Pentru Azi (28 aprilie a.c.), ziar însăilat în grădina trandafirilor
fanaţi, mitingiii tineretului revoluţionar din Piaţa Universităţii, este de tip
“ferma animalelor”. Iresponsabila etichetare aparţine pseudonimului “Xantipa”.
În legătură cu sumbrele evenimente
din dimineaţa lui 24 aprilie: “Nu s-a tras, dar s-a bătut zdravăn, cu sete, cu
plăcerea şi nostalgia vremurilor de altădată”. (Extras din articolul “Veniţi la
dialog!”, semnat de Ion Marcovici în România liberă, 26 aprilie a.c.).
În acelaşi număr al marelui nostru
cotidian independent Florin Gabriel Mărculescu, scrie printre altele:
“Contrazicînd realităţile, dl. Ion Iliescu a susţinut sus şi tare în faţa
C.P.U.N., că poliţia nu ar fi molestat pe nimeni, teză preluată şi susţinută apoi
cu multă dificultate de către dl. general-maior Diamandescu, adjunct al
ministrului de interne”; “O şedinţă C.P.U.N. se închide uşor, dar domnul
Iliescu nu poate refuza în continuare, pe temeiul unei false aritmetici şi al
unei legitimităţi inexistente, dialogul cu sutele de mii de “golani” care
susţin punctual opt al Proclamaţiei de la Timişoara”.
Excelente cele două pagini ale Flacărei
(ediţie internaţională 3-10 mai 1990) dedicate “golaniadei” din Piaţa
Universităţii. Sub genericul “La Bucureşti a reînceput revoluţia?”, popularul
săptămînal publică numeroase articole şi fotografii sugestive. Deosebit de
inspirat ni s-a părut titlul unui cursive:
“N-au fost poliţişti cu cîini, au
fost cîini cu poliţişti”.
“30 000 de “golani” – 30 000 de
torţe aprinse”, îşi intitulează Paul Gheorghiu amplul reportaj din România
liberă (27 aprilie a.c.). Reţinem finalul rîndurilor sale însufleţitoare:
”Se aprind 30 000 de torţe şi întreaga noapte se umple de o lumină feerică. A
fost momentul cel mai impresionant al unui miting impresionant în totalitatea
lui. Oameni ai României, Bucureştiul nu doarme. Tineretul ţării se află în
continuare pe baricada luptei împotriva comunismului cu sau fără mască.
Reporterul nu face decît să scrie ceea ce s-a petrecut cu adevărat. Veniţi
aici, în centrul capitalei ţării şi convingeţi-vă că totuşi n-am murit”.
Iată un pasaj din articolul de fond
al remarcabilei publicaţii 22, semnat ca de obicei de Stelian Tănase:
“Poliţia şi cei care ordonă represaliile îşi revin în simţiri. După o panică de
mai multe zile, stăpînii ţin morţiş să redevină stăpîni. Puterea a fost a lor
şi sînt hotărîţi s-o păstreze. Asistăm la un joc a cărui miză este România.
Nomenclatura nu vrea să lase din mîini prada, recurge la mijloacele pe care le
are la îndemînă. Şi le are deocamdată pe toate. Numai timp nu mai are. Şi nici
armata de ocupaţie să-i acorde sprijin frăţesc.”
Gabriel Andreescu (vechi disident
anticomunist), menţionează într-un scurt articol, “Fidel Castro?!” (România
liberă, 27 aprilie 1990), o indiscreţie surprinsă în cadrul ultimei şedinţe
C.P.U.N.: “Gelu Voican se apropie de general (dl. Diamandescu, n.n.) şi
(neprecaut) îi şopteşte, referindu-se la demonstranţi: “ŞTIŢI DUMNEAVOASTRĂ
SĂ-I ÎNCĂLECATI, ATI FĂCUT-O CU CEI DE LA TÎRGU MUREŞ ŞI ERAU MULT MAI RĂI.“
Bravo Gelu Voican! Tineretul (neezoteric) îţi mulţumeşte din inimă pentru grija
“părintească” pe care i-o porţi!
Ah, “oamenii de bine” din provincie,
care trimit la Televiziune telegrame (ca pe vremea lui Ceauşescu) de protest
împotriva mitingului neautorizat din Piaţa Universităţii… În loc să bată
cîmpii, atît cei din schimbul unu de la fabrica X din Focşani, cît şi
crescătorii de porci de la combinatul Y al Sectorului agricol Ilfov, mai bine
s-ar deplasa la faţa locului spre a se convinge ce vor cei care “destabilizează
economia ţării”. Trăiască ignoranţa crescută la umbra trandafirului otrăvitor!
Din folclorul revoluţionarilor:
Iliescu şi ai lui / Cascadorii rîsului”.
Tineretul liber (28 aprilie
a.c.) exprimă opinii diferite vizavi de mitingul “golanilor”. Alina Ungureanu:
“cel puţin un lucru trebuie reţinut din cele spuse ieri la Universitate: dacă
membrii C.P.U.N., reprezentanţi ai unor partide legitime printr-un număr de
numai 251 membri, de ce noi, cei aflaţi în Piaţă, care aseară eram aproape 30
000 nu am avea dreptul să ne numim popor?”; Gabriela Vişan, mai bine
“orientată” politic, conchide:
“Revoluţia nu a fost furată, chiar şi numai pentru simplul fapt că nu
avea cine să o fure!! Tinerii sînt încă debusolaţi, fără experienţă politică (o
are, în schimb dostoievschianul Dan Iosif, n.n.) şi deosebit de influenţabili”.