Scrisoare deschisă dlui Ion Iliescu

 

În ziua de 23 mai îi preveneam pe martirii foamei din Piaţa Universităţii că nu se face greva foamei decit „fată de cei la a căror iubire se poate apela". Aşa spunea Gandhi. Domnia voastră, împreună cu întreaga echipă de cripto-comunişti, cu siguranţă, nu faceţi parte din această categorie umană. Iată si argumentele.

Ce pot aştepta aceşti martiri de la unii care au slujit comunismul de atîţia ani şi care s-au exersat îndelung în cele mai abuzive metode de păstrare sau acaparare a puterii : demagogie, diversiune, dezinformare, minciuni, calomnie, violenţă ? De bună seamă ei nu pot aştepta nimic. Cinismul de care daţi dovadă merge atît de departe încit nu numai că dispreţuiţi viata acestor oameni refuzind să apăreţi în mijlocul lor, dar, pe deasupra, puneţi tot pe seama lor şi refuzul de a accepta un dialog. În 8 mai făceaţi aceeaşi falsă declaraţie privitoare la delegaţii din Piaţa Universităţii. Pe aceştia i-am văzut cu ochii mei intrînd în Parlament, la ora fixată şi apoi ieşind de acolo fără a vă fi văzut la faţă.

De bună seamă, martirii Pieţei Universităţii nu pot aştepta nimic de la dumneavoastră !

Sînteţi, împreună cu echipa pe care o prezi­daţi, cei ce au divizat ţara. Dacă nu eraţi de acord  cu această "fără-de-lege" (cum ar spune Constantin Noica) aţi fi împiedicat transportarea minerilor la Bucureşti cu scopul învrăjbirii oamenilor pe categorii sociale; aţi fi evitat încăierările etnice sîngeroase de la Tîrgu Mureş; aţi fi stăvilit falsele zvonuri  menite să discrediteze forţele democratice din ţară (dacă a-i fi fost cu adevărat democrat!), iar mai recent, oamenii cei mai de seami ai culturii noastre (în această ultimă privinţă l-aţi întrecut chiar şi pe Ceauşescu, care nu s-a prea atins de fiinţa morală a scriitorilor).

Ce pot aştepta martirii foamei de la dumnea­voastră ?

De bună seamă, nimic. Deoarece, împreună cu echipa dvs., sînteţi cei ce fără milă v-aţi folosit de "revolta blînzilor", de "cruciada copiilor" -  cum spun poeţii -, de sîngele lor nevinovat, pentru a vă pune în practică complotul plănuit dinainte, cu sprijinul K.G.B.-ului, cu sprijinul securităţii autohtone şi celor­lalte forţe nelegitime din ţară. Neutralizarea securităţii, a procuraturii, a fostei nomenclaturi de partid, in fine, acceptarea punctului 8 din Proclamaţia de la Timişoara, ar fi fost singurele dovezi ale curăţeniei dvs. politice şi morale. Atunci aţi fi avut dreptul să vă identificaţi ca „emanaţie a revoluţiei", aşa cum vă place să vă definiţi — cu blînzii care mureau pe străzi sub rafalele celor ce le confiscau revolta.

Dar n-a fost aşa, domnule lliescu. Deja de la începutul lui ianuarie 1990, vă ceream aproape cu disperare această dovadă a inocenţei dum­neavoastră : îngrădirea, neutralizarea secu­rităţii, neacceptarea lor în funcţii politice şi decizionale. Amintiţi-vă doar ultima voastră convorbire, prin telefon, cu o săptămînă înainte de ieşirea mea din Front !

Dacă aş fi în locul dumneavoastră, în aceste zile, m-aş cutremura de groază în fata vieţilor inocente din Piaţa Universităţii. Aceste vieţi, nouă la număr, abia mai pîlîăie, domnule Iliescu. Totuşi, doar dvs. v-ar sta în putinţă să le salvaţi, printr-un act de adevăr, de dreptate, de omenie.

Doresc să ştiţi că iubirea mea întreagă este de partea lor. Sînt convinsă că ţara nu-şi va uita eroii, martirii, că va veni ziua cînd istoria le va purta recunoştinţă.

Doina Cornea

 

P.S. Cu acest prilej, ţin să-mi exprim indignarea în legătură cu revocarea dlui Alexandru Paleologu din funcţia de ambasador. Îi trimiteţi la plimbare pe cei neprihăniţi, îi ocrotiţi pe foştii securişti şi activişti : politica dumneavoastră e clară.

Cluj, 31 mai 1990