FALSIFICAREA REZULTATULUI ALEGERILOR. MĂRTURII ŞI PROTESTELE LUI MANIU

 

La rugămintea Regelui, Burton Berry (reprezentantul S.U.A. la Bucureşti) l-a primit în audienţă pe Dumitru Negel (mareşalul Palatului), Mircea Ioaniţiu (secretarul Regelui) şi pe Savel Rădulescu (consilier al Regelui). Din telegrama trimisă Departamentului de Stat a doua zi, desprindem fragmente din discuţiile avute:

„Toţi trei au fost de acord că alegerile au fost antidemocratice şi rezultatele falsificate. Problema este: ce trebuie să facă Regele în faţa acestor alegeri falsifica­te? Toţi trei au fost de acord că popularitatea Regelui s-a micşorat în ultimele luni, că ruşii îl tolerează pe Rege numai atâta vreme cât el reprezintă o forţă în ţară, că sancţionarea regală a alegerilor astfel falsificate va dăuna şi pe mai departe prestigiului Regelui. Că atunci când prestigiul Regelui se va stinge, ruşii nu vor mai pierde timp să se debaraseze de el. Ei mi-au amintit că Parlamentul se deschide la 1 decembrie şi că obiceiul este ca Regele să-l deschidă în persoană, citind mesajul tronului. Prin acest act, Regele va accepta rezultatul fraudulos al alegerilor şi actele parlamentului ieşit prin aceste fraude.

Secretarul Regelui a susţinut că Regele are obligaţia faţă de poporul român de a refuza să accepte rezultatele acestor alegeri falsificate, indiferent de acţiunea sau pasivitatea americanilor şi britanicilor. El a adăugat că ştie că, luând această poziţie, Regele va intra din nou în conflict deschis cu guvernul Groza şi cu sovieticii. Aceas­ta va mări pericolul personal şi poate să însemne chiar abdicarea. Dar aceasta înseamnă că până la sfârşitul domniei sale, Regele s-a conformat voinţei poporului său. Dar dacă el va accepta rezultatul alegerilor, va fi tolerat de ruşi încă un timp oarecare, însă până la urmă va fi obligat oricum să plece şi poate chiar mai curând, fiindcă el devine un Rege fără nici un suport popular.

Mareşalul curţii regale crede că Regele trebuie să câştige timp ca să accepte rezultatul alegerilor şi să deschidă parlamentul personal, afară de cazul când anglo-americanii îl sfătuiesc să nu o facă.

Al treilea român (cu siguranţă Savel Rădulescu) mi-a reamintit că prin actul de la 23 august 1944, Regele a devenit simbolul guvernării de unitate naţională, iar Prin actul din 20 august 1945, simbol al rezistenţei naţionale. De la această dată încoace, Regele a pierdut din popularitatea sa, decorându-l pe Groza, confirmând sentinţa de moarte a mareşalului Antonescu, acceptând demiterea a sute de ofiţeri din armată, acceptând şi semnând legea electorală şi astfel asociindu-se în mod Public cu oficialităţile sovietice. El a adăugat că, dacă Regele va accepta rezultatul fraudulos al alegerilor, el îşi va distruge singur ultima lui legătură cu poporul şi raţiunea sa de a fi. El nu poate fi un trădător faţă de sine însuşi. Trebuie deci să refuze a accepta rezultatul alegerilor. În acelaşi timp, americanii şi britanicii nu pot face altceva decât să refuze aceste alegeri.

Opt note de protest au fost înmânate guvernului Groza, pe care acesta le-a respins cu impertinenţă. În virtutea obligaţiilor asumate faţă de România la Yalta Potsdam şi Moscova, anglo-americanii nu pot accepta să fie trataţi astfel şi să mai spere să fie priviţi în Europa de Răsărit ca luptători pentru democraţie. Regele americanii şi britanicii sunt toţi trei în aceeaşi barcă şi toţi trei trebuie să refuze să accepte rezultatul falsificat al alegerilor".

Acestea erau părerile la Bucureşti, discutate la Misiunea americană şi înaintate Departamentului de stat S.U.A., prin telegrama nr. 871.00/11.2246;

Începând de marţi 19 noiembrie, Misiunea Americană era asaltată de miile de cetăţeni veniţi să se înscrie pe liste fiindcă regimul comunist îi ştersese şi apoi să aducă dovezi despre falsificări şi abuzuri. La acestea se adăugau protestele şi datele referitoare la alegeri, trimise la partidele de opoziţie.

Holman şi Berry au cerut încă din 19 noiembrie să fie ţinuţi la curent din jumătate în jumătate de oră despre datele recepţionate.

„Să nu mai vorbim de asemenea falsificări".

Acestea au fost cuvintele lui Adrian Holman, ministrul Marii Britanii la Bucu­reşti, când a fost întrebat ce părere are despre alegeri.

Holman deţinea nume de comunişti care au votat de câte zece ori şi altele care au cumpărat certificate de alegători, precum şi de preşedinţi de secţie care au băgat în urnă numeroase voturi, după ce au alungat asistenţii şi delegaţii opoziţiei din localurile de vot.

Cei doi reprezentanţi (anglo-americani) susţin că ţările lor nu au putut lua atitu­dine faţă de alegerile din Polonia şi Bulgaria, deoarece nu aveau nici un acord inter­naţional, pe linia convenţiilor de la Yalta şi Potsdam, şi că cel cu România este singurul semnat la Moscova şi, faţă de nerespectarea lui, ţările lor vor trebui să ia măsuri. Ei prevăd că guvernele lor vor face noi note de protest, prin care vor conside­ra nule alegerile din România, iar pe de altă parte vor cere anchetă internaţională.

Aceasta era părerea reprezentanţilor, chiar a doua zi după marea falsificare.

În arhiva S.R.I., Fond „D" nr. 4.392, fila 163-164, se afla un proces-verbal încheiat de reprezentanţii P.N.Ţ. şi P.N.L., din 22 noiembrie, în care se arăta situaţia de la secţia 8 de votare din Caransebeş, unde preşedinte a fost judecătorul Szigmont de la Teregova şi grefier dl Munteanu Ilie din Caransebeş. Din cuprins: „Aşa s-a permis intrarea reprezen­tanţilor opoziţiei decât după ce biroul a fost constituit; S-a făcut contestaţie care s-a primit. La ora 9.50 candidatul P.N.L. O. Corneanu a depus contestaţie că la intrare sunt afişate materiale de propagandă ale B.P.D. şi nu sunt afişate buletinele de vot.

Votarea a decurs în ordine şi la ora 20 s-a închis secţia. Rezultatul consemnat a fost: lista 1 - „Soarele" - 555, lista 2 - „Soarele" - 20, lista 3 - „Soarele'' - 10, lista 4 - „Soarele" - 20, lista 5 - „Ochiul" - 1.769, lista 6- „L" - 16, lista 7- „L" - 9, lista 10 - „fântâna " - 75, total buletine - 2.759. Numărul voturilor nu corespunde cu cel al votanţilor, deoarece membrii comunişti au votat în plus, câte două-trei voturi care au fost introduse odată cu buletinul predat de preşedinte. Buletinele avute de comunişti se deosebeau de celelalte reale prin ştampila cu tuş negru, iar ştampila de control era cu tuş roşu şi de la altă primărie decât a Caransebeşului (care era violetă). Alăturat anexează astfel de buletine false predate de un comunist şi de un ostaş din gardă. Alţii au votat de două sau mai multe ori, în special ceferiştii.

Procesele-verbale s-au redactat în localul secţiei, însă cu cerneală specială adusă de grefier.

Cu toate că este una din puţinele secţii cu o oarecare corectitudine, rezultatul la Comisia electorală judeţeană a fost altul".

Printr-un comunicat din 22 noiembrie, Ministerul de Interne anunţa că alegerile se desfăşuraseră şi noaptea, până în dimineaţa de 20 noiembrie şi că pe teren avuseseră loc agresiuni, se tăiaseră firele telefonice, fuseseră atacate secţiile se votare, se trăseseră focuri de armă, îşi pierduseră viaţa şase oameni...vinovaţi fiind „elemente din orga­nele de conducere ale P.N.Ţ. - Maniu şi ale P.N.L - Brătianu".

Dar nu se menţionează că cei morţi făceau parte din marea masă a votanţilor, că nici unul nu era comunist şi că gloanţele erau din dotaţia Armatei şi a M.I. De fapt nu s-a întreprins nici un fel de anchetă ca să se vadă vinovaţii şi nici nu s-a publicat numele lor.

După ce s-au aranjat voturile, s-a dat pe 23 noiembrie un comunicat cu date „provizorii", anunţându-se că din totalul de 6.934.583 de votanţi, s-au repartizat pentru:

-      B.P.D.: 4J66.630 (71,80%) cu 368 mandate;

-      P.N.Ţ.: 878.927 (7,72%) cu 32 mandate;

-      Madosz: 569.651 (7%) cu 29 mandate;

-      P.N.L.: 259.306 (0,72%) cu 3 mandate.

După falsificare, în unele judeţe, Ministerul de Interne a fost nevoit să mai modifice încă o dată rezultatele înainte de comunicare.

„Guvernul a rămas într-o minoritate ridicolă, nereuşind să colecteze nici măcar 15% din voturile exprimate" (Iuliu Maniu în declaraţia la Comitetul Central Executiv din 29 noiembrie 1946).

Ivor Porter, secretar II la Misiunea Britanică de la Bucureşti, scria în paragraful 34, din raportul anual al Legaţiei:

„Judecarea persoanelor implicate în aşa numita mişcare «subversivă» (Sumanele Negre, n.n.) a fost programată în săptămâna ce preceda alegerile şi se vedea clar intenţia de a implica mai ales partidele de opoziţie şi, dacă era posibil, şi-pe Rege. La Tribunal s-a făcut referire la Misiunea Militară a Statelor Unite şi la Misiunea Politică şi în mai mică măsură la Misiunea Militară Britanică. Procesul a început pe 11 noiembrie dar «dovezile» obţinute prin intimidarea fizică şi morală a deţinuţilor au fost date în vileag atunci când agenţii provocatori folosiţi de guvern, care se numărau şi ei printre deţinuţi, au căpătat curaj dintr-o dată şi au spus adevărul w instanţă, înainte de a putea fi opriţi. Prin urmare procesul a fost un fiasco, deşi sentinţele au fost severe, cuprinzând 27 de condamnări la muncă silnică."

De menţionat că sentinţa a fost publicată în ziarele din noaptea de 18 spre 19 noiembrie, înainte de terminarea procesului, ca să poată ajunge presa în provincie în dimineaţa de 19 noiembrie, pentru a fi un argument împotriva lui Maniu. Dar judecata continua în noapte şi Emil Bodnăraş se găsea la tribunal, făcând presiuni urmate de Promisiuni ofiţerilor din Grupul Sinaia, ca să îşi menţină declaraţiile date sub bătaie. Declaraţiile au fost răsturnate şi în sentinţa dată după proces, la unii pedepsele au fost mai mari decât cele deja publicate.

În continuare, la paragraful 35, Ivor Porter continuă:

„După această ultimă încercare a guvernului de a dovedi că partidele de opoziţie sunt «fasciste», la 19 noiembrie au avut loc alegerile. În afară d abuzurile de mai sus, în dimineaţa zilei de 19 noiembrie, un număr de reprezentanţi ai opoziţiei au fost arestaţi; s-au raportat în mai multe judeţe acte de intimidare fizică în timpul votului. De obicei, în România rezultatele alegerilor sunt anunţate pe la ora două, pentru ca populaţiei să-i fie foarte clar cine câştigat. Totuşi, în noaptea de 19 noiembrie, s-au anunţat doar câteva rezultate şi a urmat o tăcere de trei zile. Legăturile telefonice cu provincia au fost întrerupte pentru a împiedica opoziţia să afle rezultatele la nivel de judeţ, rezultate care după toate aparenţele îi erau net favorabile, guvernul realizând astfel curând că toate metodele sale iscusite de falsificare dăduseră greş. Guvernul a fost, de aceea, obligat, în ultimă instanţă, să falsifice cifrele oficiale şi să dea publicităţii drept o victorie zdrobitoare ceea ce era, de fapt, o totală înfrângere a sa. Şi cum până la urmă adevărul a ieşit la iveală, a devenit clar că guvernul nu pierduse doar pe ansamblul ţării, ci chiar şi în judeţele citadele ale activităţii comuniste Mulţi dintre cei mai pătimaşi suporteri ai Partidului Comunist se afiliaseră acestuia doar din oportunism, dar când a venit momentul să-şi spună cuvântul, au votat pentru opoziţie. Până şi ceferiştii, din rândurile cărora erau alese trupele de şoc comuniste, şi angajaţii Ministerului de Finanţe şi cei ai Ministerului de Război nu au votat pentru guvern".

Indignat de ceea ce se petrecuse pe 19 noiembrie 1946, Burton Berry a scris în telegrama trimisă pe 23 noiembrie la Washington:

„Guvernul Groza a falsificat alegerile şi şi-a bătut joc de notele noastre de protest. Aceasta ne obligă să refuzăm a accepta rezultatul acestor alegeri falsificate. Noi suntem obligaţi să ne modificăm poziţia noastră faţă de acest guvern şi să luăm imediat poziţie prin a declara:

1.             Că aceste alegeri nu au fost libere;

2.      Să se rediscute problema românească tot la nivelul celor trei;

3.      Propune ca el să fie înlocuit de la Bucureşti".

Ca urmare a falsificării voinţei poporului, Iuliu Maniu şi Dinu Brătianu au fost pe 26 noiembrie 1946 în audienţă comună la Rege, cerându-i să nu participe la des­chiderea Parlamentului, care ar însemna nerecunoaşterea alegerilor, ca fiind ilegale.

În ziarul „Dreptatea" din 27 noiembrie 1946 s-a publicat un comunicat comun semnat de Iuliu Maniu, Dinu Brătianu şi Constantin Petrescu, prin care cei trei preşedinţi de partide ale opoziţiei considerau alegerile „lipsite de orice temei de drept şi prin aceasta nule şi neavenite", deoarece „Guvernul Groza şi-a ticluit prin fraudă şi teroare rezultatele, în flagrantă opunere cu realitatea şi cu voinţa corpului electoral".

A doua zi s-a întrunit „Delegaţia Permanentă" a Partidului Naţional-Liberal, care în faţa situaţiei falsificării alegerilor a hotărât să nu participe la lucrările parlamentului, pe care îl considerau ilegal.

Zilnic, Maniu se interesa la misiunile anglo-americane de răspunsul la protestele înaintate în legătură cu falsificarea alegerilor.

Regele, pe de altă parte, şi el era foarte preocupat de situaţie şi pe 29 noiembrie l-a invitat pe Burton Berry, reprezentantul politic al S.U.A. în România. Din aceasta întâlnire, la care şi Regina Mamă era prezentă, în telegrama trimisă Departamentului de Stat, Berrzu a reprodus opinia Regelui (citat din „Agonia „României" de N. Baciu, pag. 207):

„«Vrei să explodez o altă bombă, cum am făcut-o la 20 august 1945 (greva regală) ? Dacă o fac, voi fi un erou faţă de dl Maniu şi cei din jurul său, dar asta nu înseamnă nimic pentru mine, fiindcă am înţeles că popularitatea mea faţă de politicieni este mare numai când fac ceea ce ei mă sfătuiesc să fac. Prietenii mei îmi spun că ea nu cadrează deloc pentru un Rege în sistemul sovietic şi că aceasta ar fi ultima ocazie pe care o mai am pentru a lua o poziţie constituţională. Dacă Susaikov va face ca Vişinski în 1944, mi se pare că, în împrejurările în care trăim, eu n-aş putea face altceva decât să stau lângă poporul meu şi să deschid parlamentul personal.» Iar Regele a mai adăugat că «dacă guvernul Statelor Unite poate să-mi dea şi altceva decât un suport moral, aş putea să mă comport altfel»".

Iuliu Maniu, după falsificarea alegerilor, a înaintat un memoriu către Naţiunile Unite, prin Departamentul de Stat american, care a acceptat să facă acest oficiu, dar nu s-a mai aflat nimic despre soarta lui.

În acele ultime zile înainte de deschiderea parlamentului, s-a judecat procesul intentat împotriva preşedinţilor secţiilor de votare, pentru infracţiunea de fals şi furt al voinţei naţionale. Din partea P.N.Ţ., s-au prezentat la proces, printre avocaţi, Emil Otulescu, Nicolae Penescu, Virgil Veniamin, Victor Popovici, Iosif Toma Popescu. Preşedintele Tribunalului, judecătorul Gali, nici n-a vrut să dea cuvântul avocaţilor, spunând că acţiunea este stinsă prin amnistie.

Într-adevăr se amnistiase falsul în acte publice.

Pe data de 29 noiembrie a fost convocată Delegaţia Permanenţă a P.N.Ţ., lărgită cu cei 32 de deputaţi repartizaţi de comunişti, şi s-a hotărât să nu se prezinte la lucrările parlamentului ilegal.

Pe 30 noiembrie a fost convocat Comitetul Central Executiv al P.N.Ţ., pentru analizarea situaţiei politice şi ratificarea hotărârilor luate până atunci.

Toţi liderii opoziţiei îl sfătuiseră pe Rege să nu legalizeze parlamentul.

Şefii opoziţiei, şi în special Maniu, s-au interesat în mai multe rânduri la misiunile străine, insistând să se intervină pentru ca protestelor lor să li se dea un răspuns util, înainte de a fi prea târziu „pentru a se putea repara situaţia politică creată de rezul­tatul fals al alegerilor".

Prin comunicatul celor trei partide din opoziţie se sublinia faptul că au arătat opiniei publice din ţară şi Marilor Puteri Aliate planul violării voinţei poporului român de către guvernul Groza:

„...Partidul Naţional-Ţărănesc şi Partidul Social-Democrat Independent au rămas până la sfârşit în alegeri cu toate abuzurile şi agresiunile îndreptate contra lor şi contra majorităţii alegătorilor, numai pentru a dovedi, fără nici o îndoială, că guvernul venit la putere fără nici un sprijin popular rămâne la putere contra voinţei naţionale.

Credincioşi principiilor democratice consimţite de acordurile de la Yalta şi Moscova şi idealurilor care însufleţesc Naţiunile Unite, aceste partide declară alegerile organizate în astfel de condiţii ca lipsite de orice bază de drept şi în conse­cinţă nule şi neavenite". (Maniu, Brătianu, Petrescu).

IULIU MANIU A AVERTIZAT PENTRU ULTIMA OARĂ PE REGE CĂ DACĂ VA ACCEPTA SĂ CONLUCREZE CU ACTUALUL PARLAMENT, ACEASTA ÎNSEAMNĂ CĂ EL CONTRIBUIE LA NĂRUIREA MONARHIEI.

Din sursele Palatului (de la mareşalul Palatului, n.n.) s-a aflat că în timpul audienţei la Rege pe 30 noiembrie, Iuliu Maniu a ridicat următoarele probleme:

A arătat modul cum s-au desfăşurat alegerile, menţionând că din această cauză P.N.Ţ. nu va participa la lucrările parlamentului.

A cerut Regelui să adopte o atitudine de arbitru conform rolului constituţional pe care îl joacă.

Prezentând unele documente, Iuliu Maniu a căutat să convingă pe Rege că P.N.Ţ ar fi racolat în realitate 80% din totalul voturilor, dacă nu ar fi existat ingerinţele şi falsurile

Apoi, adresându-i-se într-un mod foarte solemn monarhului, i-a declarat că aceste voturi nu sunt nici ale P.N.Ţ. şi nici ale sale, ele constituie adeziunea masivă a poporului pentru monarhie.

Ţara s-a manifestat într-un iureş general pentru Rege. De aceea, monarhul tre­buie să înţeleagă acest lucru acum cât mai are timp, mâine, când nu vor mai exista alte rezistenţe, comuniştii vor da asaltul definitiv şi poate hotărâtor asupra monarhiei. De aceea, monarhul nu trebuie să neglijeze ţara care astăzi îi mai poate da un sprijin.

Partidul Naţional-Ţărănesc constituie puterea de rezistenţă a naţiunii împotriva înstrăinării neamului şi a distrugerii aşezămintelor istorice.

Războiul civil nu este inevitabil, dar el va folosi numai comuniştilor, monarhia nu va avea nimic de câştigat.

Astfel, numărul infim al comuniştilor nu va putea menţine puterea după ce ar­matele sovietice se vor retrage din ţară.

Iuliu Maniu a îndemnat apoi pe Rege să aibă o atitudine concordantă cu discuţiunile internaţionale care s-au purtat şi cu cele stabilite între marile puteri.

Un parlament nerecunoscut de cele două mari puteri nu poate fi recunoscut de Rege, deoarece acesta este mandatul celor trei mari puteri.

Nu poate fi neglijat printr-o acţiune punctul de vedere al unei singure puteri, chiar când ne găsim în situaţia critică de astăzi.

Partidul Naţional-Ţărănesc nu va acorda un certificat de recunoaştere parlamentului actual, deputaţii naţional-ţărănişti nu pot participa decât la alcătuirea unei adunări legislative care să fie expresiunea liberă a naţiunii întregi.

Revenit de la Palat, Iuliu Maniu s-a adresat Comitetului Central prezentând o analiză pertinentă a vieţii politice:

„Onorat Comitet Central Executiv,

Ne-am luat îngăduinţa să vă convocam la o şedinţă extraordinară, datorită evenimentelor extraordinare pe care le-a înregistrat ţara noastră în ultimul timp. Ne-am întrunit a doua zi după victoria categorică pe care a recoltat-o Partidul Na­ţional-Ţărănesc în alegerile generale.

Acesta este adevărul. Partidul nostru a câştigat considerabile majorităţi în alegeri şi a biruit în mod strălucit.

Guvernul a fost doborât. Opinia publică a ţării s-a pronunţat cu hotărâre şi curaj împotriva lui.

Guvernul trebuie să plece şi să lase locul unui guvern sprijinit de opinia publică, par el se cramponează de putere şi vrea să-şi justifice, prin falsificări şi teroare prezenţa la conducerea ţării.

Partidul Naţional-Ţărănesc trebuie să sărbătorească victoria pe care a recoltat-o în aceste alegeri. Rezultatul acestei victorii este întunecat de manoperele condamnabile ale guvernului. Dar nu va întârzia să-şi arate roadele bune pentru neamul românesc şi viitorul ţării.

Care era scopul partidului nostru în aceste alegeri?

Era acela de a dovedi că naţiunea română este conştientă de drepturile sale şi gata să apere, cu preţ de sacrificiu, libertăţile publice. Era acela de a arăta ţării şi străinătăţii că noi suntem acei care reprezentăm cu adevărat opinia publică a ţării. Aceste obiective au fost atinse.

Am dovedit lumii întregi că poporul român are o conştiinţă naţională care nu mai poate fi discutată. Am dovedit că neamul românesc, în imensa lui majoritate, este cu noi.

Partidul Naţional-Ţărănesc a provocat căderea faptică a acestui guvern în alegeri. Este al doilea guvern pe care opinia publică l-a dezavuat, prin votul ei.

Domniile voastre, care sunteţi fruntaşii partidului nostru cunoaşteţi prea bine peripeţiile prin care a trecut ţara şi prin care am trecut cu toţii de la ultima şedinţă a Consiliului Executiv.

Cunoaşteţi abuzurile incalificabile ale guvernului, protestele noastre, regimurile de teroare exercitate de către guvern şi noianul fărădelegilor pe care dictatura înstăpânită prin forţă la cârma statului român l-a revărsat peste noi. Cunoaşteţi activitatea desfăşurată de conducerea partidului, pentru a face cunoscut ţării şi străinătăţii regimul totalitar de la noi.

Vă rog să credeţi că, conducerea centrală a partidului şi-a făcut cu prisosinţă datoria, pentru a face cunoscut ţării şi străinătăţii regimul totalitar de la noi. Ea a dovedit tuturor naţiunilor civilizate prigoana barbară la care este supus neamul românesc.

În această zi în care sărbătorim victoria conştiinţei naţionale împotriva nedreptăţii şi opresiunii, trebuie să aducem închinarea noastră poporului român care ne-a ascultat cu credinţă îndrumările şi a stat neclintit alături de steagul partidului nostru, pe care l-am dus la biruinţă.

Să ne plecăm în faţa amintirii acelora care s-au jertfit pentru libertate, pentru triumful dreptăţii româneşti. Jertfa lor nu va fi zadarnică. Dumnezeu să-i ierte.

Victoria noastră electorală a fost furată prin teroare, prin minciună, prin tâlhărie Şi prin falsuri încă necunoscute. Guvernul a nesocotit voinţa obştească exprimată în alegeri şi a proclamat, cu o îndrăzneală şi cu o neruşinare care a uimit ţara şi străinătatea, un parlament străin de voinţa şi sufletul naţiunii.

Parlamentul convocat de guvern este o ficţiune, o înşelătorie, cum nu a cunoscut ţara românească.

Sunteţi chemaţi să hotărâţi atitudinea Partidul Naţional-Ţărănesc faţă de acest Parlament. Delegaţia Permanentă a partidului vă propune un proiect de rezoluţie. Vă rog să-l examinaţi şi să-l discutaţi. Vă rog să cereţi toate lămuririle pe care le veţi crede de cuviinţă şi în urma lor să decideţi linia de conduită a partidului nostru.

Voi face aici unele precizări iniţiale.

Criza din România este în legătură directă cu situaţia internaţională. Dar acţiunea noastră şi tactica partidului nostru este şi rămâne cu totul independentă de alţi factori, determinată exclusiv de interesele permanente ale neamului românesc, izvorâtă din aprecierea noastră suverană, asupra evenimentelor. Este însă firesc să fim preocupaţi de atitudinea adoptată în această criză de Factorul Constituţional si de Marile Puteri.

Am fost onorat de prilejul de a înfăţişa Majestăţii Sale Regelui punctul nostru de vedere în legătură cu recentele alegeri şi urmările lor.

Am sfătuit pe Maiestatea Sa să nu acorde acestui parlament născut din violentă fraudă şi falsuri, cinstea înaltei sale prezenţe la mascarada deschiderii lui, organi­zată de guvern.

Convingerea noastră sinceră este că o adunare de oameni străini de interesele şi sufletul naţiunii, de oameni refuzaţi categoric de opinia publică românească, nu are dreptul să se numească «Parlament» şi nu are dreptul să se bucure de prezenta Suveranului la inaugurarea lucrărilor lui.

În privinţa Marilor Puteri, noi am cerut ca aceste alegeri, în care prevedeam că guvernul va dezlănţui toată gama abuzurilor şi ilegalităţilor, să fie supravegheate şi controlate de trimişi ai Marilor Puteri. Marile Puteri însă nu s-au înţeles în această problemă şi alegerile s-au desfăşurat fără prezenţa acestor supraveghetori şi controlori. Din fericire însă, informaţiile pe care Puterile Mari le-au adunat în cursul acestor alegeri au fost suficiente pentru a dovedi străinătăţii cele întâmpla­te.

Emisarii Marilor Puteri, pe care nici vigilenţa guvernului nu i-a putut îndepărta de la îndeplinirea obiectivă a datoriei lor, au constatat o dată cu ţara noastră întreagă că alegerile din România au însemnat un lanţ nesfârşit de abuzuri, furturi, teroare, înşelăciune şi falsuri în acte publice.

Guvernul a nesocotit obligaţiile sale contractate faţă de Marile Puteri. El nu şi-a respectat angajamentele luate în temeiul hotărârii de la Moscova.

Dintru început el a inaugurat un regim de opresiune şi teroare cruntă, născut din structura atitudinii sale dictatoriale.

Noi am ştiut că acest guvern nu va face alegeri libere. Căci dacă el ar fi respec­tat libertăţile publice şi ar fi organizat alegeri libere, ar fi trebuit să părăsească puterea, ceea ce nu era în intenţia sa.

Dacă rezultatul acestor alegeri nu a fost îndepărtarea acestui guvern, aşa cum era firesc, în schimb alegerile din România ne-au oferit prilejul de afirmare a marilor virtuţi ale poporului nostru şi ocazia strălucită de demonstrare a forţei invincibile a partidului nostru.

Am crezut cu tărie în virtuţile neamului românesc şi în puterea lui de luptă pentru libertate.

Toate abuzurile guvernului s-au dovedit a fi infructuoase faţă de calităţile ex­cepţionale ale poporului român. Guvernul a rămas într-o minoritate ridicolă, nereuşind să colecteze nici măcar 15% din voturile exprimate.

Desigur că suntem dureros impresionaţi de împrejurarea că ţara noastră, da­torită unor circumstanţe grele, nu a reuşit să ajungă la înălţimea practicilor constituţionale de a trage concluzia victoriei strălucite pe care a avut-o partidul nostru în alegeri. Aceasta însă nu ne împiedică să pretindem ca neamul românesc să fie guvernat conform voinţei lui.

Partidul Naţional-Ţărănesc reclamă puterea în numele popularităţii covârşitoare pe care a dovedit-o, în numele opiniei publice româneşti care i-a acordat încredere. Partidul nostru nu se sperie de prevestiri sumbre şi nu crede în teoria imposibilităţii de a fi guvernată astăzi ţara românească. El ştie să trateze probleme­le zilei, el ştie să trateze cu oameni şi cu state şi este singur în stare să înfrunte toate greutăţile şi să netezească toate piedicile care s-ar ivi în drumul său.

Partidul Naţional-Ţărănesc s-a născut cu o sută de ani în urmă, pe Câmpia libertăţii. După unirea de la Alba Iulia, el s-a alăturat mişcării puternice a ţăranilor din Vechiul Regat, condusă de dl Ion Mihalache.

Am fost întâmpinaţi cu obiecţiuni privind această închegare de forţe ţărăneşti si ni s-a contestat aderenţa faţă de „ţărănoii lui Mihalache" iar noi am răspuns: «Partidul Naţional din Ardeal a ieşit din Adunarea ţărănoilor de la 1848». De la aceste începuturi, Partidul Naţional-Ţărănesc, sprijinind toate acţiunile mari şi folositoare neamului românesc, a ajuns astăzi nu numai cel dintâi partid al Români­ei, dar şi cea mai înaltă forţă politică din sud-estul Europei.

În tot cursul existenţei sale, el a fost cheagul conştiinţei naţionale şi al rezistenţei româneşti. în evoluţia naţional-politică şi istorică a neamului nostru, Partidul Na­ţional-Ţărănesc şi-a adus contribuţia lui covârşitoare.

Programul economic, social şi cultural al acestei ţări este indestructibil legat de acest partid.

Astăzi Partidul Naţional-Ţărănesc este din nou gata de luptă. El nu se teme de adversari şi nu se lasă impresionat de forţa lor. Neamul românesc a avut întot­deauna adversari. Dar niciodată nu a fost înfrânt de adversari, ci de păcatele lui proprii. Nu ne înspăimântă puterea adversarilor. Statele puternice şi mari au năvălit în trecut asupra ţării noastre. Forţa lor era înspăimântătoare şi dăinuirea lor părea fără sfârşit. Totuşi ele s-au prăbuşit şi neamul românesc a supravieţuit opresiunii.

Multe popoare puternice a cuprins istoria în paginile sale dar a înregistrat şi prăbuşirea lor. Imperiul roman, hunii, forţa lui Genghis-Han, au rămas de dome­niul amintirii. în schimb a supravieţuit Grecia antică mică datorită valorii spirituale care a reprezentat-o în evoluţia civilizaţiei omeneşti.

Să nu ne înspăimântăm de adversităţi. Să cultivăm iubirea de neam şi nici o ameninţare nu va putea înfrânge dreptatea cauzei noastre.

Astăzi neamul românesc, puţin cunoscut în trecutul apropiat, a ajuns centrul de gândire şi preocupare a forurilor internaţionale.

Conducerea partidului nostru a depus toate stăruinţele pentru ca atenţia Popoarelor civilizate să fie îndreptată spre suferinţele noastre. Aceste stăruinţe au fost încununate de succes.

Partidul Naţional-Ţărănesc a militat pentru solidarizarea tuturor românilor conştienţi în acţiunea de salvare a libertăţii şi independenţei acestui neam. Si neamul românesc în covârşitoarea lui majoritate şi-a închinat lupta şi rezistenţa pentru triumful dreptăţii româneşti, sub steagul partidului nostru.

Mulţumesc cu acest prilej formaţiunilor politice naţionale care au colaborate partidul nostru pentru realizarea celor mai sfinte obiective româneşti: Partidul Naţional-Liberal de sub conducerea dlui Constantin Brătianu şi Partidul Social Democrat Independent, condus de dl Constantin Titel Petrescu.

Mulţumesc de asemenea Comitetului Central Executiv, ofiţerilor luptei noastre pentru patriotismul lor, pentru sacrificiile aduse în interesul luptei noastre.

Şi îndeosebi mulţumesc colaboratorilor mei apropiaţi, care au meritul d căpetenie pentru triumful cauzei noastre.

În primul rând, marelui meu prieten dl Ion Mihalache.

Cu bărbăţia care îl caracterizează, cu talentul şi cu inima lui oţelită în atâtea vijelii, cel dintâi dintre fruntaşii noştri nu s-a lăsat intimidat de loviturile nedrepte ale adversarilor.

Duşmanii democraţiei şi ai ideii naţionale au încercat să îl doboare. Au încercat să doboare pe cel mai autentic exponent al ţărănimii. Dar nu au reuşit.

Noi am stat zid în jurul lui.

Dl Mihalache a rămas în fruntea luptei neclintit. Forţa lui morală şi intelectuală a rămas pavăză nebiruită în slujba neamului românesc.

Dl Mihalache merge înainte, pe drumul lui, pe drumul neamului.

Mulţumesc dlui vicepreşedinte Mihai Popovici pentru munca fără regret pe care a desfăşurat-o în acţiunea întreprinsă de partidul nostru. Mi-a fost un sincer şi înţelept sfătuitor şi un conducător intransigent şi dârz al luptei.

Mulţumesc harnicului şi neobositului secretar general Nicolae Penescu pentru rodnica activitate pe care a desfăşurat-o. D-sa ne-a pus la dispoziţie calităţile mari cu care este înzestrat şi excepţionala sa putere de muncă.

Mulţumesc domnilor secretari generali adjuncţi Nicolae Pascu, Corneliu Coposu şi Virgil Veniamin pentru activitatea deosebită pe care au desfăşurat-o neobosiţi în interesul cauzei noastre.

Volume nenumărate de acte, memorii şi scrisori stau mărturie vie a muncii uriaşe ce au prestat în aceste vremuri atât de grele pentru partid şi neam.

Un cuvânt deosebit de mulţumire adresez vrednicilor gazetari care străbătând obstacole neînchipuit de grele au condus în coloanele presei noastre, partea hotărâtoare din lupta Partidului Naţional-Ţărănesc, domnii Nicolae Carandino, Zaharia Boilă, Popescu-Mehedinţi, Constantin Hagea.

Adresez special mulţumiri reprezentantului partidului în guvern dl Emil Haţieganu, care s-a achitat în mod strălucit de o penibilă îndatorire, pe care i-am impus-o. Domnia sa s-a supus supliciului de a sta într-o societate pe care n-a agreat-o şi care nu a meritat nici cea mai mică consideraţie. A luat asupra sa riscuri, a suportat reproşuri şi persecuţii susţinând întotdeauna linia dreaptă a vederilor noastre. Îi mulţumesc din toată inima.

Mulţumesc în sfârşit tuturor luptătorilor români care deasupra oricăror dificultăţi şi-au pus drept ţintă triumful naţiunii române.

Generaţia acestor zile va ocupa în analele politice ale neamului românesc un loc de cinste iar lupta ei va aduce, fără îndoială, roade bune în apropiatul viitor.

Vă rog să daţi ascultare proiectului de rezoluţie pe care îl va citi secretarul general:

REZOLUŢIE

Comitetul Central al Partidului Naţional-Ţărănesc, din care fac parte de drept parlamentarii, s-a întrunit azi 30 noiembrie 1946, în şedinţă extraordinară pentru a hotărî asupra atitudinii partidului faţă de alegerile de la 19 noiembrie şi de parlamentul care a rezultat din ele. S-a ascultat expunerea dlui Preşedinte.

Comitetul Central aduce omagiul său naţiunii române, care a înţeles că în aceste alegeri sunt puse în cumpănă interesele de viaţă ale neamului.

Înainte de alegeri, a suferit teroarea dezlănţuită de Partidul Comunist şi de aparatul de Stat, care a fost astfel încadrat încât să fie totdeauna la dispoziţia acestui partid. Guvernul s-a reorganizat la 7 ianuarie 1946, în sensul rezoluţiilor de la Moscova şi a celor trei Mari Puteri Aliate.

Atât prin declaraţia din 8 ianuarie, cât şi prin angajamentele formale şi precise luate de către primul ministru în numele său, guvernul s-a legat faţă de Aliaţi şi faţă de tară să restabilească libertăţile cetăţeneşti cele mai elementare, adică dreptul de a manifesta în adunări sau prin presă, de a se bucura de siguranţa persoanei şi a averii, de protecţia legii, de a fi ferit de abuzuri şi arbitrar.

Îndeosebi s-a menţionat libertatea acţiunii politice pentru Partidele Naţional-Ţărănesc şi Naţional-Liberal. În aceste condiţii, Partidul Naţional-Ţărănesc a consimţit să-şi trimită în acest guvern reprezentantul său.

Guvernul nu a înţeles să execute aceste angajamente.

A limitat numărul ziarelor permise Partidului Naţional-Ţărănesc la două oficioase, «Dreptatea» la Bucureşti şi „Patria" la Cluj şi la două reviste săptămânale, destinate satelor. Puţin timp după apariţie „ Patria " a fost împiedicată să mai fie tipărită. Cenzura a interzis „Dreptăţii" să atace problemele cele mai grave sau să denunţe numeroasele cazuri de teroare săvârşite peste tot în ţară, contra noastră. Curând după intrarea în vigoare a Acordului de la Moscova, adunările partidului nostru nu au mai fost posibile.

Casele de sfat au fost atacate şi devastate, au căzut asasinaţi numeroşi fruntaşi.

Chiar şedinţele congreselor noastre au fost împiedicate cu violenţă şi partici­panţii atacaţi de bande înarmate. Din nou s-au comis asasinate.

În acelaşi timp mulţi membri ai partidului au fost percheziţionaţi, arestaţi, li s-au înscenat procese, au fost eliminaţi din funcţiile sau serviciile ce le aveau, fără altă vină decât aceea de a gândi altfel decât regimul de la cârma ţării.

Sute de mii de intelectuali şi muncitori şi-au pierdut pâinea zilnică.

Armata şi funcţionarii de toate categoriile au fost cu deosebire loviţi. Sub pretext că se reduc cadrele ofiţereşti, au fost îndepărtaţi din oştire cei mai de frunte ofiţeri.

Guvernul se obligase să facă alegeri libere şi nestingherite până cel târziu în luna mai. Legea electorală a fost publicată abia la 15 iulie şi alegerile s-au fixat la 9 noiembrie, pentru ca în acest timp, Partidul Comunist să poată fi stăpân pe armată, Pe administraţia de stat, pe magistratură şi chiar pe biserică.

Legea electorală a fost astfel întocmită încât ea permitea falsificarea totală a alegerilor. Graţie acestei legi, milioane de cetăţeni n-au fost înscrişi în registrele electorale, iar după ce unii au fost totuşi înscrişi, comitetele comuniste care supravegheau întocmirea listelor, au şters aproape jumătate dintre ei. Aceasta nu a fost de ajuns şi de aceea cărţile de alegător nu au fost împărţite decât în minimă parte, celor rămaşi pe liste. Certificatele nedistribuite titularilor au fost date la agenţi comunişti care au votat şi de zece ori.

Nici unul din aceste mijloace nu a părut guvernului că îi asigură succesul Mulţi dintre candidaţii noştri au fost arestaţi şi schingiuiţi. Cei mai mulţi n-au putut ajunge la secţiile de votare. Unii care au scăpat de urgie au fost împiedicaţi să intre în secţia de votare, pentru ca urnele să poată fi umplute cu buletine pe care 7 ştampilase „ Votat" pe lista guvernului.

S-a făcut numărătoarea voturilor, după ce delegaţii partidelor de opoziţie, care putuseră pătrunde în sălile de vot, au fost îndepărtaţi cu forţa sau au fost ţinuţi la mare distanţă de masa preşedintelui secţiei de votare, iar numeroşii delegaţi ai guvernului militari şi elemente de şoc comuniste, au fost aşezate între preşedinte şi reprezentanţii opoziţiei, în aşa fel încât aceştia să nu poată vedea ce citeşte preşedintele.

Buletinele au fost imediat arse. Nici aşa rezultatele nu au părut suficiente. S-a mers direct la fals în acte publice, de către preşedinţii secţiilor de votare, în complicitate cu prefecţii şi şefii cluburilor B.P.D.

Falsificarea grosolană şi totală a alegerilor a fost înlesnită de împrejurarea că preşedinţii secţiilor de votare au fost numiţi în cea mai mare parte dintre şefii de cabinet, secretarii, responsabilii comunişti şi ofiţerii P.C.R.-işti.

Preşedinţii birourilor electorale judeţene, ai secţiilor de votare, prefecţii, toţi instigatorii şi complicii la falsuri, asasinate şi violenţe comise vor fi daţi în judecată pe tot cuprinsul ţării.

În numeroase cazuri, Ministerul de Interne a schimbat încă o dată şi rezultatele astfel ticluite la judeţe. Acesta imensă fraudare a voinţei naţiunii a provocat însă reacţiuni, în mai toate judeţele. Alegătorii-ţărani au cerut să vadă urnele înainte de votare şi să citească cinstit rezultatele de pe buletine...

Ţărănimea a votat aproape în unanimitate cu Partidul Naţional-Ţărănesc. Majoritatea muncitorimii de la calea ferată şi de la marile întreprinderi a votat Partidul Naţional-Ţărănesc.

Armata, care a suferit cel mai susţinut atac al Partidului Comunist, prin organul politic al aşa zisei E.C.P. (educaţie, cultură, propagandă), a dat voturile Partidului Naţional-Ţărănesc în mare măsură.

Femeia română, ca în trecutul acestui neam, a fost în rândul întâi al luptei, îndemnând pe bărbaţi şi dând ea pildă de curaj şi conştiinţă românească.

Tineretul, pe care Partidul Comunista încercat de prisos să îl ademenească, s-a aruncat în luptă cu voinţă şi spirit de sacrificiu, dovedite de numeroasele victime pe care el le-a dat.

Chiar funcţionarii se stat au rezistat ameninţărilor şi presiunilor, intelectualii, micii meseriaşi şi comercianţii au votat în mare număr partidul nostru.

Guvernele Marii Britanii şi Statelor Unite, faţă de care guvernul român îşi luase angajamente speciale şi formale, prin mijlocirea primului său ministru, au înfăţişat în notele din 27 mai, 14 iunie, 20 octombrie şi 15 noiembrie carenţa în care se găsea guvernul român din cauza neîndeplinirii acestor obligaţii. Guvernul Groza nu numai că a arătat indiferenţă acestor demersuri, dar a reproşat celor două Mari Puteri, în termeni inadmisibili, amestecul lor în treburile interne ale României.

Prin notele din 15 noiembrie, cele două guverne aliate resping cu drept cuvânt învinuirile. România a devenit obiectul de atenţie al opiniei publice mondiale, care a văzut în ţara noastră un factor de mare importanţă pentru pacea Europei. Această opinie publică este azi foarte bine informată şi ea a primit cu mare interes apelul adresat democraţiilor lumii în numele Partidului Naţional-Ţărănesc, Partidului Naţional-Liberal şi Partidului Social-Democrat Independent.

Imensitatea falsificării alegerilor din România a indignat lumea civilizată.

Dispreţul regimului comunist de aici faţă de principiile mari şi sfinte care stau la temelia Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Ultrajul adus naţiunii române prin furtul generalizat şi organizat după alegeri, drept pedeapsă pentru votul dat contra regimului, sunt preocuparea presei mondia­le şi a cancelariilor responsabile de soarta lumii. Această indignare nu e întrecută decât de admiraţia ţărilor civilizate, pentru strălucita dovadă de rezistenţă naţiona­lă si conştiinţă cetăţenească, dată de poporul român. Ţara noastră poate fi judecată ca fiind în drept să stea alături de adevăratele democraţii europene, prin minunatul examen pe care poporul român l-a dat la aceste alegeri, opunându-se cu o vigoare admirabilă tendinţelor antinaţionale şi nedemocratice ale guvernului.

Naţiunea a spălat ruşinea pe care a putut să o arunce asupra ei guvernul, care a nesocotit aranjamentele solemne luate faţă de cele trei Mari Puteri şi de lumea civilizată. A doua zi după victorie, Partidul Naţional-Ţărănesc trebuie să fie la înălţimea la care s-a ridicat naţiunea şi cu deosebire ţărănimea care i-a dat toată încrederea sa.

Naţiunea respinge acest parlament, pe care nu l-a ales şi care deci nu poate reprezenta voinţa ei.

Ieşit din fals şi violenţă el nu există nici pentru ţara românească, nici pentru străinătate. Ca şi Divanul ales de caimacamul Vogoride, acest parlament trebuie înlăturat, fiindcă el primejduieşte liniştea şi cele mai de căpetenie interese ale neamului. în urma celor expuse, Comitetul Central Executiv al P.N.Ţ.:

1.          Aduce cel mai sincer omagiu cetăţenilor români care, ridicându-se peste toate ademenirile şi ameninţările, prin vot au salvat onoarea ţării.

2.          Protestează cu supremă energie în contra persecuţiilor, violentării şi a terorii dezlănţuite de organele guvernului, pentru intimidarea obştei româneşti.

3.          Aduce omagiul său special ţăranilor, muncitorilor şi femeilor române, care au format în rândul întâi numeroasa ceată luptătoare pentru drepturile poporului român şi pentru libertatea ţării.

4.    Protestează împotriva furtului şi a falsificării votului, în contra întocmirii voit falsă a listelor electorale şi în special împotriva falsurilor în acte publice săvârşite Pentru înfăţişarea falsă a voinţei populare.

5.          Declară alegerea efectuată la 19 noiembrie de nulă şi neavenită. Protestează contra modului cum, în urma acestor alegeri absolut ilegale, s-au declarat deputaţi falşi o mulţime de persoane, care n-au nimic în comun cu voinţa naţiunii şi au fost impuşi de guvernul dictatorial care stăpâneşte ţara astăzi. Dacă totuşi, prin imposibil, acest produs al fraudei, teroarea s-ar deschide şi ar funcţiona cu titlul de parlament, aleşii P.N.Ţ. nu vor participa la lucrările sale.

6.          Aceste alegeri au demonstrat că guvernul Groza nu este un guvern de voinţă naţională şi în consecinţă el trebuie imediat înlăturat, respectându-se astfel voinţa ţării.

7.  Cere imediat anularea acestor alegeri şi convocarea urgentă a corpului electoral pentru noi alegeri, conduse de un guvern care să corespundă voinţei naţionale aşa cum ea a fost exprimată la 19 noiembrie, dar a fost întunecată şi falsificată prin criminala procedare a guvernului şi a adepţilor săi.

8.     Protestează contra urgiei persecuţiilor năpustite asupra cetăţenilor, din cauză că, deşi cu toată forţa revoltătoare a guvernului, ei nu au părăsit calea virtuţii cetăţeneşti. Cere să înceteze acesta prigoană de răzbunare, prin care guvernul în cearcă să acopere falsificarea alegerilor.

9.     Se închină în faţa victimelor acestei lupte naţionale, care şi-au dat viaţa cu atâta eroism, în lupta pentru libertate.

10.    Mulţumeşte Partidelor Naţional-Liberal şi Social-Democrat Independent pentru colaborarea lor loială la victoria electorală realizată.

11.    Mulţumeşte ziariştilor, care cu atâta talent şi devotament au apărat prin presă marea cauză a noastră şi a ţării.

12.    Îşi arată gratitudinea faţă de Naţiunile Unite, care cu bune intenţii au ordonat guvernului să facă alegeri libere şi nemăsluite, dar pe care el le-a falsificat în mod complet. Roagă Naţiunile Unite ca să dăruiască şi pentru viitor buna lor voinţă pentru a se stăpâni înrâurirea cu un regim democratic şi în scopul acesta să tragă de îndată concluziile fireşti faţă de guvernul actual în ceea ce priveşterevoltătoarea sfidare de care s-a făcut vinovat faţă de naţiunea română şi de opinia mondială.

13.    Exprimă mulţumirile şi recunoştinţa sa faţă de conducerea partidului, care cu prevedere şi devotament a îngrijit durerea luptei pentru salvarea ţării, cu rezulta­tul victorios îndeobşte cunoscut.

14.    Convoacă o şedinţă ordinară a Comitetului Central Executiv la o dată şi cu ordinea de zi pe care le va stabili Delegaţia Permanenţă. "

Cu această Rezoluţie a luat sfârşit Comitetul Central Executiv.

Dean Acheson, subsecretarul de stat al Statelor Unite, după ce primise rapoartele referitoare la alegerile din România, le califica „ca un rezultat al manipulării registrului electoral, al procedeelor folosite în darea voturilor şi numărarea lor, ca şi al intimidării prin teroare a unor însemnate elemente democrate ale corpului electoral, că dreptul electoral a fost în această împrejurare refuzat în mod cert unei însemnate părţi a populaţiei. In consecinţă, guvernul S.U.A. nu poate privi aceste alegeri conform cu asigurările pe care guvernul român le-a dat guvernelor Statelor Unite, Regatului Unit şi U.R.S.S. de a îndeplini hotărârea de la Moscova".

Dar Moscova era aceea care hotăra. Şi Ana Pauker se întreba pe bună dreptate din partea ei: „Dacă nu s-ar fi aflat în România trupe ale Armatei Roşii eliberatoare, ar fi putut clasa muncitoare să dea lovituri hotărâtoare claselor exploatatoare fără a cădea jertfă intervenţiei militare a imperialiştilor?".

Aceşti „eliberatori" erau în număr de peste 900.000, după datele americane, şi se găseau concentraţi în zonele: Craiova-Slatina, Bucureşti-Giurgiu, Brăila-Focşani, Sibiu-Alba Iulia şi Constanţa.

Nimic nu parvenise nici de la Londra, nici de la Washington. Nici un răspuns.

În dimineaţa de 1 decembrie 1946, postul de radio Bucureşti anunţa că spre Dealul Patriarhiei se îndreaptă cortegiul regal. Şi de la tribuna parlamentului s-a spus "Sunt fericit să mă găsesc în mijlocul reprezentanţilor ţării", fericire ce după an s-a transformat în nefericire. În acelaşi timp, pe masa preşedintelui parlamentului se găsea alt mesaj:

„Domnule Preşedinte:

Vă rog să binevoiţi a citi această adresă, precum şi rezoluţia alăturată, într-o şedinţă a Adunării şi să dispuneţi publicarea lor în Monitorul Oficial.  Comitetul Executiv al Partidului Naţional-Ţărănesc, în şedinţa extraordinară din 30 noiembrie 1946, a adoptat în unanimitate rezoluţia anexată.

Vă rog să binevoiţi a lua act că Partidul Naţional-Ţărănesc consideră alegerile din 19 noiembrie 1946 ca nule şi neavenite. Partidul Naţional-Ţărănesc consideră Parlamentul constituit ca o adunare ieşită din violenţă, din fraudă şi din fals în acte publice, care nu are dreptul să legifereze, să reprezinte şi să angajeze în numele poporului român.

În consecinţă, deputaţii Naţional-Ţărănişti, proclamaţi aleşi, au decis să nu participe la lucrările acestui parlament.

Preşedintele Partidului Naţional-Ţărănesc

ss. Iuliu Maniu"

Ţara reacţiona şi ea la fel ca Maniu, sau mai precis Maniu vorbea din sufletul neamului său, aşa cum a făcut-o toată viaţa.

Prefectura judeţului Roman s-a grăbit şi a făcut publice rezultatele care erau în contradicţie cu cele ale Biroului Electoral.

Un activist comunist de la Iaşi - Zaharia - s-a dus în comuna Pildeşti, pe valea râului Moldova, în judeţul Roman, să lămurească ţăranii despre rezultatul alegerilor; huiduit, a fost scăpat de jandarmi de la linşaj.

În regionala Suceava, o parte din îndrumătorii politici au trecut de partea reacţiunii, iar alţii au părăsit munca.

Ţăranii din Frontul Plugarilor, din comuna Corneşti, judeţul Iaşi, au încetat munca „politică" şi s-au asociat partidelor de opoziţie.

Serviciul de Siguranţă al Ministerului de Interne a trecut imediat la acţiuni de divizare a deputaţilor P.N.Ţ., încercând să rupă din anturajul lui Maniu şi să facă o fracţiune independentă care să participe la lucrările parlamentului. S-au făcut presiuni pe lângă: Emil Haţieganu (Cluj) şi Teodor Roxin (Bihor), dar nu au neglijat nici din vechiul regat, pierzând timpul pe lângă Ilie Ion (Dolj), Nicolae Anghel (Buzău), Gheorghe Zâne (Iaşi), poate şi alţii.

Pe 10 decembrie Iuliu Maniu, acasă la Mihai Popovici, pe strada Sofia, i-a primit pe ziarişti străini cărora le-a făcut declaraţii în legătură cu desfăşurarea alegerilor. Printre cei prezenţi au fost semnalaţi: Edwards MacDonald, Frank, Serafimuta, N.N. Petraşcu, Kirschen, Karamuceac, Pauker, Milton, Lehrer, Vintilescu, Ocargean, Iuhâsz, Corbu, Poulos, Florescu, Marinescu, dr. Singer Tiberiu, Leonard Paukerow, ing. Pasek, Marven Pohne, Armellani, Kormos, Liviu Nasta, Arsa Bercovici, Emil Serghie, Nicolae Carandino.

Cu acea ocazie Nicolae Penescu a făcut o scurtă trecere în revistă asupra Mijloacelor folosite pentru falsificarea alegerilor, după care Iuliu Maniu a început cu precizarea:

„În alegerile din 19 noiembrie, partidele comuniste care susţineau guvernul au rămas în minoritate, în timp ce partidele din opoziţie au ieşit învingătoare în mod special, Partidul Naţional-Ţărănesc a ieşit învingător în bătălia electorală ca a avut loc şi care a demonstrat nepopularitatea guvernului de azi, şi P.N.Ţ a obţinut peste 70% din voturi. După toate regulile constituţionale şi parlamentare, guvernul trebuie să demisioneze imediat.

Aliaţii au constatat ilegalitatea alegerilor.

Ţin să vă mulţumesc pentru informaţiunile obiective pe care le-aţi trimis ziarelor d-voastre, despre modul revoltător cum guvernul actual a cutezat să falsifice voim ţării şi modul cinic cum a nesocotit chiar şi regulile cele mai elementare de buna cuviinţă. Nu ştiu dacă este mai condamnabil însuşi faptul falsificării alegerilor sau cinismul prin care guvernul a săvârşit fărădelegile sale fără nici o jenă şi fără cea mai mică ruşine. Falsul în actele publice de către oamenii oficiali ai guvernului este dovedit. El a fost confirmat şi de graba cu care guvernul a amnistiat falsul în acte publice prin Decret Regal, cu o zi înainte de deschiderea parlamentului."

Începând din 12 decembrie ziarul „DREPTATEA" a început să publice mijloa­cele întrebuinţate de guvern pentru falsificarea alegerilor.

Preocuparea conducerii Partidului Naţional-Ţărănesc, faţă de poporul pe care îl reprezenta cu atâta dragoste, pe lângă toate preocupările majore ce le avea în acele momente, s-a materializat prin exprimarea unui manifest în faţa celor cu adevărat furaţi prin alegeri:

,MANIFEST CĂTRE NAŢIUNE

Către voi, milioane de Cetăţeni şi Cetăţene care, cu sufletul încălzit de dragoste de Neam şi Ţară, v-aţi dus la urne să vă spuneţi voinţa voastră cinstită despre felul cum trebuie şi de către cine trebuie să fie cârmuită această Ţară, ne îndreptăm cuvântul nostru de mulţumire şi admiraţie.

De mulţumire pentru că aţi dat ascultare chemării noastre, care s-a adeverit că este una cu voinţa Ţării, de admiraţie pentru că în vremurile acestea de grea prigoană a tuturor libertăţilor aţi mers ca nişte eroi legendari expunându-vă bunurile şi viaţa pentru credinţele voastre.

Ţara noastră este bântuită astăzi de cea mai neagră urgie care s-a abătut vreodată asupra ei. Arse sunt câmpiile, arse sunt suflete noastre, arse năzuinţele noastre spre libertate şi lumină. Teroarea, minciuna, falsul încearcă să culce la pământ orice licărire de libertate, orice îndemn spre mai bine. Demnitatea şi mândria noastră naţională sunt îngenuncheate.

La 6 martie o mână de oameni, pe care Ţara nu i-a văzut la muncă, au confiscat puterea.

De atunci încoace au batjocorit toate instituţiile Ţării. Funcţionarii Statului, care nu s-au supus acestor oameni improvizaţi, au fost daţi afară. Armata ţării, sub pretext de democratizare, a fost deposedată de elementele capabile şi independente şi aservită intereselor politice. Justiţia a fost înfrânată în tot ce avea ea mai bun, judecătorii daţi afară şi înlocuiţi cu simbriaşii regimului.

Muncitorimii i s-a luat dreptul la muncă. Cei care nu au consimţit să fie slugi păcătoase regimului ci oameni liberi, au fost epuraţi fără milă.

Cetăţenii care nu au acceptat robia au fost persecutaţi. Negustorii, meseriaşii, industriaşii, urmăriţi în interesele lor.

Temniţele, tortura, persecuţiile, înscenările cele mai infame, arestările, asasinatele, atacurile brutale şi cu totul neprovocate, tot ceea ce a inventat arsenalul infernal al hitlerismului şi fascismului a fost perfecţionat, sporit şi aplicat cu o cruzime de neegalat.

Presa partidelor democratice a fost sugrumată. Toate publicaţiile pe care partidul Naţional-Ţărănesc le avea înainte de 6 martie 1945 au fost suprimate, cluburile închise, întrunirile oprite.

Faţă de acesta stare de lucruri înseşi Naţiunile Unite au cerut un regim mai omenesc, iar prin acordul de la Moscova s-a pretins, şi guvernul şi-a luat angajamentul solemn, să restaureze libertăţile şi să facă alegeri libere.

Guvernul nu a îndeplinit nici un angajament, a călcat în picioare obligaţiunile luate în mod solemn.

Guvernul a convocat corpul electoral pentru 19 noiembrie 1946.

Aţi văzut ce au fost aceste alegeri. Aţi văzut cum s-au răscolit din arsenalul întunericului toate mijloacele pentru îngenuncherea voinţei naţionale, pentru batjocorirea alegerilor, pentru săvârşirea furtului şi pentru falsificarea neruşinată a credinţelor noastre.

Acuzăm acest Guvern al terorii, dictaturii şi reacţiunii că a călcat în picioare legile Ţării, libertăţile Neamului Românesc, drepturile individuale şi colective ale poporului. îl acuzăm că a refuzat să înscrie în listele electorale pe cei ce aveau dreptul legal de a fi alegători, că au refuzat să împartă cărţi de alegători celor înscrişi.

Îl acuzăm că a terorizat cu bande de bătăuşi populaţia care se împotrivea dictaturii guvernamentale.

Îl acuzăm că a lăsat să fie asasinaţi atâţia şi atâţia nevinovaţi fără a urmări pe făptuitorii bine cunoscuţi ai fărădelegilor. Îl acuzăm că a întocmit secţiunile de vo­tare în aşa fel ca alegătorii să nu poată ajunge la locul de votare.

ÎI acuzăm că a călcat în picioare propria lui lege electorală pe care a întocmit-o fără asentimentul partidelor democratice, asentiment impus prin Acordul de la Moscova. Această lege electorală, cu tot caracterul ei reacţionar, s-a dovedit insuficientă faţă de lipsa totală de popularitate a guvernului.

Au fost îndepărtaţi bărbaţii noştri de încredere ca să opereze fără control. Au fost introduse în urne buletine pregătite înainte de începerea votării, au fost date cărţi de alegător în alb unor persoane neîndreptăţite pentru a vota în repetate rânduri. S-a despuiat scrutinul fără asistenţă legală, rezultatul a fost falsificat, procesele-verbale au fost schimbate iar rezultatele o dată măsluite au fost din nou rectificate.

Acuzăm guvernul că s-a făcut vinovat de crimă, de falsificare a voinţei naţionale.

ÎI acuzăm că prin politica lui nefastă a provocat, pe lângă umilirea cetăţenilor, naosul economic şi înfometarea maselor populare.

Dar conştiinţa naţională a vibrat puternic din colibă până în palat. Toată admiraţia şi recunoştinţa noastră o închinăm ţărănimii care s-a ridicat, uriaş zăgaz de oţel, opunându-se celor care voiau să cheltuiască atât de ieftin independenţa şi demnitatea noastră naţională.

Vor binemerita de la Patrie femeile române pentru dârzenia şi cuminţenia cu care au ştiut să mânuiască arma votului luată pentru prima dată în mâna lor.

Muncitorii români vor binemerita de la Patrie şi vor avea prilejul să se bucur de rodul luptei lor. Ei au făcut front împotriva celor care înarmaţi cu pistoale voia  să le răpească libertatea.

Lăudat să fie tineretul care s-a cinstit pe sine aruncându-se în luptă cu nemăsurată abnegaţie şi dragoste de neam şi libertate, urmând pildele înaintaşilor din 1848, 1877, 1914 şi 1918. Vigoarea lor este garanţia viitorului.

Naţiunea şi Partidul nu vor uita niciodată şi vor bine cuvânta pe toţi cei care a suferit şi suferă în această luptă. Martiriul lor asigură perpetuarea fiinţei naţionale

Sărutăm rănile şi obrajii loviţi şi umiliţi. Ne închinăm memoriei celor căzuţi eroic pentru apărarea drepturilor sfinte ale Neamului.

Români! Voi, cei insultaţi în demnitatea voastră de oameni liberi, aveţi dreptul să chemaţi Guvernul şi uneltele lui în faţa Tribunalului Naţiunii. împilatorii si falsificatorii nu vor rămâne nepedepsiţi.

Nedreptatea va fi pedepsită.

Nimeni nu poate fi judecător pentru Naţiune, decât Naţiunea însăşi.

Smulgeţi masca tiranilor de pe faţa lor. Nici un cetăţean sau cetăţeană nu poate recunoaşte aceste alegeri. Cu toţii trebuie să pretindă alegeri noi, înfăptuite de către un guvern care să asigure libertatea lor.

Vă chemăm la luptă împotriva dictaturii şi tiraniei. Satele noastre năpădite de bătăuşi şi cuţitar, care voiesc să pedepsească pe cei ce nu sunt slugi plecate regimului, trebuiesc curăţate. Slujbaşii care au trădat Naţiunea trebuiesc denunţaţi, actele lor păcătoase dezvăluite şi înfierate.

Cu toate nelegiuirile lui, Guvernul n-a fost în stare să stoarcă majorităţi.

Guvernul a căzut în alegeri.

Lumea întreagă cunoaşte voinţa adevărată a ţării, cunoaşte minciuna şi frauda guvernului.

Se ştie că Parlamentul lui nu poate conduce legal destinul Neamului. Acesta a fost rolul suferinţei voastre, rostul luptei dârze pe care aţi purtat-o cu atâta bărbăţie.

Pătruns de măreţia jertfei voastre, Partidul Naţional-Ţărănesc se închină în faţa avântului de libertate, a virtuţilor cetăţeneşti şi a spiritului de sacrificiu şi vă cheamă la luptă neînfricată până la victoria deplină.

Această victorie a sufletului românesc va însemna: independenţa Ţării, libertatea cetăţenilor, muncă cinstită şi pâine pentru toţi.

Iuliu Maniu                                                          Nicolae Penescu

Preşedinte                                                            Secretar general"

Partidul Naţional-Liberal şi-a ţinut Delegaţia Permanentă pe 17 decembrie şi după hotărârile luate a adresat un manifest către ţară:

„Români şi românce,

Cu înaltă conştiinţă patriotică v-aţi făcut datoria către ţară, în ziua alegerilor din 19 noiembrie, care a fost o zi de biruinţă pentru poporul român. Vouă tuturor va mulţumesc în numele Partidului Naţional-Liberal. La capătul unui lung şir de fărădelegi, ameninţări, violenţe, arestări, crime, falsuri - zdrobit de hotărârea cu care voi v-aţi apărat drepturile cetăţeneşti şi cu care aţi dat încrederea voastră opoziţiei naţionale, Guvernul, pe care ţara nu l-a vrut, a măsluit în Birourile Minis­terului de Interne, nişte rezultate care să-i prelungească o şubredă existenţă.

Partidul Naţional-Liberal îşi va continua fără şovăire acţiunea.

În numele lui, reînnoindu-vă mulţumirile mele, vă cer să ne urmaţi cu hotărâre şi deplină solidaritate şi să fiţi încredinţaţi că statul român, întemeiat prin jertfele şi patriotismul atâtor generaţii de înaintaşi, nu poate fi distrus de trecătoare regimuri Ap uzurpatori şi că voinţa unui popor nu poate fi înfrântă de nimeni.

Preşedinte P.N.L. Constantin CI. Brătianu"

Opinia publică, după frauda guvernamentală din timpul alegerilor, era apropiată sufleteşte opoziţiei care se vedea că reprezintă interesul naţional. Se va observa în urmă­toarele trei luni, mai ales la sate, o fugă dinspre formaţiunile guvernamentale spre opoziţie.

Iuliu Maniu, obosit şi îndurerat, s-a dus la Sibiu, unde s-a internat în spital, fiind vizitat de prietenii care îl ţineau la curent cu intrigile şi maşinaţiunile guvernamenta­le, şi nu numai ale lor. Pe de o parte, se preconiza o apropiere iniţiată de ruşi, cu Titel Petrescu şi Brătianu, dar refuzată de Maniu atâta timp cât ruşii nu se deziceau de Groza, pe de altă parte iniţiativa comunistă de creare a unui partid fantomă „Muncă si refacere" sub conducerea lui C. Argentoianu adus din străinătate în vederea coalizării burgheziei, iar „Graiul Nou", îl acuza pe liderul ţărănist de duşman al ruşilor. De multe ori aceiaşi emisari treceau şi pe la Dobreşti sondându-l şi pe Ion Mihalache.

 

Duplicitate internă şi externă

 

În timp ce Mihai Ralea, ambasadorul României la Washington, solicita Depar­tamentului de Stat ajutor pentru înfometaţii ţării spunând „Nu ne lăsaţi în spatele Cortinei de Fier", la Bucureşti, Gheorghiu-Dej, înainte de a pleca la Moscova, cerea şi el reprezentantului american - Burton Berry - tot ajutor în schimbul unor „concesii economice".

Iuliu Maniu era mult mai interesat în ceea ce priveşte ajutorarea României de către Truman. Primise asigurări în ceea ce priveşte ajutorarea cu alimente, ceea ce i-a deranjat pe comunişti, socotind bunăvoinţa americană condiţionată politic.

Paralel, Iuliu Maniu, preocupat de mutilarea ţării prin „Tratatul de Pace" care urma să fie semnat pe 10 februarie 1947, a trimis prin Burton Berry un Memoriu revendicând nordul Bucovinei, Basarabia şi Maramureşul ce fusese încorporat la Rusia Subcarpatică.

Spectrul foamei bântuia mai ales în Moldova şi guvernul nu găsea soluţii. Schim­barea tovarăşului de drum de la Ministerul de Război - C. Vasiliu Răşcanu - cu şcolitul din lagărele ruseşti venit în fruntea diviziei de politruci „Horia, Cloşca şi Crişan" - Mihail Lascăr -, nu putea rezolva problemele armatei. în ianuarie 1947 şi în luna urmă­toare, regimentul 8 grăniceri - Iaşi, a avut 45 de soldaţi morţi din cauza foamei, iar alţi 9 s-au îmbolnăvit grav. Subalimentarea militarilor a dus la trimiterea celor în termen în concediu şi desfiinţarea cadrului disponibil care număra 15.000 de ofiţeri şi subofiţeri.

De fapt, preocuparea ministerului era de a câştiga elemente procomuniste pentru că se dovedise că în timpul alegerilor armata votase cu opoziţia. Se dădea exemplul Plutonului de Gardă Regală de la Săvârşin, unde nu era aparat „politic" E.C.P., ostaşii rămânând la discreţia curentelor „reacţionare". Majoritatea a votat cu Iuliu Maniu, iar locotenentul Ciurdaru Mircea, comandantul plutonului declarase: "Nu doresc bolşevizarea gărzii personale a Regelui".                        

Soldaţii erau nevoiţi să dezerteze în masă din cauza frigului şi a foamei, şi aprobarea diminuării cailor nu rezolva problema.                                                                              

De fapt, anul nou venise cu agravarea situaţiei economice în toată ţara. înfiaţi crescuse cu peste 300% şi lumea alerga numai după alimente. Câteva preţuri - un ou 8-9.000 lei; făină kg: 100.000 lei; vin litrul: 110.000 lei; unt kg: 350.000 şi 400 000-miel kg: 100.000 şi 150.000; o pereche de găini: 1.200.000...Pâinea nu se mai dădea decât o dată pe săptămână, două-trei zile mălai, iar restul nimic. Banca Naţională a început să emită bancnote de 1.000.000 lei.

Situaţia grea se datora şi ocupaţiei ruseşti, ce pregătea ţara pentru sovietizare. Un alt motiv era şi Tratatul de Pace. Iată ce spunea Rădulescu-Motru în jurnalul lui pe 11 ianuarie 1945:

„Sunt convins că viitorul României este cu desăvârşire compromis în urma clauzelor împovărătoare ale Tratatului de Pace. în câţiva ani, România va pierde şi restul de independenţă pe care îl are. Iluziile pe ca şi le făceau despre intervenţia democraţiei anglo-americane s-au spulberat. Anglo-americanii nu îşi vor sacrifica un soldat măcar de dragul României".

„Opoziţia trebuie definitiv paralizată"

Cu aceste cuvinte a început anul 1947 Grigore Preoteasa. Prin el vorbeau direc­tivele Moscovei, care va trece la distrugerea opoziţiei din Ungaria, România şi Bul­garia, în cursul acestui an.

Acest Grigore Preoteasa, în urma unor frământări, se mărturisise Anei Pauker că nu-şi reaminteşte dacă acceptase să fie informatorul lui Nicolae Turcu, în timp ce fostul comisar al siguranţei îi confirma lui Teohari Georgescu că i-a fost.

Aceste suspiciuni i-au frământat pe foştii ilegalişti. El, Grigore Preoteasa, a trebuit să moară în 1957 într-un accident de avion, după ce depusese atâta zel pentru distrugerea opoziţiei.