De ce, domnule Iliescu?

De ce sînteţi un om normal ? De ce promovaţi dialogul ? Pentru ce acceptaţi şi opiniile altuia ? De ce nu sînteţi orbit de propriile dumneavoastră opinii şi idei ? De ce sînteţi în stare să negociaţi orice fel de propunere ? De ce nu sînteţi intransigent şi nervos ? Chiar aşa, domnule Iliescu, de ce nu vă enervaţi ? De ce aveţi răbdare şi sînteţi mereu pregătit să explicaţi şi s-o luaţi de la capăt ? De ce nu ameninţaţi ? De ce v-aţi înconjurat de oameni capabili, domnule Iliescu ? De ce promovaţi oamenii după valoarea lor şi nu după vorbe ? De ce nu sînteţi violent ? De ce sînteţi un om deschis ? De ce nu ascundeţi intenţiile pe care le aveţi ? De ce daţi dovadă de cinste şi de blîndeţe ? De ce faceţi pasul înapoi atunci cînd v-o cere majoritatea ? De ce aveţi tact ? De ce nu ne minţiţi, domnule Iliescu ? De ce vă asumaţi doar responsabilităţile pe care le puteţi duce la bun sfîrşit? De ce nu faceţi decît promisiuni realiste ? De ce sînteţi un orn cu picioarele pe pămînt şi de ce aveţi simţul realităţii ? Chiar aşa, domnule Iliescu, de ce aveţi simţul realităţii ? De ce nu răspundeţi provocărilor ? De ce promovaţi ideea echilibrului şi de ce dumneavoastră înşivă sînteţi un om echilibrat ?

V-am pus aceste întrebări, domnule Iliescu, pentru că vreau să vă previn că dacă veţi continua astfel, opoziţia si capetele înfierbîntate se vor înfierbînta şi mai tare. Dacă aveţi de gînd să rămîneţi aşa cum sînteţi, domnule Iliescu, fie-mi permis să vă sfătuiesc să măriţi importul de calante şi numărul locurilor din spitale (pentru capetele mai sus amintite).

TUDOR DUMITRU SAVA

(dintr-un alt „AZI", din Cluj-Napoca), 27.04.90