AU UITAT CE VOR

 

Ziarul “Dreptatea” nr. 65 din 24 aprilie, la pag. 4 arată în articolul “Dialogul stradă-balcon”: … “Cei care demonstrau în stradă îndreptîndu-se spre mitingul electoral, erau aceiaşi din 21 şi 22 decembrie.   Aceiaşi din 28 ianuarie.   Aceiaşi care duminică de duminică sînt în stradă.   Aceiaşi care au semnat pentru Proclamaţia de la Timişoara.   Cine sînt atunci cei care pe 21 şi 22 decembrie, pe 28 ianuarie şi duminică de duminică au rămas în balcon sau în spatele perdelelor lăsate ?”   Cu alte cuvinte, pentru d-nii de la “Dreptatea” pe primul plan se află sloganul comunist “cine nu-i cu noi, e împotriva noastră !” şi după dumnealor trebuia ca toata populaţia Bucureştiului să participe la mitingul electoral al P.N.Ţ.-c.d.   Originală democraţie !

Dar iată ce spunea dl. Corneliu Coposu în ziarul indePendeNT “România liberă” nr. 33 din 31 ianuarie 1990:

“1. Manifestaţia din 28 ianuarie a avut drept obiectiv separarea puterilor în stat şi renunţarea la Consiliul Frontului Salvării Naţionale la monopolul puterii legiuitoare şi executive, conform propriului lui decret, în urma hotărîrii pe care a luat-o de a se prezenta la alegeri.   Tot ce s-a colportat în legatură cu alte obiective ale respectivei manifestaţii sînt calomnii şi incitaţii.

2. Afirmaţiile absurde care pretind că manifestaţia ar fi urmărit ocuparea sediului Consiliului, preluarea puterii politice de către manifestanţi, dizolvarea Frontului, sînt simple aberaţii”.

În nr. 36 al aceluiaşi ziar, editorialul semnat de dl. Constantin Vrânceanu arăta:

“Aşadar, a fost posibil.   Comunicatul dat ieri publicităţii, prin care reprezentanţii partidelor politice şi ai Consiliului F.S.N. au convenit asupra constituirii unui Consiliu Provizoriu de Uniune Naţională, aduce soluţia, în acest moment, a unei probleme mult controversate, care a agitat, pur şi simplu, viaţa politică a ţării în ultimele două săptămîni…   A venit apoi acea zi de duminică 28 ianuarie, momentul de vîrf al crizei, al confruntării politice, şi nu numai.   O zi în care, în discuţiile “din spatele balconului”, partidele istorice, reapărute în arena politică, au cerut conducerii F.S.N. renunţarea la monopolul absolut al puterii şi separarea activităţilor politice de puterea de stat.   Evident, o asemenea decizie nu putea fi luată “sub presiunea străzii”, cum a spus d-nul Ion Iliescu.   Şi am fost, atunci, de acord cu el”… “am afirmat dreptul firesc al Frontului Salvării Naţionale de a participa la alegeri, şi niciodată n-am negat contribuţia C.F.S.N. (ca să fim mai precişi, a multor oameni care-l compun) atît la izbînda Revoluţiei cît şi la adoptarea unor măsuri dorite de întregul popor”…   “Au fost mulţi oameni, poate de bună credinţă, care nu ne-au înţeles.   Dar iată că, acum, consensul naţional la care s-a ajuns ne dă dreptate.   A primat raţiunea iar diverse orgolii au fost date la o parte”…

În concluzie, dacă după spusele d-lui Coposu, ceea ce s-a urmărit prin demonstraţia din 28 ianuarie 1990 s-a înfăptuit prin constituirea C.P.U.N.-ului, atunci ce mai doresc aceiaşi tineri din 28 ianuarie, la care face aluzie “Dreptatea” ?

După părerea mea, s-au raliat cu acele formaţiuni “obscure” pentru a impune punctul 8 din Proclamaţia de la Timişoara.   Nu cred că acea Proclamaţie a fost emanaţia revoluţionarilor timişoreni, deoarece aceştia în ziua de 21 decembrie în piaţa Operei au scandat numele d-lui Iliescu în care vedeau salvarea, iar punctul 8 din noua Proclamaţie îl vizează tocmai pe domnia sa.

Dar, deoarece se adună semnături prin pieţe în susţinerea punctului 8 al Proclamaţiei, vă rog să inseraţi în ziarul dv. şi următoarea ştire apărută în ziarul “România liberă” nr. 33 din 31 ianuarie 1990:

“ FĂRĂ SFATURI.   Salariaţii Întreprinderii de pescuit oceanic Tulcea propun: “Cetăţenii care în ultimii zece ani nu au locuit în ţară, nu au cunoscut zi de zi pe pielea lor tirania, lipsurile, teroarea, frigul şi mizeria să nu-şi propună candidatura la alegerile din luna mai 1990 şi nici să dea sfaturi”.

Şi pentru că şi acest punct a fost respins cand s-a votat legea electorală, nu ne-am mira dacă s-ar aduna semnături ca la următoarea şedinţă a C.P.U.N. să se aducă un amendament la legea electorală prin care să fie excluse de la dreptul de a fi alese persoanele care în ultimii doi ani nu au avut domiciliul în ţară, aşa cum se prevede şi in legile altor ţări cu vechi tradiţii democratice.

Oare ce încredere poate avea electoratul în P.N.Ţ.-c.d. care prin forţă a încercat la 28 ianuarie să preia puterea deoarece “aceeiaşi” tineri scandau “demisia” guvernului, ca apoi dl. Coposu să declare că nu urmărea aceasta ci doar separarea puterilor în stat, dar de atunci “duminică de duminică” aceiaşi tineri (nu şi pe 18 februarie ?) scandează “demisia” şi “Jos Iliescu”; deci P.N.Ţ. – INCONSECVENŢĂ, una spune şi alta face.

 

 

 

MARIA VLĂDESCU

“Azi” – 26.04.1990