FEMEIA ROMANA IN INCHISOARE 
(urmare din volumul II)

Suferinţa femeii în regimul comunist nu va putea lua sfârşit decât odată cu regimul care a generat-o. Cău-
tând să o subjuge politicii lui nefaste pentru neam şi ţară, marxismul adus de invadatorii sovietici a 
urmărit să facă din femeie o unealtă. Femeia a rămas dârză pe poziţie şi a preferat dumul spinos al 
calvarului. De aceea o găsim din primul moment angajată în opera filantropică de a ajuta şi adăposti pe cei 
urmăriţi. Femeia, alături de soţ, copii, sau de părinţi, a pornit senină pe drumurile închisorilor şi a suferit mai 
mult din cauza privaţiunilor de libertate, a schingiuirilor, decât foarte mulţi bărbaţi.

Sute de femei au fost arestate şi torturate în loturile partizanilor. Mii de femei au intrat în închisori, 
deoarece refuzau să slujească regimului comunist. Ele nu au fost dizidente, ci numai adversare neînfricate. 
Numele lor nu trebuiesc să fie date uitării. De la copile, până la bătrâne, au îndurat resemnate, tot ce 
mintea diabolică a comuniştilor a inventat pentru a distruge orice fărâmă de demnitate în ele. Numele lor trebuie 
să fie prezente peste tot, mai ales că ele reprezintă continuitatea unui neam. Femeia română în închisoare trebuie 
să constituie un exemplu pentru cei ce nu au cunoscut suferinţa şi pentru cei ce nu-şi dau seama de ce pericol 
sunt pândiţi prin perseverarea politicii amorale practicată prin toate mijloacele de comunişti.

Numele ce urmează, sunt nume de femei de toate vârstele, de toate categoriile sociale, de pe întreg 
cuprinsul locuit de miracolul românesc:
Adamescu Elena (Nuţa), Andreescu Constanţa, Angiulescu Carmen, Ambrozie Coralia, (arestată cu soţul), 
Antonescu Filofteia, (Mia), soţia conferenţiarului de la Facultatea de Matematică, Arnăuţoiu Victoria, (arestată 
în lotul partizanilor din munţii Făgăraşului, împreună cu mulţi alţi membri ai familiei, printre care şi 
învăţătorul Năstase cu soţia), Avramescu Raia, Avram Vinea, (călugăriţă din comuna Jug), Babic Florica, 
Bărbulescu (cu soţul, maior), Bărbulescu Dorina, Batory Neni, Benedict Salomea, Begoev Margareta-Dundi, din 
Liubcova, Beldeanu M. (mama lui Puiu Beldeanu), Benvenisti Suzi , Bondrea Ana-Zelea (călugăriţă), Borcea Marta, 
(cu partizanii), Bica Amelia (fată de preot din Râmnicul Vâlcii, al cărei soţ, Paul Bică, era invalid de război), 
Bordeianu, Budişteanu, Broş-teanu, Bica.(cunoscută sub numele de ţaţa Bica, era vara lui Mircea Popovici 
din lotul paraşutiştilor, condamnat la moarte; această femeie bolnavă, fusese operată de mai multe ori), 
Birthelem Ana (lot englez), Borcea Maria, (împreună cu soţul ei, au fost arestaţi în lotul paraşutiştilor), Budescu 
Elena (Uti) , Bogov Margareta (din Oraviţa), Cristoveanu Marta, Cibu Ana, (ţărancă din judeţul Alba), Cadariu 
Sofica (Arestată în lotul partizanilor din Banat), Cătunescu (arestată de două ori), Călinoiu Lili, Canabie Cornelia 
(arestată împreună cu soţul şi fratele ei Miron), Cârligel Marga, Capritopol, Cernătescu Aurelia-Sanda (în lotul 
ambasadei turceşti), Caton Dorica, Ciomac-Dietrich Ileana, Cenuşe Marioara (arestată în lotul partizanilor), Celes-
tine Gauchet Pauline, cetăţeană franceză, Chiriţă Claudia (născută Ţifrea), Clementina (mater, moartă în 
închisoarea Văcăreşti), Constantinescu (preoteasă, arestată în lotul partizanilor), Constantinescu Nuşa, Codru-
Runcan Simona, Cosmovici Simona, Cocor Gabriela, Costel Lizica (doctoriţă), Cosmovici Cocuţa, Curelea Mimi, 
Cristea (i s-a smuls copilul din braţe şi a fost arestată), Crătuneanu Ileana, Crainic Maria (medicinistă), 
Dănilă Constantin-Elena (împuşcată în spitalul Bacău de Ruşi, în 1944), Diamantescu Sanda, Dinu Piereta 
Margareta (funcţionară la Banca Naţională, domiciliată în apropiere de Piaţa Coşbuc. Este un caz ce 
demonstrează brutalitatea regimului comunist. A fost arestată la două săptămâni după ce născuse copilul, 
Ovidiu, pe care şi-1 dorise ani de zile. Chinuită prin anchete şi închisori, a murit pe data de 23 August 
1953 la Jilava, cu numele lui Ovidiu pe buze, fără să fi putut să-1 vadă), Diţescu Eugenia (Jeni), Docea 
Lucia (avocată), Donici Eugenia (Jeni), Domăneanţu Alexandra, (arestată în lotul partizanilor din Banat), 
Drăghici Consuela, Drăgan Dorina (ţărancă din comuna Plugova), Dumitrescu Iosefina (arestată împreună cu 
soţul ei, Marinică Dumitrescu), Dumitrescu Vicotria (arestată împreună cu soţul ei, inginer, pentru că la o 
percheziţie s-a găsit un caiet cu anecdote), Duţescu Virginia (Abeles), (aviatoare, căsătorită tot cu un 
aviator), Eder Maria (arestată împreună cu soţul ei), Elefterescu (iehovistă), Endel Sofia, Ene Catrina (lotul 
francez), Epure Stela (arestată cu soţul ei, director la Malaxa), Epureanu Paulina (medic din Turnu Severin), 
Fenlacichi Rada (Timişoara), Filiti Maria (fiica generalului), Filoti Elena(Nuţi), Fratoşiţeanu Lucia, Gaspar Maria 
(Mia), Ghica Rada, Gordona (o ţărancă de la munte, a fost arestată cu încă 7-8 fete, pentru că au dat de mân-
care la cei "rătăciţi prin munte", gândindu-se numai să-şi facă datoria creştinească de a ajuta călătorul în-
setat şi înfometat ce bate la poartă), Grasinschi Mia (născută Vorel), Grigoriţă Fulvia (în lotul legaţiei 
engleze), Hoaje Paula (din Braşov), Hun (mama şi fiica, condamnate pentru că au omorît un rus care a 
voit să le siluiască, în loc să elibereze ţara), Holban Friderica (născută Lacaze, arestată pentru că frecventa 
ambasada Franţei de la Bucureşti. Datorită temperamentului ei tineresc a făcut numai bine pe unde a trecut şi 
a ridicat moralul tuturor deţinutelor), Herşcovici Sidonia (a fost deportată şi la Auschwitz), Ionescu Elena (arestată 
cu soţul), Iancu Mela (soţia doctorului Iancu, şeful sioniştilor), Ionescu Anita (fiica inginerului Alexandru 
Ionescu din lotul englez), Ionescu-Vereşti Florica (profesoară de franceză la Institutul francez, a fost arestată cu 
încă 12 eleve, .Ionescu Victoria (Vichi) (soţia directorului Tudor Ionescu de la CFR), Ionescu Virginia 
(profesoară), Ilie Lenuţa (copil din orfelinat, arestată la 13 ani şi jumătate, a stat 20 de ani în închisoare. La 
un an după eliberare , a murit ), Iupceanu Elena, Jugureanu Marinica, Jurescu Catarina (arestată în lotul 
partizanilor din Banat), Kernweiss Ecatemia-Gerta (soră, în lotul Nunciaturii), Kiriţescu (Patru surori, fetele 
profesorului universitar de la Chişinău: Kiriţescu Mariana, condamnată la 25 de ani; Juriari Ecaternia, 
condamnată la 15 ani, a fost grav bolnavă şi din cauza regimului la care a fost supusă, a paralizat ani de 
zile. După eliberarea din închisoare, în loc să se poată trata, i s-a dat domiciliu obligatoiu în Bărăgan); Casian 
Alexandra (Lalea); Racu Sofica (Stanca). Nu se găsesc cuvinte pentru a incrimina cazul celor 4 surori), 
Kunst, Lefterache Ioana (ţărancă din Tulcea;soţul şi tatăl ei au fost împuşcaţi în faţa ei de către securitate, 
când au venit să-i aresteze), Liciu Germina (soţia primului preşedinte al Curţii de Apel din Bucureşti, a murit în 
închisoarea Miercurea Ciuc în anul 1957), Marcovici Liubiţa (din judeţul Caras), Mcrlescu Rang Adriana 
(doctor), Macarie Elena (Nuţi). (o tânără bolnavă de TBC), Mihăilişteanu Fani, Milovici Sofia, Mircescu Justina 
(Didiţa), Mihăilescu Ioana şi Ileana (fetele colonelului Mihăilescu), Mihnea Lucica(avocată), Mihu Ana, ţărancă 
din judeţul Alba), Mocanu Maria, iehovistă, Moghioroş Maria (iehovistă), Moldovan Ecaterina(Mica), Molodovan 
Valeria (o tânără bolnavă de TBC), Moscuna Coralia (directoarea Şcolii Centrale din Bucureşti), Munteanu Maria-
Oana  (din Sibiu, licenţiată Acad Comercială, Braşov), Moţa Gabriela (Gabi), (arestată împreună cu mama şi fratele 
ei), Mureşeanu Maria (originară din Bistriţa Năsăud, soră de spital, a fost arestată pentru că a îngrijit pe Iuliu 
Maniu), Nedelcu Marta(arestată împreună cu soţul în lotul partizanilor din judeţul Severin), Nedelcu Olivia 
(profesoară, arestată împreună cu soţul), 

Nedici Vida (cea mai sadică femeie). 
Originară din comuna Becicherecul Mic, Banatul Sârbesc, a făcut carieră în securitatea română din 
Timişoara şi a ajuns până la gradul de colonel. Deoarece lucra pentru poliţia iugoslavă a lui Tito şi pentru a nu 
fi descoperită, a torturat pe deţinuţi în mod îngrozitor: personal îi bătea peste organele genitale. Până la urmă 
a fost descoperită şi arestată cu un număr mare de sârbi din Banatul românesc, care o ajutau în acţiunea de 
spionaj. După 3 ani de cercetări la ministerul de interne, a fost trimisă cu 10-12 sârboaice la închisoarea 
Jilava. într'una din zile, când noul ministru, C. Drăghici, a deschis uşa unei celule de deţinute şi, după ce a 
privit, a dat să plece Vida Nedici i-a spus: "De ce nu te uiţi aici", la care, noul călău al regimului comunist 
i-a ripostat: "îţi meriţi soarta". Fosta spioană şi brută i-a replicat: "Nu-mi pare rău că am luptat pentru o cauză, 
dar tuturor le vine rândul", 

Neagu Ileana (studentă Academia Comercială din Braşov, originară din Sibiu), Negoşeanu Petronela, 
Neamţu Dorina (arestată pentru că în curtea ei s-a făcut experienţa cu o bombă pusă la magazinul de la Obor. 
A născut în închisoare), Nicolae Maria, (aviatoare, a fost condamnată la 10 ani şi după aceea trimisă cu 
domiciliu obligatoriu la Lăţeşti, în Bărăgan), Niculescu Lucreţia (arestată cu soţul ei care era la Filarmonica 
şi cu sora ei, Rica), Nicolaescu Cecilia, Nicolaescu Ecaterina, Nuna Ecaterina (o miliţiancă condamnată pentru că 
a înţeles pe deţinute), Nedelcu Olivia(născută Puiu, profesoară, arestată cu soţul ei, contabil), Olteanu Elvira, 
(soţia lui Gavrilă Olteanu, socotit ca organizator al Sumanelor Negre, organizaţie de rezistenţă şi care s-a 
sinucis cu stricnina în subsolul Ministerului de interne, în luna Iulie l946), Oros Maria-Maricel (fiica comando-
rului Artimescu, arestată pentru că tricota pulovere şi le da întru ajutorarea celor urmăriţi), Pantazi Elena, 
Pană Eufrosina, Pâslaru Lucica, Pătraşcu Milita (pictoriţă), Patricia. (soră. în lotul Nuntiaturii), Pavala-che 
Margareta (profesoară din Craiova), Pater Ida (arestată împreună cu soţul), Petrovici Gena, Perraudin Elisabeta 
(franţuzoaică, 15 ani condamnare), Petrescu-Cărăbuş Elena, Pinard Jacqueline ( o franţuzoaică), Plăieşu Elena, 
Pleşoianu Nadia (fiica generalului Pleşoianu), Pompilian Livia, Popescu-Abeles Virginia, Poenaru Simona (născută 
Papazu), Popovici Paraschiva(Pachiţa), (cumnata lui Mircea Popovici, executat în lotul paraşutiştilor), Pop Maria 
(din Craiova, prima femeie senator), Popovici Maria, Pop Cornelia (sora lui Gavrilă Pop, executat în lotul 
paraşutiştilor), Prodan Elena, Prie (franţuzoaică), Puiu Marioara (arestată în lotul para-şutiştilor), Popescu 
(preoteasă, arestată cu soţul în lotul partizanilor), Purnichescu Dida (arestată cu soţul ei în lotul 
partizanilor), Raissner Hildegard (soră, în lotul Nunciaturii), Roşea Maria (din Miercurea Sibiului, licenţiată Acad. 
Comercială Braşov), Romanescu Sma-randa, Romaşcanu Fani (de la Constanţa), Roth Margareta (ilegalistă 
comunistă, avea în 1951 vârsta de 67 ani. La o vizită pe care a făcut-o în Jilava ministrul de interne, C. 
Drăghici, aceasta i-a arătat condiţiile grele în care sunt ţinute deţinutele şi i-a reamintit că "noi comuniştii am 
avut condiţii omeneşti în închisori". La această observaţie, în faţa celulei cu peste 15 deţinute, Alexandru 
Drăghici a răspuns: "Noi comuniştii am rezistat tocmai că am avut astfel de închisori şi astăzi vă aplicăm 
regimul de exterminare deoarece avem nevoie de cadavre care reprezintă cel mai bun îngrăşământ pentru a mări 
producţia"), Runcăţ Simona (arestată cu soţul ei, care era director la Malaxa), Rusu Nadia (aviatoare), Ruja 
Floricuţa, Schiau Raveca (ţărancă diii judeţul Alba), Săndulescu Margareta, Sârbu, Scriban Tani, Scrădeanu-Epure 
Stela, Scurtu (doctoriţă, arestată împreună cu soţul ei, avocat), Senegalia Olga, Secară Veronica, Serafim 
(cunoscută sub numele de mama Serafim, era o ţărancă din Făgăraş, arestată cu soţul şi cu fiul ei, care a 
fost executat la Jilava), Simionescu Marioara (născută Gianeti), Silogea (preoteasă), State Larisa, Stana, 
Spaniolu Lia (arestată cu doi fraţi), Stănescu Nicoleta, Stoianov, Sultana (era arestată cu mama ei într'un grup 
de tătăroaice din Dobrogea, ca urmare a acţiunii întreprinse de ruşi pentru a extermina pe tătari), Schneideru 
Maria (arestată cu soţul), Ştefănescu Fernanda, Ştefănescu Henrieta, Stibora Ana (secretară la consulatul 
austriac, a fost arestată cu un grup de 12 funcţionari care au refuzat să dea informaţii securităţii despre 
activitatea ce se ducea la ambasadă), Ştiubei Elena, Tăune Luminiţa, Teodorescu Elena (arestată deoarece a 
găzduit pe Ion Golea. în anul 1957 s-a spânzurat din cauza chinurilor suferite, în închisoarea Miercurea-Ciuc, 
Tomescu Elena (Nuţi), (actriţă, născută Iupceanu, a fost arestată împreună cu soţul), Ulbrich, Ursula Pepina, 
Vasile Vera (născută Ţanţu, arestată pentru soţul ei), Veda Cată (din judeţul Caras, arestată împreună cu 
soţul şi cu socrul, în lotul partizanilor din Banat), Vasiliu Dulci (arestată împreună cu mama ei), Vasilescu 
Virginia, Vasilescu-Veniamin Irina (în lotul ambasadei turceşti), Văcărescu Maria (arestată în lotul partizanilor 
din Banat în legătură cu Şerengău şi Fus), Vârnău Maria (constituie un caz dureros. După naştere i s-a luat 
copilul pe care nu 1-a mai văzut după aceea), Ventzel Paula, Verzea Nina (arestată pentru că a ascuns pe unchiul ei, 
colonelul Coslovschi), Vidrighin Sanda (născută Alimănişteanu, arestată într'un lot în care era şi soţul ei, Vidrighin 
Adam Gheorghe, învinuiţi pentru spionaj).

Printre numărul foarte mare de deţinute politice chinuite prin închisorile de exterminare comuniste, s-au 
găsit foarte multe măicuţe şi surori care, prin comportamentul lor demn, au lăsat o frumoasă amintire tuturor 
celor care le-au cunsocut, făcând cinste Bisericii în slujba căreia şi-au dedicat viaţa.

 Şi din numărul lor foarte mare încerc să redau o parte, urmând ca lista să fie completată:
Doroteia, Dewald Cristina din Reşiţa, Fenyvessi Iuditha-Maria din Salonta, Ionela, sora care avea stigmate în 
palme, Jeronima, Laslău Clara (de la Nunciatura din Bucureşti), Martha, Pastuska Estera, Schrit Eva-Elisabeta, 
(soră), Sfestera Eva, din Timişoara, Muller Rosalia, din Banat, Tereza Leher, Zimmerman Patricia-Barbara, Wulff 
Elisabeta( soră).
De 4 decenii, femeia română a îndurat tot felul de privaţiuni, care mai de care mai diabolice. Nu se poate 
uita epoca lui Gheorghiu-Dej, când mii şi mii de femei au fost deportate şi aruncate sub cerul liber al Bărăganului, 
în timp ce altele erau mânate spre lagărele de exterminare. Era perioada instaurării crimei împotriva umanităţii, a 
adevăratului genocid, în care poporul român, prin tot ce a avut mai bun, a plătit tribut "eliberatorului 
sovietic", plin de sălbăticie, ca în perioada năvălirilor barbare.

De asemenea nu pot fi uitate femeile din Basarabia şi Bucovina de Nord, deportate de Ruşi până 
dincolo de cercul polar. Dionisie Boboc, unul din supravieţuitorii acestui iad, relatează despre "Noaptea 
Sfântului Bartolomeu a anului 1948", petrecută în Basarabia:
"Toate localităţile de pe teritoriul acestei provincii au fost simultan încercuite de armată, unităţile de 
miliţie şi securitate mobilizate în acest scop cu toate mijloacele blindate şi motorizate de care dispuneau, tan-
curi, camioane, etc. Fiecare cetăţean avea dreptul să-şi ia cu el doar o bocceluţă cu câteva kilograme, restul 
bunurilor, de orice natură, rămâneau pe loc. In acest vacarm îngrozitor, infernal, de zgomote de motoare, 
scrâşnit de şenile, strigăte, planşete, înjurături şi comenzi, foarte mulţi copii , împinşi de frică şi de instinctul de 
conservare, au reuşit să se strecoare profitând de întuneric şi să dispară în câmp sau prin pădurile din 
apropiere, salvându-se de la o moarte sigură. "Armata" acestor minori, fete şi băieţi, despărţiţi de părinţii lor 
în mod barbar, ca pe timpul năvălirii tătarilor, au pribegit mult timp prin hăţişuri şi ascunzători, rămânând o 
generaţie traumatizată pentru toată viaţa, psihic şi fizic. Satele au ramas aproape pustii.

Imbarcaţi în camioane militare, deportaţii au fost transportaţi în grabă la cele mai apropiate staţii de cale 
ferată, unde-i aşteptau garniturile de tren cu vagoane de vite, în care au fost înghesuiţi, claie peste 
grămadă, cu boccele cu tot, copii, femei şi bărbaţi împreună, fără nici un fel de posibilitate de a-şi 
satisface necesităţile fizice sau de strictă igienă corporală. Aceste garnituri au fost dirijate fără întârziere spre 
îndepărtata Siberie, fără opriri în staţiile principale. Puţini din aceştia au mai avut fericirea de-a se mai întoarce în 
locurile natale.

Femeile însă au fost şi mai puţine. Pentru toată suferinţa femeii române avem datoria de onoare să nu le 
dăm uitării pe acelea care şi-au închinat viaţa unui ideal scump: dragostea de credinţă, neam şi glia 
strămoşească.


RECENZIE LA VOLUMUL II 
  de Matei CAZACU
  
  
Cicerone Ionţoiu recidivează. Cu acest al doilea volum (din patru câte sunt prevăzute), domnia sa acoperă 
perioada anilor 1950-1954, una din cele mai ucigaşe din istoria românescă. Două "instituţii" îi conferă, credem 
noi, un caracter halucinant, şi anume Canalul Dunărea-Marea Neagră, pe de o parte, şi experienţa de "reeducare" 
studenţească de la Piteşti, pe de alta. Dacă la Canal au fost folosite metode de exterminare fizică, în masă, a elitelor 
ţării, în schimb la Piteşti a fost atacat, cu un rafinament întâlnit numai în China lui Mao, psihicul individului, într'o 
încercare monstruoasă de aplicare a teoriilor lui Makarenco asupra tineretului român. între aceste două extreme 
- Canal şi Piteşti - universul Gulagului românesc oferă istoricului o paletă largă a ororii instituţionalizate cu 
puncte culminante la Aiud, Gherla, Sighet, Jilava, Valea Nistrului, Ocnele Mari, Mărgineni, Ghencea, Făgăraş 
şi încă multe alte cimitire ale elitelor româneşti. Foarte importantă ni se pare a fi şi menţionarea rezistenţei 
organizate de Românii deportaţi dincolo de Cercul Polar, care în 1952 au înfiinţat "Liga latina", organizaţie ce 
îşi propune revenirea la patria-mamă a ţinuturilor dintre Prut şi Nistru, impropriu denumite Basarabia şi Bucovina 
(când e vorba de Moldova de răsărit şi de miază-noapte).

In paralel cu acestea, C. Ionţoiu face câteva incursiuni în lumea celor rămaşi încă în libertate supraveghiată 
în marea temniţă care devenise România în ultimii ani de viaţă ai lui Stalin. E vorba, mai ales, de ţăranii obligaţi 
să adere la colectivizare prin ameninţări, bătăi, torturi şi chiar asasinate, la partizanii care se opuneau 
comunis- mului cu arma în mână, la Biserica prigonită, la Armata "epurată", la "burghezo-moşierimea" lichidată 
ca clasă socială.

Dar, desigur, acolo unde mărturia lui are cea mai mare valoare este în descrierea itinerariului parcurs de 
Cicerone Ionţoiu personal în aceşti ani - e vorba de Canal, lucrare faraonică inspirată de modele sovietice (ca-
nalele Volga-Don, Marea Albă-Marea Baltică) şi, dacă ar fi să credem versiunea oficioasă românească, 
exprimată de Al. Moghioroş în 1964 (în plin conflict între Dej şi Hrusciov), "recomandată"direct de Stalin, 
care ar fi spus textual: "După ce aţi terminat cu partidele istorice, acum trebuie să construiţi canalul care să fie 
mormântul reacţiunii. După aceea, distrugeţi pe intelectuali" (p.33-34).

"Inaugurat" în mai 1949, Canalul a fost abandonat după moartea lui Stalin dar, aşa cum se ştie, a fost recent 
redeschis. Deţinuţii politici care au trecut prin acest infern au plătit un greu tribut condiţiilor inumane de 
muncă şi de alimntaţie la care au fost supuşi. Condiţiile de viaţă de la Canal au fost considerate infinit mai ucigă-
toare decât cele din lagărele hitleriste chiar de către veterani de la Auschwitz, ceea ce, s-o recunoaştem, nu 
este îndestul subliniat.

Colonia Peninsula, unde şi-a început stagiul C. Ioniţoiu reprezenta ultimul cerc al acestui infern peste care 
tronau comandanţii Dobrescu, Zamfirescu, Georgescu, Lazăr Tiberiu, Cornăţeanu, dar, mai ales, ofiţerii politici 
Ghinea, Chirion, plutonierul Şerban şi mulţi alţii. O categorie specială o formau brigadierii sau normatorii, re-
crutaţi dintre deţinuţii de drept comun, din "criminalii de război" (mai ales foşti plutonieri de jandarmi), dintre 
oamenii de meserie sau dintre "studenţii reeducaţi" de la Piteşti. Lista lor, câteva zeci de nume (pp.45-59) pre-
zintă, cu câteva excepţii notabile, un sinistru inventar al decăderii umane la stadiul de brută feroce.

Lista acestor torţionari, precum şi a multor altora (în frunte cu Gheorghiu-Dej şi cu Ana Pauker), 
alături de cea a victimelor lor cele mai proemintente: episcopi şi mitropoliţi (25 de nume), profesori universitari 
(66), generali(77), miniştri (49), se regăseşte şi în Cartea Neagră a României (1944-1983), editată de 
Comitetul pentru apărarea deţinuţilor politici români fromat din C. Ioniţoiu, Remus Radina, Ovidiu Borcea, 
Nicolae Evolceanu şi Vladimir Boutmy. Cartea neagră (apărută la aceeaşi editură) mai conţine şi lista 
închisorilor şi lagărelor de exterminare ale Gulagului românesc. Editarea ei în limbile de mare circulaţie va 
permite, suntem siguri, o mai bună cunoaştere a realităţilor societăţii româneşti în cei 40 de ani care s-au scurs 
de la 23 august 1944.
Apropierea dintre experienţa de "reeducare" de la Piteşti şi Canal devine şi mai evidentă în cursul 
anului 1951, cînd echipele "studenţeşti" venite la Canal încep să practice aceeaşi teroare ca şi la Piteşti, în 
special prin bătăile şi torturile nocturne de la brigăzile 13-14. Cazul doctorului Simionescu, torturat fizic şi 
moral de studentul Ion Bogdănescu până când şi-a găsit moartea sub gloanţele sentinelelor , moarte dorită, 
pentru a scăpa de suferinţe, acest asasinat, deci, împreună cu cel al tânărului Dumitrache au dus la întreruperea 
experienţei de "reducare studenţească" de la Canal. Dar condiţiile de muncă rămân tot atât de dure, 
alimentaţia tot atât de deficitară, şicanele de tot felul ale ofiţerilor politici şi ale brigadierilor mereu 
prezente. Şi totuşi, în acest univers ostil, au existat oameni care şi-au păstrat demnitatea şi curajul în ciuda 
tuturor privaţiunilor, oameni ale căror portrete nu lipsesc din paginile cărţii lui C. Ioniţoiu: Alexandru 
Claudian, profesor de sociologie şi filozofie la Universitatea din Iaşi, scriitorul Arşavir Acterian, Victor Jinga, 
rector al Academiei Comerciale din Braşov, profesorul Alexandru Herlea (grav rănit la anchetă, el a fost operat 
la Canal cu un cuţit de bucătărie, fără anestezie, în lipsa oricărui instrument chirurgical), preotul C. Galeriu 
din Ploieşti, doctorul Bică Georgescu, Marcu Goldenberg şi alte sute de mii de persoane, unii încă în viaţă, 
alţii morţi în închisoare sau de pe urma ei (vezi lista lor la pp.110-122).

Alături de marile închisori şi lagăre au existat, în România anilor '50- mai există în parte şi astăzi - şi 
închisori şi centre regionale ale Securităţii, unde erau ţinuţi oamenii aflaţi sub anchetă. Cicerone 
Ioniţoiu a reuşit să reconstituie imaginea câtorva dintre cele mai cunoscute: Braşov (pp.152-154), Craiova (pp.154-
160), (devenită celebră pentru că în 1947 se mânca ciorbă de iarbă), Cluj, Turda, Galata (mănăstire de la Petru 
Şchipul), Poarta Albă (unde brigadierul Stănciugel asasina aruncându-şi victimele în cuptoare de ars varul), Capul 
Midia, Galeş, Cernavodă, Ocnele Mari, Mărgineni, Ghencea, Mislea (închisoare pentru femei descrisă de Armie 
Samuelli, d-na Wurmbrandt şi Nicole Valery ) şi multe altele.

Pe lângă suferinţele din închisori şi lagăre. întreaga populaţie a României trăia sub imperiul spaimei şi al lip-
surilor, sub teroarea istoriei desfiinţate în numele creării unei societăţi utopice. Lichidarea culturii "burghe-
ze" s-a făcut în România, ca şi în URSS şi în Germania nazistă, prin arderea cărţilor. Un episod puţin cunoscut, 
povestit de C. Ioniţoiu, ilustrează teribila răsturnare a valorilor la care s-au dedat comuniştii. Această întâmpla-
re cu adevărat extraordinară nu mai are nevoie de comentarii:

"In curţile bibliotecilor focul mistuia "Tezurul cultural". N'a scăpat de acest sacrilegiu nici biblioteca 
"Asociaţiei nevăzătorilor Regina Elisabeta" din Vatra Luminoasă. S-au găsit atunci nevăzători care, din flăcări, 
pipăind, au scos ce-au apucat. Aceste cărţi le păstrau ascunse, ca o legătură cu trecutul pe care voiau să nu-1 
şteargă din literatură, în timp ce oameni cu vedere nu vedeau ceea ce se petrecea. Peste ani, profesrul Gheorghe 
Lupu, Costică Gheorghe, Vereguţ şi alţii mi-au arătat unele cărţi salvate. Printre ele se găseau: un dicţionar 
enciclopedic în limba latină, tipărit în Germania în 1580; o Sfântă Scriptură, tipărită în 1875; Trigonometria lui 
Spiru Haret dela 1878, Răsboiul de întregire de C. Kiriţescu, Istoria lui lorga şi altele. Bieţii oameni nu ştiau ce 
salvaseră. Plângeau de bucurie, unii fără lacrimi, căci ochii îi pierduseră în războiul de întregire (1916-1918) dar 
plângeau când au auzit ce lucruri au scos din văpăile focului comunist", (p. 394).

Cartea lui Ioniţoiu se citeşte uşor, în ciuda lungilor liste de nume ale victimelor şi călăilor lor, în ciuda date-
lor şi a dureroaselor evenimente pe care le descrie. Dacă ar fi să-i facem o critică însă, ar fi tocmai în 
severitatea cu care autorul judecă, uneori, pe oamenii aflaţi în închisori şi lagăre şi care nu s-au putut comporta 
mereu cu stoicism şi tărie. Slăbiciunea de un moment, de o zi sau de un an, nu credem că poate anula merite 
mai vechi, uneori nemărturisite, rezistenţe uneori obscure dar care îşi au, poate, importanţa lor. Răposatul 
Constantin (Dicki) Cesianu, trecut şi el prin închisoare, ne mărturisea cu puţin înainte de a muri: "eu nu 
condamn pe nimeni care, la anchetă sau în închisoare, a cedat torţionarilor. Ştiu cât este de greu să rezişti 
torturilor fizice şi morale. Eu însumi, la anchetă, am ajuns la un punct în care mi-am spus: dacă mă mai bat, voi 
spune tot ce ştiu." Această limită a rezistenţei fizice şi morale variază de la om la om - nu mai e nevoie să 
o amintim noi celor care au trecut prin astfel de încercări. De aceea credem că mai multă toleranţă în judecarea 
acţiunilor oamenilor (vorbim desigur de victime) nu ar fi decât benefică întreprinderii lui C. Ioniţoiu, care se 
poate inspira, în acest sens, din experienţa lui Soljeniţîn. Monumentul pe care domnia sa îl ridică amintirii 
celor care au suferit din cauza terorii comuniste nu va fi umbrit cu nimic.
In încheiere se cuvine să salutăm şi iniţiativa d-lui Niki Constantinescu de a înfiinţa tipografia 
"Coresi" de la Freiburg, unde apare cartea lui C. Ioniţoiu. Ii urăm să dureze şi să propăşească pe viitor în 
slujba culturii româneşti.


LUMEA AUDE ŞI SE CUTREMURĂ

Pe baza decretului 411 964, au fost scoşi din închisori zeci de mii de Români supravieţuitori ai mon-
struosului sistem de genocid comunist: Pe tot cuprinsul ţării au început să se audă suspine: "Mamă, când vine 
tata?" sau şi mai grav: "Mamă, de ce n'am şi eu tată?"

Acestor întrebări li se dădeau mii de răspunsuri, unele mai tulburătoare decât altele şi ecoul lor s-a răs-
pândit în toate colţurile României
Sache Simionescu discuta în biroul de avocatură cu Vicu Argeşeanu, colegul lui de breaslă, asupra unei 
probleme profesionale. La un moment dat, a intrat un om între două vârste, şiroindu-i pe faţă lacrimi de 
sânge.
-Ce-ai făcut? 1-a întrebat Sache Simionescu, imediat ce 1-a văzut.
-Iar nimic. Cum am intrat în biroul comandantului circumscripţiei, de pe scaunul acestuia s-a 
ridicat un colonel, îndreptându-se spre mine. Şi din senin a început să mă pălmuiască şi să-mi strige:
-Să-ţi bagi minţile în cap, să nu mai vorbeşti, că vei avea de a face cu mine.
Şi m-a expediat afara.
Tânărul era răvăşit. Pe faţă i se împietriseră mărgăritare de sânge. Desigur de la unghiile netăiate ale 
"domnului "colonel. 
Sache Simionescu 1-a rugat să meargă şi să cumpere un ziar din ziua respectivă. Un pretext, pentru că, după 
plecarea lui, pe nerăsuflate, a început să-i spună lui Vicu:
L-ai văzut? E un tânăr student, Calciu, pe care l-am apărat în proces. A ieşit din închisoare, de 
curând, şi a trecut să-mi mulţumească. Are probleme cu eliberarea buletinului de identitate. Dar, ce povesteşte, 
te îngrozeşte! Te face să crezi că sunt lucruri de domeniul fanteziei. Şi ce este mai important, este faptul că i se 
întârzie eliberarea buletinului, este amânat şi de fiecare dată i se atrage atenţia să nu mai vorbească despre lo-
curile pe unde a fost şi să se mulţumească cu libertatea ce i s-a oferit cu "generozitate" de regim, libertate 
pe care n'ar fi meritat-o!
Vicu a rămas mut în faţa celor relatate de colegul lui.
Lumea începea să ia cunoştinţă de drama Piteştiului, una din paginile cele mai sumbre pe care le-a înregis-
trat neamul românesc. 


PR. GHEORGHE CALCIU DUMITREASA - 25 august 1985 - DESPRE  PITEŞTI

Sunt oameni pe care destinul i-a cruţat: viaţa lor a fost lipsită de înjosiri şi degradări, rănile lor au 
fost superficiale şi s-au vindecat, cicatricele nu se mai văd. La sfârşitul vieţii, încrucişându-şi mâinile pe 
piept îşi vor da duhul uşor şi sufletul lor va fi dus la cer de îngerul Domnului.

Noi însă, această generaţie de martirizaţi de la Piteşti, noi purtăm în suflet cele mai nevindecate 
răni şi care strigă: "Nu mă atinge!" Pentru noi Piteştiul este un coşmar pe care-1 purtăm ca pe un spin 
veşnic viu în carnea duhului nostru. Şi, asemenea Sfântului Pavel, ne rugăm-şi nu numai de trei ori-ca 
Dumnezeu să ni-1 înlăture; dar el rămâne mereu viu şi dureros şi duhul îndurerat strigă: "Nu mă atinge!".

Nu vom putea muri liniştiţi, după cum nici nu am trăit liniştiţi. Ne vor însoţi îngerii Domnului, dar 
şi demonii care ne-au chinuit ne vor striga până în clipa trecerii pragului ceresc. Iar la judecata divină vom 
aduce rănile noastre şi căderile şi ridicările şi lacrimile noastre nesfârşite prin care vom striga: "Doamne, 
scapă-ne!" Şi abia atunci Iisus ne va întinde mâna şi, ca pe Petru, scoţându-ne din valuri, ne va mustra: "Puţin 
credincioşilor, pentru ce v'aţi îndoit?"
Cei care au trecut prin Piteşti nu au nevoie de judecători, nici de psihiatri, nici măcar de consolatori. 
Ei au nevoie de duhovnici. Cine dintre noi-căci suntem o categorie cu totul aparte-nu şi-a găsit duhovnicul, 
să-1 caute. Altfel viaţa lui este o imposibilitate, un nonsens, nici măcar nu este o viaţă, ci o spaimă 
continuă de spectrele din el.

A fost o vreme când am strigat: "Suntem nişte disperaţi ." A fost o vreme când am strigat: 
"Suntem îngerii justiţiari." A fost o vreme când am strigat: "Suntem desăvârşiţi, căci nimeni nu a mai 
trecut prin experienţa noastră abisală." Şi ne-am trufit. Toate nu urmăreau decât să ne ascundă 
durerea şi spaima şi ruşinea.

Acum a sosit vremea să ne încredinţăm lui Dumnezeu. S-au vărsat sânge şi lacrimi, a curs cerneală. 
Experienţa Piteştiului nu poate fi atacată decât numai din afară; şi de cei care au trecut pe acolo, 
şi de cei ce nu au trecut. Noi nu o putem cuprinde, fiindcă ea ne-a cuprins pe noi. Am fost nişte 
prizonieri dezarmaţi şi goi. Nimic nu ne-a putut apăra: nici educaţia, nici cultura, nici vitejia, nici 
deznădejdea. Dar ceea ce era profund bun în noi a mijit treptat, la unii mai târziu, la alţii mai devreme, 
ca un mugure fragil care, biruitor, ridică asfaltul greu al şoselei şi iese la lumină.

Profesiunea noastră este suferinţa, vocaţia noastră este salvarea în Iisus. Practica noastră unică 
este sacrificiul. Iar sfârşitul nostru este cel din poezia lui Sergiu Mandinescu:

"Ah, Doamne, iată-mă aici la ceasul comorilor, 
Sub lespedea grea de patimi şi chin,
Imbrăţişându-mi durerea.
Aştept arhanghelul zorilor,
Aştept învierea.
In numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin."
REEDUCARE (Tg. Ocna 1952)
Prof. Gh. Calciu-Dumitreasa


*

După exterminare a urmat profanarea mormintelor.
Cimitirul închisorii Aiud, aşezat pe o colină numită "Dealul Spânzuraţilor", pentru că acolo, 
Românii au fost spânzuraţi de Unguri, este în curs de transformare.
Acolo au fost îngropaţi deţinuţii politici ai acestei faimoase închisori, victime ale regimului comunist 
de exterminare.
Cea mai mare parte din morminte sunt anonime şi fără cruci. In general familiile n'au fost 
anunţate de moartea lor. Dacă din întâmplare acestea au aflat, nu au putut decât pe ascuns să-şi caute 
pe cei dragi.
In unele perioade când numărul morţilor a crescut din cauza înfometării şi a tratamentului 
inuman la care au fost supuşi, atunci au fost aruncaţi în gropi comune.
Astăzi administraţia oraşului a parcelat cimitirul deţinuţilor politici de la Aiud în loturi pe care le 
vinde. Cumpărătorii instalează pe aceste locuri până şi crescătorii de porci, ducând astfel la dispariţia 
urmelor mormintelor fără cruci.



*
Faimosul articol 209 din codul penal, în baza căruia s-au pronunţat milioane de ani de condamnare
Art. 209.—Constituie infracţiune de uneltire contra ordinii sociale şi se pedepseşte:
1.	cu muncă silnică de la 15-25 ani şi degradarea civică de la 5-10 ani, faptul de a iniţia sau constitui, 
în ţară sau în străinătate, organizaţii sau asociaţii care au drept scop schimbarea ordinii sociale existente în 
stat sau a formei de guvernămînt democratice, ori de a activa în cadrul unei asemenea organizaţii sau asociaţii, ori 
de a adera la acestea, cînd fapta prezintă un caracter deosebit de grav, pedeapsa este cu moartea;
2.	cu închisoare corecţională de la 3-10 ani şi inter 
dicţie corecţională de la 3-5 ani:
a), faptul de a face propagandă, agitaţie, sau de a întreprinde orice acţiuni politice pentru 
schimbarea ordinii sociale existente în stat sau a formei de guvernămînt democratice sau din care ar rezulta un 
pericol pentru securitatea statului;
b). faptul de a ajuta în orice mod vreo organizaţie sau asociaţie din cele arătate la pct. 1 ori de a face pro-
pagandă sau întreprinde acţiuni în favoarea acestora ori a membrilor lor.
c). Faptele de ponegrire, calomniere, sau defăimare în public cu privire la orînduirea socială şi de stat, la in-
stituţiile de stat şi organizaţiile obşteşti, când acestea sînt săvîrşite fie de o singură persoană în mod organizat, 
fie de către două sau mai multe persoane asociate.
în cazul în care faptele prevăzute la lit. a şi b prezintă un caracter deosebit de grav, pedeapsa este munca 
silnică de la 5-25 ani şi degradarea civică de la 5-10 ani. Tentativa se pedepseşte ca şi infracţiunea consumată.
Secţiunea 1 bis Subminarea economiei naţionale şi sabotajul contrarevoluţionar.
Art. 209(1).—Subminarea economiei naţionale săvârşită prin folosirea instituţiilor sau întreprinderilor de 
stat, ori sabotarea activităţii normale a acestora, precum şi folosirea instituţiilor sau întreprinderilor de stat, ori 
sabotarea activităţii acestora în folosul foştilor proprietari sau organizaţiilor capitaliste interesate, se pedepseşte cu 
muncă silnică de la 5 la 25 de ani şi confiscarea averii, în cazul cînd faptele au provocat sau puteau să provoace 
urmări deosebit de grave, pedeapsa este moartea şi confiscarea averii.
Art. 209(2).-Distrugerea sau degradarea de natură să submineze economia naţională, prin explozii, 
incendii sau orice alte mijloace, a fabricilor, uzinelor, maşinilor, căilor de comunicaţie, apeductelor, instalaţiilor 
telefonice, telegrafice sau radiofonice, a materialelor, construcţiilor, produselor industriale, produselor agricole sau a 
altor asemenea bunuri care servesc interesele obşteşti, se pedepseşte cu muncă silnică de la 5 la 25 de ani şi 
confiscarea averii în cazul cînd faptele au provocat sau puteau să provoace urmări deosebit de grave, pedeapsa 
este moartea şi confiscarea totală a averii.
Art. 209(3).—Neîndeplinirea cu ştiinţă sau îndeplinirea voit neglijentă a anumitor obligaţii de natură a sub-
mina regimul de democraţie populară constituie infracţiunea de sabotaj contrarevoluţionar şi se pedepseşte cu 
muncă silnică de la 5 la 25 ani şi confiscarea averii.
în cazul cînd fapta a provocat sau putea să provoace urmări deosebit de grave, pedeapsa este moartea şi confis-
carea averii.
Art. 209(4).—Tentativa de săvîrşirea infracţiunilor prevăzute în art. 209(l)-209(3) se pedepseşte ca şi 
infracţiunea consumată.


MORMINTE FĂRĂ CRUCE  - Un nou volum

Şi la cel de al treilea volum al-Mormintelor fără cruce- al lui Cicerone Ioniţoiu, impresionează materialul faptic 
strâns de autor, cu migală şi cu sentimentul că adevărul adevărat al celor petrecute în Gulagul românesc trebuie să 
iasă la suprafaţă. Desigur, din imensul material adunat s-ar fi putut scrie zeci de romane sau o epopee tragică a 
evenimentelor pe care un întreg popor de oameni de omenie şi cu iubire de libertate şi dreptate, le-a trăit într'o 
epocă de tristă amintire. Dar nici un roman şi nici o epopee n'ar fi reuşit, probabil, să redea atât de veridic 
ororile petrecute în diversele lagăre de exterminare din România acelor ani. Căci, şi aici ca şi în Gulagul lui 
Soljeniţîn, realitatea este aceea care are puterea de a depăşi orice ficţiune, oricât de bine ar fi fost ticluită de cel 
ce consemnează faptele. Numai o simplă enumerare a numelor celor exterminaţi, a metodelor de care se foloseau 
torţionarii la aşa zisa „reeducare" a victimelor şi nu mai puţin a anilor petrecuţi în acest infern de către fiii cei 
mai destoinici ai ţării, este suficientă pentru a ne înfăţişa cât se poate de clar scenariul unei tragedii fără prece-
dent în istoria neamului nostru.

„ Dă-i până mori!", iată formula care exprimă, prin însăşi gura călăului, „umanismul" comunist, 
ideologia care avea să înrobească un întreg popor şi care, din păcate, cu mici modificări şi retuşări este valabilă şi 
astăzi.
Adevărate „amintiri din casa morţilor" scrie Cicerone Ioniţoiu; amintiri care se transformă pe parcurs în 
istorie, în cea mai neagră pagină de istorie din viaţa unui popor viteaz, cu o veche tradiţie despre libertate.

Este impresionant să afli că autorul acestei cărţi şi-a petrecut tinereţea, cei mai frumoşi ani din viaţa unui 
om, fie prin lagărele şi închisorile de exterminare, fie hăituit de vânduţii Moscovei, dar în permanentă activi-
tate în slujba idealurilor sfinte ale generaţiei noastre.

Este impresionantă dorinţa autorului de a nu uita pe nimeni dintre aceia care şi-au sacrificat viaţa pe altarul 
patriei.
Nume ca Jilava, Piteşti, Sighet, Râmnicul-Sărat, Aiud, Gherla, care pentru unii sună, poate, familiar 
amintind de un colţ de ţară pitoresc, pentru mulţi, foarte mulţi, n'au constituit decât „morminte fără cruci" şi iadul 
unor inimaginabile chinuri.

Se pot spune multe despre această carte. Mulţi dintre noi am trăit-o „pe viu" şi-am putea depune mărturie 
pentru tot ce s-a scris în paginile ei. Ne aducem, deci, modestul prinos celor ce s-au sacrificat şi recunoştinţă 
autorului care în ciuda marilor dificultăţi întâmpinate în lumea liberă a reuşit să-şi îndeplinească misiunea.

Sperăm că va continua, spre a cinsti numele de deţinut politic.
In încheiere citez rândurile unuia dintre recenzori care a spus aşa de frumos: „Ca urmaş al pandurilor lui 
Tudor, Cicerone Ioniţoiu nu numai că pune cruci la cei fără morminte, dar râvneşte ca în jurul lor, la această 
oră a vecerniilor, să-i adune pe toţi fraţii săi şi din piepturi să vadă crescând profilul Româniilor albe de mâine, 
al Româniilor libere de mâine."

Ion Ion, un supravieţuitor trecut de două ori prin infern





*
LISTA NEAGRA  
COLABORATIONISTI  SI SCHINGIUTORI


LISTA NEAGRA - Listă reconstituita parţial cu persoanele vinovate de dezastrul ţării şi 
instaurarea comunismului în România
Agiu Constantin, Apostol Gheorghe, Bank Iosif, Banay Ladislau, Belea Miron, Birtaş Gavril, Borilă 
Petre, Bodnăraş Emil, Bodnarenco Pintilie, Brucan Silviu, Burcă Mihai, Burtică Constantin, Cambrea Ni-
colae, ..Ceauşescu Elena, Ceauşescu Nicolae, Iosif Chi-şinevschi, Liuba Chişinevschi, Constantinescu 
Miron, Coliu Dumitru, Dalea Mihai, Dăscălescu Constantin, Dincă Ion, Doncea Constantin, Drăghici 
Constantin, Fazecaş Ianoş, Florescu Mihai, Gaston Marin, Geamă-nu Grigore, Georgescu Teohari, 
Gheorhiu-Dej Gheor-ghe, Groza Mia, Groza Petre, Ioniţă Ion, Iosza Bela, Iordăchesu Traian, Ionescu 
Tudor-Plastografu, Imre Gal, Laslo Mayer, Lascăr Mihai, Levente Mihai, Luca Vasile, Mănescu Cornel, 
Mănescu Manea, Maurer Ion-Gheorghe, Marinescu Mihai, Moghioroş Alexandru, Nicolschi Vanda, Niculi 
Ion, Pătrăşcanu Lucreţiu, .. Pârvulescu Constantin, Pauker Ana, Pas Ion, Petrescu Dumitru, Popescu-
Doreanu — Nicolae, Preoteasa Grigore, Rădăceanu Lothar, Rădulescu Gogu, Răutu
Leonte, Rangheţ Iosif, Roşianu Mihai, Sencovici A-lexandru, Sălăjan Leontin, Stănescu, Stoica 
Chivu, Stoica Gheorghe, Trofin Virgil, Vâlcu Vasile, Vasilache, Vasiliu-Răşcanu Constantin, Verdeţ 
Gheorghe, Vincze Ion, Voitec Ştefan, Zăroni Romulus.


Aviatori politici care au colaborat şi susţinut instaurarea comunismului

Alexandrescu Anton, Alexandrini Puiu, Argetoianu Constantin, Bejan Petre, Brătescu Zamfir, 
Bunaciu Avram, Burducea Constantin, Bălan Nicolae, mitropolit, Cornăţeanu Nicolae, Corneanu 
Nicolae, Ghelmegeanu Mihai, Ionescu Emilian.general, Iustin Moisescu patriarh, Ioaniţescu D.R., Ion 
D.Ion, Livezeanu Octav, Lupu Nicolae, Lupu Panait, Mâţă Alexandru, Marina Iustinian, patriarh, Mirto 
Eduard, Plămădeală Antonie, mitropolit, Ralea Mihai, Stanciu Stoian, Tătărăscu Gheorghe, Titeanu 
Eugen, Vlădescu Răcoasa, Vântu Gheorghe.

Personalităţi de ştiinţă şi cultură care au colaborat şi au contribuit la distrugerea 
patrimoniului naţional şi moral

Arghezi Tudor, Barbu Eugen, Bagdasar Florica, Bagdasar Nicolae, Beniuc Mihai, Bogza Geo, 
Boureanu Radu, Botez Demonstene, Cîmpina Barbu, Cândea Virgil, Călinescu George, Cioculescu Şerban, 
Constantinescu Mitiţă, Constantinescu Petre-Iaşi, Daicovici Constantin, Dianu Romulus, Dimitriu Petru, 
Florian Mircea, Georgescu George, Golimaş Aurel, Giurescu Constantin, Gheorghiu Mihnea, Mezincescu 
Florica, Moraru Dumitru, Murgescu Constantin, Moisil Grigore, Iorgu Iordan, Niculescu Miron, Pas Ion, 
Parhon Constantin , Porumbacu Veronica, Roller Mihai, Săvulescu Traian, Sadoveanu Mihai, Stancu 
Zaharia, Stoilov Simion, Şelmaru Florica, Teodorescu Cicerone, Torna Ana, Vianu Tudor, Vinea Ion, 
Voitec Ştefan, Zâne Gheorghe.

Procurori, şi judecători care au condamnat la moarte şi au pronunţat zeci de milioane de ani 
de închisoare, trimiţând la exterminare oameni nevinovaţi

Achim Nicolae (lt.colonel), Andrei Dumitru (căpitan), Andrei Polak-Paul, Aldea Matei (colonel), 
Alexandrescu (colonelO, Alexa Gh. (procuror general), Alexiu Paul (colonel), Ardeleanu Aurel (colonel), 
Atanasiu H. (colonel), Belu Nicolae (locotenent major), .. Burada A. (colonel),Cârdei Gheorghe 
(căpitan), Casandra Aurel (colonel), Cocoş (lt.colonel), Constan-tinescu Nicolae (colonel), Cosma Vasile 
(colonel), Dalea Alexandru (căpitan),.Dobrina Vasile, Făgăraş Alexandru, Finichi Paul (lt.colonel), Frăţilă 
Alexandru (lt.colonel), Georgescu Alexandru (colonel), Gheorghe Fănică, Gheorghiescu Marin (colonel), 
Goldenberg (din Iaşi), Gregorian (colonel), Godină Aron (maior), Lascăr M. (colonel), Mănescu 
(căpitan), Marinescu (colonel), Matei Alexandru (lt. colonel), Mironescu Paul, ., Mociorniţa (general), 
Moldoveanu Atanase (colonel), Molnar Rudolf, Nicolae Grigore (colonel), Nicolau, Niculescu Radu-
Cociu (general), Oconel Cireş, Petrescu Alexandru (general, cel mai mare călău), Petrescu Ion (colonel), 
Petrovici, Popescu Iorgu (maior), Popescu Pogrin (colonel), Predescu, Răduţ Ştefan (colonel), Spulber 
Ion, (maior), Ştefănescu (colonel Timişoara), Stănescu (general), Stănescu Simian (colonel), Stâncă (din 
Brad), Stanciu (colonel), Stavrică Gheorghe, Stoica Ion (maior), Ştefăniuc, Teodorescu Ovidiu (căpitan), 
Toescu Louis (co Ionel ), Trăistaru Vasile, Tudor Lazăr (maior), Vlase Vasile (colonel), Voitinovici 
(procuror general), Vintilescu (lt.colonel), Zaharescu (căpitan), Zănescu Ion (colonel).

Torţionari Minsterul de interne (Bucureşti)

Albon (colonel), Bistran Iosif (anchetator), Boacă, Bogdan (colonel), Brânzaru, Bulz V. (maior), 
Burdea Grigore, Cândea Gheorghe (căpitan), Cârnaru (căpitan), Cenuşe (căpitan), Chiţu Ion (căpitan), 
Ciobanu, Constantinescu (colonel), Cosmici (colonel), Cseller (colonel), Cumpănaşu (general, fost preot), 
Curelea, David (locotenent), Deleanu (căpitan), Dima Ion (colonel), Dimcea (colonel), Dulgheru 
Alexandru Saşa (general), Enoiu (colonel), Ferfelea Ion, Firescu (fost şofer), Florea Cristian (căpitan), Florea Mihai 
(căpitan), Florescu (colonel), Georgescu (maior), Grigoriu, Hagiu, Iacob, Iordanof, Lepădătescu Mircea 
(anchetator-consilier), Leu (general), Marinca (maior), Mărgineanu Florin (căpitan), Marton (colonel), Mihăilescu 
Gheorghe (căpitan), Mihalache Gheorghe (căpitan), Moise (colonel), Moldoveanu (maior), Nicolschi Alexandru-
Saşa (general), Nicolescu Ştefan, Niculescu Turli (colonel), Petrescu Nicolae (colonel), Postelnicu Traian, Purcaru 
(căpitan), Russu (căpitan), Sepeanu (colonel), Solomon, Sporea (căpitan), Stănciulescu (lt. clonel), Teodoru 
(colonel), Tericeanu (general), Udrea Ion (colonel), Urguloiu, Vasile Gheorghe.

Inchisoarea Aiud

 Aldea, Ardeleanu, Bădilă, Barabaş, Biros (locotenent), Blăjuţ, Boldur, Bogăţeanu (doctor ), Bo-tezan, Colier 
(colonel, ciminal), Chirilă (căpitan), Cristea, Dogaru, Dorobanţu (maior, criminal), Farcaş, Filipescu, schingiuitor), 
Frăţilă, Gâlea, Iacob (colonel), Ionaş, Ioaniţescu (căpitan), Iordache Lulu (ofiţer politic, schingiuitor), Irimia , 
Ispas, Ivan, Lazăr (ofiţer politic, schingiuitor), Lorentz, Kerteş, Man, Mailat, Marcu Vasile I, Marcu Vasile II, Marcu 
O-limpiu, Mareş (maior, criminal), Moldovan Pavel, Moldovan, Mayer Vasile, Mayer Gheorghe, Mayer (trei fraţi, toţi 
schingiuitori), Năstase Dumitru, Naghy (ofiţer), Nistor, Oană, Nencu, Panait, Pavel, Popa, Teleky (ofiţer politic), 
Timirov (maior), Trandafir, Urdăreanu, Volcescu (maior), Volinschi(ofiţer).

Inchisoarea Bacău
 Asaftei (căpitan), Anghel Nicolae, Fark (colonel), Herşcovici (colonel), Barbălată, Ionescu Alexandru, 
Levenson (Livezeanu), Munteanu, Mazăre, Mutică (locotenent), Mihalcea Aurel (maior), Mireanu (din comuna 
Mărgireşti), Ionescu Guiţă (căpitan din Piatra Neamţ), Pop Ion (colonel), Pantaş (colonel), Radu (general), 
Uşurelu (colonel), Timiraş, Stancu(ofiţer), Zelţer (din Dorhoi).

Baia Sprie
Cioară, Guleran, Pintea, Popa, Szabo Zoltan (maior).

Bicaz
Albu, Dogaru ( căpitan, comandant ) , Pietraru (ofiţer politic).

Botoşani
Alexandru (ofiţer), Dora (ofiţer politic), Nătăletu

Braşov

Alexandrescu (ofiţer), Ambruş (general), Brişcă Alexandru, Dobay, Dolnoczy, Dorobanţu Florea (ofiţer), 
Koloşek, Lupuţ Constantin, Marton (căpitan), Mayer (ofiţer), Martinescu Alexandru, Olteanu, Pândele (căpitan), 
Pop, Proca (maior), Stoica, Szilaghy, Urzică (ofiţer), Vârjan Nicolae.

Capul Midia
Borcea Liviu (maior), Bunescu (maior), Lupu (ofiţer politic), Oancea (pl utonier), Radu (căpitan), Tanasov 
(plutonier).

Cernavodă
Gherasim(ofiţer), Ghine (politic), Stan (politic).

Cluj 
Birtaş (ofiţer), Barany (locotenent), Gavrilă, Timofi.

Craiova
Alexe Ştefan, Bădică (general), Dănescu (inspector), Iatagan, Ionescu Titus (căpitan), Lungu (colonel), 
Oancă (ofiţer), Puţintelu, Popescu Toma (colonel), Mitran Constantin, Petrescu Vasile, Moldoveanu Marcel 
(chestor).

Dumbrăveni
 Russu, (sublocotenent).

Galaţi
Alexandru, Florea, Goiciu Petre (comandant-călău), Pândele.

Galata
Bărbieru, Şnaider, Zgâmbău. 

Timişoara
Bugarschi, Brancovici Jiva, Indrei, Jivcov, Lăcătuş, Nedici Iosif, Nedici Vidosa (Vida), Moiş Puiu, Orcic 
(căpitan), Toth Mihai, Vid Teodor, Rafilă (comisar), Szanta Alexandru.

Galeş
Burghişan Petre (maior), Cornăţeanu (maior), Dincă, Şerban.

Gherla
Alexandrescu (colonel), Ardeleanu, Avădanei, Bob (doi fraţi), Bodea, Bota, Bărbosu (doctor), Carciu, 
Chioreanu, Cseller, Corăbeanu Constantin (politic), Deneş, Dimiş, Domocoş, Gabor, Gheorghiu, Goiciu Petre (cel 
mai mare călău), Guşti Petre, Istra-te, Messaroş, Mihalcea (ofiţer politic, mare călău), Mihăilescu, Moghioroş, 
Naghi (ofiţer), Pop I, Pop II, Potcoavă, Sabo, ..Şomlea (doi fraţi), Stan Petrică, Todea, Tudoran Petre, Sebesteny, 
Vomir, Zahanu.

Iaşi
 Ceia, Ruscioru Modest.

Jilava
Bărbuică (mare schigiuitor), Bonciulică, Bragadi-reanu, Czaky, Cursaru (doctor), Fătu (criminal), Gea-mănu 
(criminal), Iamandi (criminal), Ivănică (criminal), Ionescu (doctoriţă), Lis, Gheorghiu (colonel), Manta, 
Maromet (maior, schingiuitor, criminal), Ştefan (schingiuitor, criminal), Tudoran, Ungureanu.

Constanţa
Goldenberg.

Deva
Bolog, Dincă Gheorghe (căpitan), Faur Nicolae, Galbeni Vasile (din Hunedoara), Hess, Manea 
Victor, Mihai Petru (locotenent), Nistor Vasile (colonel), Staicu Petre (din Sebeş), Tufiş.

Făgăraş
Berebenţa (locotenent), Brişcă Alexandru, Hozay, Iossu, Lazăr Tibo (Tiberiu), Popa, Paraschiv, 
Moraviev, Trâmbiţaşu, Zibileanu.

Ghencea
Berbece, Radu, Apostol (maior). 

Grădina
Bolbea (căpitan), Donea (schingiuitor), Stratache, Troacă.

Grindu
 Fecioru (maior, criminal), Furnică (schingiuitor).

Luciu Giurgeni
 Coman (schingiuitor), Scarlat (schingiuitor).

Lugoj 
Dragoş Petru, Vid Teodor.

Lagărul Km. 4 
Crăciun, Huslău, Mărgărit.

Miercurea Ciuc (închisoare pentru femei)
Florescu, Păduraru.

Mislea (închisoare pentru femei)
Vişinescu (schingiuitor).

Câmpulung-Muscel
Dumitrache, Tericeanu

Ocnele Mari 
Ceauşu, Filimon, Ionescu, Lupu, Traian, Suciu, 

Oradea
Broitman, Cseller Ludovic (schingiuitor şi criminal, Grad Tiberiu, Gutman, Kupfer, Litvin Ştefan, 
Naghy, Retezan (căpitan), Tilici (maior), Zoltan.

Peninsula
Chirion (schingiuitor, criminal), Cornăţeanu, Geor-gescu (maior, criminal), Dobrescu (major), Lazăr 
Tiberiu (maior, schingiuitor), Dincă, Silişteanu (ofiţer politic, schingiuitor), Şerban (sergent major, 
schingiuitor, criminal), Vornicu (ofiţer politic, schingiuitor), Zamfirescu (major, schingiuitor).

Piteşti
Ciobanu (criminal), Dumitrescu (criminal), Georgescu (criminal), Marina (ofiţer politic, criminal), Mân-
druţă (criminal).

Ploieşti
Dumitrescu Gheorghe (maior), Marin (locotenent-major), Badea (ofiţer, criminal), Bizin (ofiţer, criminal), 
Voicu (ofiţer).

Piatra Neamţ
Ionescu Guiţă (maior, criminal), Mihalcea Aurel, Popa Ion, Şarpe Mihai, Uşurelu (colonel).

Poarta Albă
Fecioru (maior, criminal), Moraru (ofiţer politic, criminal), Molodoveanu Ştefan (locotenent).

Periprava
Fecioru, Toth.

Râmnicul Sărat
Dumitrescu (doctor), Popescu Ion, Vişinescu (maior, criminal).

Salcia
Andrei (schingiuitor), Ioaniţescu (schingiuitor), Grigoraş (locotenent, criminal), Simovici (schingiuitor).

Sibiu
Crăciun (colonel, schingiuitor), Dăncilă, Mezei Gheorghe (colonel), Nistor Victor (căpitan) , Schonfeld 
(căpitan).

Sighet-Maramureş
Bank (colonel), Bota, Ciolpan Dumitru (maior), Costin Vasile (ofiţer politic), Coza (din Săpânţa), Hritan 
(general), Medruţ Cornel, Munteanu Vasile, Pop Partenie, Sabadâş Ileana, Sava Ion (maior), Zoltan Israel.

Stoeneşti
Buhuşi, Grecu (din comuna Galbeni-Bacău, schingiuitor), Petrescu, Prisăcaru, Tătaru.
Săvineşti
Fark (colonel).

Târgul Mureş
Fodor (locotenent), Herman. Văcăreşti Berbec, Constantinescu (colonel, criminal).


BIBLIOGRAFIE

Andre Fontaine, Histoire de la guerre froide, Paris, Fayard 1974
Dominique Desanti, Les Staliniens, Paris, Fayard 1975
Remus Radina, Testamentul din Morgă, Editura Ion Dumitru Munchen
Gheorghe Mazilu, In ghiarele securităţii, Ed. Freiburg
Doru Novacovici, Dincolo de gratii, Ed. Ion Dumitru
Grigore Dumitrescu, Demascarea