IDEA DE LIBERTATE OFENSEAZA PE CEL CU VOCATIE DE SCLAV

În 8 mai 1990 se stabilise, pentru ora 10, dialog între lon Iiescu, alţi membri ai C.P.U.N. (pe de o parte) şi reprezentanţi ai Pieţei Universităţii (pe de alta).

Pentru cinci reprezentanţi ai pieţei s-au deplasat, pe Dealul Mitropoliei, cam 200 de ziarişti din toată lumea, inclusiv din România. Probabil că, „în curte la Teoctist”, au fost cam 300—400 kg de aparatură foto—tv—film—audio.

Cei aleşi de către piaţă să poarte dialogul au fost:

1. Alexandru Nancu, sculptor, lider al Asociaţiei 21 Decembrie ;

2. Marian Munteanu, student în litere, lider al Ligii studenţilor din Universitatea Bucureşti;

3. Cornel Feroiu, student în medicină, lider al Grupului Independent pentru Democraţie

4. Mihai Lucian, cadru universitar la Facultatea de drept, membru al Asociaţiei 21 Decembrie ;

5. Eugen Popescu, antrenor de atletism, ziarist, membru al Asociaţiei 21 Decembrie. El era „omul cu camera video” şi nu a avut acces în palat.

Toţi cinci au luptat direct, în stradă, pe 21 decembrie 1989 împotriva trupelor de represiune trimise de ceauşişti.

Au intrat în clădirea C.P.U.N. la orele 10 şi au ieşit la orele 10,50. Dialogul nu avusese loc pentru că reprezentanţii provizoratului de stat nu au acceptat prezenţa presei la discuţii.

La orele 12, în aula Facultăţii de drept, primii patru reprezentanţi ai pieţei au ţinut o conferinţă de presă. Mai jos vă prezentăm fragmente din această conferinţă care a durat două ore.

Ana Blandiana: „Tot ce poporul român are mai bun, mai conştient, mai raţional, toate rezervele de altruism, de responsabilitate, toată capacitatea de analiză şi de intransigenţă s-a strâns în aceste pieţe în care bate eroic şi inteligent pulsul istoriei”.

MARIAN MUNTEANU : Conferinţa de presă va avea loc în limba română. Sîntem aici reprezentanţii a patru organizaţii independente care au participat şi au sprijinit manifestaţia din Piaţa Universităţii. Manifestaţia a beneficiat de sprijinul şi de participarea directă în special a acestor organizaţii. Sînt prezenţi aici reprezentanţii Asociaţiei 21 Decembţie : domnii Lucian Mihai şi Alexandru Nancu. Grupul Independent pentru Democraţie : domnul Cornel Feroiu şi Liga Studenţilor acestei Universităţi, Marian Munteanu. Dînşii s-au implicat, împreună cu Asociaţia 16—21 Decembrie care, din nefericire, nu este reprezentată aici, din 22 aprilie. Liga Studenţilor a apărut în piaţă, ca organizaţie, pe 24 aprilie. Asociaţiile reprezentate aici sînt absolut independente una faţă de cealaltă. Nu sprijină nici un partid şi nici o formaţiune politică. De asemenea, nu sprijină persoane candidate în alegeri.

Manifestaţia, după cum bine ştiţi a avut un caracter profund democratic şi clar anticomunist. De asemenea, trebuie subliniat faptul că la această demonstraţie au mai participat şi alte organizaţii dintre care trebuie neapărat subliniată prezenţa Grupului pentru Dialog Social care, prin numeroşi oameni de cultură, a adus un sprijin moral substanţial acestei demonstraţii. De aceea, propun, dacă sînt de acord ceilalţi, să ia loc lîngă noi şi domnul Stelian Tănase din partea GDS. Îl rugăm să ia loc.

M.M.; ... deci : delegaţia a intrat în parlament. Acolo, după verificările fireşti, ni s-a spus că nu poate avea acces presa în interiorul clădirii De asemenea, nu s-a permis, cu toate că demonstranţii din Piaţa Universităţii au cerut, să fie prezenţi doi sau trei cameramani la întreaga discuţie pentru a putea fi informată corect opinia publică despre acest dialog. Ni s-a spus foarte clar (formula folosită, a fost chiar aceasta) „Nu este un spectacol”. Eu nu am înţeles ce se înţelegea prin acest „spectacol” şi nici prin varianta spusă în limba engleză „show”.

C.F. : Noi vrem un dialog şi nu un „show” cinematografic. Ne-au acuzat că prin prezenţa acestei camere video creăm o presiune asupra domnului Iliescu.

M.M.: Nu am înţeles ce fel de presiuni ar putea fi prin informarea corectă a oamenilor din această ţară despre un dialog.

Ceea ce trebuie subliniat este faptul că noi, practic, am beneficiat de un fel de împuternicire. Oamenii au cerut anumite lucruri. Asociaţiile şi-au asumat această responsabilitate de a le pune într-o ordine, de a prezenta anumite argumente, de a le expune. Din nefericire, nu s-a ajuns nici măcar la citirea acestor revendicări.

A.N.: Aş vrea să spun că domnul Caramitru a ţinut să ne facă pe noi să înţelegem că ne cramponăm de camerele video, lăsînd la o parte importanţa naţională a dialogului. Ne-a oferit în schimb să... avem încredere în televiziune. Vă daţi seama că era să ne umfle rîsul.

Întrebare: Camera video era acolo ?

M.M.: Era afară. Ce se întîmplă... Au fost lansate, în piaţă, vreme de două săptămîni, după cum bine se ştie, tot felul de zvonuri. S-au aruncat tot felul de calomnii, tot felul de acuzaţii. Noi am sesizat acest lucru şi este neapărat nevoie ca aceşti oameni să vadă exact ceea ce noi vom spune acolo.

Dar noi eram obligaţi (este vorba de o obligaţie morală faţă de oamenii care demonstrează continuu de două săptămîni) să venim cu ceva concret care să le fie prezentat lor şi nu numai lor.

M.L.: Să mă ierte Marian... Nu era numai o obligaţie morală... Aş spune chiar că era o obligaţie quasi-juridică fiindcă acesta era mandatul care ne-a fost încredinţat : să discutăm în aceste condiţii.

Cameramanul era, de asemenea, împuternicit. Făcea parte din delegaţie, fiind membru al Asociaţiei 21 Decembrie, ziarist. A fost luptător în 21 decembrie, ba chiar şi mai înainte, în Timişoara.

C.F.: Cînd ne-am prezentat, am fost înştiinţat că domnul Iliescu ne primeşte în audienţă.

A.N. : Noi am fost invitaţi la un dialog. În momentul în care ni s-a spus că ni s-a făcut favoarea de a ni se acorda o audienţă... ca şi cum am fi venit cu jalba-n băţ să cerem eu ştiu ce ?

M.M.: Declaraţie dată de altfel de către domnul de la cancelarie. Primiţi în audienţă !

M.L.: Cînd am solicitat prezenţa cameramanului, nu am avut intenţia să jignim pe nimeni. S-a interpretat, din păcate, că aceasta intenţie a existat.

Întrebare : Televiziunea română era acolo ? Prezenţa ei era acceptată în timpul dialogului dumneavoastră ?

M.M. : Nu. Chiar am venit cu acest argument.

Întrebare : De ce v-au spus să aveţi încredere în televiziune ?

M.M.: Ei doreau să se filmeze o porţiune. Să se facă un montaj şi nu să se prezinte tot dialogul.

Intrebare : Care sînt consecinţele acestui refuz disimulat de dialog ?

M.M. : Nu se poate spune, totuşi, că acest refuz nu are o relevanţă a lui. Eu nu pot să înţeleg cum într-un stat civilizat, modern, deschis, este limitat accesul presei. Nu înţeleg acest lucru. Nu înţeleg ce este de ascuns. Este, oare, ceva de ascuns ?

C.F.: În orice caz, îşi asumă integral responsabilitatea. Adică : efectul acestui refuz. Pentru că bunăvoinţă din partea noastră a fost. Evenimentele s-au precipitat în ultima perioadă. Dialogul îl cerem din data de 21 ianuarie. S-a scandat „Dialog !” pe străzile Bucureştiului timp de patru luni de zile. Deci, domnul Iliescu este în întregime vinovat de refuzul dialogului.

Sîntem convinşi că domnul Iliescu ştie exact ce dorim. Din această cauză a şi refuzat prezenţa camerei video :considerînd că este foarte periculos ca în întreaga ţară să se lămurească ce vor manifestanţii din Piaţa Universităţii, că revendicările lor sînt pline de bun simţ.

M.M. : 0 democraţie fără libera-informaţie nu este o democraţie ci este... mă rog. E una originală. Ori este într-adevăr un stat democratic în care oamenii pot fi informaţi corect asupra unui fapt dintr-o anumită zi, ori, atunci ? Ne ascundem ? Avem secrete ? Ne e jenă? Sau ? Nu. Nu înţeleg.

C.F.: Dialogul îl susţinem în continuare, îl dorim.

Întrebare: Putem aprecia ca ziarişti că acest refuz este totuşi o victorie morală pentru delegaţia dumneavoastrâ. Cel puţin aşa văd eu lucrurile pînă acum. Mă înşel, oare ?

M.L.: Lucrurile sînt atît de importante încît cred că problema nu trebuie pusă în aceşti termeni. Aici nu este vorba de nici o victorie. Nu a cîştigat nimeni, nepurtîndu-se acest dialog. S-a pierdut o excelentă posibilitate pentru a dezamorsa nişte tensiuni.

A.N.: Aş dori să mai fac o precizare. S-a cerut dialogul insistent de la balconul Universităţii. Dar, în timpul conferinţei de presă a d-lui Roman şi a d-lui Iliescu s-a spus destul de clar că nu va avea loc dialogul. Dar am fost contactaţi de d-l Caramitru pentru dialog. Se anunţă la T.V. şi la radio că dînşii vor un dialog. Noi dăm un comunicat că dorim dialogul. Nu apare la radio, nu apare la T.V. lar apoi apare un alt comunicat al d-lui Iliescu care spune că va condiţiona acest dialog de nepunerea în discuţie a anumitor puncte. Nu contează care, pînă la urmă. Două puncte. Unul în legătură cu amînarea alegerilor, chestiune pe care nu o ridicasem. Dar au zis-o ei pentru ca să ne învinuiascâ de o chestiune pe care nici nu am pus-o în discuţie. Şi încă unul, referitor la legea electorală. Era o chestiune problematică dacă o abordăm sau nu. În orice caz, ni s-a părut neloial să se condiţioneze acest dialog de conţinutul lui.

Apoi, am trecut şi peste a-ceasta şi, totuşi, ne-am reafirmat dorinţa să intrăm în dialog. Din nou ni s-a condiţionat de accesul la libera informaţie.