CUVÂNT ÎNAINTE

«Hegemonia violenţei» cuprinde o parte din „Notele de lectură" publicate de Nicole Valery, neuitata mea soţie şi colaboratoare, în revista Catacombes, pe care am fondat-o în octombrie 1971, pen­tru a apăra cauza tuturor acelora al căror drept la libertatea politică şi de conştiinţă nu era respectat în spatele cortinelor de fier şi de bambus. Deoarece autoarea s-a stins, în urma unei boli foarte grave, acum mai bine de patru ani, m-am decis să mă aplec asupra cronicilor pe care le scria lunar, pentru a le pune la dispoziţia miilor săi de cititori, şi anume foşti prieteni şi abonaţi la „mesage­rul Bisericii Tăcerii", care au acceptat mult-tulburătoarea sa măr­turie „Benie sois-tu, prison" („Binecuvântată fii, închisoare"), publicată de editura Pion în 1976.

Punctele de vedere ale Nicolei Valery sunt cu atât mai adevărate cu cât ele s-au format în profunzimile unei fiinţe care a cunoscut, în România, de la instalarea la putere a partidului comunist cu aju­torul Armatei Roşii, întreaga gamă de suferinţe şi teroare ce se reflectă în cărţile analizate de ea metodic, cu seriozitate, dintr-o irezistibilă nevoie de adevăr şi de dreptate.

Prin aceste recenzii, referitoare la o uimitoare diversitate de lucrări apărute de-a lungul anilor de existenţă ai revistei Cata­combes (1971-1992), cititorul ar putea afla sau, eventual, îşi va putea aminti cum au fost drepturile omului nemilos călcate în picioare sub povara criminală a Secerei şi Ciocanului marxist-leni-niste; cum au putut „norul de martori" să reziste şi să învingă pro­paganda ateismului, pretins „ştiinţific", suportând arestările, durele anchete de noapte şi procesele nedrepte ale „celor fără Dumne zeu", cum a fost dus „războiul anticreştin" de către forţele satanice ale urmaşilor lui Karl Marx, Lenin, Stalin şi Mao Zedong; în ce constă „boala secolului", denunţată de Soljeniţîn, adică răul comu­nist, şi pentru ce trebuie să-l înţelegem, fără a uita că a fost şi con­tinuă să rămână pericolul nr. 1 al omenirii.

Dacă doriţi să pătrundeţi în închisorile comuniste, acolo unde deţinuţii sunt pedepsiţi cu sălbăticie; dacă vreţi să trăiţi, întrucâtva, viaţa lagărelor de deportare şi să cunoaşteţi tratamentul inuman al muncilor forţate, urmaţi-o pe autoare, trecând, împreună cu Nicole Valery, pragul acestui „univers concentraţionar", creaţia nebuniei ucigaşe a totalitarismului comunist. Această carte nu este decât „o spărtură în zidul" tăcerii şi al uitării intolerabile care învăluie, tot mai confortabil, lumea liberă. Cu toate acestea, Cuvântul lui Dumnezeu ne invită să străpungem „zidul", spunându-ne: „Intră şi vezi urâciunile cele dezgustătoare pe care le fac aceştia aici... (Ezechiel, 8. 8-9). Intraţi, citiţi «Hegemonia violenţei», însoţiţi-o pe Nicole Valery şi veţi vedea distrugerile înfăptuite de teroarea poliţienească, lichidarea omului de către „pumnul strâns" pe care o făgăduise Dimitri Manuilsky pe când era secretar general al Kominternului.

Intraţi, citiţi, staţi faţă-n faţă cu logica vicleană a necesităţii vio­lenţei. Dar, totodată, bucuraţi-vă de această explozie de fidelitate creştină, de această strălucire a credinţei, în pofida temniţelor, lagărelor şi azilelor psihiatrice. Căci, în toate acele ţări martirizate — fie că este vorba de U.R.S.S. sau de sateliţii săi europeni, de Chi­na maoistă sau de Cuba —, descoperim eroi, martiri şi sfinţi, care n-au încetat niciodată să creadă în Dumnezeu şi „numai Lui unuia" să-I slujească, după exemplul lui Iisus Hristos, pe Muntele ispi­tirii..

 

SERGIU GROSSU