În exclusivitate pentru Figaro:

Răzvan Theodorescu

„Bănuiesc, ba chiar mai mult, sper să cîştige alegerile o coaliţie”

Între orele de curs la Academia de Arte Frumoase şi activitatea susţinută de la televiziune, domnia sa a avut bunăvoinţa să acorde un interviu ziarului nostru. Am intrat în cabinetul d-sale, în ai cărui pereţi se mai văd urme de gloanţe nu fără a-mi aminti permanent de zilele în care R.T.V.L. a fost Bastionul Nr. 1 al Revoluţiei.

R. — De ce aţi acceptat funcţia de preşedinte al R.T.V.L., d-le profesor?

R. T. — Din două motive. In primul rînd, această alegere mi-a sublimat, pentru mine. independenţa absolută de spint (pe care acum mulţi mi-o contestă, şi sînt conştient de asta), iar această funcţie era şi este singurul loc în care mi-o puteam dovedi. În al doilea rînd, — prin profesiune — sînt istoric, istoric de artă, iar televiziunea este singurul loc unde istoria intră în conjuncţie cu imaginea şi sub semnul independenţei de care am pomenit se realizează osmoza istorie-imagine.

— Care ar fi prima măsură pe care aţi lua-o dacă. aţi fi prim-ministru?

— M-aş uita atent ca în guvernul meu să fie numai specialişti, fără să mă intereseze în vreun fel apartenenţa lor politică. Cu condiţia să fie numai profesionişti buni.

— Cîte ore s-au transmis la R.Tv.L. din cele patru ore zilnice de prograw pe care le prevede colaborarea cu Televiziunea Franceză?

— Nu e vorba de nişte transmisiuni zilnice. Transmitem periodie 3—4 emisiuni: mai ales varietăţi şi filme. Oricum, întrebarea Dvs. vine la timp. Chiar azi, într-o şedinţă de colegiu am decis — pen-tru ca aceste emisiuni să poată fi recunoscute de telespectatori — să apară o siglă indicatoare.

— După părerea Dvs., cine va cîştiga alegerile din 20 mai?

— Bănuiesc, ba chiar mai mult, sper să cîştige o coaliţie. Nu aş putea indica de pe acum care. Oricum, coaliţii se vor face, iar victoria va fi – cu siguranţă – a uneia dintre ele.

— Dar referitor la cîştigătorul alegerilor pentru preşedinţie?

— Nu e tocmai simplu. Funcţia pe care o am mă obligă să vă spun că gîndesc la anumite lucruri, chiar dacă nu le spun. Mi se pare evident că preşedinte va fi acela care va fi desemnat conducător de coaliţia cîştigătoare. Oricum, revenind puţin la întrebarea anterioară, cred că o coaliţie electorală e perfect realizabilă, şi mi-am dat seama de acest fapt după duminica de linişte a Floriilor, pe care televiziunea — ca de altfel toată ţara, cred — şi-au dorit-o foarte mult.

— Care credeţi că sînt principalele două deosebiri dintre R.Tv.L. şi televiziunile Occidentale?

— Fără îndoială, una e lipsa exerciţiului democraţiei! Noi învăţăm de ia o zi la alta, bîjbîind, re-curgem la improvizaţii (unele mai bune, altele mai puţin bune). Cu siguranţâ, însă dupâ 20 mai, conducătorii de atunci ai televiziunii vor învăţa din bîjbîielile noastre. Între R.Tv.R. şi televiziunile occidentale -- acum — e cu siguranţă un mare şi important numitor comun: spiritul democratic. Mai dezvoltat la ei, incipient la noi. Dar el există.

Pe de altă parte, nouă, în momentul de faţă ne lipseşte un balans judicios între vorbă şi imagine. Dar — nu o luaţi drept o laudă, sîntem mai înteligenţi. E vorba de acea inteligenţă a fanteziei — capitol la care aş spune că sîntem superiori multora. Poate exceptînd Televlziunea Franceză şi cea Italiană, care sînt — totuşi — rentabile modele.

— Cum aţi răspunde, dacă cineva v-ar spune că personalul R.Tv.L, e lipsit de profesionalism? Mă refer la reporteri — mai ales aceia „de teren".

— Negativl Cu siguranţă, negativ. Sînt excelenţi profesionişti în marea lor majoritate. Să nu uităm situaţiile limită în care a fost pusă după Revoluţie Televiziunea. Manifestaţii, larmă, succesiune rapidă de evenimente... Ei au făcut totul ca să se achite de datoria lor. Au ieşit, au întrebat,. au realizat casete, le-au prezentat etc., etc...

E drept — şi nu poate fi de condamnat — unii dintre ei (poate mulţi) de-abia acum au ieşit din ghiarele unui control pe care şi acum îl mai acuză. Dar asta va trece.

— Vi se pare justă expulzarea d'lui Doru Braia ?

— N-aş putea să mă pronunţ foarte ferm. Necunoscînd nimic — dincolo de discuţiile personale pe care le-am avut cu el — despre activitatea sa, e greu să dau o judecată de valoare fermă. Pot spune că am rămas mirat de insistenţa domniei sale de a veni la toate manifestaţiile, de a vorbi despre democraţie (la modul în care a făcut-o). Ca vîrstâ nu poate fi acuzat că ar fi făcut parte din Legiune, are doar 39 de ani. Dar dacă există dovezi despre colaborarea sa cu Doru Popescu, despre care se ştie sigur că e de extremă dreaptă... Repet însă, numai dacă există dovezi certe.

— Declaraţia preşedintelui interimar al Ungariei — Mathias Sures — v-a trimis cu gîndul la ceva anume?

— Nu e decît manifestarea unei atitudini permanent provocatoare. Am mulţi prieteni maghiari, şi am o mare stimă pentru intelectualii maghiari de bună credinţă. Am declarat şi studioului Tv. Maghiar „Panorama”. Noi sîntem latinii cei domoli ai Orientului, iar maghiarii — au fost şi continuă a fi Răsăritenii întotdeauna grăbiţi, prea grăbiţi în împrejurările cruciale din centrul Europei.

— Eu mă gîndeam la declaraţia Germaniei din 1938 privind „Nerespectarea” drepturilor minorităţii germane din Cehoslovacia.

— Cred că am fost pe aceeaşi linie...

— În Lituania se întimplă lucruri grave. Şi poate hotărîtoare pentru o anume stare de spirit. Imaginile şi informaţiile pe care le primim de la Vilnius sint totuşi vagi. Nu se poate face nimic mai mult în acest sens ?

—Nu prea. Noi primim toate aceste imagini prin „Interviziune” pe care le trimit Via Praga. Modul în care acestea sînt acolo selectate ne este necunoscut. Oricum pot să vă spun că, fiind zilele trecute la Praga, delegaţii lituanieni şi-au exprimat profunda nemulţumire privind lipsa de obiectivitate a delegatiei „Interviziunii". lar noi nu avem nici o altă posibilitate de a lua informaţii în direct.

— Nu se pot trimite reporteri la Vilnius?

— Pentru mijloacele noastre a fost greu să ajungem şi la Tg. Mureş! Oricum, profit de ocazia asta pentru a face un apel către tinerii studenţi din zona ziaristicii sau teatrului să se prezinte la probă dacă cred că sînt apţi pentru muncă de reporter. Avem mare nevoie.

— Mi-aţi venit în întîmpinarea altei întrebări: Aţi încercat întinerirea personalului de reporteri al R.Tv.L.?

— E o problemă care ne preocupă permanent, căci consecinţele sale ne împiedică în lucru la tot pasul. Evident, încă nu se văd pe ecran roadele acestei munci, e necesară o temeinică pregătire care, — cum e şi firesc — cere timp.

— Sinteţi şi profesor nu numai preşedintele R.Tv.L. ...Mai exact, şi în primul rînd, profesor...

— În primul rînd, sînt profesor.

— Pe de alta parte, eu sînt sînt student. De aici vine şi întrebarea: Cînd au realizat ultima oară reporterii R.Tv.L. un raid prin căminele studenţeşti?

— Mărturisesc că de cînd am rugat o reporteră să se intereseze de situaţia studenţilor mei de la Arte — care nici măcar nu aveau cămine, dormeau în ateliere — nu ştiu să se mai fi întreprins ceva. Recunosc că e o mare lipsă a activităţii noastre.

Şi tot ca profesor, ştiu că s-au făcut foarte puţine, mult prea puţine lucruri pentru studenţi în general din unghiul acesta de vedere social dacă vreţi.

— Eu cred că nu s-a făcut nimic! Cel puţin asta văd eu în fiecare zi.

— Aproape nimic, e adevărat.

— Şi acum, o întrebare mai mult pentru mine. Poate o să vă pară absurdă. Poate nu. De ce nu i-aţi refuzat interviul?

— Am refuzat multe. Mi se reproşează, în general, că refuz multe. Am refuzat ziarişti străini şi români. Dar, de regulă nu refuz studenţii.

— Vă mulţumesc foarte mult domnule preşedinte!

— Şi eu vă mulţumesc:

RADU PĂUN