Penibila „Adeziune”

In cei 45 de ani de întuneric şi mocirlă peceristă am încercat sentimentul ruşinii de a fi intelectual, de cîte ori un lingău în goană după ciolan se preta la abjecta adeziune pînă la trădarea propriei sale conştiinţe. Nu credeam şi nu cred să mai poată exista aşa ceva, dar iată că totuşi TVRL ne-a oferit o formă mai blîndă, să spunem actualizată, aceea a penibilului.

După ce ne-a transmis o emisiune cu participarea unei elite a intelectualităţii noastre, Gabriel Liiceanu, Octavian Paller, Petru Creţia, Sorin Dumitrescu, Radu Filipescu, care au dat expresie nemulţumirii poporului la înaltă ţinuta intelectuală, un adevărat rechizitoriu — apel al competenţei şi valorii pentru trezirea conştiinţei şi a bunului simţ, TVRL s-a grăbit să organizeze şi replica pro-domo.

A FOST PENIBIL. Un critic literar, Simion în avidă căutare de “situaţie" si “poziţie” , şi-a reunit “societatea de mîine” pentru a susţine mentalităţi apuse. Si în fata telespectatorilor s-a derulat

Penibilul film al “adeziunii”, servilism caracteristic carierismului de tip comunist. Am văzut eforturile "şefului” de a smulge declaraţii ciracilor care regretabil poartă nume cunoscute ca Augustin Buzura sau Marin Sorescu. La rîndul lor, interlocutorii căutau să evite adevărul – şi propriile convingeri intime – învîrtindu-se pe după piersic, să spună si să nu spună. Jalnic spectacol. Aşa cum Augustin Buzura, nu trebuie să caute un partid ai timizilor ci unul al oportuniştilor, iar Marin Sorescu se pare că a uitat că atunci cînd “toate purtau la noi un nume odios” el ne-a arătat tuturor minciuna şi la fel ca şi acum, nu fetişismul unui nou …escu cu aceleaşi veleităţi totalitare mai poarte fi suportat de acest popor care va accepta de acum înainte numai singurul nume adevărat: Eminescu.

Mircea Gherman

Astra, Braşov, mai 1990 (supliment lunar)