13

Recrutarea acoliţilor psihopolitici

Acolitul psihopolitic este un individ bine pregătit, care acţionează în slujba agentului psihopolitic de care ascultă fără să crâcnească.

Deoarece aproape toţi oamenii consideră că e normal ca, în timpul pregătirii profesionale, să se supună unui anumit regim de lucru, nu este prea greu ca persoanele, ce se pregătesc să muncească în domeniul însănătoşirii mentale, să fie convinse să accepte a li se administra droguri şi şocuri electrice, de tărie medie şi mică. Dacă izbutim să facem acest lucru, acolitul psihopolitic poate fi format imediat, pe baza folosirii metodei P.D.H. (Pedeapsă-Drog-Hipnoză).

Pentru recrutarea celor ce urmează să activeze în cadrul mişcării de „însănătoşire mentală", este foarte bine să avem grijă să-i atragem în rândurile ei numai pe studenţii care sunt deja, într-o oarecare măsură, atinşi de depravare sau pe cei care au fost „trataţi" de agenţii noştri psihopolitici.

În vederea acestei recrutări, vom face astfel încât activitatea din domeniul însănătoşirii mentale să fie foarte atractivă, din punct de vedere financiar şi sexual.

Doza de promiscuitate ce poate fi indusă în mintea pacienţilor acţionează puternic în avantajul agentului psihopolitic care se ocupă de recrutarea cadrelor. Tânărul vizat pentru recrutare poate fi implicat în mai multe legături sexuale compromiţătoare, ale căror probe, bine întocmite, vor putea fi utilizate ca material de şantaj, pentru a preveni orice situaţie în care efectul metodei P.D.H., ce-1 face pe tânăr să execute orbeşte ordinele date, ar putea să nu se mai manifeste.

Promiţând tinerilor că vor avea prilejuri nenumărate de a face sex, că vor fi stăpâni absoluţi pe trupurile şi minţile pacienţilor şi că vor putea face orice fără să fie descoperiţi, vom putea atrage de partea noastră mulţi tineri buni pentru o astfel de muncă, care vor fi încântaţi să se conformeze activităţilor psihopolitice indicate.

Dat fiind că-i are sub controlul său pe toţi indivizii dezechilibraţi mental din ţară, că majoritatea lor au înclinaţii criminale şi că, pe măsură ce mişcarea ia amploare, poate să-i recruteze chiar şi pe criminalii adevăraţi, psihopoliticianul ajunge să dispună de un număr enorm de fiinţe umane pe care le poate folosi la realizarea oricărui proiect pe care îl doreşte. Dacă i se administrează doza indicată de pedeapsă şi tratamentul de implantare, omul dezechilibrat mental va săvârşi, fără nici o împotrivire, tot felul de fapte distructive, iar o serie de proiecte, ca degradarea tineretului ţării, defăimarea conducătorilor ei, subordonarea justiţiei, vor deveni foarte uşor de îndeplinit.

Psihopoliticianul are avantajul de a putea califica drept simptom al bolii orice încercare a pacientului de a face publice ordinele primite.

Psihopoliticianul trebuie să adere la instituţiile de stat şi să evite, ori de câte ori e cu putinţă, practica particulară, căci aceste instituţii îi dau posibilitatea să controleze un număr foarte mare de oameni ce pot fi folosiţi spre binele comunismului. Când activează, totuşi, în cadru privat, psihopoliticianul trebuie să vină în contact numai cu familiile de bogătaşi şi cu oficialităţile Statului.