Liga studenţilor se alătura manifestanţilor din Piaţa Universităţii

Studenţii : „Vom manifesta pînă cînd puterea va da semne că ascultă de voinţa oamenilor şi adevărul va ieşi la suprafaţa"

Reprimarea sîngeroasă a manifestaţiei paşnice din Piaţa Universităţii de către poliţia înarmată cu automate, cu bastoane de cauciuc şi însoţită de câini-lupi a trezit indignare în rîndurile studenţimii bucureştene.

Consecinţa : în orele imediat următoare represiunii din zorii zilei de 24 aprilie 1990, Liga studenţilor ce reuneşte organizaţii studenţeşti din Bucureşti, dar şi din alte oraşe ale ţării, s-a raliat manifestaţiei pentru democraţie organizate de Asociaţia 21 Decembrie Bucureşti, Grupul Independent pentru Democraţie, Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici, Alianţa Poporului, Asociaţia 16—21 Decembrie din Bucureşti. Gestul studenţilor dă acestei noi manifestaţii revoluţionare a luptătorilor care au doborît dictatura lui Ceauşescu, şi care încearcă acum să bareze drumul spre dictatură al lui Ion Iliescu, semnificaţii cu totul relevante.

Să nu uităm că studenţii "tac" în viaţa socială şi politică a ţării încă de la manifestările vandalice ale FSN, organizate în 29 ianuarie 1990. Violenţele de atunci, săvîrşite de "muncitori" incitaţi, adică de securiştii aflaţi în acel moment şomeri (acum nu mai bântuie şomajul în rîndurile acestei categorii), îi făcuseră pe studenţi să se retragă în amfiteatre. Intre timp, situaţia politică s-a deteriorat, ajungîndu-se la o violenţă şi conturîndu-se pe acest fundal o dictatură neocomunistă sub conducerea lui Ion Iliescu.

Violentarea demonstranţilor în dimineaţa zilei de 24 aprilie, punerea în practică a unor metode de represiune înrudite cu cele folosite de ceauşescu în 16-21 decembrie 1989, intoleranţa guvernului fesenist faţă de evoluţia procesului democratic real, i-au făcut pe studenţi să iasă pe eşichierul politic. Deşi, aşa cum subliniază ei, şi cum este adevărat, Liga studenţilor, precum şi celelalte organizaţii care susţin manifestaţia-maraton din Piaţa Universităţii sînt nepartizane, păstrând vii aceleaşi sentimente pe care le aveau şi în 21 decembrie 1989.

Practic, studenţii din Universitatea Bucureşti sînt gazde. După-amiaza se vorbeşte, din balconul Universităţii, cu o sonorizare asigurată de ei. Organizarea este perfectă. La fel cum a fost în timpul Revoluţiei. Experienţa îşi spune cuvîntul. In sala de curs 1 C de la Geologie întîlneşti membri ai conducerilor celor 6 organizaţii, ziarişti, tineri din organizare. Nimeni nu este precipitat. Toţi ştiu pentru ce luptă. Sînt amabili, sînt lucizi. O doză de amărăciune, de firească amărăciune îi stăpîneşte însă. Ar fi trebuit să muncească şi să înveţe în linişte. Dar nu se mai poate. Dacă nu luptă acum, şansa e pierdută. E păcat, păcat de sîngele vărsat...

Stăm de vorbă cu un reprezentant al Ligii studenţilor, dl. Mihai Gheorghiu, student la Litere. Iată ce ne spune el : „In momentul cînd am aflat ştirea reprimării, am ieşit în stradă, alături de manifestanţi, manifestînd în mod paşnic, dar ferm. După amiază am făcut rost de staţia de amplificare şi am intrat, din plin, alături de ei. Continuăm să-i sprijinim. Imediat după reprimare, cei care au scăpat au venit la noi şi ne-au întrebat : Ce fac studenţii ? De ce studenţii nu iau poziţie ? Noi le-am demonstrat că studenţii iau poziţie. Se ştia că în urma manifestaţiei din 29 ianuarie, studenţii, printr-o declaraţie, au renunţat la a manifesta în mod public, atunci fiind atacaţi şi blamaţi, acuzaţi că vor să-şi vîndă ţara".

L-am întrebat pe interlocutorul nostru dacă s-au suspendat cumva cursurile din Universitate. „Marea majoritate a studenţilor sînt la cursuri, ne-a spus el, învaţă, dar ţin foarte mult la democratizarea reală a ţării şi la lupta împotriva oricărei forme de comunism în România. Cursurile Universităţii continuă. Sîntem prezenţi la manifestaţie mai ales după-amiaza, pentru că nu vrem să întrerupem în nici un fel procesul educaţional. Liga studenţilor din Universitate are în jur de 4 mii de membri. Nu există un cuvînt de ordine pentru celelalte organizaţii ale Ligii studenţilor, care sînt independente, dar toţi luptă pentru acelaşi lucru, pentru democraţie, libertate şl adevăr. S-ar putea ca şi cei din Constanţa să aibă în aceste zile un miting pentru adevărata democratizare a României. Mijloacele de comunicare între noi şi ei înseamnă doar un simplu telefon. In ceea ce priveşte baza materială „stăm foarte prost".

La întrebarea „Pînă cînd veţi manifesta ?" dl. Mihai Gheorghiu a spus : ,Pînă cînd puterea va da semne că ascultă de voinţa oamenilor şi pînă cînd vom fi convinşi că adevărul începe să iasă la suprafaţă. In stradă nu sînt numai studenţi de la Universitate, ci şi de la Institutul agronomic, de la I.E.F.S. Şi vor fi cu toţii şi în continuare.

„Interesant e de ştiut ce fac studenţii de la Politehnică" întrebăm. Politehnica a luat cuvîntul prin reprezentantul său, preşedintele sindicatului studenţesc. Sperăm că prezenţa lor va fi masivă în rîndul demonstranţilor..."

E. MIHĂESCU

Dreptatea, 27.04.90