INSECTAR

 

 

            Pentru Azi (28 aprilie a.c.), ziar însăilat în grădina trandafirilor fanaţi, mitingiii tineretului revoluţionar din Piaţa Universităţii, este de tip “ferma animalelor”. Iresponsabila etichetare aparţine pseudonimului “Xantipa”.

 

 

            În legătură cu sumbrele evenimente din dimineaţa lui 24 aprilie: “Nu s-a tras, dar s-a bătut zdravăn, cu sete, cu plăcerea şi nostalgia vremurilor de altădată”. (Extras din articolul “Veniţi la dialog!”, semnat de Ion Marcovici în România liberă, 26 aprilie a.c.).

 

 

            În acelaşi număr al marelui nostru cotidian independent Florin Gabriel Mărculescu, scrie printre altele: “Contrazicînd realităţile, dl. Ion Iliescu a susţinut sus şi tare în faţa C.P.U.N., că poliţia nu ar fi molestat pe nimeni, teză preluată şi susţinută apoi cu multă dificultate de către dl. general-maior Diamandescu, adjunct al ministrului de interne”; “O şedinţă C.P.U.N. se închide uşor, dar domnul Iliescu nu poate refuza în continuare, pe temeiul unei false aritmetici şi al unei legitimităţi inexistente, dialogul cu sutele de mii de “golani” care susţin punctual opt al Proclamaţiei de la Timişoara”.

 

 

            Excelente cele două pagini ale Flacărei (ediţie internaţională 3-10 mai 1990) dedicate “golaniadei” din Piaţa Universităţii. Sub genericul “La Bucureşti a reînceput revoluţia?”, popularul săptămînal publică numeroase articole şi fotografii sugestive. Deosebit de inspirat ni s-a părut titlul unui cursive:

            “N-au fost poliţişti cu cîini, au fost cîini cu poliţişti”.

 

 

            “30 000 de “golani” – 30 000 de torţe aprinse”, îşi intitulează Paul Gheorghiu amplul reportaj din România liberă (27 aprilie a.c.). Reţinem finalul rîndurilor sale însufleţitoare: ”Se aprind 30 000 de torţe şi întreaga noapte se umple de o lumină feerică. A fost momentul cel mai impresionant al unui miting impresionant în totalitatea lui. Oameni ai României, Bucureştiul nu doarme. Tineretul ţării se află în continuare pe baricada luptei împotriva comunismului cu sau fără mască. Reporterul nu face decît să scrie ceea ce s-a petrecut cu adevărat. Veniţi aici, în centrul capitalei ţării şi convingeţi-vă că totuşi n-am murit”.

 

 

            Iată un pasaj din articolul de fond al remarcabilei publicaţii 22, semnat ca de obicei de Stelian Tănase: “Poliţia şi cei care ordonă represaliile îşi revin în simţiri. După o panică de mai multe zile, stăpînii ţin morţiş să redevină stăpîni. Puterea a fost a lor şi sînt hotărîţi s-o păstreze. Asistăm la un joc a cărui miză este România. Nomenclatura nu vrea să lase din mîini prada, recurge la mijloacele pe care le are la îndemînă. Şi le are deocamdată pe toate. Numai timp nu mai are. Şi nici armata de ocupaţie să-i acorde sprijin frăţesc.”

 

 

            Gabriel Andreescu (vechi disident anticomunist), menţionează într-un scurt articol, “Fidel Castro?!” (România liberă, 27 aprilie 1990), o indiscreţie surprinsă în cadrul ultimei şedinţe C.P.U.N.: “Gelu Voican se apropie de general (dl. Diamandescu, n.n.) şi (neprecaut) îi şopteşte, referindu-se la demonstranţi: “ŞTIŢI DUMNEAVOASTRĂ SĂ-I ÎNCĂLECATI, ATI FĂCUT-O CU CEI DE LA TÎRGU MUREŞ ŞI ERAU MULT MAI RĂI.“ Bravo Gelu Voican! Tineretul (neezoteric) îţi mulţumeşte din inimă pentru grija “părintească” pe care i-o porţi!

 

 

            Ah, “oamenii de bine” din provincie, care trimit la Televiziune telegrame (ca pe vremea lui Ceauşescu) de protest împotriva mitingului neautorizat din Piaţa Universităţii… În loc să bată cîmpii, atît cei din schimbul unu de la fabrica X din Focşani, cît şi crescătorii de porci de la combinatul Y al Sectorului agricol Ilfov, mai bine s-ar deplasa la faţa locului spre a se convinge ce vor cei care “destabilizează economia ţării”. Trăiască ignoranţa crescută la umbra trandafirului otrăvitor!

 

 

            Din folclorul revoluţionarilor: Iliescu şi ai lui / Cascadorii rîsului”.

 

 

            Tineretul liber (28 aprilie a.c.) exprimă opinii diferite vizavi de mitingul “golanilor”. Alina Ungureanu: “cel puţin un lucru trebuie reţinut din cele spuse ieri la Universitate: dacă membrii C.P.U.N., reprezentanţi ai unor partide legitime printr-un număr de numai 251 membri, de ce noi, cei aflaţi în Piaţă, care aseară eram aproape 30 000 nu am avea dreptul să ne numim popor?”; Gabriela Vişan, mai bine “orientată” politic, conchide:  “Revoluţia nu a fost furată, chiar şi numai pentru simplul fapt că nu avea cine să o fure!! Tinerii sînt încă debusolaţi, fără experienţă politică (o are, în schimb dostoievschianul Dan Iosif, n.n.) şi deosebit de influenţabili”.