După doua săptămâni înscrierile au rămas
definitive. Totuşi pe 16 Septembrie s-a prezentat la primăria comunei Dobresti
pretorul plasei Topoloveni, un anume Bărbuceanu însoţit de un inspector administrativ
si sfidând legile 1-a şters cu mâna lui pe I.Mihalache Pe 19 Septembrie Ion Mihalache s-a adresat
judecătoriei Topoloveni cerând sa se constate actul abuziv si sa fie menţinută
înscrierea. La primul termen de judecata, pe 4 octombrie s-a primit o contestaţie
a unuia Craiu din Bucureşti care cerea sa nu fie trecut pe lista deoarece
fusese voluntar pe front. Cazul a fost trimis la Trib. judeţean la Câmpulung
Muscel unde era şef judecătorul Aurel Marinescu si procesul s-a judecat pe data
de 27 Septembrie.
Eram la data aceea condamnat pentru manifestaţia de la 19 Mai si intrasem în ilegalitate, cu acte false colindând munţii Piatra Craiului. Cum pe 4 Iulie la lucrările Comitetului executiv central se hotarîse ca tineretul sa-si aducă aportul în campania elecorala noi cei din munte am fost primii care am solicitat plecarea în judeţe. Eu am plecat la Lugoj cu Emil Ghilezan, preşedintele judeţului Severin pentru organizarea campaniei electorale la sate si tocmai mă întorsesem la Bucureşti pentru organiza un grup care sa se deplaseze în Banat.
Ion Barbus, preşedintele Tineretului Universitar
PNT, pe tara, se agita ca sa marcam solidaritatea studenţii cu Ion Mihalache
prin prezenta noastră la proces. S-a reuşit sa se formeze un grup de circa 15
tineri care sa facă deplasarea la Câmpulung printre ei numarându-se
după câte îmi reamintesc, cerînd iertare celor ce i-am uitat , următorii: Ion
Barbus, Tean Barbulescu, Gigi Blacioti , Costel Ciacu,Victor Coconeti, Eugen
Ghimicescu, Costica Ionascu, Cicerone Ionitoiu, Nic.Martin, Andrei Matrache,
Costel Popilian,. Tide Teica . . . . . Joi la prânz am plecat din gara de nord
însoţiţi de Bratulescu(?) originar din Bughea. Seara, se întunecase când am
ajuns, cu ultimul tren (fiindcă de la Goleşti n-a mai circuit timp de 24 de ore
nici o garnitura si nici autobuze, iar camioanele erau controlate de jandarmi.
Câmpulung era sub stare de asediu. Prevăzători, de la gara am plecat în monom,
pe ambele trotuare, până în centru unde era găzduit Ion Mihalache, în casa unui
maior Marinescu (?). Pe acest traseu doi
s-au pierdut de grup si au fost ridicaţi de politie, e vorba de Eugen
Ghimicescu si încă unul de la Academia comerciala. Când am ajuns, Ion Mihalache
a rămas surprins de venirea noastră si Barbus i-a explicat ca pentru noi nu
exista risc atunci când trebuie sa salvam tara
iar în acel moment tara se confunda cu Ion Mihalache...La vestea ca doi
dintre noi, preşedintele partidului a trimis pe cineva din apropiaţi cu
sublinierea să nu vină fără ei, iar daca va fi nevoie se va duce personal sa-si
scoată prietenii ce i-au venit în vizita. Si în mai puţin de o jumătate de ora
toţi ne găseam în jurul lui Ion Mihalache. Casa era plina si în majoritate ocupata de studenţimea
româna. Se purtau tot felul de discuţii cu caracter politic si mai ales în
jurul acestei înscenări juridice ce urma sa se judece a doua zi.
La un moment dat s-a oprit din discuţie si a întrebat Ion Mihahalache: "Bine, bine, noi vorbim dar trebuie sa si dormim fiindcă baietii au venit de departe si sunt obosiţi." Noi am ripostat ca stăm nedormiţi ca pe front când e în joc apărarea dreptăţii.
Până aici, a răspuns Mihalache. Nu vreau ca mâine sa fiti si dumneavoastră condamnati ca voluntari si sa fiu nevoit sa va întorc vizita când avem de făcut atâtea lucruri ca sa scoatem tara din nenorocirea în care ne-au aruncat comuniştii...
A intervenit învăţătorul Bratulescu, fost deputat si vicepreşedintele organizaţiei care ne-a invitat la el, în numele preşedintelui partidului dar sa-1 iertam ca trebuie sa mergem pe jos câţiva kilometri, ca sa putem fi cu toţii împreuna, decât dispersaţi în mai multe locuinţe ce se ofereau sa ne gazuiasca. Era noapte deabinelea când am pornit spre satul Bugnea, suburbie a oraşului, însoţiţi pana la bariera de Ion Mihalache care si în verba si mişcat de prezenta noastră.
Când am ajuns la Bughea, familia
Bratulescu ne-a primit cu bucurie, ca pe nişte vechi prieteni, si cu masa
încărcata de mâncăruri. Casa era la dispoziţie si fiecare spre 2-3 noaptea
ne-am găsit timp si cate un colt, sau margine de pat ca sa ne odihnim puţin.
Dimineaţa au venit mesageri din oraş care ne-au anunţat ca toarte intrările
sunt blocate de armata si nu se permite intrarea nimănui, nici măcar a
ţăranilor spre piaţa. Atunci am fost călăuziţi prin grădini si am ajuns cu
toţii în jurul lui Ion Mihalache. Dar
scopul nostru era sa ajungem în sala de şedinţa.Aceasta era deja ocupată
de muncitori veniţi cu noaptea'n cap. Pe culoare mişunau agentii. Am întâlnit o
cunoştinţa, Moiceanu student muscelean la Academia comerciala, si la braţul
avocatului Nicolae Suta, după câteva tururi pe culoare discutând despre
articole de lege, am intrat în sala de judecata. Cu greu am găsit loc pe banca
din spatele avocaţi lor. Cei de jur, se vedea clar, nu aveau nici-o legătura cu
procesul. Era masa de manevra adusa sa intimideze completul de judecata. Făceau
sa circule, de la om la om, fel de fel manifeste insultătoare la adresa PNT si
în special a lui Mihalache.
Din relatările judecătorului şef, Aurel
Marinescu aflam, după o jumătate de veac prin intermediul revistei
"Memoria", că joi se prezentase la el cu obrăznicie procurorul
Ciobanu, propunându-i în completul de judecata pe Buceloiu si Cristea
(judecători câştigaţi cauzei regimului, nu servitori ai dreptăţii), în acelaşi
timp oferindu-i o gama tentanta de avantaje daca ar merge spre soluţionarea
procesului prin respingerea recursului.
Cu deosebita abilitate a dus discuţiile, urmând să studieze dosarul si a doua zi dimineaţa a ales doi magistraţi dintre cei mai corecţi si imparţiali, pe Constantinescu si Bratulescu, si cu ei a intrat în şedinţa lăsându-i dezorientaţi pe primul procuror Ciobanu si pe Buceloiu care îmbrăcat aştepta să intre în şedinţă.
Apărarea lui Ion Mihalache a fost fost făcută de Virgil Veniamin şi Sachelarie(profesori
la Facultatea de drept), Victor Popovici si Iosif
Toma Popescu (din baroul din Bucureşti) si Nicolae Suta din Câmpulung. Intimaţii au avut ca reprezentanţi pe Eduard Iacomini din Câmpulung si Stelian
Nitulescu, de la Bucureşti, mai mult propagandist comunist decât jurist si care
a ajuns chiar ministru justiţiei pentru serviciile murdare aduse partidului).
Pledoariile apărătorilor lui Ion Mihalache au fost
excepţionale mergând la obiect, argumentând în fapt si în drept, pe când
ceilalţi doi s-au pretat sa vorbească ca la o întrunire politică de mahala,
parca asteptând aplauzele oamenilor din echipa de soc a lui Dorobantu.
Preşedintele a tinut
şedinţa în mâna si nu s-a permis
devierea ei, cu toate ca din timp în timp se auzeau şoapte.
După masă am ajuns la locuinţa lui Ion Mihalache. Cu greu am putut ajunge deoarece oraşul era plin de ţăranii care rupseseră cordoanele si invadaseră străzile spre locul unde ne îndreptam si noi. Erau vreo 2-300 de persoane, dar si circa 15-20 comunişti ce strigau lozinci si mai ales "moarte lui Maniu". S-a întâmplat ca tocmai atunci să sosească Iuliu Maniu însoţit de Mihai Popovici, Ştefan Mihăiescu Corneliu Coposu si doi ziarişti de la "Dreptatea".
Era un alt semn de solidaritate al
conducerii de partid cu veteranul
luptător "Cavaler al Ordinului Minai Viteazu", cu datoria împlinita
pe front si pe ogoare. Cei ce huiduiau au amuţit curioşi sa vadă împotriva cui îsi revărsau ura.
După vreo doua ore de discuţii, cele doua maşini venite de la Bucureşti s-au întors. La plecare, aceiaşi scena.Derbedeii au amuţit iar Maniu care mergea foarte greu.s-a oprit în curte înconjurat de ţăranii musceleni si li s-a adresat prin câteva cuvinte, cum numai el ştia sa electrizeze masele. S-a urcat în maşina iar pe scara ei se afla Paul Sava, fost ofiţer si viitor actor, care se impunea ca un fel de garda personala, în acel moment, deoarece după cele doua maşini era si una cu agenţi ai siguranţei pentru a preveni eventuale incidente si sa ceara concursul politiilor pe unde trecea. Aşa reuşiseră sa ajungă la Câmpulung pentruca pe Valea Râului Târgului circulaţia era oprita în acea zi. Am amintit de Paul Sava si vin cu completarea ca peste 7 luni s-a descoperit ca era agentul lui Ni-colschi si a dat împreuna cu fratele lui -Stejerel- circa 200 de tineri pe mâna călăilor din ministerul de interne.
Pentru că
pronunţarea sentinţei s-a amânat pentru a doua zi din cauza străinilor numeroşi
veniti ca sa producă zarva si incidente, voi reda după spusele judecătorului
Aurel Marinescu, ce a urmat.
Retraşi în sala de consiliu,
preşedintele i-a întrebat pe cei doi daca sunt în situaţia de a se pronunţa
imediat. Au răspuns afirmativ,
Judecătorul Bratulescu a spus: "Domnule prim-presedinte, stiti ca sunt un magistrat care mi-am vândut si eu, si soţia o parte din averea de la tara, ca sa ne facem o casa la Câmpulung. Suntem încă datori si ne-am gajat salariile pe ani de zile. Pot sa fiu si eu si i soţia daţi afara din serviciu. Nu-i nimic! Am o caruta cu boi la tara. Voi câra pietriş cu ea si tot nu voi muri de foame. Domnul Mi-halache are dreptate."
Cel de al doilea judecător, Constantinescu si-a motivat hotărîrea: "Stiti, d-le prim-presedinte, ca eu sunt un magistrat sărac. Trăiesc numai din salariul meu si din mica pensie a soţiei. Am si doi copii si cu mine trăieşte si mama soacra. Ne zbatem cum putem. Nu sunt nici cel puţin muscelean, pentru ca sa fiu cunoscut si sa pot trai din avocatura, în cazul când as fi dat afara. Ei bine, prefer sa fiu dat afara. Prefer sa-mi rămână copiii în zdrenţe, dar sa se spună ca sunt copiii unui magistrat cinstit. Prefer sa moara de foame decât sa fie arătaţi cu degetul si sa se spună ca sunt ai unui netrebnic. Domnul Mihalache are dreptate."
Are dreptate baieti, le-a răspuns primul preşedinte.
A doua zi s-a pronunţat sentinţa 216 a Tribunalului Muscel
prin care: Admitea recursul declarat de Ion Mihalache, respingea ca tardiva
contestaţia lui C. Craiu din Bucureşti, admitea contestaţia înaintata de Ion
Mihalache pe 19 Septembrie la judecătoria Topoloveni si constata ca ştergerea
din registrul electoral se făcuse în mod ilegal si-1 considera pe Ion Mihalache
înscris la nr.470. Sentinţa rămânea definitivă si era iscălita de cei trei.
Toţi trei au avut neplăceri, daţi afara.. .Primul preşedinte Aurel Marinescu
urmarit a stat ascuns si a murit în ascunzătoare după 9 ani, pe 15 Ianuarie
1956, salvându-si demnitatea, apărând onoarea.
Luna Septembrie începuse cu intrarea tineretului în
plina campanie electorala, cu întruniri pe circumscripţii, cu lipire si difuzare
de manifeste, dar mai ales popularizarea noului semn electoral -OCHIUL-
prezentat sub tot felul de înfatiseri. Zi si noapte tinerii erau pe teren.
Incercare de asasinat a unui tânăr inimos din
comuna Marele Voievod Mihai, azi cartierul de dincolo de podul Grand înspre
Giulesti Sârbi, azi cartierul Crângasi. Era cartierul CFR unde comuniştii, nu erau
nici pe departe atât de numeroşi cum
pretindeau. Acolo se întindea activitatea sectorului IV Verde al cărui
preşedinte era Ion Marinache. Preşedinte de circumscripţie la Voievodul Mihai
fusese ales Dumitru Ciorâca iar la tineret inimosul Victor Raducanu, bine
cunoscut în lumea sportiva si în cadrul depoului CFR unde lucra ca salariat
Datorita activităţii politice desfăşurate si-a atras ura cadrelor comuniste
care au căutat sa-1 intimideze prin Vasile Bâgu si Marin Jianu ajunşi în
posturi cheie, chiar în MAI, si chiar i-au propus avantaje nesperate de ori ce
muritor de rând. Dar nimic nu s-a prins de acest oltean originar din Gorj.
Atunci, prin Ion Popa, o scursura ajunsa colonel de securitate i-au trimis
vorba ca daca nu se astâmpăra zilele îi sunt numărate.
Cum începuse campania electorala, si într'adevăr Victor Raducanu nu se astâmpăra din punctul de vedere al comuniştilor, a fost pus sub urmărire. In după amiaza zilei de Luni 30 Septembrie, după venirea de la lucru, tinerii au început sa difuzeze manifeste si să lipească sau sa scrie lozinci. Au ajuns până vis-a-vis de sediul organizaţie PNT si Victor Raducanu a trecut si cu pensula a început sa scrie REGELE, PATRIA SI BISERICA, MANIU LE VA AP...n'a mai apucat sa termine ARA si o rafala de gloanţe 1-a secerat, din spate,culcându-1 la pământ. Prietenii cu care era, Gh.Bolboceanu si V.Surcel (care trăiesc si astazi) s-au împrăştiat, dar nu înainte de a observa pe criminali. Erau Gica Bârjeac si Ion Vartic, amândoi din garda personala a lui Gheorghiu Dej, foşti muncitori la CFR-Grivita. Cei 2 prieteni au fugit si anunţat jandarmeria care a chemat salvarea si l-au transportat la spitalul Witting-CFR. Doctorii Teodorini Teodor si Arnautesu i-au extras un glonţ din omoplat, iar altele doua, în coloana vertebrala si bazin, nu au putut fi scoase. Pierduse foarte mult sânge până la ajungerea la spital si i-ar fi pus viata în pericol, din cauza poziţiei lor în organism. Forţaţi de un grup de muncitori CFR-ist, doctorii au trebuit sa-1 externeze si să se chinuie cu pansamentele încă trei luni, într-o casă plina de greutăţi până ce doctorii într-o nouă internare şi încercare de a-1 opera , pe 15 Ianuarie 1947, i-au dat un certificat medical cu menţiunea: extragerea celor doua gloanţe periclitează viata bolnavului.
Iuliu Maniu s-a interesat tot timpul
cât a stat ţintuit la pat si când a putut sa se mişte a fost dus - locuinţa d-lui de pe strada Schitu Magureanu 19, unde
preşedintele partidului 1-a îmbrăţişat si i-a spus fata de cei
prezenţi:"Eşti un erou fătul meu."
După desfiinţarea partidului, în 1948,Victor
Răducanu a fost arestat, chinuit în anchetele ministerului de interne si
condamnat la 5 ani prin închisorile de exterminare: Jilava, Gherla, Canal.
Ordinele care trebuiau executate
pentru distrugerea opoziţiei şi subjugarea ţării prin metode N.K.V.D.
PARTIDUL
COMUNIST ROMAN
Responsabilul cu propaganda
Nr. 3/456
Secretarul general
Către secretarul responsabil,
Tovarăşe secretar,
Trebuie sa luaţi imediat masurile necesare pentru extinderea propagandei, aşa cum a fost hotărâtă de Comitetul Central al PCR.
1.Membrii
responsabili de echipe care au fost dispersaţi(infiltrati) în partidele
reacţionare trebuie sa si intensifice activitatea provocând disensiuni printre
membrii opoziţiei; Maniu, Bratianu, Titel Petrescu.
2.Trebuie sa fie gata oricând sa răspândească suspiciuni printre membrii reacţiunii şi să se trimită săptămînal câte un raport arătând sciziunile obţinut.
3.Munca trebuie făcuta în aşa fel ca sa se
împiedice descoperirea membrilor infiltraţi în rândurile lor, iar daca sunt
descoperit presa trebuie sa atace cu virulenta pe membrii influenţi ai
partidelor reacţionare.
Recrutare de noi membri.
1.Responsabili cu recrutarea noilor
membri trebuie să obţină prin toate mijloacele câştigarea vechilor membri ai
Gărzii de fier, în acest scop trebuie sa folosească următoarele metode:
a)
Ameninţarea cu
arestarea.
b)
Sa li se
încredinţeze funcţii importante până când vor fi câştigaţi definitiv cauzei
Partidului comunist român.
c)
Sa se acorde
ajutoare tuturor celor ce au nevoie.
d)
Sa li se
explice ca Partidul comunist român vrea sa pună în practica programul gărzii de
fier.
Persoanele sărace care au un rol de
propaganda în partidele reacţionare, trebuie sa se alăture partidului comunist
prin orice mijloc, putându-se utiliza în acest scop, retragerea tuturor posibilităţilor
de aprovizionare, de exemplu si arestarea si anchetarea de forma.
Mare atenţie la Partidul National Popular.
Trebuiesc acoperiţi toţi cei care au
aparţinut partidelor reacţionare si cei care aparţin partidului comunist,
pentru a preveni propaganda în favoarea reactiunii printre membrii partidului
naţional popular.
Tovarăşii responsabili cu propaganda
pentru colectivizare trebuie sa organizeze adunări si conferinţe în scopul explicării
utilitatii colectivizării. In acelaşi timp, în toate satele, delegaţii
tineretului trebuie sa intensifice propaganda colectivizării, demonstrând ca
numai prin colectivizare se poate preveni seceta care aduce înfometarea.
Rapoarte
Tovarăşii curieri vor fi obligaţi sa
aducă rapoartele săptămânal pentru a dovedi Secretariatului cu propaganda din
CC.al Partidului român ca misiunile mai sus menţionate au fost îndeplinite.
Secretari responsabili: Mesager
responsabil: ss X
ss.Gh.Gheorghiu-Dej
ss.Vasile Luca
Moto:Nu trebuie permis nici-unui
reacţionar sa se opună voinţei PCR
Sub aceste indicaţii de infiltrare a
partidelor de opoziţie si de folosire a tuturor mijloacelor de la şantaj,
corupţie sau arestare, partidul comunist si-a intensificat activitatea contra
opoziţiei
Pentru a produce confuzie în lumea nedecisă, din
pătura de mijloc după scindarea partidului social democrat, comuniştii au creat
o alta sucursala denumita "Partidul naţional popular" sub preşedinţia
lui Mitita Consţantinescu(fost liberal), dar sub conducerea si îndrumarea
directa a Comitetului Central al PCR. Acest conducător permisese noului partid
ca sa-si bazeze programul pe monarhie constituţionala si pe o industrie privata.
Sub aceasta masca si cu aceasta momeala n-a reuşit mai
nimic. Până la urma si-au dat arama pe fata unindu-si "forţei" cu
Blocul comunist care i-a înghiţit de tot.
Tot comuniştii în acelaşi scop de a crea confuzii l-au
convins pe Constantin Argetoianu poate
cel mai versat si cinic om politic, sa
vina din străinătate, sa-i facă un
partid politic si după aceia sa-1 arunce'n temniţa Sighetului unde a murit.
Propaganda comunista era dusa deşănţat si cu o
diabolica persistenta, cu argumentaţii copilăreşti si pe o scara naţionala
încât îţi lăsau si un gust de scârba. Pentru propaganda nu contau banii si cine
le făcea aceasta treaba, totul era ca peste tot sa se vadă lipita maculatura
lor.
In acest scop Victor Frunza ne arata
imensitatea aparatului format pe banii statului si plătit în continuare pentru
a debita inepţii schizofrenice si a descumpănii opinia publică. Se spune că
dintr-un raport al secţiei de propaganda
P.C.R., datat 5 Octombrie, erau pregătiţi în scoli speciale circa
200.000 de electori instruiţi ca pe 19 Noiembrie sa facă ce-au făcut în
secţiile de votare, adică printre altele sa introducă voturi false în urne, să
schimbe urne întregi cu altele pregătite din timp, si multe alte escrocherii pe
care o sa le întâlnim. S-au mai pregătit în aceste scoli de cadre alţi propagandişti
"speciali". Funcţionau în tara circa 3600 case de alegatori
difuzându-se 4.189.000 exemplare de broşuri în afara de 6.673.000 afişe si
2.725.000 diagrame colorate lipite la care se adaugă 28 milioane fluturaşi si
8.600.000 caricaturi... în acest angrenaj se găseau si 800 de echipe de
teatru,397 echipe artistice,779 coruri,253 fanfare, 45 orchestre,160 echipe de
dans,47 de caravane cinematografice... Si toate acestea în timp ce mălaiul
ajunsese la 200.000 mii kg.(Oct.1946) cam acelaşi salariu pe care-1 avea un
învăţător la sate.
Si la aceasta, cred ca merită sa adăugam o precizare a lui Constantin Sanatescu, fost primul prim ministru de după 23 August reînnoindu-se mandatul până la Sf.Nicolae 1944 si care acum, în preajma alegerilor era inspector general pe armata si care menţionează :"Cunosc cazul unui maior de stat major care si-a vândut mantaua pentru a cumpăra cartofi în vederea iernii. Asemenea tragedii se vad în mai toate familiile lipsite de alte venituri decât cele ale soldei. Eu, care am cea mai mare solda din armata, de-abia am putut cumpăra cu toata solda pe o luna 250 kg. de cartofi. Mă întreb cum voi ieşi din iarna, întrucât nu am la dispoziţie suma necesara încălzitului pentru cele trei luni cât durează gerul. În schimb, guvernul este preocupat numai de propaganda electorala, organizând manifestatiuni deşănţate cu toata pleava societăţii. Cheltuiala făcuta cu aceasta propaganda se ridica la miliarde." Pentru a observa mentalitatea, de ce nu manipulata (?)găsim la dl. fost prim ministru sfatul dat unui coleg, tot prim ministru, dar impus de ruşi ca "fata de vremurile actuale ar fi bine ca guvernul sa iasă învingător, dar cu o majoritate redusă, având interesul sa arătam o opoziţie tare..." Aceste spuse urmau altora zise numai cu doua luni înainte tot de domnia sa: "Frământările interne sunt în plina tensiune, căci comuniştii nu permit întrunirile partidelor de opoziţie, pe care le ataca cu unităţi de soc înarmate .Asemenea încăierări se soldează cu numeroşi răniţi. Libertatea de care se face atâta caz în România, acum este un început de teroare."
Fiecare poate trage concluzii asupra mentalităţii,
sau schimbării de mentalitate la persoane cu o pregătire civica şi cu influenţă
socială, în vremuri de perversiune politica si când fiinţa tarii este în joc.
Exact în acea perioada, pe teritoriul comandat din punct de
vedere militar de dl.inspector general, când devenise clar ca statul de drept
urma sa fie înlocuit de "statul
de forţa, la Câmpulung-Bucovina, secretarul de partid pe regiune, Sidorovici,
la mijlocul lunii Octombrie l-a chemat pe sublocotenentul Remus Radina si i-a spus rar si categoric (probabil în lumina circularelor de tipul
celei citate mai sus):" Te-am chemat din partea tovarăşului Emil Bodnaras,
candidatul nostru în judeţul Câmpulung. Ştim ce fel de ofiţer eşti. Mai stim
ca în anul 1943, fiind trimis la scoală de ofiţeri din Germania, ai refuzat sa
mai continui scoală acolo si te-ai înapoiat în tara . Intra în partidul
comunist si vei ajunge general!"
Replica a £ost prompta:"Bine dar armata aparţine neamului românesc si nu unui partid. Uitaţi ca eu am depus un jurământ?
Nu e nimic, intri în mod conspirativ.
De acolo a plecat ca un om beat, cu convingerea ca
o mare primejdie îl aşteaptă.
Pe 21 Octombrie a avut loc în sala de spectacol a liceului "Dragos Vodă" un miting electoral cu toţi ofiţerii si subofiţerii din garnizoana Câmpulung prezidat de col.Constantin Ionescu care cu divizia "Tudor Vladimirescu" formata de ruşi din primi trădători, în fata minciunilor debitate si a relei credinţe, Remus Radina s-a ridicat ca electrizat si a spus:
"Domnule colonel, eu nu sunt de acord cu
principiile de care este călăuzit guvernul Petru Groza si prin urmare, nu mai
înţeleg sa rămân în armata!"
Aceasta atitudine a avut-o un sublocotenent, nu un
general de Corp de Armata si ea se înscrie pe linia magistraţilor de la
celălalt Câmpulung din Muscel, si culmea aproape în acelaşi timp, si era la
unison cu cei ce apărau statul de drept, terorizaţi si omorîti pe întreg
teritoriu în săptămânile pătimirii naţionale.
Tot un prim secretar de partid, dar din Abrud,
împuşca mortal pe plutonierul Codreanu Ion, în Tara Moţilor,si tot în luna
Octombrie.
In fata ascuţirii luptei de clasa, cum
ziceau tovarăşii, după mijlocul lunii Octombrie au loc unele proteste energice
ale opoziţiei
Pe 16 Octombrie, Mihail Romniceanu protesta în
Consiliul de Miniştrii ca nu se publicaseră listele electorale peste tot, ca
nimanui nu i se garantează înscrierea pe liste, ca reclamatiile celor
neînscrisi nu fuseseră rezolvate, ca nu se distribuisera cărţile de alegatori
si multe alte abuzuri.
Peste 3 zile, Constantin Titel Petrescu care-si
înscrisese partidul, căruia i se repartizase semnul electoral, si căruia nu i
se permisese sa-si tipărească un ziar, s-a adresa Comisiei Aliate de Control,
printr-un protest cerând intervenţia la guvern pentru reinstaurarea statutului
de drept si respectarea acordurilor internaţionale pentru ca si partidul lui sa
poată juca un rol activ în viata publică a României.
Ministrul Marii Britanii în România, Adrian Holman
semnalează un Memorandum al opoziţiei, semnat de Iuliu Maniu, Dinu Brătianu si
Titel Petrescu, înaintat pe 22 Octombrie 1946 anuntând că "întrucât guvernul
nu îndeplinise nici una din obligaţiile luate fata de tara si aliaţi,
instituise un regim de tiranie si îsi menţinuse propria putere si falsificase
alegerile abolind libertatea cuvântului
scris, prin persecuţii, asalturi, înscenarea de comploturi, violentă,
teroare, asasinări ale liderilor opoziţiei naţionale, partidele de opoziţie
decisesera că, nerenuntând la ideologiile lor proprii, îsi vor uni toate
eforturile pentru apărarea drepturilor tării, pe baza acordului internaţional
si al convenţiilor privind România si vor acţiona laolaltă, în vederea
pregătirii viitoarelor alegeri;"
La mai puţin de o săptămână, pe 28 Octombrie
guvernul englez ( poate si ca o urmare la unirea eforturilor
opoziţiei pentru apărarea drepturilor tarii, a înaintat o nota guvernului
român înşirând toate neregulile strigătoare de durere săvârşite cu bună ştiinţă
pe parcursul pregătirilor alegerilor, sperând că în consens cu asigurările date
în Ianuarie, nu prea de mult ca să fie uitate, cel puţin acum, în ceasul al
12-lea zicem noi, vor fi luate în considerare la preparativele ce mai
rămăseseră până la 19 Noiembrie.
Dar ti-ai găsit. Prompt cum e guvernul român (se
poate citi si rus la nevoie, fiindcă cu puţin timp înainte Susaicov atrăsese
atentia ca "Guvernul Groza este Rusia Sovietica) a si răspuns la o suta de
ore, ca fusese violat în "suveranitatea" lui, si poate sa probeze
"ca informaţiile pe care se baza nota guvernului Majestătii Sale fuseseră
furnizate de elemente interesate ale vieţii noastre politice" (bine ca
elementele nu fuseseră fasciste).Si, de data aceasta încheie
diplomatic( ? ! ) guvernul român asigură ca va
respecta pana la sfârşit obligatiile asumate (ca să
nu mai permită să fie violat, zicem noi si sa rămână a 17-a sora virgina).
Punându-i la punct
si pe englezi, guvernul român înaitează victorios spre alegeri? în
frunte cu tov. prim secretar al sectorului nr.1 din Capitală, Nicolae Achim, sângeros si violent contra cetăţenilor care-si manifestau simpatia pentru partidele
de opoziţie El a condus si participat efectiv la numeroase expediţii contra
adunărilor partidelor democratice de pe teritoriul sau, asigurând partidului
"victoria", el însă ca un modest tovarăş, a rămas în timpul unei
încăierări, în zorii zilei de Dumineca 17 Noiembrie, întins pentru vecie în
piaţa Filantopiei, găsindu-i-se înainte de autopsie mai multe grade de alcool peste nivelul
"politic".
Mai sus am vorbit de aceasta directiva de
infiltrare si provocare de sciziuni în partidele din opoziţie, prin "răspândirea
suspiciunii printre membrii reacţiunii...să atace cu virulenţă pe membrii
influenţi ai partidelor ...prin acordarea de ajutoare tuturor celor ce au
nevoie..."
In Partidul naţional ţărănesc s-a găsit un astfel
de grup de comando care sa ia cu asalt clubul din str.Clemenceanu 9, să sară
gardul si sa încerce ocuparea lui. Printre ei se numărau: Paul Ni-culescu ,
Andrei Motoc si George Capitanu(toţi de la muncitori), Guguianu (avocat din
organizaţia Capitalei ), George Păun (ziarist la Dreptate).Toţi aceştia au fost
puşi pe nişte liste de deputaţi, zise "independente" dirijate de
comunişti, în judeţele Braşov, Dâmbovita sau Capitala, plătiţi pentru a face
propaganda electorala si care nu au luat nici un loc. Răsplata le-a venit când
au fost arestaţi pe 15-08-52, ca
administrativ, si am stat cu ei la Peninsula plângându-se ca i-au servit pe
comunişti si până la urma si-au bătut joc de ei.
Cu alta ocazie, la o adunare politică la care vorbea Ion Mihalache, în mulţime a fost depistat un agent care avea pistolul încărcat în buzunar. A fost luat de braţe, fără să mai poată mişca şi dus la etaj în biroul secretariatului unde se afla ing.Bani Ghica,i s-a scos pistolul, i s-a descărcat si legitimarea spus ca e agentul Cântaretu (?) si a venit ca sa facă raport despre ce se discuta. Dar de ce cu pistolul încărcat? A început să plângă că-1 nenorocim dacă-i oprim pistolul să-1 predăm drept corp delict al agenţilor veniţi în club. Nu pentru că a plâns i s-a restituit pistolul , gloanţele fiindu-i aruncate în WC, în fata lui, dar i s-a dat înapoi ca sa le spună şefilor sa nu folosească arma de foc în casa celor ce folosesc cuvântul ca armă de convingere. Si i s-a dat drumul, disperat tot el, că ce o să facă cu cartuşele, cum o să se justifice? Dar dacă împuscai pe Mihalache, sau alt cetăţean atunci puteai să justifici gloanţele?
In acelaşi timp de campanie
electorală organizaţiile noastre au fost atacate cu arme de foc la Tg.Jiu,
Râmnicul Vâlcea, Turnu Severin, iar Târgoviste si iar Craiova, si multe alte organizaţii.
La Nasăud, în plina
campanie electorala, provocatorul Gheorghe Nechiti, vice-presedintele
tineretului frontului plugarilor, in fruntea unei echipe de soc a terorizat
populaţia făcând victime. Pana la urma a fost grav rănit într-una din confruntări.
In ajunul alegerilor Miltiade Ionescu candidat
national ţărănist pe lista de deputaţi condusa de Nicolae Anghel, la Buzău, Ion
Alexandrescu membru al aceluiaşi partid, preotul Ion Alexandru, membru PNL si
Pompiliu Cristea au fost arestaţi sub inculpatia de a fi atacat primăria din
Sotâga care refuza sa elibereze cărţile delegaţilor la urna ai opoziţiei.
Si seria naţional
liberalilor continua cu Victor Goga candidat pe lista de deputaţi, care a fost
arestat, culmea, ca l-ar fi insultat pe rege si ca a fredonat cântece
anti-sovietice.
După o mare întrunire de la Clubul PNT de pe strada Clemenceau un grup de tineri având printre ei pe Ion Barbus, preşedintele Tineretului Universitar National Ţărănesc pe tara, s-au îndreptat spre Palatul Telefoanelor, se obişnuia sa se meargă în grupuri din cauza atacurilor la care erau expuşi membrii opoziţiei. Au văzut ca după ei veneau figuri suspecte care şoşoteau între ele. Se înserase bine. Când au ajuns în dreptul galeriei Cretulescu derbedeii au sărit pe ei cu ciomegele si cuţitele ascunse sub haina. Cei atacaţi au încercat sa se apere dar a fost destul de greu fiindcă nu aveau ca arma decât cuvântul si pe deasupra erau depăşiţi numericeste. Au fost răniti. Cel mai serios, Ion Barbus, a ajuns la spital unde au reuşit sa-i oprească hemoragia provocata de cuţit.
Am urmărit procesul lui Ion Mihalache si am văzut ca 1-a câştigat la Câmpulung Muscel. Si., totuşi nu 1-a câştigat, fiindcă intrasem sub autoritatea regimului comunist. Procurorul a introdus recurs la Comisia centrala electorala, compusă din magistraţi de la Curtea de Casaţie. In apărare au pledat Emil Otţulescu si Nicolae Penescu. Totul în zadar fiindcă miza era prea mare si Curtea a admis recursul si 1-a declarat nedemn pe Ion Mihalache, deoarece ca maior de rezerva ceruse, la părerea si a lui Iuliu Maniu, sa meargă voluntar. A fost mobilizat la la Marele Stat Major pentru a putea întâlni pe Ion Antonescu si a-1 convinge sa nu treacă trupele dincolo de Nistru, unde nu aveam ce caută. Incercările, mai multe n-au reuşit sa-1 facă sa oprească dezastru de dincolo de Nistru, si atunci a cerut demobilizarea care i s-a aprobat. A fost o monstruozitate juridica, după declaraţia lui N.Penescu care-1 apărase. Dar justiţia încetase să mai fie parţială, trecea vertiginos în serviciul Comunismului.
In aceasta situaţie grea s-a hotărît ca sa fie cap de lista doamna Niculina Mihalache, deorece Mihalache, acest nume, era simbol pentru o ţărănime care fusese apărata strălucit de el, redând egalitatea ţăranilor cu intelectualii, cu cadrele superioare ale armatei, cu academicienii, cu toate somităţile.
Ilie LAZAR, tribunul Transilvaniei, angajat în lupta tuturor dictaturilor, si bineînţeles a comuniştilor, au căutat sa-1 condamne 6 luni în înscenarea procesului "Sumanelor negre" pentru a-1 scoate din cursa alegerilor ca un mare adversar.
In locul lui, Organizaţia de Maramureş a pus cap de
lista pe soţia lui, doamna Mara Lazar.