gabriel andreescu:

 

„Mai este încă o penultimă zi"

 

— Domnule Gabriel Andreescn, ce părere aveţi despre demonstraţia din Piaţa Universităţii?

— Acest grup de oameni reprezintă, poate, în ciuda puţinătăţii lor faţă de marea masă de alegători, spiritul revo­luţiei. Sînt partea activă, plină de inte­ligenţă, curaj, spirit de sacrificiu, prin care se susţine România viitoare. Pare un strigăt colectiv al celor conştienţi in (aţa acaparării evidente a puterii de că­tre vechile structuri, de către un grup de oameni care pare să nu-şi pună o stavilă interioară in calea acaparării puterii.

— Cum credeţi că se va sfîrşi acest miting permanent?

— Cum cred, sau cum sper?

— Cum credeţi.

— Sînt două lucruri distincte: ceea ce sper si ceea ce cred. Din păcate, nu pot să fac în acest moment o distincţie fotă de ceea ce sper şi, de aceea, la o asemenea întrebare voi răspunde : sper că împreună cu acţiunea de ia Timişoa­ra vor asigura creierul unei forţe poli­tice care pe de o parte nu va suporta, nici acum, nici în viitor, vreo formă de autoritarism, iar pe de altă parte va contribui la crearea unei conştiinţe po­litice a unei populaţii care se vădeşte a fi  uimitor de neapărată din acest punct de vedere.

— Care consideraţi că ar putea fi modalităţile de stopare a manipulării?

— Cred că există şi situaţii care nu pot fi rezolvate. Nu pot să spun „poate fi sistată aşa", dar pot să spun că dacă ceea ce se întîmplă azi, împreună cu ceea ce se întîmplă la Timişoara, va constitui fundamentul concret, palpabil,  trei milioane şi jumătate de români activi şi conştienţi, atunci s-ar putea ca autorii acuzaţiilor să se simtă intimidaţi.

 — Ar putea fi totuşi, îndreptăţită acuzaţia că demonstranţii ar avea anu­mite interese electorale?

— In orice caz nu cei care stau în Piaţa Universităţii, dorm acolo, suportă Intemperiile vremii şi duc în spate tot

greul acestor lupte eroice. Nu înseamnă, însă, că forma aceasta de a răspunde ar pleca de la observarea unor interese electorale la vorbitorii din tribună.

— Cum calificaţi atitudinea d-Iui Iliescu faţă de demonstranţi şi afirma­ţia sa — „nici n-a avut loc o confrun­tare cu poliţia"?

— De cîtva timp, dl. Iliescu mă ulu­ieşte. Am avut ocazia să-1 aud şi să-1 văd, într-o perioadă mai veche, dînd dovadă de coerenţă, bun-simţ, bunăvo­inţă. De cîteva săptămîni, se poartă ca şi cum s-ar renega. Acest om se ratează pe el însuşi în faţa istoriei. Ar fi bine să înţeleagă că fiecare nouă zi mai este încă o penultimă zi.

— In acest caz, există pericolul unei dictaturi în România?

— Pericolul unei dictaturi există, ţi există pentru că orice forţă politică sau orice grup politic care minte sau face abuzuri e obligat să mintă şi mai mult si să abuzeze şi mai mult pentru a-şi acoperi acţiunea anterioară. Din cauza asta, aproape inerent tendinţele autori­tare sînt obligate să ia forma unei au­toritarism radical. Sînt foarte probabile, foarte instabile, căile de mijloc între democraţie si autoritarism, dar evident, ceea ce am spus nu înseamnă că eu cred că în România se va instaura o nouă dictatură ci doar, răspunzînd în­trebărilor dvs., că dictatura este posi­bilă.

— Care este diferenţa intre autorita­rism şi totalitarism?

— Fără îndoială, o diferenţă de grad. Totalitarismul absolutizează puterea, elimină alte criterii ale umanului pe care un autoritarism le poate lua, cu o oa­recare automulţumire, In consideraţie. Prin absolutismul său, totalitarismul e aberant, nu are un sentiment al uma­nului. Din cauza aceasta el este, în ge­neral, exponentul unor ideologii ratate. Ideologiile sînt cadrul care permite con­fuzia crasă dintre idee şi realitate. Au­toritarismul, in sensul prin care ridicăm ştacheta acestui termen, e totuşi un contact cu realitatea: practica puterii lui e calculată.

— In acest context, care este dife­renţa dintre securitate şi aşa numitul Serviciu Român de Informaţii, condus de Virgil Măgureanu?

— O diferenţă există. Sînt convins că această experienţă, a Revoluţiei, va schimba Intr-o oarecare măsură (chiar dacă nu una exagerată) mentalitatea celor din securitate. Cred că va. exista şi o oarecare variaţie de proceduri, însă continuitatea dintr-o structură In cea­laltă are un grad periculos de mare.

— Credeţi că demonstranţii din Piaţa Universităţii sînt vizaţi de acest Servi­ciu Român de Informaţii?

 — Cred că acum există un cadru ex­celent pentru unii din acest serviciu de a căpăta experienţă, ori pentru a-şi de­monstra cunoştinţele sau importanţa. Astfel de adunări sînt ideale. Astfel de adunări şi astfel de „adunaţi".

 — Vă rog, dle. Gabriel Andreescu, să ne daţi cîteva amănunte despre ceea ce poate fi considerat a fi demiterea ge­neralului Jean Moldoveana în legătură cu evenimentele din 24 aprilie a.c.

— Ceea ce pot să vă spun e că am citit, declaraţiile a 14 oameni bătuţi săl­batic. In momentul în care s-a ţinut şe­dinţa CPUN, Petre Roman luase decizia de a-1 destitui pe Jean Moldoveanu, schimbîndu-1 cu generalul Diamandescu. Este posibil — sînt informaţii-care n-au putut fi confirmate direct —, că poliţia a refuzat să iasă pentru a reprima de­monstraţia, fiind solicitată unitatea de la Băneasa.

— Care este opinia dvs. în legătură cu legitimitatea CPUN-ului?

— Este o problemă juridică străveche, care se referă la măsura în care o re­voluţie îşi asigură propria legitimitate. Răspunsul este în general.... da..., cu amendamente, de exemplu CPUN-ul, în sensul afirmat anterior, e legitim, expresie a legitimităţii unei puteri rezul­tate din revoluţie şi a unor decizii care rezultă, .formal legitime, din cadrul le­galităţii instaurate. Dar el este legitim atât timp cît rămîne compatibil cu sin­gurul act cu valoare constituţională al Revoluţiei, acel program al FSN prin care în România erau afirmate cerinţele unei societăţi democrate.

— Intuindu-se importanţa extremă şi impactul pe care l-ar putea avea, inter­venţia dvs. din cadrul şedinţei CPUN din 24 aprilie a întîmpinat un boicot neaşteptat de puternic încă de la înce­put. Socotiţi că e necesar să repetaţi ceea ce aţi spus atunci în Parlament?

— De repetat o să repet. Ceea ce am spus se adresa unui sentiment de responsabilitate, care ar trebui să fie inerent oricărui membru al forului suprem al puterii de stat.

— Cum interpretaţi acest boicot?

— Modul coerent si aproape eficace In care s-a realizat boicotarea cuvintelor — cuvinte ce dădeau detalii despre chestiuni fundamentale ale stabilităţii puterii politice din ţară — m-a făcut să simt mai mult ca niciodată că simţul regulilor de joc, condiţie a oricărei vieţi de stat civilizate, e complet obturat de pasiunea puterii.

— Vă mulţumesc.

 

Eugenia Cojocariu