14

Distrugerea grupărilor religioase

Trebuie să menţionăm că, până nu demult, întregul domeniu al dezechilibrelor mentale, de la formele uşoare, precum angoasa, şi până la formele grave, ca psihoza, intra în sfera de activitate a Bisericii.

Conform tradiţiei, atât în ţările civilizate cât şi în cele barbare, sănătatea mentală a cetăţenilor era dată, în întregime, în grija preoţilor. Ca un fapt de mare importanţă pentru psihopolitician, trebuie să spunem că această tendinţă mai există încă şi acum la populaţia fiecărei ţări din lumea vestică şi că pătrunderea ideilor ştiinţifice în această sferă de activitate, a avut loc numai în cercurile oficiale şi niciodată în publicul larg.

Minunatul instrument de lucru oferit nouă de Wundt n-ar folosi la nimic dacă, aşa cum se întâmplă în ţările capitaliste, oficialităţile n-ar insista asupra faptului că, pentru rezolvarea problemelor mentale, trebuie să se folosească „practici ştiinţifice". Dacă această insistenţă n-ar exista, sau dacă ea ar fi pentru un timp întreruptă, în problemele privitoare la starea lor de sănătate mentală masele ar urma indicaţiile prosteşti ale preoţilor şi, în general, ale slujitorilor Bisericii. In Europa şi în America de astăzi, „practicile ştiinţifice" folosite în domeniul bolilor mentale ar dispărea curând, dacă n-ar fi foarte mult susţinute de către oficialităţi.

Trebuie să se ascundă cu grijă faptul că incidenţa bolilor mentale a crescut numai după ce au fost aplicate „practicile ştiinţifice". Este necesar să se spună mereu că pricina creşterii numărului de nevroze din lume trebuie căutată în „ritmul stresant al vieţii moderne". De fapt, pe noi nu ne interesează care e cauza acestei creşteri. Pentru noi este important să nu existe nici un fel de acţiune care să scoată la iveală unele lucruri şi să furnizeze probe care să încurajeze tendinţa oamenilor de a se îndrepta spre biserică. Dacă sunt lăsaţi să gândească liber şi să ia singuri decizii, fără amestecul oficialităţilor, când se va pune problema internării unor oameni la care ţin, ei vor alege casele de sănătate organizate de cler şi se vor feri, ca de ciumă, de azilurile unde se aplică „practicile ştiinţifice".

La cea mai mică încurajare, oamenii vor fi gata să sprijine ideea că întreaga problemă a bolilor mentale trebuie lăsată în grija bisericilor. Şi există biserici care de-abia aşteaptă acest lucru. Acel monstru îngrozitor, care este Biserica romano-catolică, mai domină încă activitatea din domeniul bolilor mentale din întreaga lume creştină; slujitorii acestei Biserici sunt bine pregătiţi şi gata oricând să atragă oamenii pe calea lor. în grupurile fundamentaliste şi penticostale se organizează campanii de tratare a bolilor mentale care, datorită bunelor rezultate obţinute, îi atrag pe mulţi oameni la creştinism. în domeniul însănătoşirii pe cale naturală, Biserica învăţăturii lui Christos din Boston, Massachusetts, excelează în a capta bunăvoinţa şi aprecierea publicului, şi conduce un număr mare de sanatorii. Toate aceste sanatorii trebuie distruse. Oamenii Bisericii care lucrează în aceste sanatorii trebuie ridiculizaţi şi discreditaţi, iar fiecare tratament indicat de ei trebuie calificat drept o înşelătorie. A cincea parte din timpul psihopoliticianului trebuie să fie închinată acţiunii de nimicire a tot eeea ce ar putea să reprezinte o ameninţare. Aşa cum în Rusia a trebuit să distrugem Biserica şi am făcut-o după foarte mulţi ani de muncă susţinută, tot astfel trebuie să distrugem credinţele religioase ale oamenilor din ţările pe care vrem să le cucerim.

În acţiunile lor de vindecare a bolilor mentale, oamenii Bisericii şi credincioşii practicanţi trebuie hărţuiţi la fiecare pas. Cele mai bune rezultate ale lor trebuie transformate, prin orice mijloace, în eşecuri.

Nu trebuie să ne pese de efectul pe care îl producem asupra populaţiei. în schimb, trebuie să avem mare grijă de efectul pe care îl producem asupra oficialităţilor. Trebuie să inducem în toţi oamenii, care reprezintă factorii activi şi influenţi din ţară, o ură neîmpăcată faţă de metodele bazate pe religie. Trebuie să-i corupem pe procurori şi pe judecători şi să-i facem să creadă, cu tăria cu care credeau mai înainte în Dumnezeu, că învăţătura creştină sau oricare altă practică religioasă care ar putea să stea la baza unei activităţi de însănătoşire mentală este greşită, dăunătoare, provocatoare de nebunie, urâtă de oameni şi, prin urmare, de nesuportat.

În această campanie, trebuie să atragem de partea noastră orice organizaţie medicală din domeniu. Pentru a izbuti, trebuie să speculăm lăcomia de bani a celor ce lucrează în aceste organizaţii, şi să-i mituim; să speculăm chiar şi sirriţământul lor de omenie, invitându-i să coopereze cu noi la acţiunea de eliminare a tuturor organizaţiilor de însănătoşire mentală barate pe credinţă. Trebuie să fim atenţi ca organizaţiile pe care vrem să le atragem de partea noastră să aibă, în posturile de consilieri pentru problemele privitoare la tratarea bolilor mentale, numai comunişti bine îndoctrinaţi. Acest lucru este necesar pentru ca aceste organizaţii să poată fi folosite. Oamenii care lucrează în cadrul lor nu sunt, în general, prea deştepţi şi se intimidează repede. Haina şi autoritatea lor pot fi folosite, cu succes, pentru a ma.sca orice operaţie pe care trebuie să o ascundem. Trebuie să le facem partenere la acţiunile noastre, astfel încât să nu poată, niciodată, să iasă de sub puterea noastră şi să ne discrediteze.

în America, ne-am luptat, încă de la începutul secolului, pentru a nimici toate influenţele creştine şi am izbutit. Deşi astăzi părem a fi îngăduitori faţă de cei care cred în creştinism, să nu uităm niciodată că lupta noastră pentru a influenţa lumea creştină, determinând-o să acţioneze în sensul obiectivelor noastre, nu s-a terminat încă. După ce vom fi izbutit să o ducem la bun sfârşit, putem considera că am pus capăt influenţei Bisericii de pretutindeni. Priviţi-i pe credincioşii din Rusia, car« arată ca nişte maimuţe dresate. Dacă toate maimuţele din celelalte ţări vor ajunge să creadă în noi, ei nu-şi vor da seama că, de fapt, sunt ca nişte animale priponite cu o funie lungă.

Trebuie să acţionaţi până când termenul de „religie" va fi sinonim cu cel de „nebunie". Trebuie să acţionaţi până când oficialităţile oraşului şi ale ţinutului, precum şi cei din conducerea statelor, nu vor mai sta pe gânduri şi vor porni atacul împotriva grupărilor religioase etichetate drept duşmani ai poporului.

Ţineţi minte că toate ţările sunt conduse, în fapt, de către cei puţini, care pretind doar că se consultă cu cei mulţi. Nici America nu face excepţie. Micul funcţionar, ca şi cel care face legile, pot fi aduşi în situaţia de a crede orice vrem noi, adică până şi cele mai rele lucruri despre oricine. Nu e nevoie să ne străduim să convingem masele. Este însă necesar să acţionăm, fără încetare, asupra oficialităţilor, folosind tot felul de mijloace, precum calomnierea diferitelor persoane, minciunile sfruntate, dovezile mincinoase, şi să facem o propagandă continuă pentru a le convinge să lupte împotriva Bisericii şi împotriva oricărui credincios practicant.

Întocmai ca şi oficialităţile, adevăraţii vindecători pot să ajungă să creadă orice lucru rău despre activitatea dusă în acest domeniu de Biserică, dacă li se demonstrează că Biserica reprezintă pentru ei un concurent primejdios. Dar dacă aceşti vindecători vor îndrăzni să atenteze la vreun drept câştigat de noi, ei vor fi eliminaţi, întocmai ca şi cei ce cred în creştinism.

Trebuie să fim precum o viţă parazită ce înconjoară un copac. Vom folosi copacul pentru a ne căţăra sus, după care, sugrumându-1, vom creşte puternici, hrănindu-ne cu seva lui.

Trebuie să îndepărtăm din calea noastră orice piedică. Trebuie să folosim, drept unealtă, orice autoritate ce ne cade în mână. Până la urmă, după câteva zeci de ani, ne vom putea dispensa de orice autoritate străină şi vom învinge, spre gloria Partidului.