Miercuri, 25 aprilie, am "chiulit" de la seviciu. Ceva mă atrăgea spre Piaţa Universităţii. Am vrut să fiu nu doar spectator de ocazie în acest perimetru fierbinte al Capitalei, ci un "participant activ" al "revoltei" pe care Televiziunea, presa scrisă şi, mai ales, sesiunea din Dealul Mitropoliei o prezentaseră din unghiuri (şi cu scopuri ?) diferite.
DEZILUZIE. Imediat, după ora opt, piaţa era fărîmiţată în grupuscule de orientări şi culori diferite. În centru, purtînd pancartele "Alianţa poporului" şi "GID" - Grupul independent pentru democraţie, 50-100 de persoane alcătuiau "rămăşiţele " revoluţionarilor ce fuseseră onoraţi cu o zi înainte de , de prezenţa delegaţiei Nica Leon et. comp. - moment adesea reiterat cu satisfacţie în cercurile oficioase ale organizatorilor demonstraţiei. Asupra înfăţişării şi, subliniez încă o dată, culorii domnilor ce purtau aceste pancarte şi a celor apropiaţi lor nu mă pronunţ pentru că aş putea fi acuzat de părtinire. Numeroşi cetăţeni - în jur de 300-400 - defilau prin faţa lor, luau act de chipul revoluţionarilor, dar nu încercau să li se asemene în idei. Discuţiile, în limita toleranţei şi chiar a dialogului, înclinau în favoarea celor care nu erau de acord cu acţiunea de manifest.
Declaraţiile ţi apelurile de la porta-voce - animate în această parte a zilei de dl. Dincă - reuşiseră să activeze într-o oarecare măsură atmosfera. Spiritul revoluţionar rămîne însă marginalizat de prezenţa celor care nu susţin mobilul revendicărilor.
NELINIŞTE . Spre prînz, corul celor care cer includerea punctului 8 din Proclamaţia de la Timişoara în Legea Electorală, "Jos Iliescu", "Jos comunismul", se desfăşoară într-un parametru compact. Cei care întreabă "de ce"?, "pentru ce"?, o fac cu tot mai multă sfială. Dacă îndrăznesc să-şi exprime dezacordul cu demonstranţii riscă mult. Un domn de vreo 65 de ani a fost repede anihilat sub pretextul că este "boşorog", iar o doamnă cam de aceeaşi vîrstă a fost îmbrîncită şi alungată ca fiind "babă proastă".
Liderul pieţei este dl. Octav Rădulescu, a cărei voce (din porta-voce) este vizibil traumatizată de tensiunea interioară şi oboseala fizică. În spatele "scenei", domnia sa este solicitat cu insistenţă: a venit bebece-ul. Un ziarist, cum s-a afirmat, de la BBC, încearcă să se înţeleagă cu dl. Rădulescu în engleză. Nu reuşeşte, dar se găsesc căţiva translatori. La porta-voce se perindă multe persoane. Printre alţii, un cadru de la Universitate - membru al GID - care aminteşte că "revoluţia este a noastră" şi îndeamnă " să avem grijă şi de dl. Dan Predescu" (primarul Capitalei).
Un profesor inginer (nu se recomandă de unde) anunţă că s-a înfiinţat Asociaţia celor care nu au fost membri de partid deşi, în această organizaţie nepolitică, afirmă tot la porta-voce, se vor primi şi foşti membri ai partidului comunist. Nu înţelegeam prea bine dacă este sau nu asociaţie a celor fără de partid, dar nu contează (oare?). La orele după-amiezii tonusul manifestării scade vizibil. Dl. Rădulescu sesizează faptul şi coboară în mijlocul manifestanţilor. Aflat în anturajul domniei sale, aflu că are o îndelungată activitate revoluţionară, că a fost arestat prima dată la vîrsta de 15 ani (în 1945), ştie mai multe limbi străine, are, printre altele, şi formaţie juridică. Declară că-l va da în judecată pe Iliescu a doua oară pentru că l-a (i-a) făcut golan(i). Rămîn perplex cînd afirmă că cei din conducerea actuală " trebuie să fie slugile noastre" şi mai ales atunci cînd declară că "îi vom fugări pe comunişti ca pe nişte şobolani". N-a precizat dacă pe toţi comuniştii sau numai pe nomenclaturişti. În pauză, de la porta-voce se strigă:
"Jos Guvernul", "Jos Iliescu"! "Toţi sînt nişte lichele"! Mă întreb dacă reprezentanţii presei străine ştiu româneşte sau au translatori însoţitori. Se solicită ca cei trei reprezentanţi la preşedenţie să vină în piaţă şi poporul să aleagă acum pe cel mai bun. Curată democraţie. Spre seară, piaţa este aproape plină. Numărul celor care sprijină acţiunea organizatorilor este în continuă creştere. Aproape de ora 18.30 mulţimea este cutremurată. În piaţă şi-a făcut apariţia dl. Ion Raţiu. Urcă la porta-voce, îşi destăinuie întîmplarea ce a avut-o cu o zi înainte la Buzău, spune cîteva cuvinte despre democraţie şi promite demonstranţilor "ce veţi vrea dvs. noi aşa vom face". Părăseşte scena şi pleacă spre sediul PNŢcd. În bd. Republicii cineva opreşte un taxi şi se îndreaptă spre sensul opus. În piaţă, dl. Rădulescu ţine să precizeze că prezenţa domnului Raţiu a fost o întîmplare şi că nu poate fi vorba despre o acţiune electorală.
Linişte. Se adresează mulţimii un "golan cu diplomă" (spre seară mulţimea şi-a pus la piept ecusoane cu titlul de "golan" - de diverse orientări: "golan periculos", "golan manipulat", "golancă", "golănaş"). Aşadar, la porta-voce, dl. Stelian Tănase de la GDS. Domnia sa ţine o prelegere despre democraţie, despre anticomunism, îndemnînd la luptă, "în fiecare zi, fiecare oră, pe stradă şi la locul de muncă".
La un moment dat porta-vocea este preluată de un "insistent" care întreabă: "Este corect ca un scriitor, ziarist sau o asociaţie să vorbească în numele poporului?!!" Răspunsul: huiduieli. Dl. Rădulescu îl declară "ignorant" şi este îndepărtat din scenă. În spatele ei i se va face o severă lecţie de democraţie. Omul imploră să fie crezut că este de "bună credinţă". Nu este însă molestat.
La lăsarea întunericului, Liga studenţilor de la Universitate terminase instalarea staţiei de amplificare şi a reflectoarelor. Scena se mută pe balconul Universităţii, dominat de portretul lui Eminescu. Iau cuvîntul reprezentanţi ai studenţilor. Se strigă mai multe lozinci împotriva comunismului, a guvernului, a FSN, împotriva dlui Iliescu: "Timişoara - Bucureşti - Iliescu o păţeşti"!. Piaţa este un clocot.
Moment de suspance. La microfon se anunţă iminenta prezenţă a unei persoane "foarte, foarte, foarte" importante. Imediat se pronunţă şi numele: Dumitru Mazilu. Reacţia este vehementă: Nu!'Vacarm. Se dă o dezminţire: "A fost vorba de un intrus. Vom fi mai vigilenţi! - ni se spune de la microfon.
În mijlocul pieţei se strîng semnături împotriva modului în care au fost prezentate acţiunile din aceste zile. Pînă la ora 21 se strînseseră cca 3000.
De la microfon se prezintă un comunicat al asociaţiilor şi organizaţiilor ce au iniţiat acţiunile de protest. O parte din asistenţă începe să se retragă. Domnul Lupoi dă interviuri şi este asaltat cu întrebări. La microfon - un popă: "Şi Dumnezeu este cu noi"...
Constantin RĂDUŢ
Dimineaţa, 25 aprilie, 1990