VIAŢA  POLITICĂ  ÎŞI  REIA  CURSUL  CU  MARI   DIFICULTĂŢI

 

“Primiţi pe soldaţii acestei armate cu încredere. Naţiunile Unite ne-au garantat independenţa ţării şi neamestecul în treburile noastre interne... " (Din Mesajul regal citit la ora 22 la radio)

După acest eveniment s-a telefonat la Direcţia Jandarmeriei ca să fie aduşi cei trei paraşutişti din operaţia „Autonomus" pentru a discuta cu Regele. S-a hotărât ca lt. col. Niculescu Ştefan cu dl Chastelain să plece cu un avion la Istanbul, pentru a face cunoscută ieşirea României din război şi a lua legătura cu cei doi emisari. Pleca­rea a avut loc în jurul orei 5 dimineaţa.

Aproape de ora două dimineaţa, generalul Gerstenberg, comandantul aviaţiei germane din România, a primit telegrama generalului Friessner (comandantul Grupului de Armate Ucraina Sud) prin care se transmitea ordinul lui Hitler: „Camarila trădătoare să fie arestată imediat, iar o eventuală revoltă va fi reprimată."

La 6.30 dimineaţa pe 24 august, trupele germane au căutat să forţeze intrarea în Bucureşti, dar nu au reuşit. La acea oră Iuliu Maniu sosise la Palatul Regal, cam la 2 ore după ce Regele plecase - şi înaintea plecării lui cei arestaţi au fost duşi în Vatra Luminoasă sub paza lui Emil Bodnăraş.

În timp ce se întreţinea cu cei ce erau acolo şi-l propusese pe Rică Georgescu ca ministru subsecretar de Stat al Ministerului Economiei Naţionale şi Finanţe şi conti­nua discuţia cu Ivor Porter asupra înţelegerii pe care ar fi trebuit să o aibă englezii pentru trimiterea a 2.000 de paraşutişti, s-a auzit o explozie în curtea Palatului şi ferestrele s-au zguduit. Toţi s-au aplecat, numai Iuliu Maniu a rămas drept în picioare, nemişcat şi cu ochii pe fereastră a spus că nemţii au aruncat bombe mici „ dar apărarea antiaeriană fiind în mâna lor, nu se vor lăsa până nu vor distruge clădirea."

Să fi fost spre ora 10.30 dimineaţa când s-a înteţit bombardarea Palatului, în acelaşi timp cu mitralierea.

S-a găsit soluţia ca să se evacueze cu toţii în subsolul Băncii Naţionale, pentru a se putea lucra cu guvernul şi a se lua măsuri în consecinţă. De la ora 4 dimineaţa România se afla în stare de război cu Germania care-şi încălcase angajamentele luate de către autorităţile competente.

După 24 de ore de la arestarea Antoneştilor, Radio Bucureşti comunica la ora 10: „Comandamentul german, încălcându-şi angajamentul, a trecut la atacarea în aer şi de pe uscat a oraşelor şi unităţilor militare române". În cursul zilei de 24 august au fost atacate obiective în Capitală, avion după avion, la interval de 5 minute, iar pe timpul nopţii 24/25, de patruzeci de ori. Clădirea mică a Palatului a fost distrusă şi în rest Palatul a suferit mari stricăciuni - şi nu numai Palatul Regal.

Ministrul de Externe, Gr. Niculescu-Buzeşti, a trimis o telegramă Ambasadei române de la Ankara, prin intermediul căreia ruga să fie încunoştinţate cele trei puteri aliate şi, de asemenea, informarea tuturor ambasadelor României.:

„...astăzi, 23 august, MS Regele a demis Guvernul mareşalului Antonescu numind ca Preşedinte al Consiliului de miniştri pe generalul Sănătescu. Noul guvern are un caracter de uniune naţională, din el făcând parte, ca miniştri fără portofoliu, şefii celor patru partide care au constituit Blocul Naţional Democraţi [...] ministru de externe: Gr. Niculescu-Buzeşti. Noul guvern are intenţia de a semna armistiţiul imediat şi de a contribui cu toate forţele ţării la eliminarea de pe întreg teritoriul român a germanilor. Dat fiind că evenimentele prevăzute pentru sâmbătă 26 august, s-au realizat astăzi, rog a cere aplicarea imediată a măsurilor reclamau prin telegrama mea de astăzi pentru ziua de sâmbătă."

Într-un discurs ţinut pe 25 august, ministrul de Externe sovietic V. M. Molotov a repetat declaraţia făcută pe 2 aprilie 1944: „U.R.S.S. nu are de gând să dobândească vreo parte din teritoriul român sau să schimbe ordinea socială existentă în România."

Ziarul „France-Soir" din data de vineri 25 august 1944 anunţa trei evenimente deosebit de importante pentru Aliaţi:

1.     Sus, pe prima pagină cu litere mari: PARISUL A FOST ELIBERAT.

2.   Jos, dreapta cu aceleaşi litere: ROMÂNIA A CAPITULAT. Regele Mihai a anunţat că poporul său se alătură Aliaţilor.

3.   Jos, în stânga: TRUPELE ALIATE AU OCUPAT MARSILIA.

Importanţa ieşirii din război a României era covârşitoare. Deschidea drumul eliberării Balcanilor fără a fi nevoie de debarcarea Aliaţilor - dar se făcea cu sacrificiile româneşti - şi, cel mai important lucru după estimarea specialiştilor străini, s-a scurtat războiul cu şase luni.

În aceeaşi zi de 25 august, Secretarul general al Partidului Naţional-Ţărănesc făcea cunoscut şefilor de organizaţii că:

„Blocul Naţional Democrat a respins în modul cel mai categoric oferta de adeziune a grupărilor personale ale d-lor Gh. Tătărăscu şi M. Ralea, vinovaţi pen­tru sprijinul acordat dictaturii exregelui Carol II."

Pentru revenirea la o viaţă politică normală, Iuliu Maniu a trimis o circulară tuturor organizaţiilor, pe data de 1 septembrie, prin care spunea:

„... Evenimentele anilor din urmă m-au convins şi mai mult că existenţa şi afirmarea partidelor politice este o necesitate absolută pentru dezvoltarea conştiinţei naţionale, pentru afirmarea demnităţii cetăţeneşti şi pentru dovedirea unităţii naţionale.

Aceleaşi evenimente mi-au întărit convingerea că principiile şi metodele Partidului Naţional-Ţărănesc sunt cele care pot îndruma mai bine naţiunea română pe calea evoluţiei sănătoase şi pot conduce statul român în mod desăvârşit spre ţinta dorită: satisfacerea exigenţelor sociale, culturale şi economice ale neamului roma­nesc. Conduşi de această convingere şi însufleţiţi de vitalitatea neîntreruptă a Partidului Naţional-Ţărănesc, care, împotriva tuturor încercărilor de stânjenire şi o persecuţiilor, a continuat să existe, de o sută de ani în ramura sa ardeleană şi de multe decenii în celelalte provincii, am hotărât, în baza deplinelor puteri primite de la comitetul nostru central executiv "... şi prevedea o serie de măsuri cu caracter de organizare temeinică şi de moralizare a cadrelor partidului.

Continuând punerea în evidenţă a programului şi principiilor de care era călăuzit partidul Naţional-Ţărănesc, vom lua cunoştinţă de program, prin expunerea lui Ion Mihalache în „Statul ţărănesc" din octombrie 1944, şi despre ideologia lui prin expozeul făcut în faţa tineretului universitar pe 18 iulie 1945.

Până atunci, să aruncăm o privire asupra desfăşurării vieţii politice, plecând de la Manifestul Blocului Naţional Democrat" publicat pe 27 august, la care coautor a fost şi Iuliu Maniu şi unde se spunea, printre altele:

“... Ţara noastră nu trebuie să plătească crima acestui război în care a fost târâtă fără voie. Cu ţara sfâşiată, cu oraşele distruse, cu pământul patriei jefuit de ostile hitleriste, cu libertăţile publice desfiinţate, poporul românesc a sângerat de trei ani în cel mai nebunesc şi cel mai zadarnic război...

Istoria nu face daruri nimănui. Am luptat împotriva aliaţilor noştri de ieri, care ne-au ajutat să întregim ţara. Plătim azi greşeala noastră prin jertfe grele. Prin hotărârea ce am luat, prin atitudinea nouă ce am adoptat îndreptăm astăzi această greşeală.

Pacea nu trebuie să ne găsească de partea celor care ne-au vândut hotarele, ne-au încălcat şi ne-au secătuit ţara. Trebuie să ştergem de pe fruntea noastră orice urmă de cârdăşie cu hitlerismul şi să ne întoarcem spre adevăratul nostru destin.

Pe pământul Franţei răsună paşii armatelor eliberatoare. Italia deşteptată se leapădă de dictatura fascistă. În Iugoslavia, în Cehoslovacia, în Polonia şi Grecia, popoare prietene suferă şi luptă cu armele împotriva ocupaţiei străine şi pentru triumful unei vieţi paşnice şi neobidite. Toată istoria noastră ne cheamă lângă aceste neamuri martire. Cu ele am împărţit cândva victoria de la 1918 împotriva imperialismului german, cu ele vrem să împărţim mâine bucuria eliberării..."

În aceste condiţii, de ridicare a Europei împotriva imperialismului german care ne sfârtecase ţara, noi voiam să mai rezistăm pe linia Focşani-Galaţi.

 

 

SEMNAREA ARMISTIŢIULUI. AI NOŞTRI... CONTRA NOASTRĂ

 

Din Cairo s-a comunicat că Armistiţiul va fi semnat la Moscova, de Molotov împreună cu ambasadorii SUA şi Marii Britanii şi delegatul roman.

Delegaţia română a plecat la Moscova, formată din Lucreţim Patraşcanu (conducătorul delegaţiei), generalul Dămăceanu, Ghiţă Pep şi Christu. Lor urma sa li se alăture Constantin Vişoianu şi Barbu Ştirbei, veniţi de la Cairo. Pe 28 şi 29 delegaţii românii ajunseseră la Moscova.

Începe atitudinea duplicitară a lui Lucreţiu Pătrăşcanu.

1. Pe 30 august s-a adresat printr-o scrisoare lui Molotov: “în scopul asigurării propice discutării libere a problemei privind România independent de mandatul meu oficial de şef al delegaţiei şi pentru a avea puterea redactării unor rapoarte despre situaţia politică din ţară, vă rog sa-mi trimiteţi unul din colaboratorii dvs., pentru a stabili  legături directe şi neoficiale. În faţa celorlalţi membri ai delegaţiei, el va fi prezentat drept o cunoştinţă personală. Acest contact ar trebui să fie stabilit, dacă e posibil, până la începutul activităţi delegaţiei noastre.

Vă voi rămâne recunoscător dacă mi-aţi facilita o întâlnire cu unul dintre membrii grupului român din Moscova, Ana Pauker sau Luca Laszlo... "

În timpul primirii delegaţiei române, pe 31 august, la ora 22.05 Molotov le-a spus:

„Armistiţiul va intra în vigoare din clipa semnării lui. Este de dorit, bineînţe­les, ca armistiţiul să fie semnat cât mai repede, dar deocamdată, această acţiune mai întârzie încă. Este necesar să fie stabilite condiţiile armistiţiului, iar părţile participante la tratative trebuie să se pună de acord asupra acestor condiţii. În ceea ce priveşte poziţia părţii sovietice, ea va respecta declaraţiile sale făcute anterior."

2. Lucreţiu Pătrăşcanu, în conversaţiile purtate pe 1 septembrie cu A.I. Vîşinski care era prim-locţiitor al comisarului pentru Afaceri străine, făcuse unele declaraţii: „... El (Pătrăşcanu) consideră necesar să explice, mai întâi, motivele intrării Partidului Comunist din România în blocul guvernamental şi ale acordului său de a face parte, în calitate de reprezentant al P.C., din delegaţia pentru încheierea armistiţiului. Aceasta se datorează, în special, dorinţei Partidului Comunist de a limita influenţa exercitată de Maniu şi Brătianu, care se situează pe poziţii ostile faţă de Uniunea Sovietică. Maniu şi Brătianu rămân adversari ai apartenenţei Basarabiei la Uniunea Sovietică, în acţiunile lor persistă puternica influenţă anglo-americană. Partidul Comunist din România îşi propune, ca obiectiv principal, mobilizarea forţelor poporului pentru lupta împotriva germanilor şi asigurarea unei colaborări paşnice cu Uniunea Sovietică. Acceptul Partidului Naţional-Ţărănesc şi Naţional-Liberal (Maniu şi Brătianu) pentru colaborarea cu comuniştii se explică prin dorinţa lor de a folosi Partidul Comunist în propriile lor interese, de a lua, cum s-a exprimat Pătrăşcanu, castanele din foc pentru burghezie cu mâinile comuniştilor. Pătrăşcanu a declarat că el nu este diplomat şi nu-şi imaginează clar ce are de făcut. Vă rog să-mi oferiţi sfaturile d-voastră..

Trebuie să vă previn că între delegaţii români sosiţi, se face simţită opinia con­form căreia guvernul sovietic intenţionează să formuleze condiţii mai grele în raport cu cele înaintate Mareşalului Antonescu. Între delegaţi se află, de exemplu, Pop, o creatură a lui Maniu, care exprimă exact orientarea şi opiniile lui Maniu. Acest Pop a iniţiat o discuţie împotriva semnării armistiţiului şi pentru reîntoarcerea delega­ţiei în ţară." (din „Misiunile lui A.I. Vîşinski în România", pag. 69/70)

Pe data de 12 septembrie s-a semnat „Convenţia de Armistiţiu" la Moscova, pe baza propunerilor celor trei Aliaţi, dintre care cel american şi englez au tăcut şi au vorbit numai când aprobau punctul de vedere sovietic. Plata despăgubirilor de război în valoare de 300 milioane de dolari a însemnat o sarcină foarte grea, în condiţiile ţării jefuite şi cu seceta grozavă ce s-a abătut peste noi.

Legat de Armistiţiu este foarte importantă discuţia avută în Consiliul de miniştri, stenografiată în zilele de 15-16 septembrie 1944 şi care a fost publicată în DOCU­MENTE despre 23 august.

După expunerea textului semnat, Iuliu Maniu a mulţumit delegaţilor care au fost la Moscova şi a precizat:

constat că Aliaţii nu au respectat înţelegerile de la Cairo, unde s-au făcut înţelegeri precise, baza acestor condiţii era fixată în şase puncte, care conţineau unite asigurări foarte precise pentru România şi noi când am făcut armistiţiul şi trimis comisia la Moscova am fost de credinţă că aceste stipulaţiuni vor respectate[… ]. Vedem o situaţie extrem de grea, în special pentru noi care am Iucrat atâta vreme spre a putea ajunge acest scop de a avea armistiţiu de acord cu Naţiunile Unite. Comisia a acceptat acest text de armistiţiu fiindcă nu putea face altceva. Erau într-o situaţie într-adevăr tragică: Armistiţiul declarat, de Axă, lupta armata rusă în cooperare cu noi pentru dezrobirea Ardealului. Evident au trebuit să accepte aceste puncte, care multe reprezintă o adevărată capitulaţie, nu un contract liber de armistiţiu..."

Referitor la punctul 3 din Armistiţiu, care prevedea punerea la dispoziţia trupelor aliate de înlesniri pentru libera mişcare şi acordarea concursului prin mijloacele de comunicaţie şi pe cheltuiala noastră, pe pământ, pe apă şi în aer, s-au purtat discuţii fiind situaţia gravă pentru economia ţării. Prin lărgirea căilor ferate de la Iaşi la Ploieşti şi de la Cernăuţi la Focşani s-a paralizat orice trafic românesc în partea de est a Ţării. De asemenea, au fost închise liniile secundare ce merg spre munte. Situaţia economică va fi gravă, în pragul iernii, fiind ameninţaţi cu înfometarea.

La acest capitol, Iuliu Maniu a făcut remarca şi a întrebat dacă este vorba să punem la dispoziţie Aliaţilor mijloacele de transport ale statului, ale armatei, ori şi mijloacele de transport ale particularilor. Şi punerea la dispoziţie a mijloacelor armatei însemna limitarea folosirii armatei noastre. A primit confirmarea că mijloacele de transport ale Crucii Roşii şi ale armatei au fost luate de ruşi. Ministrul Agriculturii îi adusese la cunoştinţă că nu mai poate răspunde pentru situaţia din agricultură, pentru că i-au luat boii, caii, trăsurile, tractoarele. Şi a rugat ca aceste probleme să fie puse în comisii.

Lucreţiu Pătrăşcanu, după aceste chestiuni de lămurire a situaţiei, a sărit ca ars şi a replicat: „Există un vinovat pentru că România nu a încheiat armistiţiul pe baza armistiţiului din aprilie şi acel vinovat sunteţi dv. domnule Maniu... ". Iuliu Maniu a urmărit imediat să pună la punct adevărul: „Nu s-a făcut această lovitură atunci, fiindcă domnii comandanţi ai mai multor unităţi mi-au adus la cunoştinţă şi mie şi celorlalţi mai înalţi că nu se poate face acţiunea [... ]. Nu România este de vină că am făcut armistiţiu acum [...] am fost într-o situaţie groaznică [...] nu ni s-a răspuns din partea Aliaţilor şapte săptămâni. Şi după aceea s-a răspuns: Faceţi pe puterea dv. proprie că noi nu putem face nimic - şi s-a făcut pe putere proprie [...]. Şi a trebuit să găsim momentul cel mai potrivit. Pe câtă vreme nici de la Italia, nici de la Franţa nu au cerut să facă acţiune pe puteri proprii, ci au cerut să facă acţiune când erau Aliaţii acolo cu forţele lor... "

Prin intervenţia lui Gr. Niculescu-Buzeşti arată că pe 20 iulie au semnat Blocul comuniştii şi numai la 24 august ruşii ne-au anunţat că vor semna armistiţiul pe baza celor 6 puncte: „D-ta. dle Pătrăşcanu când ai mers la Moscova cunoşteai aceste gestiuni. Desigur că nu puteai face altceva şi nu dăm răspunderea pe alţii. Răspunderea este a Aliaţilor că nu şi-au respectat cuvântul."

Iuliu Maniu în timpul discuţiilor a mai intervenit în apărarea demnităţii româ­neşti:

„Mai am o chestiune pe care vreau s-o subliniez. În acest armistiţiu se vorbe de germani, de unguri, de evrei şi de multe şi multe lucruri. Dar nu se vorbeşte de lucru esenţial pentru noi: ce se întâmplă cu românii noştri din Basarabia... Dom - comunişti au venit la mine la un moment dat să-mi propună să facem un fel de legătură patriotică - şi atunci nu s-a făcut din cauza mea, recunosc. Pentru că eu insistam la dumnealor ca între ţintele acestui bloc patriotic să fie numită şi chestiunea Basarabiei şi Bucovinei şi am insistat pe acest lucru şi am spus că nu posibil să inaugurăm o acţiune de stat care nu are între ţintele sale câştigare Basarabiei şi Bucovinei. Dumnealor nu au vrut acest lucru şi din cauza aceasta nu s-a făcut... După acest incident, ne-au venit propuneri provocate din partea Aliaţilor în care am fost încunoştinţaţi în mod definitiv, fără posibilitatea de a discuta că Basarabia şi Bucovina, în forma hotarelor din 1940, trebuie să rămână Rusiei si atunci a trebuit să mă supun acestei hotărâri a acestor trei state... şi am făcut Blocul în iulie pentru realizarea celorlalte scopuri mari. Aceasta nu înseamnă că noi ne dezinteresăm de partea neamului românesc care este în afară de hotarele noastre de acei fraţi ai noştri, de acelaşi sânge cu noi, pe care vitregia soartei la un moment dat i-a despărţit de noi. În acest corp al armistiţiului nu se vorbeşte nimic de Basarabia şi Bucovina, decât în sensul că rămân în posesia Rusiei. Dacă nu se vorbeşte ce s-a întâmplat cu fraţii noştri de acolo, se vorbeşte în schimb despre ce s-a întâmplat cu evreii din România sau care pot să vină în România. Alta este chestiunea români­lor din Basarabia. Dacă vor începe a urmări, a închide şi aresta pe românii de acolo care au votat în 1918 unirea Basarabiei cu noi, atunci noi cu ce conştiinţă primim acest lucru? Naţiunea română şi statul român au ajuns în situaţii foarte grele în trecut, dar conducătorii au ştiut să găsească accente trebuitoare şi în acele momente grele şi triste... Trebuie să se ştie că sufletul nostru sângerează şi, în al doilea rând, că avem conştiinţa vie că trebuie să ne îngrijim de fraţii noştri care sunt în afară şi să vedem ce intenţii au ruşii cu fraţii noştri din Basarabia şi Bucovina, fiindcă am fost colegi de parlament cu Halipa, cu Pelivan şi nu ne vine bine să vedem că sunt aruncaţi în închisori sau loviţi pentru ceea ce au făcut acum 25 de ani... "

Dar Lucreţiu Pătrăşcanu iar a ieşit la atac împotriva celor doi şefi de opoziţie care s-au luptat împotriva dictaturilor, şi a acuzat pe faţă:

Timp de ani de zile s-a dus cea mai ticăloasă propagandă de aparatul nazist: s-a făcut din prezenţa Armatei Roşii un lucru de oroare; copiii vor fi sfârtecaţi, femeile vor fi siluite, satele şi oraşele vor fi distruse... tot ceea ce mintea omenească imagina ca grozăvie a fost înfăţişat ca perspectivă, în ceea ce priveşte prezenţa Armatei Roşii. S-a creat în poporul român o stare de panică, care a facilitat excesele şi nu le-a împiedicat... Aici mă adresez în special domnului Maniu şi dlui Brătianu. Nu s-a intervenit ca acestei panici să i să pună capăt, cu toată autoritatea Partidului Naţional -Ţărănesc şi a Partidului Liberal, pentru că cuvântul d-lui Maniu şi al dlui Brătianu, în zilele de panică, ar fi adus foarte mult bine României. Acest cuvânt nu s-a spus. Domniile lor ar fi trebuit să ia atitudine... "

Şi Iuliu Maniu i-a răspuns, după cum merita:

„Învinuirea nu este întemeiată. Am făcut tot ce s-a putut face. Adevărat că nu am făcut tot ceea ce doream... Noi am militat ani de-a rândul ca să înlăturăm acea iluzie, care există împotriva Naţiunilor Unite, din cauza prezenţei Rusiei Sovietici. România avea o neîncredere, să zicem tradiţională... Am arătat că alianţa făcută cu Axa este o catastrofă şi că singura mântuire era alipirea la Aliaţi, la Naţiunile Unite.

Am produs un sentiment de linişte şi înainte de a fi sosit armatele ruseşti aici. Prin urmare, o atitudine care, înşelată, în opinia publică românească ar fi urmat o dezavuare, a noastră şi în special a mea...S-a întâmplat mai mult decât spunea dl Pătrăşcanu. Conducătorii oficiali ai armatei sovietice au declarat oficial, şi în conversaţiunile particulare, că ei vin în România ca trupe de ocupaţie, într-o ţară duşmană... în faţa acestei atitudini a lor, nu puteam face noi manifestări de dragoste şi manifestări de amiciţie când ei fac manifestări evidente nu numai de duşmănie, dar chiar de ofensă... În afară de acestea, dacă ar fi fost aşa cum spune dl Pătrăşcanu - că nu au fost excese din partea anumitor soldaţi ruşi, fiindcă în orice armată din lume se găsesc şi elemente fără conştiinţă - n-aş fi spus nimic. Dar când însăşi conducerea supremă şi Comandamentul Suprem militar şi când unităţile organizate ruseşti fac acte inadmisibile, atunci ce putem noi face? Las că... răspunsul la protestele noastre era că sunt în ţară ocupată... Ştiţi cum au pus mâna pe toate vasele noastre şi au făcut unele acte până acolo, încât un amiral a trebuit să se împuşte, s-a sinucis, pentru că au fost făcute acte umilitoare care dezonorează...

Ei bine, în asemenea condiţii, cum poţi dta aştepta ca noi să facem osanale de dragoste şi prietenie... ? Când sate ale noastre sunt aprinse, când prăpădesc averi de miliarde, când comandamentul rus nu primeşte pe membrii guvernului şi evacuează sate întregi, ce vrei dta să facem? Manifestări de dragoste şi iubire?...

Oricât ar fi raţiunea politică de clară şi de calmă, sunt anumite sentimente care nu pot fi predominate fără ca să nu ne supunem atunci la acte de umilinţă şi la o rupere totală de publicul românesc. Noi cu publicul românesc trebuie să trăim; noi cu lumea românească trebuie să ne aşezăm viitorul...

Dar un lucru putem şi noi cere, după aceste întâmplări, să nu se ceară de la noi explozii de bucurie şi explozii de osanale... Ai fi făcut dta, te întreb domnule Pătrăşcanu... pe toată răspunderea dumitale, fără a întreba pe cineva, pe nici un membru de partid, nici comitetul executiv, nici delegaţia, nici chiar pe cei mai buni prieteni, ceea ce am făcut eu: ca să dau telegramă la Cairo şi să mă oblig să fac armistiţiu?...

Eu am făcut-o, fiindcă eram convins că trebuie făcut acest lucru şi fiindcă contam pe prietenia camarazilor mei... Eu nu mă duc ca dl Antonescu cu nemţii, care s-a dus fără nici un fel de precizare, fără nici o promisiune, fără nici un fel de stipulare. Nu puteam face aceasta. De ce? Fiindcă eu nu m-am născut ieri. Eu nu trăiesc în opinia românească de ieri, nici de alaltăieri. Eu nu am venit în viaţa publică româ­ncă ca un copil sărac, ci conducător al Transilvaniei, recunoscut de Regele României şi proclamat de opinia publică întreagă din acea regiune. Şi atunci trebuie să am în sufletul meu o conştiinţă de răspundere şi de tradiţie... În tot cazul, în ceea ce priveşte viitorul, eu mi-am dat încă de 7-8 ani seama...  desemnează situaţia. Viitorul nostru este legat de bunăvoinţa, de prietenia cu Rusia Sovietică... Cât pentru viitor, n-am decât o dorinţă: să reuşim,  abnegaţie şi cu sănătate de nervi, să păstrăm relaţiuni bune cu Naţiunile Unite şi în special cu Rusia Sovietică... Multe pagube vom avea, dar n-avem ce face (Dacă Dumnezeu ne-a aşezat aici, trebuie să ţinem seama de contingenţe"...

Dinu Brătianu a spus în această şedinţă a Consiliului de Miniştri, răspunzând dlui Pătrăşcanu, că a fost solidar cu dl Maniu:

„...Când a venit momentul greu pentru ţara noastră, nici eu nu puteam fiu decât alături de dl Maniu, fiindcă am fost convins de patriotismul să neţărmurit, de suferinţele pe care le îndură, pentru că toate durerile Ardealului se repercutau în sufletul domniei sale. A reprezentat Ardealul în modul cel mai conştient şi deosebit. Dsa este o personalitate incontestabilă în Ardeal şi pot să spun că şi în ţara românească. Dar, vă închipuiţi dv. Că un om ca Dsa, care a fost dat afară de acolo, care şi-a pierdut averea în Ardeal, care în locul unde s-a născut nu mai poate să vină, vă închipuiţi că a trebuit să-şi calce pe inimă ca să poată merge mai înainte şi ce curaj a avut să nu descurajeze... Până în ultimul moment, domnul mareşal n-a vrut să înţeleagă că putea să ajute cu ceva această acţiune pe care o duceam. Din contră, a contracarat-o. Şi a trebuit să lucrăm împotriva lui mai mult decât contra nemţilor din ţară. Devenise un instrument prea orb în mâna lor..."

O subliniere trebuie făcută. Comunistul Pătrăşcanu s-a dus la Moscova nu pen­tru a susţine interesele ţării în legătură cu armistiţiul, ci pentru ca în conversaţiile particulare să-i „toarne" pe cei ce-l ajutaseră în toate felurile să iasă la suprafaţă în propriul lui partid şi să câştige „bunăvoinţa" rusă. De acolo a revenit cu o virulenţă demnă de un sclav mângâiat de stăpânul ce-i arată biciul şi angajat alături de asupritori a căutat să divizeze partidele de opoziţie şi să transforme ţara într-o „gubernie" rusească.