1

Istoria şi definiţia Psihopoliticii

Deşi pedeapsa de dragul pedepsei s-ar putea să rămână cu totul fără rezultat, este adevărat, totuşi, că scopul oricărei pedepse este acela de a inculca în mintea persoanei pedepsite o idee, fie de constrângere, fie de supunere.

Deoarece, de când e lumea, pentru a-şi putea atinge ţelurile, conducătorii au avut nevoie de ascultare din partea supuşilor, ei au trebuit să recurgă la pedeapsă. Acest lucru este adevărat în cazul oricărui trib şi al oricărui stat din istoria Omului. Astăzi cultura rusă a dezvoltat metode mai sigure şi mai precise de a pune pe un anumit făgaş şi de a asigura loialitatea indivizilor şi a maselor, precum şi metode de a le impune să fie obedienţi. Această dezvoltarea modernă a unei vechi practici se numeşte Psihopolitică.

Prostia şi mărginirea popoarelor ce n-au fost binecuvântate cu gândirea rusă le-au făcut să se bazeze pe practici care sunt astăzi prea vechi şi depăşite pentru a face faţă ritmului rapid şi eroic al timpurilor noastre. Şi, având în vedere progresul uriaş al culturii ruse în domeniul tehnologiilor mentale, început cu vestitele lucrări ale lui Pavlov şi continuat, cu cel mai mare succes, de savanţii ruşi de mai târziu, ar fi de mirare să nu apară o artă şi o ştiinţă închinate obţinerii loialităţii şi obedienţei indivizilor şi maselor.

Procedeele psihopolitice reprezintă o dezvoltare firească a unor practici la fel de vechi ca şi Omul, practici ce se folosesc curent în orice grupare de oameni din lume. Ele nu ridică nici o problemă de ^etică, deoarece realitatea ne arată limpede că Omul este constrâns, oricum şi mereu, fie prin câştiguri economice, fie printr-o îndoctrinare în sensul urmărit de stat, să acţioneze împotriva voinţei sale, spre binele superior al ţării.

De fapt, Omul este un animal. Un animal căruia i s-a dat un lustru de civilizaţie. Omul este un animal colectiv ce trăieşte în grupuri pentru a se apăra de primejdiile din mediul înconjurător. Cei care organizează şi conduc aceste grupuri trebuie să dispună de tehnici specializate pentru a canaliza energiile animalului Om, în aşa fel încât eficienţa acţiunilor acestuia în realizarea scopurilor Statului să crească.

Într-o formă sau alta, Psihopolitica a fost folosită în Rusia de multă vreme; ea este necunoscută însă în afara graniţelor ţării noastre, cu excepţia locurilor unde ne-am transplantat cu grijă informaţiile şi unde această ştiinţă este utilizată spre binele superior al naţiunii.

Definiţia Psihopoliticii este următoarea:

Psihopolitica este arta şi ştiinţa impunerii şi menţinerii dominaţiei asupra gândurilor şi credinţelor indivizilor de tot felul, ale militarilor, ale funcţionarilor, ale maselor, şi a cuceririi naţiunilor duşmane prin intermediul „însănătoşirii mentale".

Obiectul Psihopoliticii cuprinde o serie de teme, fiecare dintre ele derivând, în mod firesc şi logic, din cea precedentă. Prima este constituţia şi anatomia Omului văzute ca organism politic. Următoarea este examinarea Omului ca organism economic, acesta putând fi controlat de dorinţele sale. Apoi urmează temele privitoare la: clasificarea scopurilor Statului în ceea ce priveşte individul şi masele; analiza loialităţii; problema obedienţei, în general; anatomia mecanismelor stimul-răspuns la Om; tema şocului şi a puterii Omului de a îndura; categoriile de experimente; catalizarea şi alinierea experienţei; folosirea drogurilor; folosirea implantărilor; aplicarea generală a Psihopoliticii în Rusia; organizarea şi folosirea contra-Psihopoliticii; folosirea Psihopoliticii la cucerirea naţiunilor străine; problema organizaţiilor psihopolitice din afara Rusiei, alcătuirea şi activitatea lor; introducerea filosofiei slave în cadrul unei naţiuni duşmane; contracararea activităţilor antipsihopolitice, străinătate. Tema finală este cea a destinului dominaţiei Psihopoliticii în era ştiinţei. La toate acestea pot fi adăugate o serie de subteme ca, de exemplu, aceea a anihilării armelor moderne prin activităţi Psihopolitice.

Puterea şi eficienţa psihopoliticii sunt foarte mari, mai ales atunci când ea este folosită în cadrul unei naţiuni decăzute prin pseudo-intelectualism, acolo unde exploatarea maselor poate fi combinată uşor cu acţiunile psihopolitice şi unde lăcomia regimurilor capitaliste sau monarhice a dus la o foarte mare frecvenţă a cazurilor de nevroză ce pot fi folosite ca bază pentru activitatea psihopolitica.

Studenţi, este de datoria voastră să împiedicaţi desfăşurarea unor activităţi psihopolitice în detrimentul statutului rus, după cum - dacă vi se dă această sarcină - este de datoria voastră să continuaţi a acţiona, în cadrul naţiunii noastre şi în afara ei, pentru promovarea misiunii şi scopurilor Psihopoliticii. Un agent al Rusiei nu poate fi cu adevărat eficient dacă nu e înarmat cu temeinice cunoştinţe de Psihopolitica.

Studenţi, aveţi faţă de Rusia datoria de a folosi cum trebuie ceea ce învăţaţi aici.