CUVÂNT ÎNAINTE
«Hegemonia violenţei» cuprinde o parte din „Notele de lectură" publicate de Nicole Valery, neuitata mea soţie şi colaboratoare, în revista Catacombes, pe care am fondat-o în octombrie 1971, pentru a apăra cauza tuturor acelora al căror drept la libertatea politică şi de conştiinţă nu era respectat în spatele cortinelor de fier şi de bambus. Deoarece autoarea s-a stins, în urma unei boli foarte grave, acum mai bine de patru ani, m-am decis să mă aplec asupra cronicilor pe care le scria lunar, pentru a le pune la dispoziţia miilor săi de cititori, şi anume foşti prieteni şi abonaţi la „mesagerul Bisericii Tăcerii", care au acceptat mult-tulburătoarea sa mărturie „Benie sois-tu, prison" („Binecuvântată fii, închisoare"), publicată de editura Pion în 1976.
Punctele de vedere ale Nicolei Valery sunt cu atât mai
adevărate cu cât ele s-au format în
profunzimile unei fiinţe care a cunoscut, în România, de la instalarea la putere a partidului comunist cu ajutorul Armatei Roşii, întreaga gamă de suferinţe şi
teroare ce se reflectă în cărţile analizate de ea
metodic, cu seriozitate, dintr-o irezistibilă nevoie de adevăr şi de
dreptate.
Prin aceste recenzii, referitoare la o uimitoare diversitate de lucrări apărute de-a lungul anilor de existenţă ai revistei Catacombes (1971-1992), cititorul ar putea afla sau, eventual, îşi va putea aminti cum au fost drepturile omului nemilos călcate în picioare sub povara criminală a Secerei şi Ciocanului marxist-leni-niste; cum au putut „norul de martori" să reziste şi să învingă propaganda ateismului, pretins „ştiinţific", suportând arestările, durele anchete de noapte şi procesele nedrepte ale „celor fără Dumne zeu", cum a fost dus „războiul anticreştin" de către forţele satanice ale urmaşilor lui Karl Marx, Lenin, Stalin şi Mao Zedong; în ce constă „boala secolului", denunţată de Soljeniţîn, adică răul comunist, şi pentru ce trebuie să-l înţelegem, fără a uita că a fost şi continuă să rămână pericolul nr. 1 al omenirii.
Dacă doriţi să pătrundeţi în închisorile comuniste, acolo
unde deţinuţii sunt pedepsiţi cu
sălbăticie; dacă vreţi să trăiţi, întrucâtva, viaţa lagărelor de deportare şi să cunoaşteţi tratamentul inuman al muncilor forţate, urmaţi-o pe autoare, trecând, împreună
cu Nicole Valery, pragul acestui „univers
concentraţionar", creaţia nebuniei ucigaşe a
totalitarismului comunist. Această carte nu este decât „o spărtură în zidul" tăcerii şi al uitării intolerabile care învăluie,
tot mai confortabil, lumea liberă. Cu toate
acestea, Cuvântul lui Dumnezeu ne invită să străpungem
„zidul", spunându-ne: „Intră şi vezi
urâciunile cele dezgustătoare pe care le fac aceştia aici... (Ezechiel, 8.
8-9). Intraţi, citiţi «Hegemonia violenţei», însoţiţi-o pe Nicole
Valery şi veţi vedea distrugerile înfăptuite de teroarea poliţienească,
lichidarea omului de către „pumnul strâns" pe care o făgăduise Dimitri Manuilsky pe când era secretar
general al Kominternului.
Intraţi, citiţi, staţi faţă-n faţă cu logica vicleană a
necesităţii violenţei. Dar, totodată,
bucuraţi-vă de această explozie de fidelitate creştină, de această strălucire a credinţei, în pofida temniţelor, lagărelor şi azilelor psihiatrice. Căci, în toate acele
ţări martirizate — fie că este vorba de
U.R.S.S. sau de sateliţii săi europeni, de China maoistă sau de Cuba —, descoperim eroi, martiri şi sfinţi, care n-au încetat niciodată să creadă în Dumnezeu şi „numai
Lui unuia" să-I slujească, după exemplul lui Iisus
Hristos, pe Muntele ispitirii..
SERGIU GROSSU