Ilustrare de necontestat a falimentului moral şi politic al neocomunismului reprezentat de F.S.N.
Criza politică din România condusă de
neocomunişti se adînceşte cu fiecare zi, cu fiecare oră. Putredul sistem comunist
perpetuat de Ion Iliescu, guvernul Roman şi partidul Frontul Salvării Naţionale
îşi are, de data asta, clipele numărate. Cu cît Ion. Iliescu şi cei care-1
însoţesc în această campanie de reconditionare „cu faţa umană" a
comunismului în România întîrzie mai mult la conducerea ţării, cu atit căderea
va fi mai răsunătoare. Acest grup neo-comunist a adus pînă acum un rău
incomensurabil României. Practic, în străinătate, prestigiul ţării noastre
este la nivlul din primele două săptămîni ale lunii decembrie 1989. Uriaşul
capital de încredere, de prestigiu pe care ţara noastră îl căpătase fulgerător
în zilele de după 16 decembrie 1989, a fost irosit cu o inconştienţă
criminală. S-a ajuns, în aceste condiţii,
la a avea din nou, dacă nu împotriva noastră, opinia publică mondiala, atunci la a avea o presă internaţională
în totalitate defavorabilă. Din fericire, din fericire spunem, lumea este
lămurită: în fruntea României se află un grup neocomunist care vrea să menţină
puterea cu orice preţ şi, deci, lucrurile fac parte inseparabilă din reţeta
şi comportamentele comunismului.
Deci nu totul e
pierdut. Iar criza politică la care s-a ajuns este drumul firesc al unor asemenea
comportamente şi practici sociale, politice, economice de esenţă comunistă,
totalitară într-un climat naţional ce caută a se îndrepta, implacabil spre
democraţie.
Parcurgem o profundă criză
politică. Sîntem, prin urmare, foarte
aproape de falimentul moral al comunismului, prin căderea însăilării politice
numite F.Ş.N. şi a oamenilor săi în
rîndurile multor ca-tegorii de vîrstă, dar mai ales în cele ale tineretului,
termenul de „fesenist" a devenit o vorbă de ocară. Chiar şi acest fapt
spune mult despre starea de spirit ce domneşte în tară. Comunismul a intrat, în
România, în faza ultimă. Ceea ce face F.S.N.-ul. ceea ce face dl. Ion Iliescu
în mitinguri triumfaliste, sfidînd în manieră ceauşistă, probează tocmai acest
fapt — criza de credibilităţi a noului comunism re-prezentat de F.S.N. este
totală, profundă şi fără remedii. Există deja toate indiciile unei căderi
spectaculoase şi absolut necesare pentru bunul mers spre democraţie şi
libertate al poporului român. F.S.N., adică partidul grupului comunist care a
dat lovitura de Stat în decembrie 1989, furînd tinerilor revoluţia, se clatină ca o instituţie anacronică şi
reacţionară ce a adus poporului român suferinţe cumplite — în numai 4 luni de
zile,— divizîndu-1, instalînd violenţa, teroarea, haosul, intoleranţa,
ajungîndu-se în marginile războiului. Dar, este limpede, poporul român nu mai
acceptă minciuna, falsa libertate, impostura, comunismul sub orice forme s-ar
prezenta el, lipsa oricărei perspective.
Poporul român,
tineretul român a ieşit din nou în stradă, e din nou pe baricade. Cerînd, ca
şi în decembrie, libertate şi democraţie şi scandînd „Jos comunismul !"
Evident, în
aceste condiţii, campania electorală a trecut în planul doi. Ţara este din nou
în vreme de cumpănă. 20 Mai pare departe, sutele de mii de oameni de pe baricadele
din Bucureşti, Timişoara, Braşov, Cluj, Sibiu, Iaşi, Constanţa au de rezolvat,
pînă atunci, chestiuni esenţiale pentru existenţa fiecărui om, a fiecărui
popor: libertatea, demnitatea, democraţia. Faptul este cu atit mai semnificativ
cu cît cei aflaţi din nou în luptă nu aparţin unor grupări politice, nu fac
parte din partide . Ei şi nu cei aduşi cu camioanele, fanatizaţi, la mitingurile
F.S.N., sînt poporul. Ei au răsturnat dictatura din Decembrie si tot ei sînt
cei care vor să înlăture de la putere noua grupare dictatorială comunistă a
lui Ion Iliescu. Ei sînt cei care ne trag pe toţi spre ieşire, în lumină, din
noul tunel pe care, cu „faţă umană", F.S.N.-ul 1-a oferit naţiunii
române în loc de democraţie, libertate, demnitate.
Dreptatea, 6 mai 1990