Ion Iliescu."Revoluţie si Reformă". Ed. Enciclopedica Bucuresti, 1994

In "Revolutie si Reforma", Ion Iliescu incearca sa se prezinte ca un politician consistent si echilibrat, preocupat de binele tarii sale. Se auto-satisface discursiv. Denunta guvernul Roman (si deci aripa "reformista": FSN2, devenit PD) pentru graba si negligenta cu care au busculat economia si societatea, silind FSN1… sa o apere. Nu avea cum justifica altfel faptul ca FSN a cistigat alegerile pe platforma FSN1 si a impins chiar populatia la razboi civil contra opozitiei pentru ca ar fi avut intentiile…. duse la indeplinire de FSN2, dupa 20 iunie. Nu impinge insa critica decit pina la nivelul necesar justificarii separarii aripii FSN1 (devenita PSD) - care a cules in 1992 voturi din nemultumirea… creata de aripa FSN2 (pentru ca apoi, cele doua aripi sa confiste si spectrul politic, asa cum au confiscat , impreunate, Revolutia). Totusi avem aici citeva confirmari timide ale faptului ca economia a fost distrusa si populatia saracita. FSN1 ar fi inteles suferintele provocate de FSN2 populatiei (chiar si mineriada din septembrie)- si de aceea s-a separat…. Continuind in alt ritm si in alta etapa, Reforma care a protejat si imbogatit nomenclatura si securitatea . Ceea ce e comun cu discursul lui Roman este dispretul si ura fata de contestatarii puterii. Este evident ca au preferat "opozitia"- pe care au sabotat-o, intimidat-o si satelizat-o, pina cind le-a permis sa se legitimeze democratic (cu pretul impartirii unei parti din prada). Lupta revolutionarilor impotriva Contrarevolutiei si a uzurparii statului roman este denuntata ferm, ca "anarhism" sau "fascism". Nici nu se putea gindi altfel, dupa o viata dusa in sinul activului de partid.     Acest document face parte din raportul pregătit pentru Procuratura Militară, susţinând, alături de celelalte texte, concluziile editorialului Prinsi in clestele FSN1-FSN2, cu concursul pseudo-opozitiei. Ioan Roşca, 12 decembrie 2007

<<< Închidere >>>