Lovitura de
forţă
Împerechere de cuvinte lipsită practic de sns, dar devenită “en
vogue”, datorită cuplului FSN Iliescu-Roman care n-arintrebuinţa şi
n-ar lăsa să întrebuinşeye ferit-a Sfîntul
cu niciun chip cuvintele proscrise lovitură de stat, - care ar
trezi reminiscenţe ţi întrebări cel puţin stînjenitoare.
În ultima şedinţă a CPUN după o prealabilă pregătire psihologică
prin invectivarea cu epitetul de huligani şi golani a acelora din care cea mai
mare parte, dacă nu toţi, s-au numărat printre acei ce prin
jertfa lor i-au netezit drumul spre locul unde s-a aciuiat,
preşedintele FSN a cerut acestui pseudo-mini-parlament
adoptarea de măsuri cît mai severe.
Conta desigur pe maşina sa de vot pe care şi-a asigurat-o încă de la
înfiinţarea CPUN; prin ocolişuri, şiretlicuri şi fapt
împlinit, şi profitînd şi de buna credintă condamnabilă a adevăratelor
partide. Mecanism verificat în
repetate rînduri, printre care şi votarea Legii care se ocupă cu pedepsirea
actelor de violenţă – pretins comise pe 18 februarie, cînd cu
largul concurs al provocatorilor proprii i s-a dat prilejul
să mai folosească formula din titlu: lovitura
de forţă. Nu a fost scăpată nici
ocazia de a se invoca patetic “legea aceasta doar noi am votat-o”
provocînd voit confuzia, căci în momentul cînd pomenea această lege se referea
la aceia care trimiteu demonstratiile în parcuri; scoasă de
d-sa sub egida FSN, este adevărat însă că sînt atîţia FSN-işti în
CPUN... Se va observa identitatea de
opinie, curat consens, cu dl. Cayimir Ionescu care le reproşa demonstranţilor
că nu s+au desfăşurat pe peluza din faţa Teatrului Naţional (oare
era gata pregătit decontul pentru a revendica plata distrugerilor de iarbă şi…
trandafiri ?). Toate
acestea însă nu l-au servit pe dl. preşedinte, hotarîndu-se pînă la
urmă să se trimită o delegaţie în Piaţa Universităţii pentru a se afla ce vor
oamenii de ne-bine acolo. Din delegaţie s-a recuzat pe motiv
că este creştin, acel domn care după ce a fluturat ameninţător o hîrtie “cu
dovezi incontestabile” şi a deplîns soarta tuturor asistenţilor din sală,
neputînd s-o citească i-a înmînat-o preşedintelui
CPUN aflat cu un nivel mai sus. Cînd
ne aşteptam să o citească, domnia sa după ce a frunzarit-o, a
împaturit-o şi s-a
ocupat în continuare de o serie de conciliabule cu dl. Cazimir Ionescu, alte
persoane venite prin uşa din spate şi cu dl. Voican; nu ştiu
dacă acesta ar fi motivul pentru care s-a recuzat şi dl.
preşedinte în ciuda unor invitaţii insistente ce i s-au adresat.
Delegaţia a plecat pînă la urmă ăn altă componenţă decît cea
preconizată de d-sa, iar la înapoiere s-au declanşat
din nou puternice controverse, aţîţate în special de cei care nu voiau să
accepte costatările şi comunicările celor ce veneau de la faţa locului, unde
fuseseră mandataţi chiar de CPUN.
Cererile demonstranţilor comunicate şi în scis au fost bagatelizate sau
răstălmăcite de către aceiaşi “băieţi
buni” la toate din clientela FSN. O
clientelă pe care se poate conta ca şi pe cei gri-bleu,
lucru care s-a văzut limpede pe faţa d-lui prim-ministru
care rîdea cu o poftă de invidiat, cînd s-a rostit
cererea de a se amîna alegerile; pentru dînsul o glumă bună. Degeaba a reamintit dl Nica Leon adunării
că fără eroismul celor aflaţi acum în piaţă şi fără jrtfa celor răpuşi alături
de ei, - nici unul din cei din sală inclusiv dl. preşedinte nu s-ar mai fi
aflat acolo. Echipa de şoc şi-a făcut
datoria ămpiedicînd să se ia vreo hotărîre sau să se dea vreun răspuns
cererilor formulate. S-ar
putea să fie socotit răspuns prezentarea d-lui general Diamandescu,
prim-adjunct al M.I., invitat de dl. preşedinte la tribună să dea relaţii. D-saa pretins
că apariţia a două baraje de scutieri a fost o intervenţie exclusiv în folosul
demonstranţilor, pentru a-I proteja de mînia... nenumăraţilor
cetăţeni de bine care au protestat telefonic la Poliţie anunţînd că vor veni
singuri să-i izgonească pe aceşti golani (vorba subalternului
d-sale dl. colonel Mateescu). Că
“revoltaţii” n-au apărut nici unul, asta nu înseamnă nimic, nici măcar că
este vorba de basme de adormit copiii.
În acest caz, demonstranţii trebuie să mulţumească organelor de Poliţie
pentru grija purtată, manifestată încă o dată atunci cînd au făcut o curăţenie
exemplară a pieţei cu ajutorul a 1000 de diferiţi poliţişti de toate gradele din
care cei mai mici în grad erau echipaţi ca de campanie; este de
remarcat că nimeni nu şi-a asumat sarcina de a susţine că
aceştia nu au avut asupra lor şi gloanţe.
Grijă care s-a dovedit şi prin aceea că toţi cei “rugaţi
frumos” să stea de vorbă la Poliţie au fost aduşi înapoi şi în aceeaşi stare de
mai înainte, fără violenţă. Dacă dl.
general afirmă, noi nu putem să-l contrazicem, dar cum nu-l putem
contrazice nici pe reprezentantul FSN în Comisie, care a văzut mai mulţi oameni
care fuseseră bătuţi, ajungem la concluzia că ei s-au bătut
singuri, - pentru a face impresie. Lor nu trebuia să li se spună că au fost
insultaţi (poate asta i-a bulversat), dar
adunarea trebuia să creadă alegaţiile d-lui general
care afirma că nu a fost nimeni molestat şi cerea un singur nume să i se dea
pentru a dovedi. I s-a
dat de două ori un nume al unui
cetăţean cu braţul fracturat, dar efectiv d-sa s-a
făcut că n-aude, dar după aceea a mai primit o listă cu 7
persoane pe care însă nu s-a uitat, a băgat-o în
buzunar şi a plecat de la tribună. Ar
fi trebuit să ne convingă că Poliţia a fost pe post de victimă, avînd şi 3
oameni la Infirmerie, dar cum la întrebările puse s-a cam
încurcat şi efectul acesta a fost ratat.
Misiunea de a mai salva ceva a căzut tot pe umerii “vînjoşi
de revoluţionar” ai d-lui preşedinte, care în cuvîntul de încheiere a
arătat un dispreţ suveran faţă de tot ceea ce cer demonstranţii. În schimb a avut o lungă tiradă conţinînd
datele la care FSN+ul ar fi fost ‘inta loviturilor de for’ţă; printre
ele ;I 28 ;I 29 ianuarie, f[r[ ]ns[ a men’iona ;I datele la care au sosit
minerii; probabil că a uitat. Dar cum o
nouă vizită de lucru a acestora la Bucureşti a fost preliminată, are ocazia, sa-şi aducă
aminte.
Poate că în felul acesta va realiza, măcar pentru sine, cine este
cel ce lansează versiuni cu lovituri de forţă, menite chipurile să
destabilizeze şi să împiedice alegerile (pe care n-au voie să
le piardă) şi cine este cel care le pune cu adevărat la cale şi
le şi traduce în fapt.
FSN-ul prin şeful său.
“Dreptatea”
– 29.04.1990