AU UITAT CE
VOR
Ziarul “Dreptatea” nr. 65 din 24 aprilie, la pag. 4 arată în
articolul “Dialogul stradă-balcon”: … “Cei care demonstrau în stradă
îndreptîndu-se spre mitingul electoral, erau aceiaşi din 21 şi 22
decembrie. Aceiaşi din 28
ianuarie. Aceiaşi care duminică de
duminică sînt în stradă. Aceiaşi care
au semnat pentru Proclamaţia de la Timişoara.
Cine sînt atunci cei care pe 21 şi 22 decembrie, pe 28 ianuarie şi
duminică de duminică au rămas în balcon sau în spatele perdelelor lăsate
?” Cu alte cuvinte, pentru d-nii de la
“Dreptatea” pe primul plan se află sloganul comunist “cine nu-i cu noi, e
împotriva noastră !” şi după dumnealor trebuia ca toata populaţia Bucureştiului
să participe la mitingul electoral al P.N.Ţ.-c.d. Originală democraţie !
Dar iată ce spunea dl. Corneliu Coposu în ziarul indePendeNT
“România liberă” nr. 33 din 31 ianuarie 1990:
“1. Manifestaţia din 28 ianuarie a avut drept obiectiv separarea
puterilor în stat şi renunţarea la Consiliul Frontului Salvării Naţionale la
monopolul puterii legiuitoare şi executive, conform propriului lui decret, în
urma hotărîrii pe care a luat-o de a se prezenta la alegeri. Tot ce s-a colportat în legatură cu alte
obiective ale respectivei manifestaţii sînt calomnii şi incitaţii.
2. Afirmaţiile absurde care pretind că manifestaţia ar fi urmărit
ocuparea sediului Consiliului, preluarea puterii politice de către
manifestanţi, dizolvarea Frontului, sînt simple aberaţii”.
În nr. 36 al aceluiaşi ziar, editorialul semnat de dl. Constantin
Vrânceanu arăta:
“Aşadar, a fost posibil.
Comunicatul dat ieri publicităţii, prin care reprezentanţii partidelor
politice şi ai Consiliului F.S.N. au convenit asupra constituirii unui Consiliu
Provizoriu de Uniune Naţională, aduce soluţia, în acest moment, a unei probleme
mult controversate, care a agitat, pur şi simplu, viaţa politică a ţării în
ultimele două săptămîni… A venit apoi
acea zi de duminică 28 ianuarie, momentul de vîrf al crizei, al confruntării
politice, şi nu numai. O zi în care,
în discuţiile “din spatele balconului”, partidele istorice, reapărute în arena
politică, au cerut conducerii F.S.N. renunţarea la monopolul absolut al puterii
şi separarea activităţilor politice de puterea de stat. Evident, o asemenea decizie nu putea fi
luată “sub presiunea străzii”, cum a spus d-nul Ion Iliescu. Şi am fost, atunci, de acord cu el”… “am
afirmat dreptul firesc al Frontului Salvării Naţionale de a participa la
alegeri, şi niciodată n-am negat contribuţia C.F.S.N. (ca să fim mai precişi, a
multor oameni care-l compun) atît la izbînda Revoluţiei cît şi la adoptarea
unor măsuri dorite de întregul popor”…
“Au fost mulţi oameni, poate de bună credinţă, care nu ne-au
înţeles. Dar iată că, acum, consensul
naţional la care s-a ajuns ne dă dreptate.
A primat raţiunea iar diverse
orgolii au fost date la o parte”…
În concluzie, dacă după spusele d-lui Coposu, ceea ce s-a urmărit
prin demonstraţia din 28 ianuarie 1990 s-a înfăptuit prin constituirea
C.P.U.N.-ului, atunci ce mai doresc aceiaşi tineri din 28 ianuarie, la
care face aluzie “Dreptatea” ?
După părerea mea, s-au raliat cu acele formaţiuni “obscure” pentru
a impune punctul 8 din Proclamaţia de la Timişoara. Nu cred că acea Proclamaţie a fost emanaţia revoluţionarilor
timişoreni, deoarece aceştia în ziua de 21 decembrie în piaţa Operei au scandat
numele d-lui Iliescu în care vedeau salvarea, iar punctul 8 din noua
Proclamaţie îl vizează tocmai pe domnia sa.
Dar, deoarece se adună semnături prin pieţe în susţinerea
punctului 8 al Proclamaţiei, vă rog să inseraţi în ziarul dv. şi următoarea
ştire apărută în ziarul “România liberă” nr. 33 din 31 ianuarie 1990:
“ FĂRĂ SFATURI.
Salariaţii Întreprinderii de pescuit oceanic Tulcea propun: “Cetăţenii
care în ultimii zece ani nu au locuit în ţară, nu au cunoscut zi de zi pe
pielea lor tirania, lipsurile, teroarea, frigul şi mizeria să nu-şi propună
candidatura la alegerile din luna mai 1990 şi nici să dea sfaturi”.
Şi pentru că şi acest punct a fost respins cand s-a votat legea
electorală, nu ne-am mira dacă s-ar aduna semnături ca la următoarea şedinţă a
C.P.U.N. să se aducă un amendament la legea electorală prin care să fie excluse
de la dreptul de a fi alese persoanele care în ultimii doi ani nu au avut
domiciliul în ţară, aşa cum se prevede şi in legile altor ţări cu vechi
tradiţii democratice.
Oare ce încredere poate avea electoratul în P.N.Ţ.-c.d. care prin
forţă a încercat la 28 ianuarie să preia puterea deoarece “aceeiaşi” tineri
scandau “demisia” guvernului, ca apoi dl. Coposu să declare că nu urmărea
aceasta ci doar separarea puterilor în stat, dar de atunci “duminică de
duminică” aceiaşi tineri (nu şi pe 18 februarie ?) scandează “demisia” şi “Jos
Iliescu”; deci P.N.Ţ. – INCONSECVENŢĂ, una spune şi alta face.
“Azi” –
26.04.1990