REVOLUŢIA NERVILOR

 

 

          Evenimentele se succed cu o repeziciune uluitoare. Mase mari de cetăţeni ai Capitalei, precum şi din alte oraşe ale ţării, fac – cu adevărat – Istorie. Înnoadă firul istoriei românilor, rupt timp de 45 de ani . Ce vor ?

            “Sîntem independenţi. Nu facem propagandă nici unui partid. Nu susţinem nici o persoană în alegeri; nici un partid. Admitem sistemul pluripartit. Demisia guvernului, în frunte cu Ion Iliescu şi Petre Roman – uzurpatorii Revoluţiei noastre. Jos Iliescu ! Jos Petre Roman ! Jos comunismul !”

            Muncitori, maiştri, ingineri, profesori universitari, actori, medici, poeţi, matematicieni, studenţi, teologi – se prezintă în balconul Universităţii şi vorbesc mulţimii. Preşedintele asociaţiei 16-21 Decembrie cere demonstranţilor să compare ca martori în procesul pe care l-a intentat lui Ion Iliescu şi Petre Roman. Capetel de acuzare sînt următoarele:

 

1. – Încălcarea legii, în dimineaţa zilei de 24 aprilie, prin faptul de a fi trimis bandele de bătăuşi ale securităţii care au molestat pe demonstranţii paşnici. Cei loviţi, mutilaţi – să se prezinte la tribunal.

2. – Organizarea ilegală de contrademonstraţii (culminînd cu cea din 28 ianuarie), împrejurarea în care, de asemenea, au fost bătuţi, desfiguraţi – sute de oameni. Sînt dovezi că bătaia a fost ordonată şi organizată de Ion Iliescu.

3. – Uzurparea legilor juridice şi economice, de către Ion Iliescu şi Petre Roman, prin faptul de a fi ordonat scoaterea muncitorilor din producţie şi trimiterea lor la manifestaţii – punîndu-li-se la dispoziţie trenuri şi autobuze – gratis. Cine a suportat pierderile prin oprirea producţiei ? Cine a suportat cheltuielile de transport, salariile etc. ? Îl întreabă reclamanţii pe Ion Iliescu?

            ?????? lor de informare, învrăjbirea tuturor categoriilor sociale, jignirea maselor de oameni ai muncii prin calificarea lor drept “golani”, “huligani”, “vite” etc.

            De asemenea, se cere Comisiei centrale electorale să ia act de contestarea dreptului lui Ion Iliescu de a participa la campania electorală pentru desemnarea preşedintelui ţării, ca fiind nedemn de această încredere a maselor.

            I se mai contestă lui Ion Iliescu dreptul de a lua măsuri dictatoriale, cu atît mai mult cu cît nici nu a fost ales preşedinte, ci este interimar. Liderii Revoluţiei, împreună cu cei ai organizaţiilor independente – în consens cu zecile de mii de cetăţeni – consideră că Ion Iliescu nu are nici un drept de a guverna ţara pînă la alegeri, acest rol trebuind să-i revină unei echipe, unui comitet de conducere şi nu unui preşedinte neales.

            Punctul forte al cerinţelor demonstranţilor, cum se ştie, este impunerea fără rezerve a punctului 8 al Proclamaţiei de la Timişoara, prin care se interzice, pe o perioadă de cel puţin trei legislaturi, oricărui membru al nomenclaturii comuniste de a participa la conducerea statului.

            Deşi televiziunea, radioul şi ziarele FSN-ului, singurele care transmit informaţii în ţară (celorlalte fiindu-le blocată difuzarea) continuă să dezinformeze, o parte din populaţia ţării a început să afle adevărul despre modul în care Ion Iliescu încalcă legile ţării, deturnează obiectivele Revoluţiei, continuă să păstreze ţara pe direcţia comunismului, destabilizează economia (ajunsă la 70% din capacitatea de producţie), împiedică formarea sindicatelor democraţiei, ia măsuri importante pentru viaţa satului, prin decrete, fără consultarea maselor, a provocat grave disensiuni între naţionalităţile conlocuitoare, disensiuni care pînă în prezent n-au existat. Din balconul Universităţii i s-au adresat şi reprezentanţi ai comunităţilor germană şi maghiară, iar diverse asociaţii ale ţiganilor s-au solidarizat la programul demonstranţilor.

            Demonstranţii mai acuză că manipulînd mase de oameni ai muncii prin minciună, Ion Iliescu a reuşit să creeze grave disensiuni între muncitori şi intelectuali – fii ai aceleiaşi naţii, care au trăit pînă azi în deplin respect şi armonie – utilizînd primejdioasa doctrină comunistă a dictaturii proterariatului. Sute de muncitori şi intelectuali de cel mai incontestabil prestigiu şi-au exprimat indignarea şi îngrijorarea faţă de aceste măsuri ilegale şi antinaţionale manevrate de Ion Iliescu, făcînd apeluri disperate la reconcilierea între toate categoriile socio-profesionale, la reconcilierea naţională, la salvarea patriei.

            Participanţii la mitinguri de protest au hotărît să utilizeze toate mijloacele posibile pentru a informa pe concentăţenii patriei din toate localităţile asupra adevăratelor  obiective ale demonstranţilor, îndemnîndu-i să se solidarizeze să nu se lase înşelaţi de Ion Iliescu.

            S-a confirmat informaţia că şi în alte oraşe cetăţenii au aflat adevărul şi s-au solidarizat cu Bucureştiul şi Timişoara. Au fost citate oraşele Cluj, Constanţa, Braşov, Buzău, Ploieşti, Galaţi, Focşani ş.a. Un apel disperat, prin care s-a cerut ajutorul moral al Capitalei, l-a făcut un locuitor al oraşului Piatra Neamţ, care a arătat că populaţia de acolo este terorizată de bandele FSN-ului, supravegheată, înşelată metodic. Ca, de altfle, în mai toată Moldova.

            A stîrnit indignare ştirea că membri ai conducerii PNŢ-c.d. au fost împiedicaţi de la consfătuiri cu cetăţenii în mai multe localităţi, fiind bătuţi şi alungaţi de grupuri de huligani manipulate de FSN. Au produs o puternică impresie gesturile de solidarizare la aceste obiective ale demonstraţiei cîtorva participanţi (muncitori şi maiştri de la IMGB, Centrala laptelui, chiar lidera sindicatului, un maistru de la “23 August”, altul de la Galaţi, muncitori de la diverse întreprinderi din Capitală şi din ţară).

            Un grup format din 30 de demonstranţi, s-au prezentat la spital pentru control şi încheierea formelor legale medicale în vederea începerii unei greve a foamei în semn de protest împotriva samavolniciilor şi ilegalităţilor comise de Ion Iliescu şi echipa sa.

            Demonstranţii sînt ferm hotărîţi, prin jurămînt, să nu cedeze pînă cînd o delegaţie din partea lui Ion Iliescu, a guvernului şi a CPUN-ului nu va negocia cu delegaţia demonstranţilor.

            Întrucît este vorba de o uriaşă mişcare revoluţionară, a cărei lideri sînt aceiaşi cu liderii Revoluţiei de la 21-22 Decembrie, şi care au prezentat şi dovezi clare, din care reiese că Ion Iliescu şi Petre Roman n-au participat la ea, neavînd nici un merit, ci s-au strecurat la conducere prin vidul de putere, uzurpînd dreptul şi posibilitatea maselor de a găsi o altă soluţie. Zecile de mii de oameni ai muncii au cerut demisia lor imediată.

            Evenimentele continuă să se succeadă halucinant de repede. Am intrat în a 12 zi în care intelectualitatea şi muncitorimea sînt tot mai angajate, mai sudate, în această revoluţie a nervilor şi a răbdării.

            Ne întrebăm pînă cînd ? Care din cele două tabere va face prima mutare decisivă ?

            P.S. Ni se comunică, în ultima clipă, că numărul semnatarilor pentru adoptarea punctului 8 din Proclamaţia de la Timişoara a atins ????/

 

 

            · Ăştia, da, golani: Gabriel Liiceanu, Ana Blandiana, Petru Creţia, Doina Cornea, Ştefan Radoff, Stelian Tănase, Radu Filipescu, Octavian Paler, Victor Rebenciuc, Sorin Dumitrescu, prorectorul Institutului de Petrol şi Gaze, Emilia Dobrin, Florin Zamfirescu, Mihnea Moroianu (lector universitar la Institutul Politehnic Bucureşti), Ion Alexandru, Toni Niculescu (Asociaţia Uniunilor de tineret ale maghiarilor din România), Mircea Răceanu, şi, prin delegaţie, alte trei milioane şi jumătate.

 

            · Se extinde zona liberă de neocomunism: Timişoara, Constanţa, Braşov, Craiova, Ploieşti, Buzău, Piatra Neamţ, Focşani…

 

 

 

Constant Călinescu