Prestigiul României

Manifestaţia non-stop din Piaţa Universităţii ia proporţii de eveniment memorabil.

De aproape două săptămîni, tot ce are mai bun această capitală înfruntă în stradă, cu o admirabilă tenacitate, pe un timp surprinzător de nefavorabil pentru sezonul în care ne găsim, un guvern insensibil la argumente. Un guvern paralizat parcă de necesitatea (pentru el inadmisibilă) de a răspunde civilizat unui protest democratic.

S-ar zice că fiecare fibră din „despotul înţelept” îi interzice să dea un răspuns politic, altul decît recursul la brutalitate. Domnul lon Iliescu a găsit pare-se prilejul de a arăta, într-o primă variantă, cam ce trebuie înţeles "prin formula domniei sale : „democraţie într-un regim totalitar".

Pînă una alta, mascîndu-şi rău incapacitatea de a ieşi din impas, guvernul neocomunist continuă să verse lături peste extraordinara sfidare democratica. Intrucît demonstranţii au dat glas evidenţei - domnul Iliescu e „principalul vinovat de deturnarea caracterului anticomunist al revoluţiei" - ar deveni incontestabil că ei „sînt plătiţi cu bani grei şi, unii dintre ei, sînt probabil drogaţi". Ceea ce urmăresc ei ar fi „acapararea prin forţă a puterii" - ce altceva am mai avea de aşteptat de la „agresivitatea patologică a sute de mitingişti plătiţi". Abjecţiunea merge pînă la a pretinde că circulă tot mai insistent în presă „cîteva nume de capi ai mişcării de protest". Această fantastică minciună ar putea fi chipurile dovedită cu p listă pe care s-ar învecina, nici mai mult nici mai puţin, numele lui Horia Sima cu cel al domnului lon Raţiu.

Exasperarea guvernului neocomunist devine aproape înduioşătoare cînd ziarul său, Azi, vorbeşte despre „conspiraţia politică murdară aflată în spatele acestor manifestaţii de stradă" şi cînd întreabă, nu numai „cine le finanţează", ci şi „care sînt cercurile străine implicate".

Limbajul acesta nu trădează o perfectă stabilitate a structurilor neocomuniste. Ceauşescu a vorbit pînă în ultima clipă despre conspiraţia cercurilor, străine care 1-ar fi răsturnat. ,

Ceea ce e deosebit de grav în penibilul amestec de injurii, aberaţii şi văicăreli ale F.S.N. e singurul adevăr strecurat în, ele : „prestigiul internaţional al ţării (a) coborît sub cotele atinse de Ceauşescu".

De fapt, prestigiul internaţional al guvernului neocomunist, fiindcă cea mai sănătoasă parte din populaţia ţării se bucură de un renume de invidiat. Nu se întîmplă în fiecare zi ca studenţii celor mai mari universităţi din lume să se solidarizeze cu demonstranţii dintr-o ţară îndepărtată, asumîndu-şi, ca pe un titlu de glorie, insulta pe care „despotul înţelept" a adresat-o protestatarilor din ţara aceea. Şi mai rar se întîmplă ca lîngă tinerii „golani" de la Sorbona, Oxford etc., să se aşeze un scriitor de renume mondial, care să se proclame „academician-golan".

Guvernului neocomunist nu-i rămîne decît o singură soluţie pentru a reface ceea ce el numeşte „prestigiul internaţional" al României : retragerea domnului Iliescu şi amînarea alegerilor.

ILIE PAUNESCU