IDEEA DE LIBERTATE OFENSEAZĂ PE CEI CU VOCAŢIE DE SCLAV
În 8 mai 1990, se stabilise,
pentru ora 10, dialog între Ion Iliescu, alţi membri ai CPUN (pe de o parte) şi
reprezentanţi ai Pieţei Universităţii (pe de alta).
Pentru
cinci reprezentanţi ai pieţei s-au deplasat, pe Dealul Mitropoliei, cam 200 de
ziarişti din toată lumea, inclusiv din România. Probabil că, "în curte la
Teoctist", au fost cam 300 -400 kg de aparatură foto-tv-film-audio.
Cei
aleşi de către piaţă să poarte dialogul au fost:
1.
Alexandru Nancu, sculptor, lider al Asociaţiei 21 Decembrie;
2.
Marian Munteanu, student în litere, lider al Ligii studenţilor din
Universitatea Bucureşti;
3.
Cornel Feroiu, student în medicină, lider al Grupului Independent pentru
Democraţie;
4. Mihau
Lucian, cadru universitar la Facultatea de drept, membru al asociaţiei 21
Decembrie;
5. Eugen
Popescu, antrenor de atletism, ziarist, membru al Asociaţiei 21 Decembrie. El
era omul cu camera video si nu a avut acces la palat.
Toţi
cinci au luptat direct, în stradă, pe 21 decembrie 1989 împotriva trupelor de
represiune trimise de ceauşişti.
Au
intrat în clădirea CPUN, la orele 10 şi au ieşit la orele 10.50. Dialogul nu
avusese loc pentru că reprezentanţii provizoratului de stat nu au acceptat
prezenţa presei la discuţii.
La orele
12, în aula Facultăţii de drept, primii
patru reprezentanţi ai pieţei au ţinut o conferinţă de presă. Mai jos vă
prezentăm fragmente din această conferinţă care a durat două ore.
Ana
Blandiana: Tot ce poporul
român are mai bun, mai conştient, mai raţional, toate rezervele de altruism,
de responsabilitate, toată capacitatea de analiză şi de intransigenţă s-a
strîns în aceste pieţe în care bate eroic şi inteligent pulsul istoriei.
MARIAN
MUNTEANTU : Conferinţa de presă va avea loc în limba română. Sîntem
aici reprezentanţii a patru organizaţii independente care au participat şi au
sprijinit manifestaţia din Piaţa Universităţii. Manifestaţia a beneficiat de
sprijinul şi de participarea directă în special a acestor organizaţii. Sînt prezenţi
aici reprezentanţii Asociaţiei 21 Decembrie : domnii Lucin Mihai şi Alexandru
Nancu. Grupul Independent pentru Democraţie : domnul Cornel Feroiu şi Liga
Studenţilor acestei Universităţi, Marian Munteanu. Dînşii s-au implicat, împreuna cu Asociaţia 16—21 Decembrie
care, din nefericire, nu este reprezentată aici, din 22 aprilie. Liga
Studenţilor a apărut în piaţă, ca organizaţie, pe 24 aprilie. Asociaţiile
reprezentate aici sînt absolut independente una faţă de cealaltă. Nu sprijină
nici un partid şi nici o formaţiune politică. De asemenea, nu sprijină
persoane candidate în alegeri.
Manifestaţia,
după cum bine ştiţi, a avut un caracter profund democratic şi clar anticomunist.
De asemenea, trebuie subliniat faptul că la această demonstraţie au mai participat
şi alte organizaţii dintre care trebuie neapărat subliniată prezenţa Grupului
pentru Dialog Social care, prin numeroşi oameni de cultură, a adus un sprijin
moral substanţial acestei demonstraţii. De aceea, propun, dacă sînt de acord
ceilalţi, să ia loc lingă noi şi domnul Stelian Tănase din partea GDS. II rugăm să ia loc.
M.M. :
... deci : delegaţia a intrat în parlament. Acolo, după verificările
fireşti, ni s-a spus că nu poate avea acces presa în interiorul clădirii. De
asemenea, nu s-a permis, cu toate că demonstranţii din Piaţa Universităţii au
cerut, să fie prezenţi doi sau trei cameramani la întreaga discuţie pentru a
putea fi informată corect opinia publică despre acest dialog. Ni s-a spus
foarte clar (formula folosită a fost chiar aceasta) „Nu este un
spectacol". Eu nu am înţeles ce se înţelegea prin acest „spectacol"
şi nici prin varianta spusă în limba engleză „show".
C.F. : Noi vrem
un dialog şi nu un „show" cinematografic. Ne-au acuzat că prin prezenţa
acestei camere video creăm o presiune asupra domnului Iliescu.
M.M. : Nu am
înţeles ce fel de presiuni ar putea fi prin informarea corectă a oamenilor
din această ţară despre un dialog.
Ceea ce trebuie subliniat este faptul
că noi, practic, am beneficiat de un fel de împuternicire. Oamenii au cerut
anumite lucruri. Asociaţiile şi-au asumat această responsabilitate de a le
pune într-o ordine, de a prezenta anumite argumente, de a le expune. Din
nefericire, nu s-a ajuns nici măcar la citirea acestor revendicări.
A.N.: Aş vrea
să spun că domnul Caramitru a ţinut să ne facă pe noi să înţelegem că ne
cramponăm de camerele video, lăsînd la o parte importanţa naţională a dialogului.
Ne-a oferit în schimb să... avem încredere în televiziune. Vă daţi seama că
era să ne umfle rîsul.
întrebare:
Camera video era acolo ?
M.M. : Era
afară. Ce se întîmplă... Au fost lansate, în piaţă, vreme de două săptămîni,
după cum bine se ştie, tot felul de zvonuri. S-au aruncat tot felul de
calomnii, tot felul de acuzaţii. Noi am sesizat acest lucru şi este neapărat
nevoie ca aceşti oameni să vadă exact ceea ce noi vom spune acolo.
Dar noi eram
obligaţi (este vorba de o obligaţie morală faţă de oamenii care demonstrează
continuu de două săptămîni) să venim cu ceva concret care să le fie prezentat
lor şi nu numai lor.
M.L.: Să mă
ierte Marian... Nu era numai o obligaţie morală... Aş spune chiar că , era o
obligaţie quasi-juridică fiindcă acesta era mandatul care ne-a fost
încredinţat : să discutăm în aceste condiţii.
Cameramanul era,
de asemenea, împuternicit. Făcea parte din delegaţie, fiind membru al
Asociaţiei 21 Decembrie, ziarist. A fost luptător în 21 decembrie, ba chiar şi
mai înainte, în Timişoara.
C.F.: Cînd ne-am prezentat, am fost
înştiinţat că domnul Iliescu ne primeşte în audienţă.
A.N. : Noi am
fost invitaţi la un dialog, în momentul în care ni s-a spus că ni s-a făcut
favoarea de a ni se acorda o audienţă... ca şi cum am fi venit cu jalba-n băţ
să cerem eu ştiu ce ?
M.M. ;
Declaraţie dată de altfel de către domnul de la cancelarie. Primiţi în audienţă!
M.L..: Cînd am
solicitat prezenţa cameramanului, nu am avut intenţia să jignim pe nimeni. S-a
interpretat, din păcate, că această intenţie a existat.
Întrebare
: Televiziunea română era acolo ? Prezenţa ei era acceptată
în timpul dialogului dumneavoastră ?
M.M. : Nu.
Chiar am venit cu acest argument.
Întrebare
: De ce v-au spus să aveţi încredere în televiziune ?
M.M. : Ei
doreau să se filmeze o porţiune. Să se facă un montaj şi nu să se prezinte
tot dialogul.
Întrebare
: Care sînt consecinţele acestui refuz disimulat de dialog ?
M.M. : Nu se
poate spune, totuşi, că acest refuz nu are o relevanţă a lui. Eu nu pot să
înţeleg cum într-un, stat civilizat, modern, deschis, este limitat accesul
presei. Nu înţeleg acest lucru. Nu înţeleg ce este de ascuns. Este, oare, ceva
de ascuns ?
C.F.: In
orice caz, îşi asumă integral responsabilitatea. Adică : efectul acestui
refuz. Pentru că bunăvoinţă din partea noastră a fost. Evenimentele s-au
precipitat în ultima perioadă. Dialogul îl cerem din data de 21 ianuarie. S-a
scandat „Dialog !" pe străzile Bucureştiului timp de patru luni de zile.
Deci, domnul Iliescu este în întregime vinovat de refuzul dialogului. Sîntem
convinşi că domnul Iliescu ştie exact ce dorim. Din această cauză a şi refuzat
prezenţa camerei video : considerînd că este foarte periculos ca în întreaga
ţară să se lămurească ce vor manifestanţii din Piaţa Universităţii, că
revendicările lor sînt pline de bun simţ.
M.M. : O
democraţie fără libera-informaţie nu este o democraţie ci este... mă rog. E una
originală. Ori este într-adevăr un stat democratic în care oamenii pot fi informaţi
corect asupra unui fapt dintr-o anumită zi, ori, atunci ? Ne ascundem ? Avem
secrete? Ne e jenă? Sau? Nu. Nu înţeleg.
C.F. : Dialogul
îl susţinem în continuare, îl dorim.
Întrebare:
Putem aprecia ca —ziarişti că acest refuz este lotuşi o victorie
morală pentru delegaţia dumneavoastră. Cel puţin aşa văd eu lucrurile pînă
acum. Mă înşel, oare ?
M.L. : Lucrurile
sînt atît de importante încît cred că problema nu trebuie pusă în aceşti
termeni. Aici nu este vorba de nici o victorie. Nu a cîştigat nimeni,
nepurtîndu-se acest dialog. S-a pierdut o excelentă posibilitate pentru a
dezamorsa nişte tensiuni.
A.N.: Aş dori să mai fac o precizare. S-a cerut
dialogul insistent de la balconul Universităţii. Dar, în timpul conferinţei
de presă a d-lui Roman şi a d-lui Iliescu s-a spus destul de clar că nu va
avea loc dialogul. Dar am fost contactaţi de d-l Caramitru pentru dialog. Se
anunţă la T.V. şi la radio că dînşii vor nn dialog. Noi dăm un comunicat că
dorini dialogul. Nu a-pare la radio, nu apare la T. V. Iar apoi apare un alt
comunicat al d-lui Iliescu care spune că va condiţiona acest dialog de
nepunerea în discuţie a anumitor puncte. Nu contează care, pînă la urmă. Două
puncte. Unul în legătură cu amînarea alegerilor, chestiune pe care nu o
ridicasem. Dar au "zis-o ei pentru ca sa ne învinuiască de o chestiune pe
care nici nu am pus-o în discuţie. Şi încă unul, referitor la legea electorală.
Era o chestiune problematică dacă o abordăm sau nu. In orice caz, ni s-a
părut neloial sa se condiţioneze acest dialog de conţinutul lui.
Apoi, am trecut
şi peste aceasta şi, totuşi, ne-am reafirmat dorinţa să intrăm în dialog. Din
nou ni s-a condiţionat de accesul la libera informaţie.
Întrebare:
Apreciaţi că, în condiţiile acestea de tensiune la nivel de ţară, alegerile se pot desfăşura?
M.L. : Noi, în orice caz, dorim să se desfăşoare.
A.N. :
Să facem o
prezentare pe scurt a punctelor pe care le-am fi susţinut.
C.F.: Aş vrea
să fac o singură remarcă, îmi
pare rău că
aceasta a fost expresia. Dar în urma dialogului
(căci a fost un dialog în
picioare pe holul clădirii parlamentului), au ajuns la
concluzia că domnul Caramitru nu a fost reprezentantul oficial
al guvrnului, ci reprezentantul
oficial al teatrului „Bulandra". Am
făcut tot posibilul. Am rezistat trei sferturi
de oră la singura învinuire că
vrem
să terorizăm lumea cu camera video.
M.L.
: Prima problemă
pe care doream s-o
punem în discuţie era adoptarea imediată în cursul
proximei şedinte a CPUN
(şi sîntem in formaţi că mîine
s-ar desfăşura această
şedinţă) a proiectelor de decrete-legi pentru
ajutorarea victimelor revoluţiei, înaintate cu trei
săptămîni în urmă de Asociaţia 21 Decembrie, partidelor politice, CPUN,
guvernului, personalitaţilor
independente. Pe scurt este vorba de un set de măsuri juridice, concrete care
ar recunoaşte meritul martirilor revoluţiei.
Bunăoară, era
vorba despre acordarea unor priorităţi la închirierea unor locuinţe din fondul
locativ de stat. Pentru cei care au devenit invalizi ca urmare a luptelor. De
asemenea, era vorba despre acordarea unor priorităţi la cumpărarea unor
locuinţe din fondul locativ de stat. Cu alte cuvinte, invalizii să nu stea la
coadă. Era vorba, de asemenea, despre necesitatea de a se acorda nişte pensii
mai mari decît cele acordate în februarie 1990 de către CFSN (mai înainte de
CPUN). Vă dăm un singur exemplu : s-a decis atunci pe cale de decret-lege ca
invalizii de gradul I (şi, potrivit definiţiei legale, aceasta este persoana
care are nevoie pe tot timpul vieţii de însoţitor. Şi ţineţi seama că e vorba
de oameni de circa 20 de ani) să primească o pensie de 3.000 lei pe
lună, ceea ce nouă ni se pare.....
A.N.:
Înjositor.
M.L.: Înjositor.
Şi am propus să li se dea mai mult.
M.M.: In
condiţiile în care activişti comunişti au în aceste momente cîte 7.000—8.000
lei pensii pe care şi le iau în continuare. Deci, repet: activişti-comunişti au
pensii de 7.000—8.000 de lei. Aceşti tineri invalizi nenorociţi, acestor
tineri guvernul le aruncă o pensie de 3.000 de lei.
M.L. : Acesta a
fost punctul 1. Punctul 2...
C.F. : Punctul
doi. S-a vrut asigurarea liberei circulaţii a informaţiei printr-o serie
de măsuri din care amintesc abrogarea de îndată sau modificarea, în cadrul
proximei şedinţe a CPUB, a decretului 473, pe care deja îl cunoaşte toată lumea.
Autorizarea funcţionării imediate a posturilor independete de radio şi
televiziune, încetarea imediată a presiunilor administrative sau de orice
altă natură exercitate în prezent asupra tuturor categoriilor de mijloace de
informare în masă.
A.N.: La
punctul trei era rîndul meu. Se cerea demiterea imediată, ce baza probelor
prezentate, probe pe care le avem cu noi, a generalilor Mihai Chiţac şi Cornel
Diamandescu, care, conform probelor, putem dovedi că sînt vinovaţi de
ordonarea reprimării violente din dimineaţa zilei de 24 aprilie 1990 a manifestanţilor
paşnici din Piaţa Universităţii şi de ordonarea de măsuri de intimidare prin
ieşirea în stradă a forţelor de ordine înarmate, compuse în cea mai mare
parte din cadre militare ale M.I. care au participat efectiv şi la reprimarea
acţiunilor revoluţionare din decembrie 1989. Am recunoscut oameni pe stradă
care au tras în noi, care ne-au bătut pe 21 decembrie şi care au venit pe 24
aprilie din nou să ne reprime.
MM.: Şi erau
înarmaţi cu puşti mitraliere. Deci, cu puşti-mitraliere. Acesta era armamentul
care s-a găsit că ar fi necesar pentru a restabili ordinea. Deci, nici măcar
pistoale-mitralieră, ci puşti-mitralieră.
M.L. : Sînt fotografiate
cadre ale poliţiei care în noaptea de 21 decembrie i-au maltratat pe membrii
organizaţiilor noastre. Membrii acestor organizaţii i-au recunoscut din nou
în Piaţă pe 24 aprilie şi i-au fotografiat. I-au maltratat în acest fel : au
jucat fotbal cu capul acestor oameni care erau trîntîţi pe jos pe podea. Şi ei
jucau fotbal cu capetele lor, încălţaţi în bocanci. Şi aceşti oameni au fost
din nou scoşi în stradă în 24 aprilie, înarmaţi.
A.N. : Şi în acelaşi loc.
M.L. : In
acelaşi loc, împotriva aceloraşi oameni. Aceasta este realitatea şi o dovedim.
M.L.: La
punctul 4 solicitam modificarea
articolului 226 alineatul 3 din Codul de procedură penală pentru a pune
organele procuraturii în oportunitatea de a face aplicarea legii penale. Vreau
să vă informez că în momentul de faţă procuratura generală este condusă de o
excelentă echipă de profesionişti.
Revin la punctul
nostru 226 alineatul 3 spune în esenţă că militarii nu pot fi trimişi în
judecată de către organele de urmărire penală decît dacă, deşi există probe
împotriva lor, se va da acordul comandantului acestora. Şi nu se dă acest
acord. Noi am propus ca această dispoziţie să nu se aplice în mod excepţional
în privinţa faptelor săvîrşite de militari în decembrie 1989.
A.N.: In felul
acesta s-ar restabili adevărul în aceasta ţară şi pacea socială de care avem
nevoie ar fi posibila. Pînă nu se face lumină în aceste puncte nevralgice, pînă
cînd această minciună nu va fi dată la o parte pentru a vedea care este
adevărul din Decembrie 1989, nu cred că va exista o linişte.
M.L.: Iar noi,
Asociaţia 21 Decembrie, existăm, în primul rînd, pentru a se face adevăr, pentru
a exista adevăr, pentru a aduce la cunoştinţa oamenilor
adevărul în legătură cu
decembrie 1989, este rostul
nostru principal.
MM.: Mai
există o revendicare prin care se cerea revendicarea drepturilor sindicale în
concordanţă cu convenţiile internaţionale. Noi intenţionăm să prezentăm
a-ceastă propunere : să se elaboreze asemenea decrete-legi, în primul rînd,
pornindu-se de la cerinţele, muncitorilor oamenilor implicaţi în această
organizare sindicală. Să fie lăsaţi oamenii să decidă asupra felului în care
trebuie organizat sindicatul, asupra libertăţilor pe care şi le poşte lua
sindicatul în implicarea sa în viaţa generală a societăţii. Am cerut, de
asemenea, desfiinţarea imediată n structurilor UGSR şi UASCR şi atribuirea
patrimoniului acestora noilor sindicate.
Sindicatele
profesionale înfiinţate în România, după cum ştim noi, nu au beneficiat încă
de nici un fel de sprijin din partea guvernului deşi, practic, membrii noilor,
sindicate sînt foşti membri ai UGSR. Iar întreg patrimoniul UGSR se află în
continuare nu se ştie unde. Nu s-a cerut să li se dea oamenilor bani în plus.
Sau avantaje în plus. Nu. Pur şi simplu să li se dea ceea ce le aparţine de
drept.
Este un lucru
limpede că o dată sprijinită mişcarea sindicală, o dată acordate aceste fonduri
organizaţiilor sindicale şi muncitoreşti şi studenţeşti, aceste organizaţii ar
fi avut foarte multă putere. S-ar fi putut organiza mai uşor ar fi devenit
atît de puternice încît situaţia actuală ar fi fost cu totul alta. Şi nu cred
în argumentul că nu a fost timp sau că ar fi fost complicat. Nu mi se pare
nimic complicat să faci un calcul contabilicesc, să faci o proporţie : cît la
sută sîntem noi, atît este fondul, atît îţi revine. Este ceva foarte simplu.
De ce nu s-a făcut ?
O să
răspundă, probabil, viitorul.
M.L.: In al şaselea rînd, s-ar fi propus : în scopul evitării creării
de noi stări
de tensiune înainte şi după alegeri,
se solicită adoptarea
de îndată, de către CPUN a unui decret-lege care este pregătit. In
esenţă, acesta conţine
următoarele dispoziţii :
pentru încadrarea în funcţiile de decizie ori de influenţare directă a acesteia
din întregul aparat de stat (la
nivel central sau local) orice
persoană va trebui să completeze o declaraţie
autentificată.
Din declaraţie
să rezulte, sub sancţiunea legii penale pentru săvîrşirea infracţiunii de fals
în declaraţii, dacă a făcut sau nu parte, în orice perioadă de timp,
dintre activiştii retribuiţi. Subliniez : retribuiţi. Retribuiţi de PCR, UTC,
UGSR, UASCR, organizaţii de pionieri şi şoimi ai patriei, sau altele de genul
acesta. Sau, dacă au făcu parte dintre cei asimilaţi acestor activişti
retribuiţi din cadrul MI, MApN şi Academia „Ştefan Gheorghiu" indiferent
de denumirea pe care, în decursul timpului au purtat-o aceste organizaţii,
instituţii sau organe.
Este vorba despre nomenclatură. Este
vorba despre dispoziţii care vor fi agreate, susţinute de către toţi membrii
partidului. Cu excepţia nomenclaturii, evident. De către ofiţerii de poliţie,
de securitate, de către ofiţerii din M.Ap.N, fiindcă este vorba despre
nomenclatura acestora. Este vorba despre aceia care şi-au abandonat meseriile
pentru a trăi din această activitate de slujire directă ideologiei partidului.
A.N.: De
altfel, era o cifră negociabila „zece ani". Vă daţi seama.
Voce : Cinci.
Voce : Mă rog.
M.L.: O vreme.
Era o sublimare juridică a cerinţei morale despre care s-a vorbit mai de
multă vreme. Cerinţa de a te abţine pentru o vreme. De a te autoanaliza şi de
a te abţine pentru o vreme. In acest scop, s-ar fi dat această declaraţie. In
cazul constatării unor declaraţii false, persoana respectivă ar fi de îndată
înlăturată din funcţia pe care o ocupă, prevăzute sancţiuni pentru cei din
vina cărora această înlăturare nu s-a efectuat. A considerat că este necesar
aplicabile şi în privinţa persoanelor care ocupă menţionatele funcţii în
prezent.
Era normal să
dea o astfel de declaraţie în termen de 30 de zile de la adoptarea
decretului-lege. Şi, nu e nimeni obligat să dea o astfel de declaraţie. Dar,
dacă nu o dă nu poate să fie încadrat pe o funcţie de decizie. Adică, de
exemplu : nu poate fi ministru-adjunct, director în minister. Nu poate fi
comandant de armată. Nu poate fi şeful M.St.M. etc.
Este vorba
despre asemenea funcţii. Funcţii de decizie. Nu poate fi primar. Pentru
cît vreme ? Noi am zis : zece ani Era negociabil. O vreme.
C.F.: Ultimul
punct de lista cererilor noastre. II vom
comenta pe scurt. Amintim eroii revoluţiei au murit în lupta împotriva
comunismului. Noi ne-am însuşit ca testament al acestor eroi puntul 8 din
Proclamaţia de Timişoara.
Considerăm că
este o datorie de onoare
să continuăm această luptă
anticomunistă. Deci,
acesta este ultimul
punct pe care îl cerem noi.
M.M.: Şi
pentru a răspunde unor aşa numite argumente. Pentru că s-au ridicat voci care
au spus că punctul 8 ar fi nedemocratic. A opri nişte oameni de la participarea
la conducerea societăţii ar fi contrar principiilor democraţiei.
Trebuie să fie
foarte clară de tot dezastrul în care a fost aruncată această ţară nu răspund
în faţa istoriei decît. In primul rînd, activiştii P.C.R. Fie prin acţiune
directa fie prin simplă pasivitate. Pentru că nu există această scuză : s-a tot
spus că au fost activişti de partid care au stat de o parte, şi-au făcut
meseria. Dar au votat, domnilor. La congresele partidului se vota în
unanimitate. Există un singur caz, al lui Pîrvulescu, cînd un om a votat
împotrivă. Nu i s-a alăturat nimeni.
A.N. : In
istoria recentă, mă rog.
MM. : Toate
deciziile luate în cadrul P.C.R. au fost luate în unanimitate. Oamenii care au
luat aceste decizii, oamenii care s-au implicat în acest mod în dezastrul naţional
vechi de aproape o jumătate de veac nu au ce căuta pentru o vreme, deci, —
repetăm acest lucru : pentru o vreme — la conducerea societăţii.
Este inadmisibil
ca la o asemenea cerinţă, de o blîndeţe extremă, specifică de altfel spiritului
românesc (nu li s-a cerut capul, nu au fost condamnaţi să fie trimişi în
puşcărie, cu toate că ar merita pedeapsă penală pentru ce-au făcut) să nu se
abţină. Atît s-a cerut : să se abţină. Să-şi vadă în continuare de munca lor.
Iată că ni se spune că un asemenea punct este anti-democratic.
Cred că e super
democratic.
Cred că nu trebuie decodificată
această opoziţie faţă de punctul 8. Este limpede : nu se poate opune punctului
8 decît fie un om care nu înţelege (din nefericire) ce s-a întîmplat în această
ţară timp de jumătate de veac, fie un comunist. Un activist comunist. Atît.
Numai aceste două categorii de oameni se pot opune punctului 8. Ori eşti
activist comunist şi vrei putere (deci ai nevoie de putere şi atunci te opui)
orieşti un om care n-ai înţeles. Efectiv, sînt oameni care nu au înţeles încă.
E trist dar asta este realitatea: sînt
oameni care nu au înţeles de ce au suferit toată viaţa . Pentru că imensa
majorităţi a acestui popor a suferit, duc o viaţă cumplită. Chiar şi aceia
care, poate, aveau mai mulţi bani. Pentru că era cumplită viaţa în această
ţară chiar dacă aveai 7000 pe lună. Era cumplit să trăieşti într-o teroare
continuă. Era cumplit să nu auzi decît minciuni. Oricîţi bani ai fi avut.
Întrebare:
Mai este o chestiune, domnule Munteanu. Ceea ce se întîmplă în
Piaţa Universităţii nu este singular. Nu e ţin caz un caz singular.
Manifestaţii democratice anti-comuniste au avut loc astăzi în foarte multe
oraşe ale ţării !?. Părerea mea este că
la acest dialog cu autorităţile ar trebui participe şi reprezentanţii
Constanţei, Timişoarei, a Sibiului, ai tuturor celorlalte oraşe. Se creează
părerea că aceste revendicări vin numai din Piaţa Universităţii, ceea ce, după
părerea mea, este fals.
C.F. In primul rînd, nu uitaţi că
manifestaţiile din ţară au avut ca punct principal solidaritatea cu
Piaţa Universităţii. Evident că noi nu ne-am asumat aici un asemenea rost de a
reprezenta întreaga ţară.
M.M. : Nicidecum.
Întrebare
: Constat, dacă nu mă înşel, că s-au format două tabere. Pe de o
parte dumneavoastră, pe de alta domnul Iliescu. In eventualitatea în care
cîştigă alegerile veţi continua demonstraţia şi după aceea ?
M.L. : Noi nu
sîntem într-o tabără. Nu-i vorba de adversari. Adversarii nu pot dialoga.
întrebare
: Totuşi, s-a pronunţat mai devreme cuvîntul „victorie".
M.M. : Domnule,
staţi puţin. Vă rog. Să nu facem ceea ce se face. Adică deplasări de sens nejustificate. Aici nu
este vorba de luptă împotriva lui Iliescu, de luptă împotriva Frontului. Este
vorba de lupta pentru anumite principii, este vorba de lupta pentru binele unei
societăţii.
C.F. : Există,
două tabere, într-adevăr. Momentan există două tabere. De o parte sînt
comuniştii, iar de cealaltă parte — anticomuniştii. Asta se întîmplă în Piaţa
Universităţii acum.
M.L. : Am aici
Platforma-program a F.S.N. Publicaţie oficială a acestei formaţiuni politice.
Şi, iată, la punctul 5 se scrie (citez)
„F.S.N. este hotărît să acţioneze pentru ruperea completă cu sistemul
politic, economic, social comunist, pentru desprinderea societăţii de ideologia
propice acestui sistem precum şi pentru respingerea oricăror alte concepţii si
practici totalitare anti-democratice şi anti-umaniste". Declarăm : ne
situăm pe această platformă.
Nu este
suficient să schimbi cuvintele. Este necesar să vrem - asta vrem - să
schimbăm realităţile. Nu este suficient să declari într-o platformă că lupţi împotriva .comunismului. Este necesar
să făptuieşti în acest sens. Şi F.S.N. a declarat că luptă împotriva
comunismului. Deci noi nu ne situam împotriva platformei F.S.N.
Întrebare
: (?)
M.M.: Dacă
domnul Iliescu intră în această categorie,
sigur.
Este un adevăr,
e o realitate că e activist.
C.F. Este
clar că domnul Iliescu a fost activist de partid. Şi cu ce sîntem noi vinovaţi
că dînsul a fost activist ?
M.M. : Poate fi un om extraordinar. Şi dacă este un om
extraordinar sînt convins că va fi primul care va semna Proclamaţia de la Timişoara.
MM: Dacă mai
este o ultimă întrebare vă rog.
Întrebare:
Dimineaţă, în sediul CPUN-ului aţi fost patru. Cu cîţi oameni aţi stat
concomitent de vorbă?
C.F. Noi
putem spune cu cîte persoane. Cu cîţi oameni, nu ştim. Au for în jur de 10-11
persoane cu care am stat, concomitent de vorbă.
S.T. A fost o
discuţie "de la egal la egal"!
Întrebare:
Au sta de vorbă cu voi separat? Împreună? Cum au procedat?
C.F. Ne-au
luat pe fiecare în parte. Ne-au rotat trei sferturi de ceas.
M.M. NU mai
trăgeau de-o parte "domnu'!"...
S.T. Era ca
în pasajul de la Universitate.
Întrebare: După
cîte ştiu eu, încă de dimineaţă dl. Caramitru a luat legătura cu Asociaţia 21
Decembrie. Voi aţi spus despre camera asta video şi dînsul a zis că la ora 10
vă spune punctul de vedere al lui Ion Iliescu.
M.L. A fost
informat de ieri.
C.F. Între
ora 10 şi 11 fără un sfert ne-a spus punctul de vedere al domnului Iliescu.