O LUME DE GOLANI

 

Trăiască  golanii !

Eugen Ionescu

 Golan academician

 

 

 

 

Cum nu pot semna cu mîna, pentru că sînt încă departe, semnez cu vocea şi cu inima Proclamaţia de la Timişoara şi în mod special articolul cu pricina. In plus, mă consider tot atît de golan ca studenţii din Piaţa Universităţii de la Bucureşti ş! din toate pieţele libere din România. Trăiască ţara cea mare, liberată de comunism pentru totdeauna!        

     Vintilă Horia

 

 

 

Ceauşescu a inoculat în noi modelul unui tătic (rău) al naţiei... Pare firesc că, dacă am scăpat de tăticul cel rău, să năzuim către unul bun...

Trebuie însă spus că răzbunarea unei imagini nu înseamnă altă imagine, şi că democraţia nu se face nici cu tătici şi nici cu copii, oricît de buni ar fi ei, ci cu oameni maturi, care îşi aleg în mod liber pe cei care să-i reprezinte... Sigur că avem nevoie de modele morale, de personalităţi, de puncte de refe­rinţă, dar la ele nu trebuie să ne raportăm precum copiii la părinţi, ci — cu o vorbă devenită celebră — ca la „conştiinţa noastră mai bună".

Printre noi există asemenea oameni: să-i căutăm— In orice caz, vreau să cred că în fruntea acestei ţări vor ajunge nişte oameni ale căror credibilitate şi capital de moralitate să fie atît de mari, încît atunci cînd vor explica ţării că avem de trecut o perioadă grea, că ne aşteaptă lipsuri şi că trebuie să ne unim pentru a face faţă unor imense dificultăţi — vor fi crezuţi, ajutaţi, spri­jiniţi. Pentru că ceea ce s-a numit „revoluţia noastră" nu a fost o revoluţie făcută pentru mîncare şi bunăstare fizică, ci una a demnităţii, a nevoii de a ieşi din mizeria morală şi spirituală. Eu cred că putem îndura orice în numele adevărului şi al bunei credinţe, dar nimic — nici măcar bunăstarea — dacă ni s-ar propune iar minciuna, teroarea, duplicitatea şi frica. Şi spun din nou : Vai de cei care vor mai minţi poporul acesta!

Şi sa nu ne mai lăsăm asmuţiţi unii împotriva altora!

Gabriel Liiceanu

 

 

Lucrul cel mai rău care ar putea să se întîmple în cazul in care oamenii conştienţi nu iau atitudine este ca peste această ţară să se aştearnă din nou tăcerea.

Dacă ne gîndim ca ne-au trebuit 45 de ani ca să răsturnăm comunismul, nu ştiu cîţi ani ne vor trebui ca să învingem această a doua tăcere.

Alexandra Darie

 

 

 

In scara zilei de 23 aprilie, pe cînd mai multe mii de bucureşteni ma­nifestau în Piaţa Universităţii pentru democraţie reală, TVKL, care nu i-a arătat deloc la „Actualităţile" de seară, a programat la „Studioul electoral" emisiunea unui candidat independent din Giurgiu, care, plimbîndu-se pe Du­năre cu şalupa, a declarat, nici mai mult nici mai puţin, că nu este nevoie de partide într-o democraţie.

Oricît ar trebui să fie de moderat tonul nostru, oricît ar trebui să evi­tăm invectivele şi să înţelegem natura umană, monstruozitatea pe cate o viaţă trăită în comunism a făcut-o să înflorească asemenea unei tumori în mintea acestui om este de neînchipuit. Candidatul (unde o fi găsit 251 de oameni să-1 susţină, chiar atîta ignoranţă este în ţară ?) nu părea, să mă ierte Dumne­zeu, un caz... de sănătate.

Dar afirmaţiile sale stupefiante arată în ce ignobilă beznă a gîndirii şi culturii ne-a cufundat totalitarismul.  Auziţi, oameni buni! La gunoi experi­enţa democraţiilor vechi de  sute de ani ! Adio diversităţii de idei la care se raliază  zeci şi sute şi mii dintre dumneavoastră. Un posibil membru al Ex-centric-Club găseşte cu cale că nu-i nevoie  de partide. Dar cei 251, gruparea care a aderat la platforma sa??

Doamne, în ţara asta nu  credeam  că poate fi atîta lipsă de ruşine şi de creier !

Horia Gârbea

 

P.S, : La ,,Actualităţile" de noapte, despre demonstraţiile de la Univer­sitate a vorbit un tov. lt. col. de politie, care a spus, între altele, că manifes­tanţii (or fi tot nişte „huligani", ca la Timişoara pe 17 decembrie ?),  „au profanat (sic !!) injurii". La carte, dom colonel ! La scoală !