Petre Roman. "Libertatea ca datorie". Ed. Dacia- Cluj, 1994

In "Libertatea ca datorie", Petre Roman incearca sa se prezinte ca anticomunist si reformist (in contrast cu conservatorismul lui Ion Iliescu) pentru a justifica ruptura FSN1-FSN2 si apropierea aripii sale, "anticomuniste", de CDR. Roman admite acum ca FSN a confiscat revolutia, deci ca noi am avut perfecta dreptate in Piata Universitatii. Dar nu recunoaste ca a gresit fatal, reprimindu-ne, pentru a-i apara pe Tovarasii sai de drum. De altfel, dincolo de citeva consideratii demagogice, nu adopta o platforma realmente justitiara, anti-securista, eliberatoare. Se scuza aruncind vina pe comunistii din FSN , care l-au frinat, dar nu explica de ce nu a curatat intii sistemul, de activisti si securisti. Isi prezinta in schimb admirativ reforma distrugatoare - intr-o retorica tipica de economie politica, o propaganda cu sens inversat. Se simte tot timpul ca pentru cei ca el, populatia poate fi supusa la experimente (interesante), intii pentru instalarea comunismului (pasiunea tatalului sau- pe care-l lauda fara rezerve pentru asta), apoi pentru instalarea capitalismului- tot cu multa hotarire, tot cu orice pret. Pretinde ca a fost indepartat in 1991, cu ajutorul minerilor, din cauza valorii si curajului abordarii guvernului sau. Intregul lui discurs abunda de cinism, insolenta, omisiuni, minciuni, ipocrizii, vanitate gaunoasa. Incepind cu imnul duios ridicat lui Valter Roman si pina la teza opozitiei intre FSN1-PSD si FSN2-PD (care avea sa duca la totala falsificare a spectrului politic) - ar fi o lectura delicios-odioasa, daca nu s-ar justifica un genocid economic iremediabil. L-am vazut de curind la televizor, ingrijorat de batrinii pe care i-a lasat fara o bucata de piine. Tupeul lui este inepuizabil.      Acest document face parte din raportul pregătit pentru Procuratura Militară, susţinând, alături de celelalte texte, concluziile editorialului Prinsi in clestele FSN1-FSN2, cu concursul pseudo-opozitiei. Ioan Rosca, 11 decembrie 2007

<<< Închidere >>>