva decît să chibiţăm tîrguiala între diversele "partide"] au avut aerul că înţeleg argumentele mele[] au fost de acord să renunţe la marşul către sediul Guvernului [] am convenit să apărem împreună la televiziune [] pentru a face cunoscut că toate forţele politice ale ţării participă la efortul de a pune bazele unei democraţii parlamentare [] din păcate, pe platoul Televiziunii nu am fost însoţit decât de primul ministru dl. Petre Roman [IR: Din cîte se înţelege acum, liderii respectivi nu ar fi avut cum să vină, fără a se compromite în faţa membrilor şi simpatizanţilor lor, care protestau în stradă pentru confiscarea revoluţiei ] Absenţa liderilor celor trei formaţiuni ale opoziţiei era cu atât mai regretabilă [] cu cât, nevrând să rămână mai prejos, militanţii FSN din Bucureşti organizaseră, la rândul lor o manifestaţie- în aceiaşi zi şi la aceiaşi ora, lucru care putea genera o confruntare nedorită. În ciuda promisiunilor făcute, manifestanţii partidelor de opoziţie s-au îndreptat spre clădirea guvernului [] Depăşind poate intenţiile organizatorilor [] o parte a mulţimii a atacat sediul Guvernului . [] Am invitat de îndată conducătorii celor trei partide la un dialog în faţa camerelor de televiziune [IR: De la un capăt la altul - nici un cuvînt despre a treia manifestaţie, a protestatarilor care, de o săptămînă, reclamau confiscarea revoluţiei şi cereau eliminarea activiştilor din conducerea ţării. Această "neglijare" (a se vedea şi dialogul lui Brucan cu cei de la GDS) are (relevă) motive majore. Puterea şi-a ales (selectat) opoziţia convenabilă, marginalizînd-o pe aceea pe care nu o putea controla. Faptul că folosirea mediei permite astfel de inginerii politice, ar trebui să dea un semnal de alarmă mai larg, de principiu.] Sincer vorbind , dat fiind acordul total cu privire la programul politic care trebuia să conducă, în cel mai scurt timp ţara la alegeri şi la democraţie, am înteles că singura exigenţă a acestora era că aceia care exercitau provizoriu puterea să o lase în mâinile celor care nu aveau alt argument a o cere decât bunul plac [IR: Intuind exact acest argument, am rugat insistent liderii din Piaţa Universităţii- în mai 1990- să nu mai formuleze (anti-democratic) cereri de legi- unui guvern provizoriu, cu cîteva zile înaintea alegerilor. Ci să se concentreze (democratic) pe ilegitimitatea guvernului neocomunist şi inadmisibilitatea condiţiilor electorale, cerînd amînarea alegerilor şi organizarea lor în cu totul alte conditii, de către o administraţie credibilă- ca expresie a revoluţiei]. Deţinut timp de 17 ani pentru opiniile sale politice, dl Corneliu Coposu [] suferise fără îndoială şi acumulase o doză justificată de amărăciune şi înverşunare; aceasta îi conferea o statură, nu neapărat o legitimitate. [IR: Spre deosebire de el, care-i spuse lui Ceauşescu la întoarcerea din Coreea că… etc] [] am propus dlui Coposu [] să vina cu mine pentru a încerca să calmeze mulţimea [] mi-a răspuns că nu are nici o autoritate asupra manifestanţilor. Intr-adevar, atunci când în sfârşit am ieşit împreună pe balcon şi a început să se adreseze mulţimii, nimeni n-a vrut să-l asculte. [IR: În acele discuţii, punctul de vedere al protestatarilor- demiterea activiştilor- nu era de loc reprezentat de cei care negociau cu Iliescu. Nu văd deci cum ar fi putut domnul Coposu să linişteasca mulţimea, anunţînd-o că au facut acel tîrg] ne aflam într-o situatie greu de rezolvat cu mijloacele de care dispuneam. Alţii au făcut-o în locul nostru, deşi fără voia şi consimţământul nostru [] aflând că sediul Guvernului este atacat, partizanii FSN au venit, în mare grabă, pentru a apăra noua putere. [IR: Atentie! Pentru a scăpa de responsabilitate, e preferabilă convocarea adepţilor prin media decît prin instituţii. E ceea ce orice ancheta dedicată anului 1990- trebuie să înţeleagă. ] Au fost înfruntări care, din fericire fără gravitate, au pus capăt acelor tulburări [] Considerând că în discuţiile purtate în faţa camerelor de televiziune [] atitudinea liderilor opoziţiei fusese ambiguă şi neloială [] o serie de "frontişti" pe care nu aveam nici cum să-i cunoaştem, nici cum să-i ţinem în frâu au invadat a doua zi străzile Capitalei, animaţi de dorinţa unei revanşe. Ei au devastat sediul unor partide şi a trebuit să intrevenim în cea mai mare grabă, făcând uz de toată autoritatea noastră, pentru a împiedica pagube mai însemnate. [][IR: Atenţie şi la adîncimea şireteniei: întîi se concede că PNT nu controla mulţimea suţinătorilor- şi pentru a se ascunde că mulţi aparţineau altui protest- apoi se deduce că nici FSN nu-şi putea controla oamenii, deci nu exista răspundere. Fără însă a ofensa pe cei care i-au apărat violent, faţă de care se simte o discretă recunoştinţa. Şi escamotînd organizarea agresiunii FSNiste prin media, "oamenii de bine" din intreprinderi şi instituţiile uzurpate ale statului. ]

[IR: 18 februarie, telegrafic]

"şi lucrurile nu s-au oprit aici, din păcate. Intr-o duminică de februarie, câteva sute de manifestanţi violenţi au invadat încă o dată sediul guvernului, ameninţându-i cu moartea pe miniştrii care se făleau acolo (dl. Voican a fost molestat şi ameninţat să fie aruncat din balcon). Odată mai mult am încercat să liniştim spiritele, fără să recurgem la forţă, ceea ce i-a făcut poate, pe unii să creadă că puterea este mai uşor de luat prin violenţă decât prin alegeri. [IR: Am redat integral textul care explica telegrafic confruntarea din 12-19 februarie. Nimic despre manifestaţiile militarilor. Despre cererile CADA: eliberarea armatei de sub minciună, clientelism, comunism şi securitate. Despre susţinerea acordată militarilor, de strada revoltată de FSN. Despre manifestaţiile împotriva protejării Securităţii. Despre frica de a pierde puterea, dacă armata adopta o atitudine revoluţionara, aşa cum păreau a cere ofiţerii patrioţi. Despre "mineriada" şi "muncitoriada" cu care au fost intimidate partidele marionetă (de fapt şi prima mineriadă-muncitoriada, cea din ianuarie, este complet ocultată, în "amintirile" celui ce le-a orchestrat). Şi mai ales, nimic despre faptul că manifestaţiile de stradă erau organizate chiar de cei care făcuseră Revoluţia- ceea ce îi anula FSN-ului (şi apoi CPUN-ului) orice legitimitate. ]

[IR: Prin CPUN, spre "alegeri"]

" aceste discuţii au dus în final la crearea, la 1 februarie, a Consiliului Provizoriu de Uniunea Naţională. Frontul Salvării Naţionale, care reprezenta deja tendinţele multiple afirmate în timpul revoluţiei, deţinea jumătate din numărul de locuri (90) iar cealaltă jumătate reprezenta formaţiile nou apărute, care reprezentau atunci opoziţia în germene. [IR: Un tîrg contrarevoluţionar, nejustificabil, cu efecte grave asupra evoluţiei României][] Acest consiliu era deja o formă provizorie sui-generis de parlament, a cărui principală misiune era de a redacta şi adopta decretul-lege privind organizarea alegerilor libere, respectând câteva principii constituţionale stabilite de comun acord: forma de stat (în acel moment nu s-a pus în discuţie ideea de republică, care părea tuturor evidentă şi naturală [] în acel moment nici o formaţie politică nu se arăta adeptă a monarhei; ba chiar din contră. cand s-a discutat în biroul CPUN o scrisoare a fostului monarh, în care-şi exprima dorinţa de a face o vizită în ţară, toţi membrii biroului, inclusiv reprezentanţii PNL (Radu Câmpeanu) şi PNT-CD (Ion Diaconescu) s-au pronuntat împotrivă), structura parlamentului, instituţia presidenţială şi modul de alegere a preşedintelui, modul de desfăşurare a scrutinului, etc. [IR: O cascada de improvizaţii, regizate de un grup de aventurieri, lipsiţi de orice legitimitate: nici formală, nici ca expresie a voinţei revoluţionare (care-şi manifesta profundul dezacord, în stradă). Am incercat să infiltram în CPUN şi reprezentanti ai acestor proteste- vezi initiativa partidului Alternativa '90. Nu am reuşit însă, pentru ca, pe de o parte tinerii protestatari "nu voiau să faca politica"- decît în formaţii conduse de elite gen GDS - şi pe de altă parte, respectivele personalităţi au refuzat implicarea.] [] Lucrările sesiunilor plenare ale CPUN au fost transmise integral de televiziune, deseori până la ore târziii din noapte, urmărite cu mare interes de întreaga ţară, constituind o veritabilă şcoală politică. [IR: Minciună. Transmisia a fost tendenţios-selectivă, producînd derută şi dezgust] [] Grupurile radicaliste din sânul unor partide de opoziţie, precum şi unele asociaţii virulent anticomuniste, au formulat propunerea de a se interzice prin lege foştilor demnitari ai regimului comunist dreptul de a candida la noile alegeri, şi în general de a li se interzice accesul la funcţii publice şi de conducere. [IR: În versiunea pentru posteritate, încearcă să ascundă modul cum au prezentat FSNistii populaţiei punctul 8: ca vizînd toţi membrii de partid. Scopul acelei manipulari- este prea evident] [] Cred că o asemenea măsura mă viza pe mine dar şi o seama de foşti lideri ai PC din care unii deveniseră în ultimul timp opozanţi deschişi ai dictaturii, aşa cum era cazul domnului Corneliu Mănescu. [] Ne putem întreba ce restricţii s-ar fi putut introduce pentru ceilalţi membri ai fostului partid [IR: Revine subtil la milioanele ameninţate. Un lapsus??], dacă nici contestaţia ce venea din interiorul acestuia nu mai era recunoscută. [] o asmenea prevedere ar fi fost flagrant anti-democratică [IR: Nu şi cînd vizeaza stafiile "fascismului"] în dezacord cu spiritul revoluţiei noastre [IR: Nu poate fi vorba aici, nici într-un caz, de revoluţia de eliberare anticomunistă] [] Adversarii mei politici încercau astfel să mă elimine din start [IR: Cei care în acea perioadă au negociat cu el exceptarea sa de la punctul 8, pot observa cum şi-a bătut joc de ei] carnetul de partid devenise o astfel de atestare a faptului că posesorul său cunoaşte regulile societăţii totalitare; practic orice individ, cât de cât competent, care vroia să reuşească profesional, trebuia să între în partid. [IR: Teză care, ne denunţă incompetenţa nouă- celor care nu am intrat. Dar oricit m-am străduit în acea perioada, în discuţiile cu susţinătorii isterici ai FSN, să aflu, de ce eram eu, de exemplu, mai putin competent decît tovarăşul Iliescu, nu am obtinut alt răspuns decît izbucniri de furie şi ură] PCR devenise ambalajul care învelea întrega noastră societate. [IR: O fi, dar "sfoara" era Securitatea] Dacă răspunderea individuală revine celor care au comis fapte blamabile înainte, nu este de loc normal şi înţelept de a institui o vinovăţie colectivă care, pe deasupra ar avea la origine un delict de opinie. [] unele voci radicaliste mergeau până acolo încât cereau că foştii activişti să fie trimişi la "munca de jos", să deschidem pentru ei un loc de muncă forţată cum a fost altă dată "Canalul". Altminteri o epurare de facto a avut loc îndată după revoluţie sub presiunea unui adevărat val popular. Au fost îndepărtaţi din aparatul de stat şi din conducerea întreprinderilor cei care erau compromişi prin atitudinea lor slugarnică sau care erau acuzaţi de acte de corupţie. Dar în această perioadă tulbure, au fost înlăturaţi şi foarte mulţi manageri competenţi, oameni cu experienţă [IR: Chintesenţa propagandei Iliesciene: falsificări, speculaţii, ipocrizii, omisuni, ambiguităţi- puse în slujba salvării structurilor şi nomenclaturii comuniste, deci a Restauraţiei. Deşi organizator de genocid şi lagăr totalitar, PCR a fost un partid acceptabil, chiar până la nivelul liderilor- cu excepţia celor corupţi. Asta ne-o spune un fost responsabil al Propagandei, corespondentul lui Goebbels! Contestatarii Contrarevoluţiei, care-i menţinea la putere pe Activiştii de profesie, negînd valoarea lor de manageri de neînlocuit ("vidul de competenţe")- îi doreau trimişi la muncă, ceea ce echivala - pentru ei - obişnuiţi - o viaţă- doar să ne conducă- cu un lagăr de exterminare! Cum puteau cei din Piaţă să asiste pasivi la recapturarea românilor de aceşti indivizi? ] Totodata CPUN [] a adoptat [] primele măsuri de privatizarea în comerţ, servicii precum şi în producţia industrială mică şi mijlocie [IR: Startul îmbogăţirii Tovarăşilor] măsuri de privatizare în agricultură [IR: Jefuirea ţăranilor şi atribuirea pămîntului agenţilor locali FSN] privind organizarea alegerilor, campania electorală [IR: Nimic despre tîrgul care a dus la "alegeri", făcute în totală necunoştinţă de cauză privind activitatea activiştilor, securiştilor, informatorilor şi infractorilor candidaţi.]"

[IR: Diversiunea de la Tirgu Mures]

"Urma să ne pregătim aşadar de alegeri. [] Din mijlocul ţării veneau îngrijorătoare semne de conflict [IR: O coincidenţă?][]Este vorba de evenimentele de la Târgu Mureş din 19-20 martie 1990 [] Consensul iniţial s-a destrămat din păcate [] conducerea UDMR-ului a început să adopte o poziţie rigidă şi intransigentă, de neînţeles pentru noi. [] cereau obsesiv, cu o pornire justiţiară şi cu o nerăbdare ce a dat multora de gândit, satisfacerea imediată, fără întârziere a unor revendicări care [] cereau timp şi o suficientă pregătire. [] tezele iredentise maghiare erau din nou puse în circulaţie [] acuzaţi (de Dl. Laszlo Tokes în special) că prelungim, în problema minorităţilor politica represivă a vechiului regim. [] am încercat să-i conving pe liderii UDMR că [] nu pot exista două etaloane în atitudinea faţă de cetăţenii unei ţări [] ritmul, cadenţa procesului de democratizare nu puteau fi diferenţiate după criterii etnice. [IR: Ca de obicei, nu ştim ce este adevărat din aceste explicaţii. Ele sugereaza că UDMR a încercat să-şi satisfacă clientela , şantajînd puterea, care nu putea însă face discriminări, dar nici oferi drepturi tuturor. Ulterior, cele două forţe au găsit calea unui compromis, ceea ce a făcut ca poziţia revoluţionară iniţială a UDMR să comute periodic către un partenariat cu FSN- probabil profitabil pentru comunitatea maghiară.] [] prin ideile pe care le susţin promovează tendinţe separatiste [] dreptul la autodeterminare [] dus până la capăt înseamnă consacarea separatismului şi a autonomiei teritoriale pe principii etnice [] în diverse publicaţii şi în mass-media se vânturau atunci tot felul de proiecte de federalizare a Europei răsăritene. [] Uneori dezintegrarea estului, cu retrasarea implicită a frontierelor, era considerată o condiţie tacită pentru integrarea popoarelor din zonă în Comunitatea Europeană - idei care au jucat, fără îndoială un rol şi în declanşarea dramei iugoslave [] poziţiile UDMRului au ajuns, astfel, într-un dezacord frontal cu realitatea statului naţional unitar român [IR: Invocarea cauzei nationale şi a echităţii etnice pare legitimă, dar trebuie privită cu supiciune- cînd vine din partea ideologilor unui partid care a jonglat de atîtea ori pe acest subiect, schimbindu-şi atitudinea în functie de interesul "de etapă". Să observam consecintele crizei de patriotism din martie 1990 : relegitimarea Securităţii - ca apărător al interesului naţional- şi amînarea Revoluţiei- ca destabilizatoare. Cu atît mai suspect cu cît, în acea perioadă, puterea a stat cu spatele la ocazia istorică de reintegrare a Basarabiei şi s-a dovedit ulterior foarte dispusa să depăşeasca obsesia autonomiei, prin integrarea coloniei securiste în UE] animozitatile şi tensiunile au început în cursul lunii ianuarie 1990, când, în mijlocul anului de invăţământ [] conducerea UDMR a cerut, cu o insistenţă suspectă, separarea şcolilor mixte [] fără a incerca să obţină acordul părinţilor şi elevilor inşişi [] în aceasta politică de segregatie [] faţă de care s-a cedat şi la Ministerul Invăţămîntului de atunci, se află factorul declanşator al conflitului interetnic, la care desigur s-au adăugat ulterior alte verigi dintr-un lanţ de evenimente negative . [] s-a infiinţat asociaţia culturală şi civică "Vatra Româneasca" născută din sentimentul acut al populaţiei româneşti că are nevoie de forme de organizare care să-i asigure rezistenţa şi apărarea în faţa valului ascendent al revendicărilor maghiare. [] pentru a minimaliza şi discredita această reacţie defensiva [] mediile de informare maghiare au etichetat "Vatra românească " drept organizaţie naţionalistă şi fascistă [] trebuie spus că o asemenea etichetare a unei mişcări mult mai complexe este lipsită de temei [IR: Exploatîndu-se abil erorile opoziţiei- care s-a dezinteresat faţă de problemele românilor din Ardeal plasîndu-se pe poziţii "modern- nationale", sînt puse bazele alianţei FSN -PRM, o implinire politică a "sfîntei alianţe" între activişti şi securişti. Avînd în vedere consecinţele "înfruntării" şi raporturile ulterioare cu UDMR, ne putem întreba şi despre rolul UDMR în procesul de confiscare securicomunista a patriotismului- atît de vizibil şi la 1 decembrie 1990. Să nu uitam că şi minoritarii au avut porţia lor consistentă de activişti, securişti, informatori] [] în ţară au fost introduse cărţi şi publicaţii cu conţinut iredentist, literatura de propagandă antiromânească, hărţi pe care Transilvania figura în componenţa Ungariei [] cadre didactice şi elevi din judeţele Harghita şi Covasna (cu majoritatea ungurească) supuse la acte de intimidare, la presiuni morale şi psihice, au fost obligate să părăsească această zonă. Statuia lui Avram Iancu [] de mai multe ori profanată, iar cea a lui Nicolae Bălcescu [] de la Sovata a fost distrusă [] declaraţii încitatoare şi provocatoare. [] populaţia românească [] simtindu-se ameninţată, abandonată şi lezată în sentimentele sale de demnitate naţională. N-au lipsit manifestările extremiste, evident, de o parte şi de alta. [] evenimentele din jurul datei de 15 martie [] Acest fenomen a fost perceput de opinia publică românească din zonă ca o manifestare iredentistă, având în vedere că, pentru români, această zi are o semnificaţie cu totul diferită. [] au venit autobuze , trenuri şi autoturisme, peste 10 000 de cetăţeni din Ungaria, care au provocat incidente la Satu Mare, Sovata, Târgu Mures [] rostind lozinci antiromânesti şi abordând ostentativ drapelul Ungariei pe unele edificii publice. [] forţele de ordine nu au mai putut stăpâni situaţia . Confruntările violente s-au soldat cu câţiva morţi şi mai mulţi răniţi de ambele părţi [] Unii au reproşat CPUN-ului şi mie personal - că nu s-au luat măsuri de forţă [] să nu uităm contextul tensionat în care ne aflam, caracterul provizoriu al structurilor de putere, situaţia particulară a instituţiilor şi a forţelor de ordine publică[] Ne aflam într-un vid de securitate naţională [ IR: De unde, necesitatea imperioasă a întăririi forţelor de ordine, a reînfiinţării SRI şi a înţelegerii rolului de garant naţional, jucat- şi în trecut- de securitate. Actorii piesei cu final sinistru (FSN, UDMR şi proto-PRM) ar trebui priviţi prin prisma lui "Qui prodest?"] Aceste evenimente dramatice [] au dat prilejul unor cercuri politice interne şi externe să acuze, absolut nefondat, noile structuri de putere, că au înscenat şi organizat "un progrom antimaghiar" sau că violenţele au fost puse la cale de fosta securitate. [] Conflictul de la Târgu Mures ne oferă un exemplu dureros de mistificare a realităţii de către mass-media: un român, Mihăilă Cofariu a fost maltratat grav de manifestanţi unguri [] episod prezentat pe canalele internaţionale exact pe dos [IR: Mistificarea mediatică operată prin TVR a fost principala armă a dlui Iliescu. De aceea au încercat manifestanţii, cu disperare, să elibereze această redută]. Treptat, confruntarea de stradă s-a retras în cadrul instituţiilor democratice [IR: Chiar aşa, cum de s-au stins atît de iute, vîlvătăile unui contencios popular?]

[IR: Piaţa Universităţii]

"Pe 20 aprilie a luat naştere "Piata Universităţii" [] o mişcare care se legitima în numele libertăţii, al democraţiei şi al rezistenţei faţă de "neo" şi "cripto-comunism". [] Ceva juvenil s-ar fi zis, dacă scopul sau motivaţia protestatară s-ar fi rezumat doar la atât. Pe 20 Aprilie PNT-CD a organizat o mare manifestaţie electorală. După consumarea acesteia , o parte dintre manifestanţi au avut ideea să ocupe acest punct nodal al capitalei şi l-au ocupat. Au făcut din el sediul unei mişcări de agitaţie continuă, al unor contestaţii atât de abstracte şi de confuze în ordinea principiilor statului de drept, pe atât de vehemente şi agresive când era vorba de nominalizări de persoane. Am încercat, şi de această dată, să aflu cine sunt aceşti manifestanţi şi ce vor. Mi-am dat însă repede seama că nu era uşor de răspuns [] aparent, manifestanţii [] aveau motivaţii foarte diverse şi programul emoţional pe care-l exprimau împreuna, decretând această Piaţă "zonă liberă de neocomunism" era prea vag [IR: Din păcate, atît cei ce s-au erijat în liderii Pieţei cît şi cei care s-au erijat în călăuze spirituale - au dat ocazia acestei apărări, respingînd orice platformă coerentă, axată pe denunţarea tîrgurilor politice şi proiectatelor "alegeri"- din frica de "radicalism" revoluţionar. În schimb, manifestanţii "de rînd" - strînşi în jurul revoluţionarilor din decembrie, ştiau bine de ce sînt acolo. Vocea lor a fost acoperită de "personalităţi" colaboraţioniste. ] Înţelesesem la un moment dat că principala grija a celor ce doreau să imprime un program politic acestei manifestaţii era de a mă înlătura de la putere şi, eventual, de a mă împiedica să mă prezint la alegerile care urmau să aibă loc [IR: Ceva înţelesese el, totuşi. Şi atunci cum de nu au înţeles, sau au uitat ce au înţeles, chiar "organizatorii" ] Acesta era de fapt şi conţinutul unui amendament propus în comisia de elaborare a legii electorale de reprezentantul partidului Naţional-Liberal şi inclus apoi în aşa-numita "Proclamaţie de la Timişoara". [] Fireşte, era mai greu să crezi în caracterul întâmplător al acestei mişcări. În măsura în care manifestaţii similare au avut loc aproape în acelaşi timp la Belgrad, Sofia şi în alte capitale ale fostelor "ţări din Est". O forţă din afara părea că vrea să stopeze evoluţia democratică a anumitor ţări [IR: Cine o fi? URSS (despre care , logic, se admite -prin acest raţionament- că ar ar fi putut sta în spatele schimbărilor din Est) nu putea avea interesul răsturnării "nedemocratice" a comuniştilor. SUA şi Europa… sînt democratice. Atunci? Despre continuarea firească a revoluţiilor anticomuniste- nici o vorbă.] [] într-un document remis autorităţilor americane, "National Endowment for Democracy" menţionează sume considerabile vărsate, în aceea vreme, mai multor organizaţii care au jucat un rol deosebit în mişcarea din Piaţa Universităţii: Grupul pentru Dialog Social, Liga Studenţilor, o centrală sindicală, redacţia ziarului România Liberă, partidele Naţional Ţărănesc şi Naţional Liberal- deşi conducătorii acestor partide au dezminţit-o: totul lăsa să se creadă că ei nu erau la curent cu ceea ce se făcea în spatele lor. [] a trebuit să constat cu regret capitalul de simpatie de care se bucura în unele cercuri din străinătate o mişcare atât de contrară idealurilor de libertate a valorilor democratice [IR: Aluziile la subvenţionarea cercurilor respective trebuie neaparat verificate. Mai ales de către adevăraţii manifestanţi din Piaţa Universităţii, care ştiu bine că acestea au avut faţă de miting o atitudine ipocrită, de confiscare culturală, probabil nefastă (neasumîndu-şi platforma Revoluţiei, neimplicindu-se oficial, neformulînd o strategie coerentă) . Eventualele subvenţionări făcute pentru sprijinul luptei noastre, au fost tot atîtea deturnări de fonduri şi poate, un prilej de şantaj, care ne-ar putea explica bizara cuminţire a opoziţiei, după 16 iunie] Printre manifestanţi se aflau, mai întii, foarte multe elemente marginale, acei indivizi necontrolabili, gata să profite de orice tulburare fără nici un discernamânt privind culoarea sa politică şi care dovediseră deja că refuză orice ordine instituită, exprimându-şi opiniile în mod violent. La aceştia mă refeream atunci când într-o discuţie , i-am numit "golani" [IR: Mă consider unul dintre cei vizaţi aici. Doar că noi nu refuzam "orice ordine" ci ordinea criminală şi nefastă instalată de cei care confiscaseră revoluţia. Iar plebea la care se referă cu dispret Tovarăşul- a fost cea care a riscat în decembrie, permitindu-i să se cocoaţe la putere ] [] Mai erau radicalii , "iacobinii", "purii" care ar fi pus cu uşurinţă la zid zeci de mii de oameni. [IR: Nu am cunoscut nici măcar unul. Compusesem lozinca " Nu-i vrem la galere, dar nici la putere"- tocmai pentru a combate diversiunea aceasta. Dar azi o regret. S-a dovedit că numai arestarea lor ar fi dat României o şansă.] O altă categorie de idealişti politici ar fi vrut o "revoluţie permanentă" [] fără să-şi dea seama că acest elan revoluţionar, la urma urmei foarte generos, făcea din ei militanţi ai unei mişcari totalitare de tip fascist [IR: Tipica manevră de înfierare a fascismului, la care recurge batrînul revoluţionar comunist, ca să evite raportarea la decenii de continuă revoluţie comunistă, necruţătoare. Propunîndu-ne, în schimb, o revoluţie anticomunistă, consumată între 22 decembrie dimineaţa şi 22 decembrie seara.] Erau de asemenea mulţi studenţi care exprimau cea mai neînduplecată intransigenţă faţă de generaţia părinţilor lor [IR: Pilda de propagandă FSNistă, valorificînd ruşinile victimelor procesului de compromitere în lanţ, de tip Piteşti] Unii intelectuali , uneori de calitate, care sprijineau această mişcare [] vroiau [] că prin acest extremism contestatar, să-şi răscumpere faptul de a nu se fi arătat la fel de îndârjiţi în condiţiile mai primejdioase ale dictaturii. Alţii îşi ofereau bucuria unei renaşteri morale naţionale de care nu sunt sigur că toate categoriile populaţiei aveau absolută nevoie [] intelectuali care demisionaseră de la functia lor socială în timpul dictaturii şi resimţeau poate [] nevoia unei renaşteri , mai puţin evidentă pentru alte categorii sociale care s-au achitat de funcţiile lor, fără a avea nevoie să abdice de la convingeri, pe care fie că nu le aveau fie că nu îi stânjeneau în viaţa profesională. [IR: Altă demonstraţie de artă argumentativă: diagnostic precis, muşcător- menit a şantaja moral ţinta- venit însă din partea unui fost responsabil al propagandei comuniste!] şi mai erau acolo şi manifestanţii de profesie [] protagonişti a deja celebrelor concepte "huo" şi "jos"; mai erau şi inşi ai "abisului", minţi rătăcite, lovite de boli şi de chinuri, exponenţi ai lumpenului ce ereau uşor de manipulat de către nişte generoşi plătitori. În presă au apărut ulterior, multe mărturii făcute de unii "permanenţi" ai Pieţei Universităţii, plătiţi şi întreţinuţi material, pe tot timpul acstei manifestaţii, de către unele formaţiuni şi organizaţii care nici măcar nu au negat acest lucru. [IR: Aceste "revelaţii", apărute nu numai după, ci şi în timpul manifestaţiei, pentru a instiga populaţia împotriva ei, au fost deseori inventate sau stoarse celor capturaţi- şi prin tortură. Ca să nu mai vorbim de cei infiltraţi, ca să compromita protestul, declarîndu-se plătiţi de alţii. Dar toate acestea nu trebuie să ascundă faptul mai grav, al dispreţului Tovaraşului pentru victimele regimului. Pînă şi infractorii au avut motivele lor legitime să înfrunte nişte foşti miliţieni care-i trataseră ca pe animale, acoperiţi de "legalitatea" comunistă. Ce să mai vorbim despre noi, cei care am devenit lumpeni, venind în Piaţă, renunţînd la cariera şi avere pentru a încerca să ne eliberam ţara, siliţi apoi să ne exilăm, din cauza batjocurii şi represiunii, în timp ce alţii se îmbogăţeau fabulos, instalîndu-se în tot felul de poziţii parazitare ] Politic, această mişcare foarte pestriţă nu avea nici un sprijin social în măsura să pună fundamental în chestiune obţiunile fundamentale ale ţării. [IR: De aceea s-a mers pînă la crimă, pentru a împiedica transmiterea mesajului mişcării la televiziune?] din contră, sătui de tulburări, marea majoritate a cetăţenilor vroiau linişte şi pace [] am decis să nu împiedicăm acest mic carnaval politic, cu speranţa că alegerile vor limpezi apele. Consider că partidele de opoziţie şi candidaţii lor au pierdut multe voturi la alegerile din 20 mai, tocmai din cauza sprijinului deschis faţă de manifestaţia din Piaţa Universităţii, care a provocat reacţii de respingere în opinia publică, din cauza violenţei limbajului [IR: Comparînd rezultatele în capitală, unde "limbajul" a putut fi observat direct, şi în provincie, care a văzut doar imaginea creată de televiziune, demontăm această teză corozivă, a carui scop este triplu: să explice victoria excesivă în alegeri, să vindece publicul de revolte şi să ascunda crima mediei aservite. Foarte posibil ca, într-adevăr, campania mediatică de demonizare a Pieţei să fi produs scaderea voturilor opoziţiei asociată cu ea. Dar cei care cred că asta a fost scopul manifestaţiei, că totul a fost doar o diversiune, întorc spatele de la adevărul politic major al mitingului. Ei nu înteleg că puţine teze sînt mai nocive decît aceea că, din cauza scenariilor inevitabile, protestul de stradă trebuie evitat]. Am rugat mai mulţi membri ai CPUN-ului (Ion Caramitru, Andrei Pleşu, Dan Hăulică, Mircea Dinescu) să organizeze o întâlnire cu reprezentanţii manifestanţilor, mai ales ai studenţilor. Vroiam să am un adevărat schimb de idei, să le ascult opiniile şi revendicările, să explic punctul nostru de vedere şi să caut un teren de înţelegere, pornind de la presupunerea că vroiam cu toţii, în modul cel mai sincer, ca România să acceadă la democraţie. Din câte se pare, această dorinţă de discuţie nu era împărtăşită şi am început să mă îndoiesc de buna credinţă a celor ce se proclamau sus şi tare democraţi, dar care refuzau ideea algerilor libere şi dialogul" [IR: E ciudat că, până azi, cei implicaţi în acele tratative, nu le descriu clar, pentru a scoate în evidenţă minciunile celui care respingea tocmai asigurarea unor condiţii reale pentru "alegeri libere"- nu el fiind acela care le putea garanta] în cele din urma s-a alcătuit o delegaţie care însă nu accepta să mă întâlneasca decât în direct în faţa camerelor televiziunii, fie în Piaţa Universităţii, fie în clădirea Parlamentului. Am refuzat, gândind că o asemenea înfruntare putea provoca dezordini pe care, odata stârnite, n-aveam mijloacele să le potolim. [IR: Poate fi recunoscut, mai clar, ce-l preocupa pe el în acel moment? Grija ca virusul eliberării revoluţiei să nu se transmită. O chestiune crucială de temporizare: după alegeri, cînd populaţia urma să fie lovită, nu mai conta - exista legitimitate represivă. ] Gata să discut cu oricine şi în orice condiţii, propuneam să dialogăm mai întâi şi să nu apărem la televiziune decât după aceea, pentru a face cunoscute acordurile sau dezacordurile [IR: manevre de culise la care s-au pretat atâţia "reprezentanţi"- care şi-au trădat "reprezentanţii"]. Respingerea categorică a acestei propuneri, care mi se părea de bun simţ, m-a lăsat să cred că partenerii mei nu căutau dialogul, ci, pur şi simplu, un show televizat [IR: E adevarat, ar fi trebuit să-l pună pe Iliescu , în faţa tele-populaţiei, faţă în faţă cu minciunile lui. Revelînd telespectatorului cine sînt şi ce vor cei din Piată. Dar, ca participant la pregătirea acestui dialog, cred că e mai bine că nu a avut loc, atît de slabă ar fi fost prestaţia "reprezentanţilor" -divizaţi- ai Pieţei. Ei nu mai voiau să pună accentul pe denunţarea înşelăciunii electorale şi amînarea alegerilor (pentru ca măcar spiritul punctului 8 să poată fi apărat) ci susţineau o platformă de revendicări incoerentă şi uşor de combătut (cu argumentul că guvernul legitim care va rezulta din alegeri va putea lua măsuri, democratic).] De fapt, ce anume contestau manifestanţii din Piaţa Universităţii? Sunt inclinat să cred că, sub onorabilul înveliş revoluţionar, şi sub aparenţa simpatică a unei mişcări juvenile, se ascundea de fapt negaţia absolută a idealurilor politice ale Revoluţiei din decembrie 1990. Nu peste multă vreme, refuzul de a recunoaşte legitimitatea puterii instituită prin alegerile libere, din mai 1990, avea să o dovedească fără putinţă de tăgadă [IR: Cînd vor înţelege promotorii compromisului şi a logicii "gri" că , nedenunţînd fără echivoc acele "alegeri", cîstigate prin înşelăciune şi abuz (printre altele, cu încălcarea spiritului punctului 8, şi inşelarea demonstrabilă a alectoratului FSN)- nu vor putea demonta perfida argumentaţie a impostorilor. Ca să-i putem închide pe criminali, colaborationistii din 1990 trebuie să-şi depăşească, măcar azi, interesul de a nu recunoaşte că i-au spijinit atunci- admiţînd, ilogic, "alegerile". Astfel doar ei vor atesta că, aceia care au rămas după 20 mai în Piaţa Universităţii, au fost legitimi şi că represiunea lor este o lovitură a Contrarevoluţiei.] O dată mai mult, această mişcare nu reprezentă "opoziţia", întrucât aceasta exista şi functiona în cadrul CPUN [] unde aveau loc confruntări de păreri [] se definea un cadru pentru exercitarea puterii de către cei cărora alegerile proxime aveau să le-o încredinţeze. Mişcarea din Piaţa Universităţii -despre care pot spune - fără teama de a greşi, că nu este organizată de studenţi, asociaţiile acestora retrăgându-se, de altfel după alegeri - contestă însăşi ideea de democraţie. [] Amploarea succesului obţinut la alegerile din mai 1990 de FSN (65%) şi de mine personal (85%) se explică, măcar în parte prin dorinţa electoratului de a pune capăt acestei mişcări anarhice. [] Votul popular era o garanţie că voinţa naţională se poate exprima liber în favoarea democraţiei şi a stabilităţii, atât de necesare pentru a pune în lucrare procesul de reforme structurale. [IR: Iată şi ţinta cheie - păcălirea susţinătorilor FSN. Chemaţi să zdrobească o mişcare care si-ar fi propus destabilizarea societăţii cu efecte socio-economice dureroase, votanţii (care trebuiau compromişi, în tehnica Piteşti)- se vor pomeni că au legitimat o putere care le va aplica… o formidabilă lovitură socio-economică. Nu degeaba Fontul a păstrat cel mai mare echivoc privind platforma măsurilor concrete intenţionate, atrăgîndu-i în cursă pe doritorii de stabilitate, cărora le pregătiseră schimbări structurale devastatoare, controlate de nomenclatură În timp ce în stradă, trupele isterizate de spaima distrugerii economiei "curăţeau" terenul de opozanţi, în birouri- se pregătea marea privatizare tovărăşească, precedată de devalorizarea generală. Această monumentală înşelăciune poate fi uşor dovedită. Dacă nu va fi judecată, e numai pentru că efectele ei au fost prea profunde. ]

[IR: Dupa "alegeri" se poate reprima rezistenţa]

" După alegerile din 20 mai, care au dat României o putere legitima [] manifestanţii din Piaţa Universităţii, refuzând să accepte sancţiunea urnelor, [] îşi continuau mişcarea şi cereau, înainte de toate, demiterea unui preşedinte care obţinuse 85% din voturi [IR: În realitate, izolaţi de dezertarea generală, părăsiţi de intelectuali şi expuşi unor represalii devenite "legitime", cei care au rămas în Piaţă au fost siliţi să dea înapoi, ascunzîndu-se în spatele unor platforme mult mai modeste. Faptul că nici înainte nu contestaseră mai consitent şi consecvent alegerile- îşi făcea şi el efectul. ] această minoritate [] descurajând ajutorul economic al ţărilor industrializate, prelungeau suferinţele unui popor [IR: Să recunoaştem că această justificare a supunerii faţă de stapînii societăţii e folosită din plin în societatea modernă. Argumentul că "stabilitatea măreşte productivitatea" ar fi putut scuti şi o galeră, de lanţuri. Dar strămoşii nu decoperiseră incă ingineria politică şi impuneau dominaţia doar cu spada, biciul şi parul ]. Refuzul de a se supune rezultatului alegerilor ar fi îndreptăţit o intervenţie imediată a forţelor de ordine, pentru a lichida o mişcare care contesta puterea legitimă. Nu am vrut s-o facem pentru a nu spori tensiunile. [] mişcarea părea a nu-şi mai trage decât cu greu sufletul. Mi se părea mai potrivit să o las să moara de la sine. Mi s-a reproşat [] intervenţia din 13 iunie, dată la care am acceptat hotarârea Guvernului ca forţele de ordine să redea unei vieţi normale acel loc, care constituie inima Bucureştiului. Am făcut-o, pentru că acolo nu se mai afla decât o mână de manifestanţi şi pentru că, doar cu o zi înainte, Guvernul ajunsese la un acord cu cei care făceau greva foamei [] recunosc că felul în care aceasta s-a facut nu a fost cel mai potrivit . Cei câţiva ireductibili care se mai aflau încă acolo au fost invitaţi să-şi strângă bagajele la primele ore ale diminetii, de altfel, fără nici o rezistenţă din partea lor şi fără nici o reacţie a celor întâmplător prezenţi în preajmă. [IR: După patru ani, în care rapoartele atrocităţilor comise de polimiliţienii umpluţi de ură comunistă au umplut ziarele, acest mincinos se face că nu a aflat- şi nu consemneză nimic, în "analiza" sa .] Apoi , pentru a igieniza acel loc care, de aproape două luni era, laolaltă, dormitor, sufragerie, bucătarie, baie, closet, etc- funcţionarii primăriei şi ai direcţiei sanitare au cerut poliţiştilor trimişi la faţa locului să interzică, pentru câteva ceasuri, accesul populaţiei în acest perimetru. [] ceea ce a lăsat să se presupună, fără nici un temei de altfel, că misiunea cordoanelor de poliţie era de a împiedica o nouă manifestaţie. [IR: Lovind sălbatic protestatarii, operînd arestări masive şi provocatoare, etc.] De aici sentimentul că [] noua putere vrea să puna caluş opoziţiei. Nu trebuia mai mult pentru a aprinde din nou butoiul cu pulbere. [IR: Şi poate crede cineva că, după confruntarea, arestările şi execuţiile din 13 iunie, chiar dacă la un moment dat - ca pe 21 decembrie- lichidaseră insurecţia, ar fi urmat un 14 iunie liniştit? Nu este evident ce s-ar fi întîmplat, fără intrevenţia minerilor? ] În cursul dimineţii de 13 iunie, mai multe grupuri de manifestanţi au început să se adune în împrejurimile Pieţei Universităţii. Nu încape îndoială că anumite grupuri politice, care nu digerau înfrângerea electorală, au vrut să profite de această ocazie neaşteptată pentru a încerca o lovitură de forţă, în chiar momentul în care trebuia să se reunească parlamentul ales. [IR: Care lovitura? Dacă au avut grijă de pseudo-legitimităţi, de ce nu au reunit întii parlamentul, pentru a decide cum să trateze manifestaţia? De ce au reprimat-o în ultima clipă a vechiului guvern? Răspunsul e clar: ca să facă treaba murdară cu instrumente ce ieşeau din uz. Intenţionînd să dea cea mai mare lovitură economiei româneşti, nu au vrut ca toporul folosit să poarte, chiar pe aceiaşi lamă, sîngele protestarilor din Piaţă.] Către amiază, manifestanţii au început să hărţuiască forţele de ordine constituite din elevi ai şcolii de poliţie, tineri lipsiţi de experienţă, dar la care se făcuse apel pentru că aveau o şansă de a fi priviţi cu mai multă îngăduinţă de o populaţie care ura miliţienii fostului regim [IR: Avem deci explicaţii privind "slăbiciunea" forţelor de ordine, la un moment dat. Dar unde şi de ce dispăruseră experţii "antiterorişti" folosiţi în aceeaşi dimineaţă (si de altfel, din 16 decembrie, continuu) ? ] [] Mai mult decât atât, dl. Marian Munteanu [] şi-a făcut apariţia ca prin minune şi s-a adresat mulţimii, pretinzând că studenţi arestaţi în cursul dimineţii se aflau deţinuţi la prefectura de poliţie. Mulţimea s-a îndreptat într-acolo. Manifestanţi extrem de violenţi au ocupat clădirea prefecturii de poliţie, brutalizând pe cei găsiţi înăuntru, devastând şi incendiind birourile, fără să găsească, fireşte, picior de student arestat. [ IR: "Fireste"- pentru că arestaţii, erau duşi ca nişte animale, în alte lagăre de represiune. Dar asta nu anulează legitimitatea şi eroismul încercării de eliberare a eroilor revoluţiei, arestaţi de Contrarevoluţionarii din FSN] Spărgând însă uşile depozitului de muniţii, au luat de acolo revolvere, puşti şi gloanţe. S-au tras focuri de armă şi au fost victime [IR: Inteleg faptul că demonstranţii, temându-se de manipulările unora (care iată, nici acum nu ştiu cine a făcut victime) s-au demarcat de actele de vandalism. Cred şi că, unii dintre cei care le-au comis- erau huligani sau provocatori. Cunosc şi obsesiile pentru non-violenţa ale anticomunismului simbolistic. Dar a trata toată chestiunea, de 17 ani, numai în acest registru minor- înseamnă a nega legitimitatea unei insurecţii - în acel moment. Şi asta, deşi revoluţionarii din decembrie- fuseră arestaţi cu brutalitate! Se valideză astfel, exact ce susţin Tovarăşii despre validitatea FSN şi a alegerilor. Cei care şi-au riscat viaţa pentru a-şi elibera tovaraşii batjocoriţi de polimiliţia criminală sînt izolaţi, expuşi, nedreptăţiţi. Nici azi ei nu pot depune mărturie- ar fi acuzaţi de rebeliune. Consecinţa ultimă a logicii "non-violentei"? Şi cei din decembrie, care nu s-au limitat la sloganuri, opunînd rezistenţă fizică, au fost huligani şi provocatori. După 19 iunie, am venit de la Piatra Neamţ- pentru a anunţa printr-un Comunicat deplină noastră solidaritate cu insurecţia din 13 iunie. Dar textul- prin care ceream arestarea noastră, alături de cei care înfruntaseră forţele de ordine ale unui regim criminal (semnat de circa 20 de membri ai asociaţiei Dialog Piatra Neamt) nu a putut fi publicat nicăieri. Domnul F.G. Mărculescu, il considera iresponsabil. Se înstăpînise frica.] De acolo, puhoiul acestor indivizi violenţi care devastau totul în calea lor, s-a îndreptat spre miniterul de interne. [] câteva sticle incendiare şi-au nimerit ţinta şi focul s-a propagat la etaj [] câţiva manifestanţi s-au urcat la volanul unor vehicule de lucrări publice, încercând să le folosească pentru a sparge porţile Ministerului de Interne. Tot atât de neliniştitor era faptul că unii manifestanţi încercaseră să-i instige la rebeliune pe militarii care aveau misiunea de a apăra ministerul [IR: Ca să nu mai vorbim de CADA, care "instiga" de cîteva luni armata română, să trecă de partea revoluţiei, în loc să o reprime- motiv pentru care a fost interzisă (că "desfiinţată"- nu avea cum, nu o înfiinţase statul) prin decret - la… 14 iunie! ] Sediul SRI a fost devastat la rândul său şi apoi, la începutul serii, manifestanţii au atacat cladirea Televiziunii, pe care de asemenea au devastat-o. Imaginile care ne parveneau în direct erau insuportabile. În ceea ce mă priveste, ele îmi aminteau, prin brutalitatea lor, rebeliunea legionară din 1941 [IR: Ce piruete necinsitie! Povestea asta vrea să explice/înlocuiască discret declaraţiile lui făcute atunci, că e vorba de rebeliune legionară, de fascism, etc.] în toate aceste ocazii, serviciile de pază nu au putut face nimic, lipsite de mijloace adecvate. Pe deasupra, psihologic era greu, la aşa puţin timp după Revoluţia din decembrie, să fie antrenate serviciile de ordine în reprimarea unor grupuri de oameni surescitaţi [IR: Aţi înteles, domnilor, care de 17 ani o tot ţineţi că vina lor a fost doar folosirea minerilor în locul polimiliţienilor? Pînă şi Doina Cornea - care a reacţionat energic atunci, a făcut gafa aceasta, care valida implicit dreptul uzurpatorilor Revoluţiei să-i combată pe adevăraţii revoluţionari, cu ajutorul forţelor represive pregătite de regimul comunist. ] adaugându-se informaţiilor care începusera deja să circule [] devastarea televiziunii, pe care toată ţara a putut s-o urmărească direct pe micile ecrane[], a provocat un început de panică în rândul populaţiei [] pentru a rezolva această criză, care putea fi gravă, facând să apară din nou spectrul unui posibil război civil [IR: Dacă noi am fi replicat, ar fi fost război civil. Fiind zdrobiţi unilateral… n-a mai fost cazul] . Nu era exact în atribuţiile mele, ci ale Guvernului, dar eram la numai 3 săptămâni după alegeri [] într-o scurtă şi indefinită "pauză" de autoritate [IR: Etapa propice pentru reprimarea Pieţei , nu?] [] M-am adresat deci prin radio şi televiziune, în calitate de preşedinte ales, legitimat prin alegeri libere, cerându-le să apere statul de drept. Mesajul meu e de o extremă claritate: " Un număr de indivizi înarmaţi cu cuţite şi sticle incendiare, extrem de violenţi, au atacat forţele de poliţie, provocând molestări grave unora dintre acestea; au incendiat autobuze şi camioane ale poliţiei şi au pătruns în Piaţa Universităţii, instigând la violenţă şi la ordine publică…. Au fost atacate clădirile Poliţiei şi Ministerului de Interne, personalul fiind blocat în interior. A fost sustras armament. A fost distrus şi un număr important de automobile parcate în zonă. Au fost devastate magazine şi localuri publice. Incercările pompierilor şi ale forţelor de ordine de a interveni, au fost sistematic impiedicate de aceleaşi elemente anarhice. Este de acum clar că ne aflam în faţa unei tentative organizate de a rasturna prin forţă, prin violenţă dezlănţuită, conducerea aleasă în mod liber şi democratic a ţării la 20 Mai… Ne adresam tuturor cetaţenilor Capitalei, în numele democraţiei câştigate prin alegeri libere, să respingă, cu toată hotărârea, actele iresponsabile de violenţă şi să sprijine organele de ordine în restabilirea situaţiei de calm şi legalitate. Chemam toate forţele conştiente şi repsonsabile să se adune în jurul clădirii Guvernului şi Televiziunii pentru a curma încercările de forţă ale acestor grupuri extremiste, pentru a apăra democraţia atât de greu cucerită" [IR: Sigur că e clar. Şi totuşi , încă nu a fost condamnat pentru asta. Poate şi pentru că, "opozanţii" emanatului care a împins românii la război civil, nu se concentrează pe formula cheie " conducerea aleasă în mod liber şi democratic a ţării la 20 Mai"… - în spatele careia încearcă să se ascundă. Tertium non datur. Dacă nu e vorba de înăbuşirea unei insurecţii revoluţionare anticomuniste, făcută contra unei puteri frauduloase, atunci rămînem în cadrul unor tulburări, eventual tratate nepotrivit de o putere tranzitorie, fragilă.] [] se adresa populaţiei Bucureştilor şi am fost surprins să aflu că grupuri de cetăţeni , în special muncitori din alte oraşe, printre care şi mineri din Valea Jiului, au hotărât să vină în capitala [IR: Un truc ieftin, disperat, de obturare interpretativă a textului, pentru a nu se observa că reacţia întregii ţări, este consecinţa firească a Apelului. Iar "juriştii" care îi apară înarmaţi cu formalisme, în loc să caute modul în care forma permite dreptatea de fond, se întrec în demonstraţii savante privind insuficenta legătură cauzală dintre Apeluri ( campania de presă, în general) şi acţiunea represivă. Ca şi cum minerii au venit într-o clipă de inspiraţie divină. (A se vedea-ca exemplu de argumentaţie antijustiţiară- motivaţia anulării sentinţei date lui Stănculescu) ] puterea era lipsită de mijloacele de a împiedica o mişcare de stradă din momentul în care refuza să recurgă la forţă- ţările occidentale, care dispun de o dotare infinit superioară pentru a răspunde acestui fel de mişcări, sunt ele însele adesea neputincioase [IR: Remarcă profundă. Explică printre altele şi dorinţa (interesul) unor "foşti" de a "adapata" modelul occidental la noi; cu mici particularităţi: una dintre ele fiind că legalitatea e invocată de un grup criminal, care a uzurpat instituţiile statului] cei care acceptă ideea că o mulţime violentă poate să rastoarne prin forţă puterea legitimă, refuză să creadă că această putere poate avea, la rândul ei apărători la fel de îndârjiţi şi asupra cărora nu exista nici un control [IR: Un munte de mărturii arată că întreaga mişcare de susţinere populară a FSN a fost ochestrată, pe lîngă instigarea mediatică, şi de membri instituţiilor oculte ale statului piratat] autorii acestor comentarii ar fi privit cu mai multă indulgenţă o intervenţie brutală a poliţiei sau armatei, care n-ar fi putut evita, însă, folosirea armelor [IR: Nici nu l-a evitat. Dar e adevarat că "analiştii" au facut observaţii iresponsabile despre legitimitatea folosirii forţelor de ordine, în acel context] în Bucuresti au venit deci minerii. Nu am putut evita violenţele acestora, în ciuda apelului personal pe care l-am lansat [IR: Nu mai expune însă şi textul şi contextul acestui mesaj compromiţător]. [] Primiti de majoritatea populaţiei Bucurestiului cu aplauze, aşa cum se poate vedea chiar din filmul făcut cu această ocazie de sustinătorii manifestaţiei [] care , o data mai mult, refuzau să recunoasca sentimentele ţării şi făceau din aceste imagini un act de acuzare impotriva "plebei") [IR: Instigatorii bucureşteni la crime ar fi trebuit-se pare- admiraţi pentru îndobitocirea lor de către FSN , care i-a condus ca pe nişte oi, spre abatorul economiei nationale.] O parte dintre mineri n-a fost în stare să suporte cuvintele jignitoare care le erau uneori adresate; iar unii, din exces de zel, au considerat de datoria lor să raspunda violenţelor din ziua precedenta, devastând sediul partidelor politice de opoziţie, pe care le considerau responsabile de incitarea la violenţă; alţii, plecând de la ideea falsă că studentii erau la originea acestei manifestari, au vrut să facă "ordine" la Universitate, pătrunzând în cladire şi provocând daune. Această rabufnire regretabilă, era o reacţie reprobabilă la violenţa atacurilor din 13 iunie şi la aroganţa celor care în Piaţa Universităţii o arătaseră faţă de "talpa ţării", faţă de oamenii simpli, lipsiţi de educaţie politică, inapţi de democraţie, care ar fi făcut o alegere greşită. [IR: Cine se miră că nici acum Iliescu nu denunţă limpede acţiunea minerilor, nu înţelege jocul său. Tovaraşii nu se pot desolidariza de "oamenii muncii", nu pentru că le reprezintă interesele sau se fac că le reprezintă. Ci pentru că ele au fost atunci arma lor (imaginaţi-vă cum ar fi continuat 14 iunie, dacă minerii plecau înapoi , de la gară ) şi apoi-tot ei- principala lor victimă. Muncitorimea e puternică atunci când se înfurie, greu de tâlhărit- altfel decât prin înşelăciune. Nici după 17 ani, proletarii jefuiti şi distruşi de FSN nu s-au trezit din hipnoză, situaţie uluitoare întreţinută de cecitatea "anticomunistă" şi de neapariţia unui partid care să-i reprezinte cu adevărat. Lui Iliescu îi este mult mai frică de masele care l-au susţinut, înşelate copios, decât de rămăşiţele Pieţei. Nu le poate irita, reproşindu-le că l-au salvat atunci, ca să nu le trezească] Regretând brutalităţile comise [IR: Atît. Nici o altă referire la ele], pot să spun că România a scăpat atunci de încă o încercare extrem de dificilă. [IR: FSN a scăpat. România- dimpotrivă.][] Mi s-a reproşat ca, pe 15 iunie, le-am mulţumit minerilor, ceea ce li s-a părut unora o confirmare a faptului că ei ar fi venit la chemarea mea şi că cele săvârşite cu această ocazie s-ar fi făcut chipurile la îndemnul meu. [IR: Pentru ca minerii să depună mărturie ce şi cine i-a făcut să vină şi să acţioneze aşa, ar trebui să înceteze intimidarea lor de către "analiştii" politici care ocupă media. Cu ocazia încercărilor de eliberare a lui Cozma, deşi era închis pentru răsturnarea unui guvern contra căruia se luptase la 13 iunie (şi care distrugea ţara)- au fost coruri de "proteste civice" ale căror efect nu putea fi decît descurajarea unor astfel de mărturisiri. ] Cuvintele pe care le-am spus [IR: din nou, omise] erau adresate, pe de o parte celor de bună credinţă [] care veniseră să salveze instituţiile statului şi să curme violenţele [] şi, totodată, pentru a-i convinge pe mineri să părăsească Bucurestiul. Întrucât unii dintre ei începuseră să vehiculeze ideea unui corp permanent de "miliţie populară", menit să se substituie poliţiei [IR: "Salvatorul democraţiei" răstoarnă fără jena realitatea: minerii au fost împinşi de forţele de ordine să li se substituie, dirijate de securişti, pentru a da o lecţie "anarhiştilor".] Adversarii noştri au încercat de îndată să profite de această desfăşurare [] acuzându-ne că am vrea să-i intimidăm [IR: Ceea ce s-a şi reusit, pe deplin.] Nu cunosc nici un exemplu în istoria democraţiilor, în care o putere să vrea să consolideze prin forţă o victorie electorală atât de zdrobitoare [IR: Nici noi. Pentru a explica deci ce s-a întîmplat, trebuie ieşit din "istoria democraţiilor" şi intrat în aceea a înşelăciunilor politice, unde FSN a bătut recorduri. ] Opoziţia românească nu s-a arătat la înălţime, nici în analiza evenimentelor, nici în imaginea pe care a încercat să o dea despre ţară. [ IR: Just, doar că în sensul invers celui criticat de Iliescu] Încă marcată de amploarea înfrângerii electorale a mânjit în mod nedrept imaginea ţării [] Oricum o etapă fusese depăşită. Alegerile clarificaseră lucrurile pe scena politică şi aduseseră puterii legitimitatea de care avea nevoie pentru abordarea problemelor de fond. Eşecul mişcării din Piaţa Universităţii [] oferindu-ne un climat de relativă stabilitate. Parlamentul bicameral nou ales a fost convocat. [] presedintele ales [] a depus jurământul [] Petre Roman, la recomandarea preşedintelui, a primit investitura de premier şi a supus parlamentului componenţa noului guvern şi a programului de guvernare. [IR: Interzicând manifestările de protest care reîncepuseră în Piată. Lansînd programul distrugerii economiei nationale, caruia i-au căzut victime mulţi susţinători FSN. Etapa nouă , a legitimării Puterii de către o opoziţie decorativă, fiind pregătită abil- pînă la 15 iunie. ] Trebuie spus că în ciuda rezultatului alegerilor, în consultare cu partidele de opozitie, am sugerat o posibilă participare a lor la guvern. Am fost refuzat. [] ţinând seama de dificultăţile inevitabile care se profilează şi se vor agrava în viaţa economică şi socială a ţării, partidele de opoziţie nu au nici un interes să se asocieze la guvernare în acestă perioadă. [] în schimb, în structura Parlamentului, a birourilor celor două camere şi a comisiilor de lucru ale acestora s-a asigurat o reprezentare proporţională [] ceea ce a creat un cadru de cooperare constructivă [IR: O imagine destul de corectă a capcanei în care a fost atras poporul roman, în acea toamna. Pe de o parte, un guvern care aplica exact măsurile distructive pe care afirmase că le-ar fi intenţionat opoziţia. Pe de alta, o opoziţie intimidată, indecisă, laşă, cooperantă, legitimantă- care a dat un cec în alb "structurilor comuniste"- umane , pentru distrugerea "structurilor comuniste"- materiale. ]

[IR: Dupa suprimarea rezistenţei şi compromiterea populaţiei înşelate, începe Reforma]

" în discursul rostit cu prilejul instalării [] la 20 iunie 1990 [] am avansat ideea reconcilierii, deşi premisele unui asemenea act de o covârşitoare importanţă erau încă şubrede [IR:Nu putem nega că s-a produs "reconcilierea" cu unii "lideri" ai opozitiei şi contestaţiei, cărora după ce li se aplicase bastonul, li s-a arătat morcovul. Asa s-a format fulgerator burghezia multicoloră, care a pus mîna pe avuţia poporului român. În schimb vicitimele procesului, învrăjbite temeinic în prima jumatate a anului- nu au mai găsit drumul spre o reconciliere care să le permită să se apere eficace. Plebeii pro-fesenişti şi anti-fesenişti, nu au scăpat din plasa de resentinemnte, reproşuri, învinuiri şi uri- care protejează "elitele" - nici pînă azi. ] [] în ceea ce priveşte reforma economiei româneşti [] va debuta prin introducerea imediată a unui pachet de legi care să instituie pârghiile economico-financiare proprii mecanismului de piaţă, redefinind funcţiile şi structura ministerelor economice. Politica de privatizare se va concretiza într-o prima etapă, prin creerea unui puternic segment de industrie mică şi mijlocie [] întreprinderile de stat urmând să devină societăţi comerciale cu capital de stat iar acţiunea economică să se întemeieze pe principiul producţiei pentru consumator[] încurajarea autonomiei întreprinderilor, prin liberalizarea preţurilor, în condiţii de concurenţă, prin eliminarea verigilor intermediare, birocratice. Toate acestea se cer completate printr-un sistem adecvat de impozitare [] pe o legislaţie a protecţiei sociale [] ţărănimea să hotărască singura în a-şi alege formele de organizare [] o astfel de înnoire structurală să fie realizată în modalităţi compatibile cu resursele reale ale economiei noastre, pentru a nu afecta stabilitatea politico-socială ţării [] reaşezarea raporturilor dintre aparatul de stat şi cetăţean, primul fiind în slujba celui de al doilea şi nu invers.[] valoarea- ca unic criteriu [] etica muncii[] [IR: Frumos spus. Dacă priveşte în jur va vedea efectul guvernărilor pe care le-a moşit şi apărat, acoperind crimele cu discursuri propagandistice, demagogice şi înşelatoare, cu preţul învrăjbirii şi jefuirii noastre. Au preferat să " cîstige pariul cu economia" în loc să ne permită ca întîi să schimbăm activiştii din conducerea ei. ] După algerile din mai 1990, i s-a încredinţat formarea unui nou guvern tot domnului Petre Roman [] Trebuie recunoscut că guvernul şi-a desfăşurat activitatea în condiţii dificile. [] Pe plan intern, guvernul s-a văzut lipsit de multe pârghii care existau înainte în economie şi care au dispărut prin măsurile de descentralizare şi de eliminare a unor instituţii şi mecanisme specifice economiei de comandă, fără a avea în schimb alte mijloace şi mecanisme specifice economiei de piaţă. [IR: Toate acestea nu au putut surprinde un fost inginer şi secretar de judeţ. Cine răspunde pentru abordarea distructivă? Cine trebuia să puna la punct un plan de restructurare care să nu producă distrugerea economiei în lanţ şi prăbuşirea puterii de cumpărare a populaţiei? Cine chemase populaţia să zdrobească opozitia, pentru că ar fi avut intenţia de a proceda cum a procedat guvernul Roman? Cine a respins propuneri gen Rugină şi Cojocaru şi a susţinut atacul echipei Roman asupra economiei naţionale? Cine s-a imbogăţit de pe urma acestui proces?] []pe plan extern , prăbuşirea economiilor statelor foste membre ale CAER, [] la care s-au adăugat efectele crizei din Golf, al embargoului asupra Libiei [] situaţie net dezavantajoasă [] în raporturile cu organismele financiar-bancare internaţionale. Ceea ce părea un avantaj -lipsa datoriilor externe (si chiar un excedent al balanţei comerciale externe) în condiţiile necesităţii utilizării unor credite externe pentru promovarea reformei economice - s-a dovedit a avea efecte contrariiŞ România nu a găsit nici înţelegerea nici accesul necesar la asemenea credite [] bancile nu sunt dispuse să-şi creeze datornici noi [IR: Interesant. Nimic însă despre efectele acaparării comerţului exterior şi pîrghiilor financiare, de către oamenii Securităţii. Sau despre motivele reţinerii externe faţă de regimul din România . Sau despre oportunitatea unor creditări, făcute în numele statului, gestionate de un grup mafiot fără scrupule, aflat la putere ] [] Guvernul Roman a avut meritele şi slăbiciunile sale, măsurile luate în timpul său au fost suficient de radicale pentru a împiedica orice fel de revenire la sistemul centralizat [IR: Cu ce pret? Cu ce merite? ] dar au provocat şi rupturi şi disfuncţionalităţi în organismul economiei, unele inevitabile, altele care puteau fi evitate printr-o consultare a unor oameni cu pregatire şi experienţă în domeniul economiei, ca şi printr-o mai bună informare a populaţiei şi o mai atentă cumpănire a efectelor sociale [] scăpate de sub control [IR: Mai exact ? A făcut cineva contabilitatea pierderilor? A plătit cineva? Cum de cei care le-au produs, sînt acum atît de bogaţi? ] şi-a pus pecetea şi subiectivismul primului ministru şi al ministrului desemnat cu problemele reformei- Adrian Severin. Ignorând problemele fundamentale ale restructurării la scara macro şi micro-economică, ei s-au lansat în măsuri pripite care au generat stări conflictuale, inclusiv cu propriul grup parlamentar (care a cerut în repetate rânduri, prezentarea de către guvern a unui program bine fundamentat şi eşalonat logic[] lucru pe care guvernul nu l-a realizat, acuzând în schimb parlamentarii care solicitau aşa ceva de conservatorism), dar mai ales au produs noi stări confictuale în economie. Li s-a reproşat în primul rind modul superficial în care s-a făcut lansarea acţiunii de liberalizare a preţurilor ( 1 octobrie 1990) şi convertibilitatea internă a monedei naţionale, ca şi fărâmiţarea unor unităţi industriale [IR: Ruperea între cele două aripi FSN a fost probabil o strategie. Chiar dacă nu s-au iubit prea tare, cele două forţe aveau prea multe teme de şantaj reciproc (distrugerea economiei versus a opoziţiei şi revoluţiei) prea multe interese comune, ca să poată intra în conflict real. Exemplu: menţinerea lui Roman după protestele din toamna anului 1990. Ar fi cazut atunci împreună- asa că au lasat-o mai moale cu divergenţele legate de ritmul schimbării. Simularea contrazicerii şi apoi a divorţului a fost însă necesară: nu puteau altfel să protejeze nomenclatura- întreţinînd o anume continuitate- şi în acelaşi timp să o convertească în mare patronat. În orice caz , acţiunile aripii Roman au fost atît de grave, încît este de neînteles că opoziţia le-a susţinut, în dauna "aripii conservatoare" , numai pentru că erau prezentate ca "radical anticomuniste" . Cum de au respins anticomuniştii justiţia socială reclamată de mineriada din 1991, care se adăuga celei politice: eliminarea unei guvernări impusă abuziv. Să fie vorba numai de inerţia urii faţă de barbaria minerilor, care a incărcat de resentiment obrazele fine umilite?(Oricum, puţin predispuse să înţeleagă şi să ajute "prostimea", avînd doar nevoie de un alibi moral) Dar totuşi cum de s-a ajuns la alianţa cu Roman din 1996 şi apoi la "Alianţa DA"? Numai din oportunism? Numai din prostie? Motivul profund trebuie să fie legat de o comunitate de interese pentru transformarea economiei printr-o "schimbare profundă şi rapidă"… care a dus la îmbogăţirea celor care au pus umărul la ea.]

[IR: Frontul se dotează cu doua "aripi", care interacţionează cu măiestrie]

"In 1991, agravarea situaţiei economice s-a soldat cu tensiuni din ce în ce mai acute, cu sindicatele şi cu ansamblul populaţiei, apoi cu parlamentul şi în fine, cu formaţiunea politică proprie, care şi-a acuzat liderul de autoritarism, reproşându-i modul voluntarist de a conduce. Multe critici vizau şi înclinaţia domnului Roman spre deplasări frecvente în străinatate [] solicitările, din ce în ce mai presante de a-l schimba pe primul ministru cu o persoană mai conectată la problemele concrete ale economiei [] dorinţa de a merge înainte, pe calea democraţiei şi a economiei de piaţă, însă fără riscul de a vedea totul pus în pericol din cauza grabei. [IR: Economia a fost făcută zob; ce altceva nu trebuia pus în pericol? ] La un moment dat, în cursul lunii iunie, la propunerea, de aceasta dată , chiar a domnului Roman, ajunsesem la o concluzie comună asupra unei schimbări posibile de guvern [] prin includerea reprezentanţilor altor partide [IR: Ştiu personal de la domnul Coposu că Raţiu a trebuit ameninţat, pentru a nu face acest pas. Cît despre aviditatea echipei Cîmpeanu..... ] atunci am discutat împreună despre candidatura posibilă a domnului Stolojan pentru postul de prim-ministru [IR: Iată cine urma să apere economia naţională şi să protejeze populaţia de pauperizare speculativă! Cînd se dau lovituri majore, există oameni de rezervă pentru posturile din scenariu. ] "

" O situaţie aparte s-a ivit datorită puciului de la Moscova, din 19 august 1991 [] I-am telefonat imediat domnului Roman care se afla în concediu la Madrid şi care m-a surprins cu întrebarea dacă trebuie sau nu să se întoarca la Bucureşti. [] Imediat după sosirea lui , am avut o întâlnire în care mi-a propus să iau legatura cu domnul Ianaev, cel care se afla în fruntea puciştilor, pe care noi îl întâlnisem la Praga, cu ocazia tratatului care a pus punct pactului de la Varşovia şi care, în calitatea de vicepresedinte URSS , ne întâmpinase la aeroport, cu ocazia vizitei oficiale la Moscova. I-am replicat, explicându-i de ce un asemenea demers ar fi fost nu numai inoportun, dar a fi contravenit aprecierilor noastre asupra esenţei loviturii de stat (Dl. Petre Roman se face că a uitat acest episod şi, un an mai târziu, în cartea "Le devoir de la Liberte" , publicată în Franţa, [] în care încearcă să dea semnificaţie politică unor răbufniri de orgoliu, scrie cu uşurintă "dacă puciul comunist ar fi reuşit, el (Iliescu) ar fi încercat să negocieze cu noua echipă conducătoare de la Mosova formată în jurul lui Ianaev".)

"Prin declaraţia Consiliului Suprem de Apărare din 20 August, România a fost unul dintre primele state care au condamnat, fără echivoc, această tentativă de lovitură de stat. [] Ulterior, domnul Roman a încercat să compare textele Declaraţiei Consiliului Suprem de Apărare (pe care o aprobase şi el [] cu cel al Declaraţei Guvernului , de a doua zi, cand situaţia evoluase substantial - pentru a demonstra că el s-a situat pe poziţii mai radicale decât presedintele! [] între timp eu luasem telefonic legătura cu preşedintele Eltin, transmitindu-i solidaritate. [] Totodată, am salutat poziţia adoptată de fraţii noştri de peste Prut, de conducere republicii Moldova, de condamanare a puciştilor şi mai ales, Declaraţia din 27 August 1991, de proclamare a independenţei Republicii Moldova. Aceasta a fost un pas important în viata celui de a-l doilea stat românesc desprins din fostul imperiu sovietic - ce ocupase în mod samavolnic, în 1940- ca urmare a pactului Ribentrop-Molotov, o bună parte a teritoriului nostru naţional. Sunt forţe politice care consideră că, în august, România ar fi trebuit să acţioneze pentru reunirea, la patria -mamă, a acestor teritorii ocupate cu forţa. Este o poziţie nerealistă, care nu ia în socoteală conjunctura politic general-europeană şi acordurile internaţionale pivind frontierele statornicite de Europa după al doilea război mondial. În acelaşi timp sunt ignorate stările de spirit existente chiar în rândul populaţiei din republica Moldova, inclusiv al majorităţii româneşti. Cel mai realist este să dezvoltăm relaţiile fireşti dinte cele două state "[] [IR: În epocă, Iliescu şi Roman s-au exprimat şi mai tranşant contra reunificării. Fiecare cu ţara lui, despărţit de noul zid al Berlinului. Despre teritoriile răpite de Ucraina - nici pîs. Continuitatea frontierelor… într-un moment în care apăreau state noi. Invocă aşa- zisa opoziţie a Europei , care- ori nu a existat- ori presupune manevre cu totul nedemocratice de culise, transformînd cetăţenii "democraţiilor" în victimele unei farse. Invocă lipsa de chef a basarabenilor, ca şi cum nu ar şti cum au fost educati; şi că atitudinea guvernului român- nu va face decît să le întreţină şi amplifice reticenţele. Una peste alta, nu reuşeşte să pareze acuzaţia de înaltă trădare, din obedienţă faţă de Moscova (sau alte cercuri . Antonescu a fost executat, pentru că a încercat să elibereze Basarabia. Ce se va întîmpla cu cei care au ratat reunificarea? ]

[IR: Revolta populaţiei înşelate şi jefuite este rezolvată prin debarcarea aripii Roman]

" Nu a trecut mult şi sfârşitul verii lui 1991 a readus în prim plan unele tensiuni sociale şi, în primul rând, revendicările minerilor din Valea Jiului, legate de salarii şi de condiţiile de muncă [IR: după ce se lăsaseră cumpăraţi cu cadouri electorale, dispuşi să joace şi rol de mercenari a darnicilor stăpîni de la Bucureşti, minerii s-au pomenit în capcană , aşa cum au păţit întotdeauna tovarăşii de drum ai comuniştilor.] câteva medieri la nivelul guvernului, care păreau să dea satisfacţie solicitărilor minerilor. Cu toate acestea, liderul lor a cerut o întrevedere cu primul ministru pentru a garanta cele convenite [] cu prilejul participării noastre la festivităţile [] Ţebea [] Avram Iancu [] Petre Roman a avut o întrevedere cu liderul sindical Miron Cosma, la care a asistat şi prefectul de Hunedoara şi la care, [] au ajuns la o înţelegere. Eu nu am participat la întâlnire [] şi nu am avut nici un contact cu reprezentanţii minerilor. Spun aceasta întrucât, ulterior, domnul Roman a încercat să acrediteze ideea că eu aş fi îndemnat pe mineri să vină la Bucureşti pentru a-i determina să-şi dea demisia, ceea ce constituie o altă fabulaţie, (în genul său foarte personal) în ciuda acestor premise care apăreau să dezamorseze conflictul am primit ştirea că în Valea Jiului sunt agitaţii [IR: Important de aflat dacă efectiv trupele i-au scăpat lui Cozma din mîna, răbufnind împotriva puterii, sau dimpotrivă el le-a activat politic, deşi se obţinuseră concesiile materiale cerute.] Incercările conducerii administrative şi ale factorilor locali, inclusiv ale prefectului [] de a-i linişti, n-au avut nici un efect. De la revendicări de ordin economic, adunarea minerilor a trecut la revendicări politice -demisia guvernului - în final hotărând să pornească spre Bucureşti pentru a-şi impune voinţa [IR: La această reorientare au contribuit şi forţe care doreau răsturnarea farsei impuse în 1990 sau apărarea economiei naţionale (studenţi, muncitori, ofiţeri, et.c). Ar fi fost de mult cazul să vorbească. Dacă atunci i-au considerat pe mineri utili eliberării României de tovarăşi, e josnic că i-au lăsat apoi singuri, la cheremul reconfiscării forţelor neocomuniste (Iliescu, Vadim etc). Dacă Silviu Popescu, condamnat alături de Cosma pentru instigare (încă urmărit de România ca infractor) - a fost un erou , atunci noi sîntem nişte laşi] Din nou ne-am aflat în faţa dezlănţuirii unei mişcări anarhice de masă [] devastarea unor magazine şi puncte comerciale ca şi a gării din Petroşani. [] au sechestrat trenuri, au obligat mecanicii de locomotiva să porneasca spre Bucureşti [] Au devastat câteva gări, au molestat funcţionari de la calea ferată, ca şi pe prefectul de Dolj [IR: Acum, cînd direcţia vîntului s-a răsturnat, manifestările minerilor au devenit "anarhice" şi antisociale. În 1990 ele fuseseră " excesive" dar bine intenţionate şi chiar salutare. Iliescu ştie să se reorienteze. Nu şi mentorii opoziţiei, care nu au acceptat furia minerească, pentru că-i lovise şi umilise cu un an în urmă, ca instrument de eliberare a României.] în această stare de spirit au ajuns la Bucuresti, au ocupat Piaţa din faţa guvernului, cerând primului ministru să vină în mijlocul lor. Când li s-a propus să trimită o delegaţie pentru convorbiri, au refuzat. La încercarea lor de a pătrunde cu forţa în clădirea guvernului, organele de ordine care apărau clădirea au fost nevoite să răspundă prin forţă, prin intervenţia scutierilor şi prin folosirea de petarde cu gaze lacrimogene şi fumigene [IR: Lupta cu securicomuniştii se dovedea mai puţin plăcută decît susţinerea lor. Din păcate au căzut victime, alături de ei fiind şi "pieţari"- care au sperat că regimul (guvern, parlament, preşedinte) ilegitim şi distrugător- va fi schimbat. ] Nereuşind să pătrundă în clădirea guvernului, a doua zi au decis să se ducă spre parlament, pentru a obţine nu numai demisia Guvernului, ci şi a Preşedintelui. [IR: Efectul alăturării contestarilor anticomunsiti. Această "less-majestate" a fost, conform depoziţiilor din procesul 1999, vina cea mai mare a lui Silviu Popescu, problemă suspect ocultată, de 16 ani ] De această dată s-a produs o dereglare a sistemului de apărare a clădirii Parlamentului. Nu se ştie din ordinul cui (ministrul de interne de atunci - Doru Viorel Ursu - nu a lămurit chestiunea ) au fost retrase forţele de ordine desemnate să apere acest obiectiv. Astfel încât minerii, însoţiţi de alte elemente anarhice din capitală au pătruns în clădirea parlamentului, încercând să forţeze parlamentarii să adopte decizia de demitere a preşedintelui ţării [] acest moment de slăbiciune a forţelor de ordine s-a transformat într-un moment politic major. Cei mai mulţi deputaţi, atât din partea FSN cât şi a opozitiei , nu s-au lăsat intimidaţi şi le-au explicat că parlamentul nu poate să adopte astfel de hotărâre [ IR: Din moment ce mai toată opoziţia politică şi civică s-a delimitat, nesprijinind noua încercare a străzii de a restabili ordinea de drept uzurpată prin înaltă trădare, Iliescu o poate numi "anarhie". Din cîte ştiu, în afară de Doina Cornea care a luat poziţie în sprijinul minerilor, sînt singurul membru fondator al Aliantei Civice care, delimitindu-se public de Comunicatul Alianţei- şi-a declarat sprijinul pentru acţiunea eliberatoare, amintindu-şi că guvernul Roman nu a fost ales corect şi că nu trebuie lăsat să jefuie populaţia, fie ea şi formată din FSNişti înşelaţi. Aşadar, da, a fost un moment politic major în Parlament, dar nu în sensul apărării democraţiei, cum poate au crezut unii naivi intervenind penibil- ca domnul Raţiu -ci în tradiţia solidarităţii benzii în jurul liderului. A se vedea şi atitudinea congresului PCR la intervenţia lui Părvulescu] în această conjunctură, am avut o discuţie cu membri ai Consiliului Suprem de Apărare [IR: Un fel de stat major creat în toamna lui 1990 în jurul liderului- pentru a-l proteja de previzibilele răbufniri ale mulţimii] şi ai guvernului, în finalul căruia domnul Petre Roman a formulat ideea că unica soluţie politică este demisia guvernului [] Aflând despre intenţia minerilor de a veni spre Palatul Prezidenţial, i-am consultat pe toţi liderii politici în legatură cu posibilitatea de a purta discuţie cu o delegaţie a acestora. [] au considerat oportun [] dar fără prezenţa lor [IR: !!!] Am purtat această discuţie pe 27 septembrie - care s-a imprimat şi a fost ulterior transmisă integral la radio şi la televiziune. În cursul discuţiei am condamnat ferm acţiunile lor anarhice. [] Le-am spus deasemena că nu se rezolvă problemele dificile ale tranziţiei, ale economiei şi reformei, prin schimbarea primului ministru şi a preşedintelui. Discuţia s-a terminat prin angajamentul lor de a se întoarce în ordine acasă [IR: Ce i-a determinat pe mineri să o lase moale cu demisia preşedintelui? Singuratatea politică în care s-au pomenit- respinşi de opozitie? Promisiuni consistente, şoptite fulgerător la intrare? Conivenţa lui Cosma cu Iliescu- pentru a se scăpa de Roman - aşa cum a rămas zvonul de atunci? Dar chiar dacă, la limită, numai frînarea reformei Roman a fost scopul mişcării, cum de a putut opoziţia să nu fie de acord cu asta? Şi de ce a acceptat ea pozele anticomuniste ale lui Roman debarcat, până la a-i permite să compromită dezastruasa guvernare 1996-2000? Dovada aceastei urîte înfrăţiri (pe care domnul Băcanu personal mi-a povestit că a iniţiat-o), este modul în care Convenţia a tratat mineriadele: reglând conturile cu duşmanii lui Roman, în loc să facă dreptate alegătorilor ei. Ca fondator al AC, FDA şi CDR, care şi-a dat demisia în noiembrie 1996, la aflarea monstruoasei coaliţii - am dreptul să semnalez adâncirea prăpastiei intelectuali-mineri, în care s-a prăbuşit societatea românească. Elocvent fiind modul în care au fost tratate procesele lui Cozma] [] ceea ce m-a surprins a fost reacţia ulterioara a domnului Petre Roman [] el a considerat nepotrivită întâlnirea mea cu minerii [] cu două seri în urmă, [] mă îndemna ca să decretez stare de asediu. Aceasta ar fi însemnat punerea armatei în stare de mobilizare, înarmarea cu armament de luptă a unităţilor de ordine şi militare, cu consecinţe greu de evaluat [IR: Multe a mai făcut acest individ pentru a nu rata "reforma" care ne-a răvăşit ţara! ] Ulterior a contestat şi aceptarea demisiei. [] că aceasta ar fi trebuit aprobată de parlament. [IR: Dar după 12 ianuarie, s-a putut spune " la loc comanda"… ] Trebuie deasemenea semnalată poziţia cel putin ciudată a unor formaţiuni politice. PNT-CD avea programat în acele zile Congresul naţional. După tot ce s-a petrecut, după actele de vandalism săvârşite de mineri, în ziua de 28 septembrie (deci după discuţia cu preşedintele şi angajamentul luat de mineri de a se întoarce acasa []) o delegaţie a minerilor, în frunte cu Miron Cosma, a fost primită cu aplauze şi aclamaţii la congresul PNT-CD care a şi scandat cu entuziasm "Jos Iliescu". [IR: Martorii participanţi la congres confirma. Şi atunci? Cum explică unii desolidarizarea totală de acţiunea din 1991- cu ocazia proceselor lui Cosma?] Alianta Civica - organizaţie ce se pretindea nepolitică, exponentă a "societăţii civile" - a procurat un număr de camioane şi, cu drapelele sale desfăşurate, îi indeamna pe minerii care se îndreptau spre gară, să se întoarcă în oraş. Cei care îi condamnaseră cu un an în urmă, acum îi aclamau şi îi intigau, pentru că de asta dată, acţonau împotriva puterii [IR: Era firesc. Mai întîi, pentru că a acţiona pentru eliberarea României şi Revoluţiei confiscate este absolut inversul acţiunii în sprijinul uzurpatorilor. Apoi, pentru că falia creată între inteletuali şi muncitori (pentru a acoperi jaful ţării) trebuia depăşită. În fine, pentru că membrii simpli ai formaţiunilor respective nu au fost la fel de laşi ca persoanele nepotrivite iţite la conducerea lor. Cine a ascultat caseta mărturie a dialogului dintre "reprezentantii" AC şi Ion Iliescu - în decembrie 1990, îi va înţelege însă acuzaţia de oportunism: contrar spiritului mişcării şi momentului, aceştia îi garantaseră o atitudine critic-constructivă, nemulţumirile urmînd să fie rezolvate civic, prin discuţii. Intrarea minerilor în congresul PNTcd a pus însă liderii în imposibilitatea de a-şi face jocul dublu: luptă cea mare cu gura, prudenţa maximă- în fapte] . Ne-am oprit la candidatura domnului Stolojan, fost ministru de finanţe si, ulterior, director al Agentiei Nationale de Privatizare [IR: Adică unul dintre principalii organizatori ai devalizării României. Pleac-ai noştri, vin ai noştri. Fără sprijin politic, minerii se zbătuseră degeaba] reuşind să asigure un climat de linişte şi echilibru []

[IR: Se reia jocul de convertire a nomenclaturii la capitalism]

" în 1992 s-a înregistrat o scădere a producţiei industriale de 20%[]. La 8 decembrie 1991, s-a organizat referendumul naţional prin care Constituţia a fost supusă tuturor cetăţenilor cu drept de vot [IR: Minus cei care, ca mine , se considerau prizonierii unei farse- şi nu au validat-o ] au fost organizate alegerile pentru consiliile municipale, orăşenesti şi comunale, care au avut loc în luna februarie 1992 [IR: Deşi intrasem în grevă civică de la 16 decembrie 1990, am încercat să ajut organizarea opoziţiei din Neamţ, conducînd AC, FDAR, CDR. Depun mărturie ca şi aceste "alegeri" locale s-au desfaşurat în condiţii groteşti, total inechitabile, continuînd ciclul legitimării FSN][] Convenţia partidelor de opoziţie - care începuseră să se structureze şi să ducă politica mai coerentă - a realizat o ascensiune evidentă , fără însă a depăşi FSNul , de departe, pe atunci cea mai numeroasă şi mai importantă forţă politică. [IR: Am explicat în alte texte modul în care, încercarea de coagula opoziţia pornind de la bază - prin înfiinţarea în toată ţara ( şi alăturarea - la Cluj) a Forumurilor Democratice Antitotalitare a fost contracarată de liderii de la Bucureşti - prin înfiinţarea CDR, care a scos practic pe tuşă FDA. Astfel a fost oprit curentul de radicalizare care venea de jos şi reuşise să impună la Cluj, în 26 octombrie şi 9 decembrie 1990- împotriva cererilor de la centru- două rezoluţii anti-sistem clare (care denunţau ilegitimitatea puterii, cerînd retragerea opozitiei din parlament, şi reluarea năzuinţelor Revoluţiei). Pot descrie, deasemenea, modul în care personalităţile tip GDS implicate în lansarea Alianţei, au boicotat efortul de unificare şi radicalizare a opoziţiei ( în toamna anului 1990, boicotînd FDAR), îndemnînd populaţia să se liniştească şi lăsînd Timişoara, din nou, singură. Toate acestea au permis FSN-ului să-şi ducă la bun sfîrşit opera de distrugere a societăţii româneşti.] Faptul cel mai semnificativ , cu efecte profunde în viaţa politică a ţării a fost scindarea FSN . Domnul Petre Roman [] a recurs [] la atacuri polemice care mă vizau direct [] am încercat o lămurire după algerile locale [] întrebându-l cum explică această alunecare a lui pe poziţii diametral opuse celor pe care le susţinea, pe când era prim-ministru şi asocierea la sloganuri ale unei campanii, chipurile "anticomuniste" primitive, care a carcaterizat platforma ideologică a unor reprezentanţi ai opoziţiei. Mi-a replicat că el consideră această platformă "calul câştigător" în cursa electorală şi că el trebuie să preia acest stindard din mâinile opoziţiei şi să-l facă stindardul politic al FSN . [] incercand, la conferinţa pe ţară din martie 1992 să atragă întreaga organizaţie pe poziţii politice diametral opuse programului său initial [] Aceasta a determinat desprinderea de FSN [] a noului partid FDSN astazi PSD. [IR: Citind aceste explicaţii eşti silit să te intrebi: de ce a intrat opoziţia în jocul celor două ramuri ale FSN? Dacă a fost suficient ca Roman să întindă mîna , ca să i se ofere o flamură a "anticomunismului", înseamnă că nu era autentică. Liderii opoziţiei trădaseră şi revoluţia şi naţia română. Ce se întîmplă de atunci, nu este decît o consecinţă a unei farse care a durat nepermis de mult.]

[IR: Se voteaza în continuare un discurs populist, care acopera actiuni antipopulare]

" campania electorală pentru alegerile din toamna anului 1992. Eu am aceptat propunerea de a candida la funcţia de Preşedinte al României, susţinut de noua formaţiune politică. [IR: O nouă farsă electorală, care avea să împlinească capturarea şi destructurarea României. Cu o zi înainte de "realegere" am reuşit să părăsesc România, pe care nu o acceptam ca stat de drept. Am asistat, în prealabil, la penibilele zvîrcoliri electorale ale "opoziţiei" şi la un nou atac violent "al oamenilor de bine" din Piatra Neamţ (revoltaţi că l-am huduit pe Iliescu, sosit acolo în campanie elctorală)] [] Mi-am intitulal programul cu care m-am adresat alegatorilor "Cred în shimbarea în bine a României" [] redau, în continuare câteva din principalele idei. [] Am subliniat că decisiv pentru noi este elaborarea unei strategii a dezvoltării economice şi sociale în perspectiva, care să cuprindă toate etapele tranziţiei spre o economie de piaţă. [] rodul cooperarii celor mai competenţi specialişti, indiferent de orientare lor politică sau ideologică. [] să fundamenteze programele de guvernare şi căile de continuare a reformei economice [] o cauză vitală a întregii societăţi. Reforma trebuie realizată din perspectiva dezvoltării economico-sociale, cu rezultate concrete palpabile, cu costuri sociale minime. Viabilitatea, credibilitatea şi consistenţa ei, depind de modul cum concepem şi ordonăm tranziţia, iar aceasta nu poate fi decât lucrarea întregii naţiuni. [] drumul este fără întoarcere[] .Următorii patru ani vor trebui consacraţi stopării declinului, ieşirii din criză şi relansării economice [] nevoie de muncă, de responsabilitate, de încredere. [IR: Bine formulat. Exact ce trebuia spus şi făcut… în 1990. De ce făcuse FSN altceva, stârnind declinul fără întoarcere, dacă ştia? Dacă nu ştia, de ce pretinsese puterea? După potopul salvator al nomenclaturii, urma cincinalul reconstrucţiei? Dar chiar şi cu întîrziere, nu a văzut nimeni implementată noua strategie. Am văzut doar ridicându-se temeliile averilor sutelor de milionari care au devalizat ţara, distrugând-o, ca să o poată acapara mai ieftin, "din dreapta". În timp ce, camarazii din aripa " de stânga" a frontului- se ocupau cu menţinerea credincioşilor în letargie, în speranţa că vor fi ocrotiţi . Ca totdeauna, programul dlui Iliescu a folosit de paravan.] Nevoia de însănătoşire morală a societăţii este tot atât de acută ca şi nevoia de reformă economică, de democratizare şi structurare a statului de drept. [] într-o societate a cărei fibră morală a fost serios afectată, există un teren propice pentru proliferarea unor noi forme de corupţie sau alienare [] este nevoie de un adevărat program de asanare morală a societăţii [] Tranziţia aduce cu sine tot felul de metehne şi obiceiuri care desfid legea şi o eludează [] caractere labile şi profitoare .[] Apar rând pe rând îmbogăţiţi din revoluţie şi impostori, apare corupţia, prolifereaza traficul de influenţă, şi face loc evaziunea fiscală, explodează criminalitatea, [] unii [] mi-au reproşat că nu sunt la curent cu stări similare din Occident, motivând că în fond corupţia este un fenomen normal, iar practicile de îmbogăţire ilicită sunt, în ultimă instanţă, benefice, că aşa se naşte noua "clasă mijlocie" şi că prin aceasta, ţara nu are, chipurile, decât de câştigat. Nimic mai fals şi mai periculos. [] fără ordine de drept, fără domnia legii, societatea se destramă. [] Scopul nostru este să construim şi nu să demolăm [IR: Incerca să dea semnalul unei noi etape.. După ce veţi avea patroni: la muncă!. S-au înţeles micile zbenguieli ale celor ce au sprijinit FSN, ca să puna mâna pe ceva pradă. Dar acum ajunge. Dacă toată lumea fură anarhic ( atacând de exemplu noaptea pădurile şi instalaţiile industriale cu fierestrăul), ce va mai gestiona noua nomenclatură? Un nu hotarât deci "corupţiei"- expresie sugerând vinovăţia individuală (prin care se ascunde caracterul sistemic al cancerului în care FSN a aruncat ţara). Iată noua cvadratură a cercului: cum să fure numai conducătorii. Fără a se înfunda în mâlul şantajelor generate de târgurile şi compromisurile făcute pentru a-şi menţine "democratic" puterea. Cum să fii votat pentru justiţie socială, în timp ce stai de şase la înavuţirea tovarăşilor de drum? Problemă pe care tot mai alienatul strateg, a încercat s-o rezolve. Singura lui arma a rămas diversiunea: menţinerea în conul atenţiei publice a unei opoziţii aparente şi părtaşe, integrarea într-o Eruropă care aduce alibiuri şi fonduri noi. Dar asta nu a făcut decât să întindă puroiul. Dacă, în sufletul acestui catalizator al distrugerii în lanţ, mai exista o brumă de bună intenţie sau ruşine, ar trebui să fie insuportabil de trist. E împăratul unei haznale. Ctitor eşuat tragic în maldărul de vinovăţii. Nimic adevărat nu se clădeşte pe minciună. Până şi "opoziţia", pe ale cărei tare s-a bazat, a devenit una cu fundalul. Dar să nu-l căinăm. Nimic nu l-a oprit, timp de 17 ani, asumându-şi riscul de a-şi recunoşte contribuţia majoră la dezastru, dacă ar fi avut o sclipire de remuşcare, să nu mai cauţioneze, prin diversiuni teziste "sistemul ticăloşit" (nume propus de urmaşul Băsescu- în loc de "ticălos"- pentru a sugera o puritate… pierdută pe drum). Dar în loc de asta , principalul responsabil a făcut capital din denunţarea "lipsurilor", pentru a evitia răspunderile… şi a se realege]

" în consecinţă, am fost ales Preşedinte al României. [] am obtinut de aceasta data 62 la sută din voturi. La alegerile parlamentare, în ciuda dificultăţilor menţionate, FDSN a ieşit pe primul loc, cu circa 29 la suta din voturi, Convenţia Democratică, reunind circa 18 formaţiuni politice, a întrunit 21 la sută din voturi, FSN a obţinut în jur de 10% [IR: Din care se vede că, în ciuda manevrelor puterii şi prestaţiei opoziţiei, numărul cetăţenilor păcăliti de Front (PSD-FSN) scăzuse.][] Mesajul de investitură, 30 octombrie 1992. [] cooperare şi conciliere între forţele politice [] domnia legii în societate [] pârghii de intervenţie constructivă în economie; politica liberalismului pur, a nonintervenţiei statului, care invoca ca argument puterea de autoreglare a mecanismelor pieţei (pe care nu le avem încă!) nu este compatibilă cu procesele tranziţiei, cum nu este compatibilă cu cerinţele economiei, în general. [] Elaborarea bazelor teoretice şi strategice ale tranziţiei pe termen lung [] O asemenea lucrare, înfăptuită cu forţele conjugate ale întregii intelectualităţi române [] indiferent de crezul lor filozofic, religios sau de obţiunile politice - are menirea să investigheze cu instrumentele ştiinţei concluziile desprinse din experienţa naţională şi mondială şi să fundamenteze căile optimale ale tranziţiei în condiţiile din România [] evitarea experienţelor pe viu [] necesitatea unui "Program global de restructurare şi dezvoltare" [] cordonarea proceselor de reformă şi dezvoltare economică [] relansarea creşterii producţiei industriale şi agricole []realizarea unui pact politic şi social explicit [IR: Aşadar, după trei ani de încredere populară, vrăjitorul din Oz recunoaşte discret- autocritic, că nu avusese nici o formulă magică. Oare cine l-o fi înarmat cu un pic de teorie a sistemelor, ca să ne explice acum ce nu putuse (vroise) să înţeleagă în 1990? În ce priveşte strategia apelului la intelectualitatea cuminţit-umilită prin forţă- el avea experienţa "primăverii " din 1964. Numai că de data asta - nu a mai mers. Nu a mai avut cu cine şi cu ce să atace platforma lui de reconstrucţie, devenită utopică, datorită sfâşierii societăţii în scopul protejării criminalilor vechiului regim. Cei care ar fi putut înteţi o renaştere, fuseseră daţi la o parte sau corupţi, mişeleşte . Intelectualitatea onestă nu i s-a alăturat neoactivistului; doar câţiva poftitori de ciolănaşe şi sinecuri. Mulţi experţi luându-şi lumea în cap, altii "descurcându-se" încă patru ani- în speranţa că până la urmă, Tovarăşii se vor da la o parte. Când în sfârşit, securicomuniştii "- copios privatizaţi , dar neputincioşi- au regizat "schimbarea, procesul degradării nu mai putea fi oprit. Iar opoziţia, depăşită, în ciuda promisiunilor celor x mii de specialişti, nu a mai produs niciodată mult asteptatul plan de redresare, s-a mulţumit să-şi mascheze neputinţa în dizertaţii savante din gama "speranţei". Era târziu. Cei care au refuzat acel "ACUM!"- cu care fuseseră chemaţi (somaţi) din stradă- vor trebui să raspundă, în faţa istoriei] .

[IR: Se coace reconcilierea profitorilor, în timp ce victimele sînt dezbinate prin dusmanie]

" am continuat să propun ceea ce mi se părea cel mai firesc în condiţiile date şi anume un guvern de uniune naţională [] Convenţia Democratică [] şi FSN (azi Partidul Democrat) au declinat această propunere [] Am sugerat atunci un guvern de tehnicieni [] şefii unor partide s-au opus, susţinând că dificultăţile ţării fiind politice, orice program de guvernare trebuie să implice angajarea unui partid. De fapt, într-un moment de sinceritate, domnul Corneliu Coposu [] mi-a marturisit că nu este interesat de a participa la un guvern într-o perioadă atât de dificilă [] în care un guvern şi un partid nu pot decât să piarda încrederea alegătorilor.[] M-am gândit, în fine, la o formulă care-şi dovedise eficacitatea în Spania, unde principalele forţe politice semnaseră pactul de la Moncloa pe baza unui program minimal [] interlocutorii mei s-au arătat foarte circumspecţi aparent de a trebui să pună semnatura pe un pact care nu făcea decât să reia termenii propriilor lor manifeste electorale. Cu toate acestea a fost constituit un grup de lucru sub conducerea domnului Adrian Năstase din partea FDSN care a şi început redactarea unei asemenea platforme minimale de pact politic. În cele din urmă aceste negocieri au eşuat, în momentul în care formaţiunile care refuzau să participe la guvern au ridicat pretenţii asupra principalelor pârghii de conducere în stat. [] Am cerut FDSN [] să-şi asume singur formarea guvernului [] partidele de opoziţie au promis la rândul lor o atitudine parlamentară constructivă [] dând astfel răgazul necesar guvernului să depăşească, în special, greutăţile iernii. [IR: Unii m-au certat, în momentul exilării, că nu rămîn "să lupt". L-au certat şi pe Călin Nemeş… că s-a sinucis. Nu au vrut să înţelegă că noi nu aveam ce căuta în "opoziţia constructivă". Ori, o mişcare reală de rezistenţă, nu s-a ridicat.] [] conducerea FDSN s-a oprit, pentru funcţia de prim-ministru, asupra candidaturii unui economist: domnul Nicolae Văcăroiu, independent, în acel moment secretar de stat în Ministerul Finantelor; participase la elaborare schiţei strategiei de tranziţie spre economia de Piaţa [IR: Curat schimbare de direcţie. Maxima atenţie optimizării macro-economice şi minimizării costurilor sociale, urma să fie vegheată de aceiaşi experţi care proiectasera dezastrul. Specialistii experimentati, de neîlnlocuit în 1990, care dădusera chix. Platformele frumoase jucînd doar rol electoral, demiurgia socio-economică rămînînd fără combustibil, se apropia timpul scuzelor, pentru "n-a fost să fie". Şi a unei resemnări spre plutitul în derivă, fără pol ideologic, la cheremul mondializării, a alinierii la poli exteriori de forţă, renunţând la stresul iniţiativei naţionale- ceea ce poate trece drept înţelepciune şi deschidere ].

[IR: Se pregăteşte explicaţia unui "eşec", care a ridicat noua burghezie, roşie]

" Este puţin spus când afirm că societatea românească are de făcut faţă unei moşteniri grele. Aprecierea cea mai nimerită ar fi o moştenire foarte grea. Modelul economic de tip sovietic [] autoritarism pernicios [] dispreţul total faţă de realitate [] conducerea României ajunsese la un fel de schizofrenie economică. [] graţie despotismului politic care suprimase toate mijloacele de control social [] conducătorii români, invocând obiectivul unei totale independenţe economice a ţării şi deci, o concepţie autarhică, - într-o perioadă de adâncire a diviziunii internaţionale a muncii, pe baza unei dinamici deosebite a progresului tehnologic -au dezvoltat toate ramurile industriale, fără o fundamentare economică raţională si, mai ales, fără să ţină seama în amonte, de energia şi materiile prime disponibile pe plan naţional şi, în aval, de pieţele de desfacere [] economia românească [] a devenit acut dependentă de resurse externe de energie şi materii prime şi de o anumită piaţă externă, ale căror blocaje au provocat un adevărat colaps economiei naţionale. [] vulnerabilitatea economiei româneşti [] în pofida faptului că [] fusese prima ţară care îsi oferise, în cursul anilor '60 deschideri spre lumea occidentală şi o evoluţie economică, socială şi chiar politică plin de făgăduinţe. În acei ani s-au intensificat schimburile între cele mai diverse domenii cu ţările dezvoltate [] forme de cooperare în producţie [] numeroase licenţe străine. [IR: Aşadar, efectele modernizării (tehnologizării), înteţirii schimburilor comerciale şi folosirii intense a creditelor- nu sînt pozitive decît în anumite condiţii. Le-a lămurit "ştiinţa economică"? Le verifică cineva, atunci cînd ne invită- la "integrare"?] Industria românească a oferit un teren prielnic spiritului de iniţiativă. A fost înfiinţată o instituţie de învăţământ postuniversitar specializată în management, care trebuia să formeze şefi de întreprindere cu o gândire modernă. [] a promovat informatica, a creat un institut central de informatică şi centre teritoriale de calcul, având sarcina de a conecta toate întreprinderile importante la o reţea naţională integrată. [] Din păcate, intervenţia armatelor sovietice [] în august 1968 [] a avut [] un rol [] stoparea oricărei evoluţii pozitive [] s-a ajuns la o involuţie [] la o supercentralizare a conducerii economice [] anihilarea iniţiativei creatoare în societate [] iraţionalitate şi ineficienţă în utilizarea resurselor[] adânci dezechilibre [] rămânerea în urmă a agriculturii şi în ruperea lanţului agro-alimentar [] Racilele structurale [] au împins societatea românească la un dezastru economic [] megalomania lui Nicolae Ceauşescu, care-şi găsise un alibi în ideea independenţei naţionale, l-a determinat să dea economiei noastre orientări autarhice [Aşadar, nici efectele izolării - nu sînt pozitive, în orice condiţii. Le-a lămurit "ştiinţa economică"? Le verifică cineva, atunci cînd ne invită- la "autonomie"?] [] stoparea importurilor şi impulsionarea exporturilor a diminuat dramatic capacitatea întreprinderilor noastre de a asimila tehnologii avansate [] exporturile se faceau, deseori, în detrimentul economiei naţionale [] populaţie lipsită de bunuri elementare, nevoită să suporte condiţii de viaţă inacceptabile [] Sub date statistice false se camufla o catastrofă [] pe ansamblu rezultatele anului 1989 erau mai scăzute cu 5.8 la suta faţă de anul 1980. Se acumulaseră în această perioadă pierderi de 177 miliarde lei [] în 1989 produsul net la 1000 lei fonduri fixe reprezenta numai 62 la suta din cel realizat în 1980! [] falsificările grosolane ale datelor realităţii . [] Toate acestea antrenau ţara pe un adevărat tobogan. Revoluţia a gasit-o în plină şi accelerată cădere economică, iar tranziţia a trebuit să preia gestionarea acestei căderi. [] [IR: Dizertaţia pertinentă pe tema fiziologiei, racordării şi autonomiei sănătoase a sistemului economic, ca şi revelarea viciilor economiei socialiste, încearcă să acopere efectele catastrofale ale guvernarii FSN. Ea nu ne poate impiedica să ne întrebăm de ce nu s-a făcut nimic, nici dinăuntru, nici dinafara, pentru a nu se intra în colaps sistemic în Europa de Est, după prăbusirea regimurilor totalitare. Gândindu-ne la sărăcirea "lumii a treia" prin metodele neocolonialismului, observînd conectarea comercială a României după 1990 la occident, care nu pare să ne fi fost fastă- înţelegem efectul ajungerii la putere a unei garnituri mafiote de "arendaşi ai moşiei naţionale", care au gestionat comerţul exterior. Oricum însă, nu putem uita, că regimul penitenciar al lui N Ceauşescu, impunîndu-ne mari sacrificii, traversase totuşi criza economică, în timp ce Tranziţia, într-un timp record, a reuşit: să distrugă sistemul economic- blocind producţia şi devalorizînd întreprinderile, să prăbuşească puterea de cumpărare şi nivelul de viaţă al foştilor sclavi ai lagărului, să facă mari împrumuturi- într-o perioadă cînd scotea la vînzare întreaga avuţie naţională, să transforme responsabilii pentru politica economică falimentară- într-o pletoră parazită de miliardari. Contrar temerilor superficialilor analişti ai opoziţiei, tovarăşii patroni nu mai aveau interesul revenirii la colectivism- de aceea şi-au pus ideologii să justifice revoluţia socio-economică, denunţînd moştenirea "foarte grea" şi hipnotizînd victimele cu speranţe, ca să mai traverseze o epocă de "sacrificii" ] Acest declin - care s-a agravat de la 1990 încoace şi care este de aşteptat că va fi oprit curînd [] nu trebuie să ne faca să ne îndoim de drumul ales, dificil, e adevarat, dar unicul posibil şi nici de şansele pe care le avem şi ale căror roade nu putem spera să le culegem decât după câţiva ani de sacrificii, eforturi şi perseverenţă. [] când plecam de la dezbaterile din cadrul CPUN mă întrebam dacă vom avea vreodata timpul ca şi predispoziţia, bineînţels, de a evolua cât mai aproape de adevăr, atât povara grea şi dureroasă a moştenirii trecutului de care ne-am dezis prin revoluţie, cât şi de a identifica şi a păstra ceea ce, cu un amplu efort al întregii societăţi şi cu enorme sacrificii s-a făcut bun în toată perioada postbelică şi care ar fi modalităţile pentru a se realiza acest lucru. [IR: Pînă la idei şi formule bune de conservat, nu am văzut identificate bunurile acumulate abuziv de statul român pînă în 1990, ca să putem urmări ce s-a întîmplat apoi cu ele] [] prăbuşirea sistemului şi condamnarea lui nu înseamnă şi prăbuşirea şi condamnarea a ceea ce s-a construit în ordinea materială a lucrurilor şi nici condamnarea oamenilor care au săvârşit aceasta [] poporul român a acumulat un patrimoniu ce nu poate fi făcut ţăndări pe criterii ideologice. [] oamenii au plătit însutit, poate înmiit, faţă de normal, şi tocmai de aceea aceste lucruri nu trebuie azvarlite peste bord [IR: Din păcate, exact asta au făcut, au distrus produsele muncii deţinutilor, condamnîndu-i din nou la mizerie, pentru ca, în loc să pedepsească organizatorii, paznicii şi paraziţii lagărului să-şi poată "privatiza" moşia]

"Criza de proiecte reformatoare a devenit vizibilă imediat după declanşarea tranziţiei [] în atmosfera entuziastă şi incendiară de atunci, nimeni nu realiza integral dificultăţile tranziţiei şi nu-şi putea permite să facă profeţii negative [IR: …dacă voia puterea, cu orice pret ] [] această stare de spirit favorabilă unor aşteptări exagerate, era, în fapt, un formidabil capital pentru schimbare. [] Redobândirea libertăţii a produs o explicabilă stare de relaxare şi euforie, iar viitorul democratic era proiectat, într-o viziune aproape mitologică. [] Presiunea internă în favoarea unor schimbări rapide era copleşitoare. [] trebuia începută rapid o altă revoluţie, una profundă şi îndelungată, pentru care s-a folosit de atunci un nume generic: reforma economică. Dar tocmai aici ne-am izbit de cele mai nebănuite dificultăţi. [IR: De ce trebuia făcută imediat (accelerată) revoluţia economică şi blocată (frînată, amînată) revoluţia politică? Cînd era mult mai uşor şi firesc să schimbi întîi activiştii şi alţi paraziţi din poziţii de conducere, să treci de la armata securităţii la securitea armatei, să epurezi instituţiile statului şi să le normalizezi funcţionarea, să deschizi arhivele şi să educi populaţia spunînd adevărul- şi de-abia apoi, pe baza unui proiect coerent, elaborat şi realizat de profesionişti necompromişi, să restructurezi economia, rezolvînd optimal problemele producţiei, desfacerii şi proprietăţii. ] Intuind complexitatea proceselor [] am adoptat, în conducerea CFSN, decizia organizării Institutului Naţional de Cercetări Economice, ca punct de sprijin esenţial al elaborării unei viziuni strategice asupra tranziţiei. [] pe 2 ianuarie 1990, am semnat Decretul-Lege privind înfiinţarea acestui institut, numind în fruntea lui, ca director general, pe profesorul Tudorel Postolache [] cercetătorii [] au reuşit să elaboreze un număr impresionant de lucrări, pe care, sub forma unor "caiete de lucru" şi prin intremediul unor publicaţii de profil, le-au pus la dispoziţia tuturor celor interesaţi de destinele economiei naţionale. Aceste lucrări au stat la baza Schiţei de strategie a tranziţiei, care a fost gata la sfârşitul lunii aprilie 1990, iar în mai, sinteza ei a fost dată publicităţii. [] am urmărit îndeaproape activitatea acestui institut şi chiar am participat la câteva din întrunirile sale. [] cercetători de valoare, împărtăşind opţiuni politice diferite şi chiar opuse au reuşit să delimiteze economia ca sferă centrală a interesului naţional [IR: Din păcate, atrasă de alte diversiuni, populaţia nu a putut urmări şi influenţa aceste dezbateri. Opoziţia civică şi politică, deşi a participat, se pare, la lucrările institutului, a acordat, din păcate, prea puţină atenţie analizei "sferei centrale" şi popularizării concluziilor. Nu putem lăsa însă puterea să se derobeze de răspunderi, mai ales că iată, nu se poate declara neprevenită. Dar e bine că ştim că, pentru efectele acestei viziuni -răspunde şi acest institut creat de CFSN. Ar trebui acum să analizăm recomandările sale privind restructurarea producţiei şi proprietăţii.] "Schiţa privind strategia înfăptuirii economiei de Piaţă în România" prezenta, pe de parte, o radiografie a economiei româneşti la sfârşitul anului 1989 [] şi, pe de altă parte, un program de reformă economică cuprinzând măsuri privind restructurarea macro-şi microeconomică a industriei, agriculturii, comerţului, sectorului terţiar, promovarea noilor mecansime economico-financiare specifice economiei de Piaţă, măsuri privind privatizarea, liberalizarea preţurilor, a comerţului exterior, convertibilitatea monedei nationale, etc. Elaborarea a comportat o amplă analiză [] inclusiv opţiuni posibile pentru o aşa-numită "terapie de şoc" sau "tranziţie graduală de durată" . [IR: Dl Iliescu se bazează probabil pe faptul că un cititor tipic nu va şti că probleme de asemenea complexitate nu pot fi rezolvate cu instrumentele "ştiinţei (politicii) economice" şi deci că, diversele speculaţii academice puse în slujba "economiei politice" nu puteau decît să acopere interese oculte şi elucubraţii doctrinare] [] Colectivul care a elaborat strategia a formulat opţiunea pentru "o tranziţie graduală efectuată în timp rapid" [] în mod accelerat (2-3 ani) cu asigurarea unei protecţii sociale corespunzatoare pentru populaţie [IR: De ce protecţia contra efectelor şi nu asigurarea unor pierderi minime pentru economie şi societate?] Schiţa indica principalele dimensiuni ale reformei şi sugera o eşalonare în timp [] în cursul elaborării, membrii coletivului au avut multe întâlniri, dialoguri cu specialişti străini [IR: În atîtea pagini dedicate temei economice, nu face nici o referire la intervenţia insistentă, la cel mai mai înalt nivel, a lui Contantin Cojocaru (care a demonstrat riguros că privatizarea coaptă de guvern va duce la distrugerea economiei, devalizarea populaţiei, îmbogăţirea securiştilor, jefuirea României) sau a lui Anghel Rugină - care a semnalat viciile economiilor speculative, de tip cazinou. După ce astfel de specialisti au fost curtaţi puţin- pentru ca să se întreţină susţinătorilor FSN iluzia intenţiilor de justiţie socială, au fost indepărtaţi ferm- în clipa în care s-a trecut la privatizare- un jaf cras din avuţia confiscată populaţiei] Această schiţă de reformă a constituit şi putea constitui în continuare un ghid, pentru elaborarea programelor operaţionale de guvernare [] lucrurile au cunoscut o evoluţie mai complicată. Aşa cum sesiza foarte bine domnul Mircea Ciumara, secretarul ştiinţific al Institutului Naţional de Cercetări Economice (şi unul din liderii partidului de opoziţie PNTcd) s-a creat la un moment dat o stranie dualitate. În timp ce, programul guvernamental supus aprobării Parlamentului în 28 iunie 1990, se întemeia pe recomandările din schiţa de strategie, program de altfel votat de toate grupurile parlamentare, ministrul desemnat cu problemele reformei, după propriile-i declaraţii de mai târziu, "a aruncat schiţa la coş" şi a întocmit un program propriu. [] Program care, fără a fi supus forurilor de drept, a stat la baza unor măsuri economice care au generat, aşa cum am mai arătat, în mod gratuit, tensiuni şi convulsii sociale [IR: Trecînd de registrul ideologic - al deplîngerii convulsiilor - sau emotiv, al regretului pentru suferinţele populaţiei, a venit momentul să calculăm contabil pierderile produse economiei- care au provocat aceste suferinţe. Şi să vedem cui trebuie imputate. Pînă la urmă, tot a fost bună la ceva schisma strategică dintre cele doua aripi FSN. Pentru a o explica şi a-i da credibilitate, cei doi lideri s-au denunţat reciproc. Avem pe de o parte- în mărturia lui Petre Roman dovezi privind deturnarea revoluţiei politice, de către Ion Iliescu şi pe de alta- în mărturia acestuia, dovezi privind deturnarea destructivă a reformei- de către echipa Roman. Ne ramîne să arătăm că aceste două crime s-au împletit strîns. Şi să înţelegem de ce opoziţia a participat la ele.]

[IR: Sacrificii necesare pentru a mai urca o treaptă… spre abis]

" Experienţa demonstrează că reforma sistemului economic era mult mai dificilă decât cea a sistemului politic. [IR: Şi atunci? De ce nu a fost abordată reforma mai uşoară, şi evident preliminară?] [] uşurinţa cu care erau lansate "metode" , "tehnici", şi 'terapii" [] îi făcea pe mulţi să creadă că tranziţia era o chestiune de zile şi ore, o operaţie contabilă sau, cel mult, una chirurgicală- pe cord, dacă se poate- şi chiar în lipsa oricarui diagnostic, a oricăror preparative. Dacă pacienetul rezistă, bine; dacă nu, nu [] [IR: Astfel de teze "anticomuniste" au fost emise , e drept, de o sumedenie de funcţionari, poeţi, actori, critici de artă- deveniţi brusc analişti economici. Sau, promovate de o opoziţie debusolată. Dar pentru un fost inginer şi prim-secretar, nu e scuzabil că a trecut la fapte, ucigînd pacientul.] Cu ce trebuia să incepem? Cu descentralizarea, fireşte [] aceasta a început de la sine, spontan [] Lichidarea spontană, haotică a structurilor centrale sau a mecanismelor specifice economiei planificate de comandă, fără a le avea create pe cele necesare tranziţiei a avut, pe lângă partea sa relativ- bună [IR: Care? De a drena furia muţimii spre "structuri", ca să nu se îndrepte către foştii conducători?] şi un efect distructiv, asemănător trăsnetului printr-o gură de tunel. La celălalt capăt se presimţeau deja ravagiile. [] asemenea fenomene sunt greu, dacă nu aproape imposibil de stăpânit. Părea că nimic din tot ce se făcuse mai înainte nu mai era bun acum Sub impulsul unei viziuni descurajante şi intens mediatizate, industria nu mai era decât "o gramadă de fier vechi" , se părăseau şantierele de construcţii iar dotările tehnico-materiale luau căi ilicite. Pe de altă parte, oamenii dotaţi, cu experienţă, care ar fi putut menţine, cât de cât, echilibrul [] trăiau sub spectrul unor repetate şi agresive acuze politice[] Consecinţele erau anihilarea, marginalizarea lor [IR: Altfel spus: liderii vechi nu mai aveau autoritate; înlocuirea lor trebuia însă evitată; de aceea s-a aceptat transformarea populaţiei într-un roi de dăunători, smulgînd fiecare ce poate. Cît despre activiştii "marginalizaţi" , nu au putut să stăvilească potopul, dar au ieşit foarte bine din încercare, dirijîndu-l astfel încît să le cureţe calea spre privatizare]

"Agricultura îşi trăia, la rândul ei, propriul seism. În ciuda unei acalmii de moment, când ţăranimea, împăcată cu acea prima luare în posesie a loturilor de pamânt (de 0,5 ha) pe care le lucrase individual, pe baza Hotărârii CFSN de la sfârşitul lunii Decembrie 1989, lumea satului a început să intre şi ea în fierbere. Dacă legea 18 - a fondului funciar- meritorie, necesară şi încă perfectibilă, promova, în esenţa ei, refacerea dreptului de proprietate asupra pamântului, ea a însemnat totodata şi o cedare în plan principial, cu consecinţe dintre cele mai contradictorii. [IR: Imprecizie şi falsificare. Decretul 42 nu a făcut decît să acorde clientelei FSN (unii deveniţi "cooperatori" în 1990) terenuri de casă în poziţii optime, din pamîntul smuls de la ţărani- în CAP). S-a profitat copios de faptul că, românii rămaşi la ţară (mai curînd tărănci şi bătrîni) au dovedit o mare inerţie în a înţelege că a avut loc o revoluţie. Cînd s-au trezit, FSN le naţionalizase şi redistribuise pamîntul , sub forma perfidă a criminalei Legi 18 - care operează formal o împroprietărire, cu aluzia -neformalizată- că ar fi vorba o retrocedare, abuz imens ale cărei efecte nu au mai fost reparate. Dar, pentru un fost lider al partidului care a realizat tîlharia "cooperativizării"- era prea mult şi atît. Au făcut totul pentru a atenua "cedarea principială"… şi azi cooperativizarea anilor '60 e prezumată, de instanţele româneşti, ca act valid, exprimînd un acord real de voinţă ] [] s-a ajuns - cred eu că printr-o prea grăbita, ca să nu spun prea interesată raţiune- la cererea şi prevederea de "lichidare a CAP" [] s-a uitat însă că au fost şi coperative bune, rentabile şi chiar foarte rentabile, care au acumulat fonduri fixe valoroase [] care realizau producţii însemnate şi aduceau profituri enorme [] Agricultura modernă presupune concentrarea de capital şi suprafeţe mari de teren. [] Este o aberaţe să se confunde cooperarea (asocierea) micilor producatori cu "structuri comuniste" [] [IR: CAP-uri rentabile- pentru cine? Profituri care au mers- unde? Acumulări care au ajuns- la cine, după 1990? Da, munca cu sclavi este uneori rentabilă. Iată că nici măcar nu trebuie să le plătesti pensii. După eliberare, sclavii nu s-au asociat, pentru că le-a fost frică să fie iar păcăliţi, cunoaşteau nomenclatura venală de la ţară. "Specialiştii agricoli" au contraatacat insă, punînd mîna, fulgerător, pe tot ce acumulase CAP-ul sau IAS-ul. Ei au distrus agricultura, pentru a se privatiza, "concentrînd" capital şi suprafeţe. Astăzi deţin, ca latifundiari, o bună parte din pamîntul ţării. Sau îl vînd străinilor- finalizare a jafului pentru care a fost "amenajată" şi Constituţia. Dar domnul Iliescu nu a avut ochi pentru acest proces de spoliere, preocupat fiind de scăderea şeptelului de ţărani puşi la jug.] [] pământul a revenit şi revine foştilor proprietari , dar a apărut şi o mulţime de moştenitori, în special de la oraşe, care nu au lucrat niciodata şi nu intenţionează să lucreze în agricultura. Aceasta a dus la o fărămiţare excesivă a proprietăţii - peste 5 milioane de proprietari pentru aproximativ 9 milioane de hectare. [] Toate acestea şi încă altele nu puteau duce decât spre declinul producţiei. Şi ar fi fost pe deplin posibilă reconstituirea dreptului de proprietate, fără a demola structurile viabile de organizare a unităţilor de producţie agricolă [] exemplul Ungariei, al Cehiei, Slovaciei şi chiar al fostei RDG [] societăţi comerciale pe acţiuni sau asociaţii ale proprietarilor, şi-au păstrat şi consolidat baza materială, au găsit forme adecvate de refacere a drepturilor de proprietate şi de luare în considerare a muncii efectuate în cooperatie [IR: Ascultă ţăranul, vrăjit: are dreptate Tovarăşul! Fără a înţelege că, în timp ce se lăsa adormit de cîntecul sirenei propagandiste, era prădat de tovarăşii ei. Exclus ca fostul prim secretar să nu fi ştiut venalitatea nemărginită a activiştilor/specialiştilor de la sat]

[IR: Schimbarea regulilor, dar pastrarea şefilor, răspopiţi spre liberalismul victorios ]

" România a beneficiat [] de unele ajutoare venite din străinătate. Pe undeva s-a creat [] şi o mică, dar nevralgică stare de aşteptare [] falsa idee că efortul propriu nu mai contează şi că, de acum, e de ajuns să soliciţi Occidentul şi el îţi varsă de îndată toate darurile şi toate bogăţiile încoace. [IR: Nu prea o face. Dar în schimb face invers, dacă are ocazia] [] ajutorul umanitar extern ne-a fost benefic, mai ales pe plan moral. [IR: Despre folosirea lui ca pomană electorală FSN- am vrea să ştim mai mult] Dar [] nu poate suplini munca şi eforturile proprii. Cert este, însă, că intram în declin- altul decât cel pe care-l moştenisem [IR: în sfîrşit, după toate preparativele justificative, admite, cu jumătate de gură] [] vrând să dovedească sensul opţiunilor sale economice şi sociale, noua putere a ţinut să ia, încă de la sfirşitul lunii decembrie 1989 şi în primele luni din 1990, o serie de măsuri în favoarea diferitelor categorii de cetăţeni [IR: Cumpăra puterea. Şi nu din banii ei.] [] Tot în primele luni ale anului 1990 au fost promovate măsuri privind descentralizarea conducerii economiei [] cu consecinţe în mod simultan pozitive şi negative [IR: Cele negative sînt evidente şi enumerate chiar de el în continuare (fără a recunoaşte efectul lor global). Cele pozitive care ar fi? Că s-a evitat astfel demiterea şi judecarea vechii nomenclaturi ce aplica indicaţiile preţioase, distorsionînd funcţionarea economiei? Au fost aceste acţiuni distructive conforme cu "schiţa privind strategia înfăptuirii economiei de piaţă"? Cine trebuie tras la răspundere pentru sabotarea economiei nationale?] S-a procedat la desfiinţarea centralelor industriale, a instituţiilor centrale de planificare şi aprovizionare centralizată- structuri administrative greoaie şi birocratice, e-adevarat- însă, prin dispariţia lor, fără a fi avut altceva în loc, pârghii şi mecanisme noi, eficiente, specifice economiei de piaţă, s-au produs şi niste disfuncţionalităţi majore în economie, la nivel naţional, s-a dereglat tot sistemul de relaţii între furnizori şi beneficiari, s-a întrerupt cooperarea firească şi necesară între întreprinderi, cu încălcarea obligaţiilor contractuale. O dată cu promovarea autonomiei întreprinderilor [IR: Ciudată "autonomie". Ramînînd ale statului-proprietar, dar fără nici un sprijin în restructurare, decuplate brusc de restul sistemului care asigura circulaţia materiei prime, fără a se putea aproviziona eficace prin import/export. Intreprinderile au fost condamnate fără drept de apel la blocarea productiei, devalorizare, dezorganizare, devalizare şi deces- ca orice celulă dintr-un organism care moare ] s-au luat şi primele măsuri de liberalizare ale comerţului interior şi exterior [] reglementări pentru încurajarea sectorului privat în economie, în comerţ, servicii, ca şi pentru organizarea de întreprinderi mici şi mijlocii [] facilităţi pentru capital străin şi organizarea de întreprinderi mixte [IR: Tot atîtea pîrghii de coagulare a capitalului securist, în cîrdăşie cu "oameni de afaceri" de afară. În lipsa lor, nu ar fi putut cumpăra mai tîrziu, foarte ieftin, România. O tehnică spirală de capitalizare. Suveica achiziţiilor pe nimic de bunuri publice vîndute cu profit- a funcţionat viguros, bazată şi pe controlul comerţului exterior de către foştii ofiţeri de securitate.] Totodată [] unele măsuri [IR: electorale] de ameliorare a condiţiilor de viaţă. Au fost, în acelaşi timp, returnate salariaţilor fondurile sociale (circa 30 de miliarde de lei, la valoarea monetară din 1990 ), au fost alocate suplimentar fonduri pentru ameliorarea salariilor mici şi a celor cu condiţii grele de muncă, pentru ajutoare materiale acordate ţărănimii, pentru majorarea numărului de pensionari (aproape dublat ) prin reducerea vârstei de pensionare [IR: Interesantă măsură, la declanşarea unei etape de reconstrucţie] [] au fost consacrate aproape în totalitate fondurile de investiţii prevăzute în buget (270 din 300 de miliarde de lei) ameliorării condiţiilor de viaţă ale populaţiei. Nu era nicidecum, aşa cum ni s-a reproşat, o încercare de a corupe electoratul. Atunci nu de campanie electorală ne ocupăm. Era vorba de o opţiune politică, pentru a pune la adăpost o democraţie de-abia înfiripată [] scontând nu atât pe o eficacitate de durată, cât mai cu seamă pe un posibil răgaz de a gândi şi elabora reforma [IR: De data asta minciuna prea scoate capul afară. În încercarea disperată de a para un atac periculos, pe linia controlului contabilităţii naţionale. Cît de scump ne-a costat păstrarea puterii de către FSN? A fost inflaţia şi devalorizarea un efect inevitabil al lor, sau un scop (creerea unor lichidităţi excedentare, care să susţină privatizarea prin cumpărare - şi nu prin distribuţie cum cerea Cojocaru-, după sifonarea spre "securiştii întreprinzători" a banilor injectaţi iniţial spre populaţie. )]

"De fapt cum stăm, am pornit sau nu reforma? [] Dificultăţile noastre de azi au cel puţin trei cauze [] destructurarea sistemului economiei de stat planificate, reconvertirea absolut necesară a unei industrii dependente de energie, materii prime şi pieţe exterioare şi în fine, ineficacitatea unei agriculturi care a fost pusă într-o situaţie foarte grea din dorinţa de a le reda ţăranilor [] şi toate acestea într-o conjunctură generală defavorabilă [] relaţii economice importante cu o serie de ţări aflate fie în război (Iraq, Quweit, fosta Iugoslavie) fie ele însele în plină shimbare (Rusia, Ucraina şi toate ţările membre ale fostului CAER) [] efectele crizei Golfului, ale embargoului asupra Libiei. [] Toate acestea au agravat declinul producţiei industriale şi efectele acestuia- deteriorarea balanţei comerciale externe, reducerea resurselor valutare, devalorizarea monedei naţionale, şomaj şi inflaţie. Reforma a pornit, iar una din pîrghiile de bază ale reformei o reprezintă privatizarea. [] Exista la capitolul micii privatizări, aproape 500 000 de unităţi lucrative pe baza de iniţiativă privată, constituite în aceşti patru ani [] Ele cuprind astăzi peste două milioane de oameni. [IR: Nu au stat degeaba conaţionalii nostri, în timp ce unii fraieri îşi pierdeau timpul, banii, energia şi iluziile încercînd să răstoarne puterea securicomunistă. Atacul reţelei uzurpatoare a fost însoţit de un asalt generalizat al plevuştei . Geneza reliefului social al Tranziţiei, are un păcat urît în sămînţă: s-au îmbogăţit exact cei care nu şi-au asumat datoria civică] Mica privatizare a înaintat, aşadar, la fel şi cea mijlocie; rămâne de realizat marea privatizare. Exista o lege în acest sens, care a stabilit modalităţile de privatizare a celor peste 6 000 întreprinderi de stat, care au fost transformate în societăţi comerciale. 30% din capitalul social al acestora a fost distribuit cetăţenilor în mod gratuit- sub forma de certificate de valoare- care urmează să se transforme în acţiuni, pe măsura privatizării întreprinderilor; aceste certificate sunt gestionate de şase Fonduri ale Proprietatii Private. A fost creat, de asemenea, Fondul proprietăţii de Stat - care gestionează restul de 70% . [] Până acum au fost privatizate 450 de întreprinderi, în special mici şi mijlocii. [] Acest sector al întreprinzătorilor mici şi mijlocii este, în acelaşi timp sursă de capital pentru promovarea marii privatizări. după cum este de aşteptat ca, de acum, să apara şi marii investitori de capital străin, marii întreprinzători [IR: În continuare, nici un cuvint despre propunerile lui Constantin Cojocaru, susţinute de sindicatul Alfa (dar din păcate desconsiderate mult timp şi de către partidele de opozitie). Cum să recunoască bătrânul saltimbanc "de stânga", care se laudă cu distribuţia a 30% din capitalul populaţiei, că a respins retrocedarea de 100%? Nici argumentele lui Cojocaru nu trebuiau cunoscute, pentru că ar fi scos în evidenţă escrocheria secolului: capitalul unei ţări constă în active şi pasive, nu în monedă - care are rol de circulaţie. Fiind obţinut din munca scalvilor lagărului comunist, el trebuia distribuit lor direct, ca bonuri de valoare netransmisibile (transformate apoi în acţiuni) conform unui punctaj- în care să se ţină cont de contribuţia în muncă şi de averile confiscate. În felul acesta, nu ar mai fi fost necesară inundarea cu bani, pentru a se permite cumpărarea (deci superinflaţia provocată), nici vînzarea pe nimic la străini, nici îmbogăţirea securiştilor, achiziţionarea- pe nimic- a certificatelor de valoare, sau dirijarea părţii totuşi distribuite cetăţenilor- către intreprinderi nerentabile. Cel mai grav aspect al metodei Cojocaru era că impunea contabilizarea avuţiei naţionale, în vederea echivalării unui bon de valoare. Intreprindere de intreprindere: active şi pasive. Ar fi fost o lovitură mortală pentru cei ce pregăteau jaful secolului. O astfel de contabilitate ar scoate azi la lumină ce şi cum s-a distrus şi prădat. De aceea se face totul pentru ascunderea şi apoi "pierderea" arhivelor, care reflectă evoluţia capitalul naţional, după 22 decembrie 1989] [] dacă s-ar realiza o nouă structură de proprietate - cu o medie de 50 hectare pe proprietar, ar ramine mai putin de 200 000 de proprietari! şi restul de 5 milioane, deposedaţi de pamint, ce ar face? [] Ce vor deveni ei: argati, noi proletari agricoli, someri rurali [IR: Nu! Carne de sex în bordelurile europene, îngijitoarele bătrînilor altora- în timp ce copiii lor, lăsaţi singuri, se animalizează; "căpşunari" pe alte ogoare, salahori, haiduci şi traficanţi, vanzători de copii şi organe, marfă ieftină pe piaţa de muncă. Iată efectul victoriei FSN!] Nu ai spune că, prin vehicularea demagogică şi retrogradă a ideii de refacere a marii proprietăţi, sunt revendicaţi şi muntii, sunt cerute şi pădurile, în totalitatea lor, şi subsolurile şi luciurile de apa, tot. Ce facem, ne întoarcem [] înainte de reformele lui Cuza? [] să darâmăm, să demolam şi să tragă pamântul chiar şi de sub case! [IR: Exact! În timp ce au ţipat continuu că nu este uman să scoatem activiştii din casele acaparate, cei care au condus ţara continuu (10 ani direct şi restul indirect) - ne-au lăsat în fundul gol, privatizîndu-ne. În spatele unor fasoane propagandistice- prezente şi în discursul acesta- au procedat şi la o temeinică "retrocedare" - mergînd, la nevoie, şi pînă la Burebista. Majoritatea proprietarilor de drept au pierdut timpul, umiliţi, prin tribunale. În schimb, ciţiva aleşi, care s-au înţeles cu cine trebuia, au obţinut retrocedări masive - proprietăţile respective ajungînd, la preţuri speciale, în mîinile "recuperatorilor". Problema a fost deci rezolvată printr-o discriminare "creatoare"…] Am fost şi rămân convins că, pentru a face faţă situaţiilor [] pe care le aduce cu sine reforma, guvernul [] trebuie să se biziuie pe toate forţele politice [IR: Bătălia pentru putere să înceteze, pentru ca "elita pluripartită" să poată cîştiga bătălia cu poporul român] .

[IR: Sabotajul fascist şi anarhist…]

"Sunt, neândoielnic, multe greutăţi în viaţa noastră zilnica, dar consider că imaginea voit întunecată şi catastrofică, uneori cu accente de-a dreptul apocaliptice, prin care sunt înfăţişate adesea dificultăţile prin care trecem este nerealistă şi extrem de periculoasă, de natură să creeze impresia falsă că suntem pe marginea prăpastiei şi că nu mai avem nici o şansă de a ieşi din criză. [] Unele acţiuni cu caracter extremist şi-au făcut simţită prezenţa [] între promotorii extremismului de dreapta care s-au manifestat după 1989 se regăseşte mişcarea legionară.[] depune eforturi stăruitoare în vederea câştigării de aderenţi şi pentru oficializarea "Gărzii de fier" [] desfăşoară activităţi de "clarificare istorică" [] pe direcţia schimbării percepţiei publice a mişcării.[] tipărirea şi difuzarea cărţii Mein Kampf [] ca şi a altor publicaţii de factură similară [] nu se poate justifica prin asigurarea "dreptului la informare" [] situaţia favorizează şi chiar stimulează o posibilă intensificare a acţiunilor vizând consolidarea şi dezvoltarea extremei drepte. Există unele date publice referitoare la intenţii de leglizare a noi formaţiuni de acest tip, stimulate de uşurinţa manifestată de câtre organele de cercetare şi judiciare în această privinţă. Acţiunile întreprinse de extrema stângă [] nu s-au concretizat deocamdată în paşi semnificativi făcuţi în această direcţie şi prin urmare nu se poate vorbi de constituirea unor nuclee şi mişcări coerente de această natură. În schimb, perpetuarea unor asemenea acţiuni [] poate stimula [] o anumită atitudine de neîncredere faţă de forţa principiilor şi normelor statului de drept şi poate alimenta unele nostalgii [IR: Aşadar, o continuitate: de la 23 August şi pînă azi, pericolul principal pentru români este "fascismul". De aceea "mişcarea legionară" trebuie urmărită şi interzisă, în timp ce PCR- nu a putut fi scos în afara legii. Ştie bine Tovarăşul ce face, de ce face, cum face. Pe de o parte, se justifică mai uşor o parte dintre crimele comunismului, cele care au avut ca victime "fascişti" şi "'legionari". Trebuiau "reeducaţi" - nu? Pe de altă parte, se lansează mesaj de prietenie către cercuri influente (politice, financiare) antifasciste, evreiesti etc. În fine, se profită de faptul că, chiar trecînd de sub umbrela URSS sub cea ocidentală, se ramîne sub pulpana Aliaţilor, care nu doresc rescrierea istoriei sfîrşitului războiului mondial. Plus, o aluzie oricînd bine venită la dreptul sfînt al statului de a suprima "teroriştii"- care va fi bine primită prin Cancelarii. În fine, în ce priveşte "extrema stîngă" - formaţiuni de diversiune cu care PSD a făcut alianţe electorale- ea are menirea să menţină sub control nemulţumirea proletară faţă de jaful tranziţiei şi să ascundă faptul că liderii celui mai anti-popular partid din istoria României conduc FSN-PSD-etc.] Nu prea departe de asemenea tendinţe se aşează, uneori, şi unele manifestări ale străzii, cu incitare la ură, la acte de violenţă şi atitudini ultimative, de intoleranţă. Vântul anarhismului [] pare că bate din nou şi caută să zdrunciune noile temelii ale aşezării intracontinentale. [] Par prinse în trena acestor rafele şi unele dintre manifestările de la noi [IR: Lovitură în direcţia contestaţiei radicale, populare, scăpată de sub pulpana opoziţiei politice şi elitei civice- cum a fost protestul din Piaţa Universităţii. Se sugerează occidentalilor unitate în reprimarea protestelor, (fie ele contra neocolonialismului, mondializarii, distrugerii resurselor, injustitiei , etc.) potrivit devizei: Stăpîni din toate tările, uniţi-vă! Această dorită alianţă i-a făcut pe Tovaraşi să se îndrepte către Europa, în speranţa că vor putea împrumuta de acolo legitimitatea represiunii. Ceea ce "îi scapă" domnului Iliescu este că se poate denunţa funcţionarea defectuoasă a unui stat, fără a fi "anarhist". Una e să crezi şi să susţii că orice stat este nelegitim , şi alta e să vrei să eliberezi o societate, condusă de un stat căzut pradă unui grup de uzurpatori.] [] fac o netă distincţie între mişcările sindicale, ce au ca motivaţie revendicări de natură socială, salarială [] şi actele care împing în centrul atenţiei publice grupuri sociale şi de altă factură care se prind în acest vârtej anarhic [IR: Puteţi să vă plîngeţi de mizerie şi să cereti salarii mai mari, si, dacă aveţi forţa , le şi obţineti. Dar să nu puneţi în discuţie puterea care v-a adus sau vă menţin în mizerie. Asta- e anarhism. Iată ceea ce trebuiau să înţelegă minerii, în septembrie 1991] Avem de făcut faţă în continuare la cel putin trei presiuni [] prima [] este legată de trecutul recent [] în favoarea sistemului dirijist de comandă. Este o speranţă artificială, zadarnică. [] Reforma economică nu mai poate fi oprită şi nici măcar evitată. [] azi, în condiţiile factorilor interni şi deopotrivă externi , o economie centralizată, de comandă, nici nu mai este posibilă. [IR: Pentru că nu poate funcţiona eficace, sau pentru că nu i se permite? Întrebarea se pune, din moment ce, în timp ce noi am fost sfătuiti să ne divizăm cît mai mult intreprinderile, descentralizăm economia, etc- capitalismul mergea în sens invers, spre o fază- de super-concentrare. Dacă managementul corporaţiilor enorme, deţinute de nenumăraţi acţionari, este posibil şi eficace- de ce ni s-a spus că a pastra intreprinderi mari, şi distribui românilor acţiuni - era o greşeală, o inerţie comunistă? Ca să nu putem concura pe alţii, pe o piaţă a marilor rechini? Nu ne aflăm aici în faţa unui sabotaj, acoperit cu neo-propaganda ?] [] O a doua presiune o reprezintă nostalgia celor legaţi de un trecut mai îndepărtat, interblic , ce proclamă [] refacerea modelului economic de atunci, după principul "restitutio în integrum" [] ca şi cum lumea ar putea fi data cu 50 de ani înapoi. [IR: Că nu era vorba de nici un "integrum", ci doar de restituţia proprietăţilor din interbelic, o dovedeşte dezinteresul respectivelor formaţiuni pentru conservarea şi retrocedarea roadelor muncii noastre în lagărul comunist. De aceea FSN s-a înţeles pînă la urmă cu unii dintre aceşti pretendenţi, cei cu care a putut împărţi. Iar noi , care nu am avut vile nici înainte nici după 1945, am ramas cu buzele umflate. ] [] Cea de a treia presiune [] o constituie mentalităţile parazitare [] veleitari grăbiţi , avizi de putere şi înfierbântaţi de dorinţa de înavuţire, de a face oricum şi prin orice mijloace cât mai multă avere [] s-au folosit şi se folosesc [] de greutăţile apărute în economie , cât şi de slăbiciunile unor factori de responsabilitate publică, de fisurile legislative şi de o prelungită lipsă de autoritate a unor instituţii ale statului [] fenomene precum corupţia- care este un impozit greu şi nemeritat pe care îl plăteşte cetăţeanul cinstit, evaziunea fiscală, traficul de influenţă şi chiar un anume soi de mercenariat, erodarea morală [] numeroase cazuri de subevaluare a patrimoniului societăţilor comerciale cu capital de stat, în vederea unor privatizări oneroase [] situaţiile care, în relaţiile de comerţ exterior, au avut şi au evidente efecte de subminare a intereselor economice ale ţării [] se impune o exigenţă sporită din partea instituţiilor de ordine publică şi de control financiar, precum şi un cadru legislativ apt să sancţioneze corupţia, frauda, specula, concurenţa neloială, abuzul de putere. [] declararea averii şi justificarea veniturilor de către toţi demnitarii şi candidaţii la funcţiile publice [] trebuie blocate orice căi de acces la bogăţie prin eludarea legilor , prin corupţie, prin înşelăciune şi extorcarea populaţiei , prin fraudă, abuz de funcţii şi poziţie socială. [IR: Toate acestea sînt denunţate (sau propuse) de un om care, nu pierduse puterea, o singură zi, din 22 decembrie 1989! Totusi, e ceva în tonul său, care ne poate face să-l credem exasperat. Dacă îl apucase pofta de apărare a averii colective, de ce nu a făcut absolut nimic? Să-l fi sfidat subalternii, cu care a împînzit România? Să fi fost I. Iliescu prizonierul copiilor săi monstruoşi? Atunci de ce i-a cauţionat continuu, mustrîndu-i steril, pîna în 2007? E ultima formă a fătărniciei politice: şefii hoţilor strigă continuu "Hotii!", oferind jefuiţilor consolare şi promiţîndu-le că vor face dreptate… dacă sînt realeşi]"

[IR: Să facem totul …]

" Revoluţie - pentru că aceasta a fost realitatea [] procesului de răsturnare a vechiului regim. [] Reforma- pentru că un astfel de proces [] a cuprins România [] pentru a a face cât mai viabile restructurarea şi privatizarea. Revoluţie şi reformă aşadar, două fundamentale şi inseparabile laturi ale aceluiaşi fenomen. [] anul 1994 poate fi decisiv pentru redresarea economică - prin stabilizarea monedei, reducerea substanţială a inflaţiei şi, deci , a dobânzilor la credite [IR: Clientela puterii a obţinut credite cu dobînzi depăşite de inflaţie, ceea ce le-a permis înavuţirea fulgurantă, în dauna băncilor de stat, falimentate] diminuarea blocajelor financiare ale agenţilor economici [IR: Scutirea de datorii a intreprinderilor vîndute ieftin la amici] şi relansarea producţiei şi exportului [] lansarea[] marii privatizări şi a investiţiilor semnificative de capital străin [] program de asistenţă socială [] creerea de noi locuri de muncă [] noile reglementări trebuie să clarifice actualele raporturi în care responsabilităţile pentru gestionarea eficientă a patrimoniului public sunt difuze şi nimeni sau aproape nimeni nu răspunde pentru rezultate slabe sau neperformante [IR: Dar nu a fost să fie. Tovarăşii s-au rupt în două: unii lansau afaceri private, ceilalţi rămîneau la conducerea întreprinderilor, facînd cu primele contracte defavorabile statului. Nici măcar acum nu a făcut nimeni contabilitatea piederilor , stabilind răspunderi. Şi nicăieri nu este publicată documentaţia legată de privatizare şi destinaţia banilor obtinuţi în acest fel] reforma trebuie ea însăşi descentralizată [] protecţie a economiei naţionale[] pact politic şi social [] exemplul pactului spaniol [] activitate într-adevar constructivă, degajând acele chestiuni de interes naţional care trec dincolo de deosebirile proramatice dintre un partid şi altul. O formulă a unui guvern de coaliţie [IR: După ce s-au văzut cu pedepsele evitate, cu arhivele încuiate şi distruse, cu contestaţia zdrobită şi cu capitalul de start achiziţionat, Tovarăşii vor să împartă răspunderea dezastrului previzibil, prezentat ca provocare la reconstrucţie. În 1996, CDR a consumat acest fruct otrăvit, otrăvindu-ne şi nouă sufletul, sub atenta supraveghere a structurilor subterane şi a agenţilor strecuraţi chiar în sînul "noii puteri" (aripa Roman). După ce vinovăţia (şi prada) a fost redistribuită, poporul a fost convins că " e totuna cine conduce"; iar străinatatea- că rotativa aparenţei democratice funcţionează. În anul 2000, PSD a revenit la cîrma corabiei - pentru a finisa Reforma. ] Eu văd trei principale urgenţe .[] strategia naţională [] dacă ne uităm la economia mondială astăzi, ea se afla într-o criză profundă [] am avut un dialog pe această tema la Forumul Mondial Economic de la Crans-Montana, în Elvetia, anul trecut. [] Am replicat şi unor gânduri, exprimate mai direct sau mai puţin direct, după care "dezvoltarea voastra este un pericol pentru noi. Dacă noi vă sprijinim pe voi să vă dezvoltaţi din punct de vedere economic- voi nu sunteti ţări slab dezvoltate, aveţi un potenţial intelectual ridicat- ridicarea voastră economică înseamnă noi concurenţi pentru noi. Ce interes avem să vă sprijinim în dezvoltarea voastră?" Am spus că aceasta este o gândire falsă [] dezvoltarea economică a ţărilor din centrul şi estul european nu înseamnă o limitare a posibilităţilor de schimburi ci, din contra , creşterea capacităţii de absorbţie a pieţelor acestor ţări [IR: Interesante consideraţii, care, chiar inexacte, ne fac o idee despre "contextul extern" . Ele însă nu merg pînă la ataca problema neocolonialismului, care găseşte şi alte soluţii la problema echilibrului comercial. ]. Un al doilea element [] se referă la necesitatea şi mijloacele stopării inflaţiei [] şi în fine, un al treilea element, stabilizarea monedei naţionale. [] Nu sentimente de generozitate şi umanism guvernează în economie [] Rezerve valutare nu avem şi nu am avut, de finanţare externă ne-am bucurat în foarte mică măsură şi ni se oferă cu mare zgârcenie, deseori cu condiţionări politice sau economice inacceptabile , singura sursă de echilibrare pentru susţinerea monedei naţionale, fiind realizrea unei balanţe comerciale echilibrate [] am mers , timp de 4 ani cu deficit comercial. [] toţi s-au grăbit să realizeze cât mai multe importuri [] calea de a încasa profituri mai rapide [IR: Devalorizarea unei monede DE MII DE ORI în cîţiva ani nu poate avea explicaţii clasice. Ea trebuie corelată cu distrugerea sistemului economic şi blocarea producţiei. Trebuie privită prin prisma goanei după capital, necesar pentru cursa privatizării (Cine a avut monopolul importurilor, scoţind, pe o Piaţă însetată: electrocasnice, cosmetice, alimente? Cine a putut face credite, exporta pe nimic şi arunca bani pe piaţă (ca să fie cu ce cumpăra valul de mărfuri din import). Pune la punct pompe de vidare a buzunarelor mici- de gen Caritas sau FMI. Trebuie depăşite speculaţiile teoretice care ascund speculaţii financiare. Şi trebuie finalizat… cu nota de plată. Pe care, pînă acum, a plătit-o doar poporul român ] e timpul să elaborăm un sistem judicios şi eficient de pârghii care să incurajeze cu prioitate exporturile şi să descurajeze importurile, mai ales în domenii în care avem producţie proprie. [] Spre exemplu sectoarele de vârf din industria actuală : electronică, micromecanică, micro-electronică, informatică [] problema e cum să valorificăm potenţialul nostru de creaţie şi să pătrundem, cu propriile nostre produse, pe Piaţa externă [IR: Rezultat? Inchiderea fabricilor de electronică (inginerii devenind azi vînzători de Sony şi Nokia), de mobilă , de zahăr, de orice. Pînă şi în producţia de software, pentru care aveam absolut toate atuurile- am ajuns să importăm masiv; programatorii noştri, în lipsa unui program naţional de organizare a industriei informatice, ajungînd pe toate meridianele (Se întorc acum, ca să înfiinţeze filiale.) ]

[IR: Mutarea macazului (racordării la centre externe de putere) spre vest]

" Schimbarile intrevenite în Europa, începînd cu anul 1989, au plasat România într-un nou context geopolitic. Astfel, pentru prima dată în istoria ei, România nu se mai învecinează direct cu o putere globală, cu un imperiu. [] Un vecin al nostru aparte, un vecin mai mult decât apropiat, o rudă a nostră de neam şi de suflet este republica Moldova [] Au fost pe lume şi două Germanii şi două Vietnamuri, mai sunt astazi şi doua Corei şi, din păcate pentru noi, chiar aici, în zona fostului butoi de pulbere al Europei, mai sunt şi doua state Românesti. Crudă, dureroasă, dar realitatea aceasta e [] nu cred că este nimerit şi nici folositor că aceasta să se transforme în resentimente şi patimi Logica abordarilor în astfel de chestsiuni este cu mult mai dificilă şi ea trebuie lasată în seama gândului înţelept, responsabil, şi a imprejurărilor constructive. [IR: Ca întotdeauna cînd e vorba de politica externă, stilul devine găunos, criptic, secretos. Democraţia nu pătrunde în această zona , unde poporul trebuie să accepte că nu ştie cine şi de ce hotărăşte. De atîta ambiguitate , poţi uita că dl Iliescu era la putere în clipa în care România ar fi trebuit să deschidă braţele pentru a invita oficial "republica Moldova" la reunificare cu patria mamă. Şi deci- că trebuie judecat pentru înaltă trădare (alături de dl Constantinescu, care i-a împlinit opera, dînd explicaţii neconvingătoare). Referinţa la două state româneşti (după modelul Vietnamului şi Coreii !!!) este periculoasă-pentru că trimite cu gîndul la situaţia dinaintea anului 1859. Ori , teritoriul botezat acum "republica Moldova ", apelaţiune deja inadmisibilă, nu corespunde vechii Moldove (regiuni importante din aceasta fiind lăsate în gestiunea Ucrainei şi o bună parte a ei fiind parte a statului român ). Situaţia este, de facto, rezultatul unui pact criminal, denunţat între timp. Dar ca să iasă din corzi , domnul Iliescu dispune de calea tipică, aluzii la ameninţarea Transilvaniei] Sub motiv că o imaginar concepută linie de demarcaţie între Europa Centrală şi de Est ar traversa anumite ţări , unii ziarişti, politilogi, sau şi mai grav, chiar oameni politici, susţin că ar fi necesară fragmentare acestora [] un foarte prozaic revizionism. Pe poziţii similare par să se situeze şi aceia care vehiculeaza tot mai insistent teza perimării tratatelor de pace încheiate după primul război mondial .[] Opţiunea fermă a României pentru integrarea în structurile europene şi euro-atlantice [] Am semnat primii documentele "partenariatului pentru pace" [] urmând ca, în perspectivă, să ne adaptăm rigorilor şi preparativelor primirii în cadrul NATO [IR: Pericolul maghiar; revizionism; apărarea tratatelor de pace… deci renunţarea la Basarabia şi Bucovina. Noroc că, între timp, NATO ne apăra de toţi: de maghiari, de moldoveni, de afgani, iraqieni şi alti "terorişti"- duşmanii noştri în noul război rece…]