Nicole Valery-Grossu şi Sergiu Grossu, Paris, decembrie 1992

"Sergiu Grossu şi Nicoleta-Valeria Grossu, un cuplu intrat în mitologia luptei anticomuniste. Amândoi creştini fervenţi ţi patrioţi înflăcăraţi, au făcut ani grei de temniţă, în Romînia comunistă, pentru convingerile lor. Stabiliţi în Franţa în 1969, au continuat cu o energie exemplară să lupte pentru cauza creştină, editând revista Catacombes, colaborâns la numeroase alte periodice, publicând cărţi. După moartea soţiei sale, autoarea emoţionantului volum de memorii Binecuvântată fii, închisoare!, Sergiu Grossu consideră o datorie de onoare să meargă mai departe, ca şi cum ea i-ar fi încă alături, pe calea urmată de amîndoi încă din tinereţe. Comunismul rezidual, comunismul care încearcă să se reconstituie sub alte forme, ca şi cel mai odios aliat al comunismului, amnezia colectivă, au în el şi în prezent un adversar de temut. Alex. Ştefănescu"

"Sergiu Grossu şi-a găsit sensul suprem al artei sale tocmai când se părea că "vremurile" îl copleşesc pe "bietul om", după cuvântul cronicarului. A face să triumfe omul de sub vremi, prin credinţa în Dumnezeu, prin "recurgerea la forţa idealului creştin şi a comuniunii vii şi permanente cu Dumnezeu; a face din poezie o boltă de lumină peste iadul ce încerca să-l sfărâme - aceasta este aventura lui Sergiu Grossu, o aventură unică, a unui spirit românesc în bătălia pentru triumful lui Dumnezeu în om şi prin om, asupra apocalipsului satanizării universale. Dan Zamfirescu"

"Puţine reprezentante ale făpturii şi autenticităţii noastre puteau sta alături de dânsa. Ca soţie a scriitorului român de origină din martirizata Basarabie, Sergiu Grossu, Dumnezeu realizase o întâlnire şi o unire, ca o adevărată operă ieşită din iubire divină. O însoţire de cea mai înaltă frumuseţe morală, de o dragoste neprihănită şi o luminoasă înţelegere în tot ce făceau. Aveau o binecuvântare cerească aceşti soţi în misiunea ce Ie-a fost dată de a sluji ca într-un apostolat credinţa noastră strămoşească. într-o lume a păcatului, ei ţineau cu evlavie nestinsă candela credinţei. Amândoi au cunoscut teroarea puşcăriilor comuniste, prin care duşmanii lui lisus loveau în poporul român în frunte cu minţile cele mai luminate supuse exterminării. Din anii trăiţi în bezna celulelor ucigătoare, din care numai cu puterea lui Dumnezeu au supravieţuit, au ieşit şi mai tari în credinţa lor... Iluminată de minunile ce s-au săvârşit cu dânsa, biruind prigoana demonică, Nicole Valery-Grossu a scris cartea revelaţiilor sale, în care a binecuvântat închisoarea ce i-a fost dată ca o poartă deschisă în singurul mod de a-L urma pe lisus. Ceva mai frumos şi mai sublim nu s-a scris de o femeie în zilele noastre... Pan M. VIZIRESCU"