ROMÂNIA ANGAJATĂ ÎN CONFLICT CU TOATE CONTINENTELE

În noaptea de 7 decembrie 1941 Japonia a atacat vasele americane de la Pearl Harbour şi vasele britanice din Indiile Orientale Olandeze. Cel de al doilea război mondial era generalizat şi în el vor fi angrenate 47 de naţiuni.

Imediat după atacul împotriva insulelor Hawai, Churchill i-a dat telefon lui Roosevelt să-1 întrebe:

- „Domnulepreşedinte, ce-ipovestea asta cu Japonia?

- E adevărat, ne-au atacat la Pearl Harbour. Acum suntem toţi în aceeaşi barcă...
-Asta simplifică lucrurile. Dumnezeu să fie cu noi."

Atacul a fost executat de 360 de avioane japoneze, cuprinzând toate tipurile de bombardiere, escortate de avioane de luptă şi a durat 2 ore şi 5 minute. în port erau 94 de vase ale marinei Statelor Unite, printre care vase de luptă ale Flotei Pacificului. Pierderile au fost mari. Peste două mii de americani şi-au pierdut viaţa şi alţii, tot cam pe atâta, au fost răniţi. Stăpânirea asupra Pacificului căzuse în mâna japonezilor, deocamdată, dar războiul nu-1 vor câştiga. Vor fi măcinaţi?

România se găsea în stare de război cu Anglia, tot după 7 decembrie 1941, după ce înainte cu 9 luni Marea Britanie îşi retrăsese personalul diplomatic.

Pe 8 decembrie, Ministerul de externe britanic trimitea la Tokio următoarea notă:

„In seara de 7 decembrie, guvernul Majestăţii Sale din Regatul Unit a aflat că forţe japoneze, fără o avertizare prealabilă informa unei declaraţii de război sau a unui ultimatum printr-o declaraţie de război condiţionată, au încercat să debarce pe coasta din Malaya şi au bombardat Singapore şi Hong Kong.

Având în vedere aceste acte fără sens de agresiune neprovocată făcute cu flagranta încălcare a legilor internaţionale şi în special al art. 1 al celei de a treia convenţii de la Haga cu privire la deschidera ostilităţilor, la care sunt parte atât Japonia cât şi regatul Unit, ambasadorul Majestăţii Sale la Tokio a fost instruit să formeze guvernul imperial japonez, în numele guvernului Majestăţii Sale din Regatul Unit, că între cele două ţări ale noastre, există o stare de război... W.S. Churchill. " Pe 8 decembrie 1941 Hitler a dat ordin să se atace vasele americane, oriunde s-ar găsi şi numai după 3 zile trimite declaraţia de război Statelor Unite. Pe 8 decembrie şi Statele Unite declară război Japoniei. Pe 10 decembrie Australia declară război României.

Avalanşa de declaraţii de război continuă între statele din diferite continente, împletindu-se ca într-o pânză de păianjen.

11 decembrie se înscrie cu declaraţia de război a Germaniei şi Italiei contra Statelor Unite şi ca o ripostă în aceeaşi zi şi declaraţia de război a Africii de Sud contra României, Italiei şi Germaniei.

România ca să nu rămână mai prejos, pe 12 decembrie trimite declaraţia de război Statelor Unite.

Dacă iarna îngheţase puţin avântul războinic pe teren în Europa, am văzut că el continua vertiginos în hârtii diplomatice, dar şi ca un taifun în Pacific, unde japonezii se dezlănţuiseră pe toată întinderea acestui ocean.

Ei ocupă insulele Guam (12 decembrie), după ce cu două zile înainte scufundaseră la Singapore două din cele mai importante nave ale amiralităţii britanice: Prince of Wales şi Repulse. A urmat pe 17 decembrie ocuparea insulelor Timor, pe 19 au ocupat Hong Kong-ul şi pe 22 decembrie au debarcat în Filipine; deci supremaţie temporară.

In România, cei doi adversari în privinţa războiului, mareşalul Ion Antonescu şi Iuliu Maniu, s-au aflat alături în Aula Academiei Române, pe 18 decembrie 1941, cu ocazia comemorării unui sfert de mileniu de la moartea cronicarului Miron Costin.

Dar Maniu nu era scăpat de sub observaţia reprezentanţilor Germaniei din România şi Manfred von Killinger încerca să-1 întâlnească în diverse locuri sau recepţii în case particulare. A eşuat până şi invitaţia din casa bunului său prieten, Mihai Popovici. Când a văzut mantaua străină cu zorzoane s-a îmbrăcat imediat şi a lăsat vorbă că refuză să stea la masă.

Autorii Pactului Tripartit s-au întâlnit la Berlin, după intrarea Japoniei în război şi au semnat un tratat-angajament ca nici unul dintre ei să nu încheie armistiţiu şi nici pace separată. Soarta a vrut să nu li se realizeze această dorinţă şi toţi trei să fie nevoiţi să capituleze necondiţionat. Dar până atunci va mai curge mult sânge.

Aproape paralel, pe 28 decembrie un nou tratat s-a încheiat, de data aceasta între Anglia, URSS şi Iran.

O dată cu înverşunarea dintre naţiuni se semnau angajamente de solidaritate între ele, dar dintre toate, cel mai valoros şi eficace a fost cel semnat pe 1 ianuarie 1941, de 22 de naţiuni, rămas sub numele de „DECLARAŢIA PUTERILOR ASOCIATE": Statele Unite ale Americii, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice, China, Australia, Belgia, Canada, Costa Rica, Cuba, Cehoslovacia, Republica Dominicană, El Salvador, Grecia, Guatemala, Haiti, Honduras, India, Luxemburg, Ţările de Jos, Noua Zeelandă, Nicaragua, Norvegia, Panama, Polonia, Africa de Sud şi Iugoslavia.

„Guvernele semnatare... De acord cu programul comun de scopuri şi principii cuprinse în Declaraţia comună a preşedintelui Statelor Unite ale Americii şi a primului ministru al Regatului Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord, semnată la 14 august 1941 şi cunoscută sub numele de Carta Atlanticului.

Convinse că victoria deplină asupra inamicilor este esenţială pentru apărarea vieţii, libertăţii, independenţei şi libertăţii religiei şi pentru păstrarea drepturilor omului şi a justiţiei în ţările lor, ca şi în alte ţări şi fiind angajate într-o luptă comună împotriva forţelor sălbatice şi brutale care caută să subjuge lumea, declară:

1. Fiecare guvern se obligă să-şi folosească toate resursele militare şi economice împotriva acelor membri al Pactului Tripartit şi acoliţilor lor cu care guvernul respectiv este în război.

2. Fiecare guvern se obligă să coopereze cu guvernele semnatare de mai sus şi să nu facă armistiţiu sau pace separată cu inamicul. La declaraţia de mai sus, pot adera orice alte naţiuni care dau sau pot da ajutor material şi contribuţii în lupta pentru victoria împotriva hitlerismului."

In timp ce aceste state semnatare luptau pentru „apărarea vieţii şi libertăţii", Hitler înfiinţase numai pe teritoriul Germaniei, la data aceea, o sută de lagăre de exterminare prin muncă şi condiţii inumane, în vederea creării rasei pure şi a unei noi ordini în omenire.