Scrisoare deschisă dlui Ion Iliescu
În ziua de 23 mai
îi preveneam pe martirii foamei din Piaţa Universităţii că nu se face greva
foamei decit „fată de cei la a căror iubire se poate apela". Aşa spunea
Gandhi. Domnia voastră, împreună cu întreaga echipă de cripto-comunişti, cu
siguranţă, nu faceţi parte din această categorie umană. Iată si argumentele.
Ce pot aştepta
aceşti martiri de la unii care au slujit comunismul de atîţia ani şi care s-au
exersat îndelung în cele mai abuzive metode de păstrare sau acaparare a puterii
: demagogie, diversiune, dezinformare, minciuni, calomnie, violenţă ? De bună
seamă ei nu pot aştepta nimic. Cinismul de care daţi dovadă merge atît de
departe încit nu numai că dispreţuiţi viata acestor oameni refuzind să apăreţi
în mijlocul lor, dar, pe deasupra, puneţi tot pe seama lor şi refuzul de a
accepta un dialog. În 8 mai făceaţi aceeaşi falsă declaraţie privitoare la
delegaţii din Piaţa Universităţii. Pe aceştia i-am văzut cu ochii mei intrînd
în Parlament, la ora fixată şi apoi ieşind de acolo fără a vă fi văzut la faţă.
De bună seamă,
martirii Pieţei Universităţii nu pot aştepta nimic de la dumneavoastră !
Sînteţi, împreună
cu echipa pe care o prezidaţi, cei ce au divizat ţara. Dacă nu eraţi de
acord cu această
"fără-de-lege" (cum ar spune Constantin Noica) aţi fi împiedicat
transportarea minerilor la Bucureşti cu scopul învrăjbirii oamenilor pe
categorii sociale; aţi fi evitat încăierările etnice sîngeroase de la Tîrgu
Mureş; aţi fi stăvilit falsele zvonuri
menite să discrediteze forţele democratice din ţară (dacă a-i fi fost cu
adevărat democrat!), iar mai recent, oamenii cei mai de seami ai culturii
noastre (în această ultimă privinţă l-aţi întrecut chiar şi pe Ceauşescu, care
nu s-a prea atins de fiinţa morală a scriitorilor).
Ce pot aştepta
martirii foamei de la dumneavoastră ?
De bună seamă,
nimic. Deoarece, împreună cu echipa dvs., sînteţi cei ce fără milă v-aţi
folosit de "revolta blînzilor", de "cruciada copiilor"
- cum spun poeţii -, de sîngele lor
nevinovat, pentru a vă pune în practică complotul plănuit dinainte, cu
sprijinul K.G.B.-ului, cu sprijinul securităţii autohtone şi celorlalte forţe
nelegitime din ţară. Neutralizarea securităţii, a procuraturii, a fostei
nomenclaturi de partid, in fine, acceptarea punctului 8 din Proclamaţia de la
Timişoara, ar fi fost singurele dovezi ale curăţeniei dvs. politice şi morale.
Atunci aţi fi avut dreptul să vă identificaţi ca „emanaţie a revoluţiei",
aşa cum vă place să vă definiţi — cu blînzii care mureau pe străzi sub rafalele
celor ce le confiscau revolta.
Dar n-a fost aşa,
domnule lliescu. Deja de la începutul lui ianuarie 1990, vă ceream aproape cu
disperare această dovadă a inocenţei dumneavoastră : îngrădirea, neutralizarea
securităţii, neacceptarea lor în funcţii politice şi decizionale. Amintiţi-vă
doar ultima voastră convorbire, prin telefon, cu o săptămînă înainte de ieşirea
mea din Front !
Dacă aş fi în
locul dumneavoastră, în aceste zile, m-aş cutremura de groază în fata vieţilor
inocente din Piaţa Universităţii. Aceste vieţi, nouă la număr, abia mai
pîlîăie, domnule Iliescu. Totuşi, doar dvs. v-ar sta în putinţă să le salvaţi,
printr-un act de adevăr, de dreptate, de omenie.
Doresc să ştiţi că iubirea mea
întreagă este de partea lor. Sînt convinsă că ţara nu-şi va uita eroii,
martirii, că va veni ziua cînd istoria le va purta recunoştinţă.
P.S. Cu acest
prilej, ţin să-mi exprim indignarea în legătură cu revocarea dlui Alexandru
Paleologu din funcţia de ambasador. Îi trimiteţi la plimbare pe cei neprihăniţi,
îi ocrotiţi pe foştii securişti şi activişti : politica dumneavoastră e clară.