TINERII DIN CENTRUL BUCURESTILOR CER INLĂTURAREA LUI ION ILIESCU ŞI DEMISIA GUVERNULUI PETRE ROMAN

 

„Golani, derbedei, huligani”

Din seara Duminicii Tomii şi pînă acum, în dimineaţa zilei de 25 aprilie, piaţa Universităţii a fost scena nu doar a unei manifestaţii (şi încă neautorizate, cum le place unora să o numească), ci a unei adevărate revolte a mii şi mii de tineri, cei mai mulţi dintre ei participanţi, în urmă cu patra luni, în acelaşi loc, la o altă revoltă — aceea îndreptată nu numai împotriva lui Ceauşescu, aşa cum  vor să lase a se înţelege comuniştii aflaţi şi azi la putere, ci împotriva comunismului cu indiferent ce faţa. Tinerii aceştia afirmă că Revoluţia din decembrie a  fost deturnata şi că o vor continua, aşa cum tot ei au început-o, fără aprobare. pînă la victoria finală. Nu este vorba de un miting ci de desăvîrşirea unei revoluţii în numele căreia azi vorbesc tocmai cei care au furat-o. CER AŞADAR: demisia lui lon lliescu — membru de notorietate al vechii nomenclaturi şi lider al celei actuale —, demisia lui Mihai Chiţac — participant direct la represiunea de la Timişoara, ca şi Victor Stănculescu (dacă ne însuşim afirmaţiile comisiei guvernamentale), demisia guvernului Petre Roman — a cărui componenţă (ca să nu mai vorbim de orientare) comunistă este în dezacord cu ideile şi aspiraţiile Revolutiei, — eliberarea Televiziunii de tutela şi cenzura exercitate de amintitul guvern şi amendarea Ligii electorale, prin introducerea articolului 8 din Proclamaţia de la Timişoara. Revendicări clare, limpede exprimate.            

 

CE AU INŢELES DIRIGUITORII DE AZI AI ŢĂRII? Că e vorba de o masă de oameni manevraţi de partide (exclusiv F.S.N., desigur); că e vorba de oameni în majoritate beţi (cînd guvernul a avut şi are grijă să scoată băutura de peste tot, după un model bine ştiut în estul Europei); că e vorba de o adunatură de indivizi violenţi care atacă firava poliţie (alegîndu-se din asta cu bastoane pe spinare); că, în sfîrşit  e vorba de un grup cu care nu se poate purta un dialog civilizat, urban.

CE-AR FI DE RASPUNS ? Intîi — domnului general locotenent C. Dlamantescu : dacă poliţia adunată ieri în centrul Capitalei ar fi fost mobilizată la Tîrgu Mureş, violenţele de-acolo ar fi fost stopate la timp: dacă într-o altă ţară — civilizată — un militar avînd poziţia domniei sale şi-ar fi permis să mintă parlamentul şi întreaga naţiune cum că poliţia n-a lovit în oameni şi  i-ar fi fost demonstrat contrariul, respectivul ofiţer superior şi-ar fi prezentat imediat demisia. Apoi—domnului prim ministru Petre Roman: orice carieră politică începută prin aroganţă, cinism şi minciună (a se vedea cazul agenţiei franceze de marketing electoral care i-a refuzat cererea de-a sprijini campania electorală a Frontulul, adevăr negat ulterior, cu nonşalanţă, de zîmbitorul şef al executivului, dar, mai aproape de cunoaşterea tuturor afirmaţia sa din C.P.U.N. cum că protestele împotriva acţiunilor brutale ale politiei sînt total nefondate), va sfîrşi repede, trist, fără glorie. In fine — domnului Ion Iliescu : nici chiar Ceauşcscu n-a jignit atît de grav, în atît de repetate rînduri şi în deplină cunoştinţă de cauză un grup uman românesc precum dînsul: un exces de invective (golani, derbedei, huligani) greu calificabil ; un refuz al evidenţei (i s-a relatat că piaţa e plină de oameni deloc băuţi şi de bună condiţie, în zdrobitoare majoritate intrlectuali), şi respingerea ideii oricărui dialog, afirmate de pe o poziţie evident totalitaristă. anticipînd modul de guvernare la care ne putem aştepta după o eventuală victorie a sa în alegeri ; mistificarea realităţii, inventarea unor falşi adversari şi unor false manevre, impunerea gîndului unei  posibile destabilizări, pe care el  o promovează (şi nu numai în calitate  de cel mai iubit miner al ţării). Trist a fost şi este că domnul lliescu minte, fără să clipească, o naţiune întreagă. Şi că jigneşte cu răutate (atunci cînd nu insinuează cu neascunsă placere). Pentru dînsul nu există „aşa-zisă platformă de la Timişoara”, a cărei acceptare l-ar stopa din cursa pentru putere. or, nici tinerii Timişoarei şi nici cei ai Bucureştiului n-au luptat şi nu şi-au dat viaţa pentru a aduce la cîrma ţarii un comunist care l-a linguşit ani în şir pe Ceauşescu, beneficiind din  plin de avantajele de toate soiurile ale includerii sale în nomenclatură şi proclamîndu-se  disident pentru că ajunsese (doar) director de editură. De aceea strigă cei din centrul Capitalei: păcat, păcat, de sîngele vărsat şi Iliescu pentru noi este  Ceauşescu II.

Aşa stau lucrurile: primul om al ţării minte şi împroaşcă invective asupra celor ce-au facut (nu ca el) Revoluţia: guvernul minte; poliţia minte; în vreme ce golanii, derbedeii şi huliganii işi continuă manifestaţia lor paşnică de revoltă, hotârîţi să nu renunţe la revendicările pe care ei le consideră îndreptăţite. Doar au mai izbîndit o dată. 

Dan Mucenic                      

 

 

 

 

 

 

22 APRILIE  Intercontinental, orele 18,00

 

Martor auditiv

 

 Exact la patru luni de la  căderea lui Ceauşescu,  un grup de aproximativ 100 de tineri au ocupat  intersecţia

din Piaţa  Universităţii   din  Bucureşti. Ei au considerat că revoluţia română   impotriva comunismului deşi

victorioasă a eşuat din vina unor persoane împotriva cărora trebuie să protesteze. Unii dintre participanţi

spun că în aceasta zi, la orele 18, a început „a doua revoluţie”.

S-a   demonstrat pentru punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara (cel care interzice nomenclaturii

comuniste şi securităţii să candideze la alegeri) şi pentru abrogarea decretulul-lege 473 (în legătură

cu aservirea televiziunii  faţă de interesele statului şi ale guvernului).               

S-a scandat „Jos Chiţac" şi „16-22 / Cine-a tras în noi ?”. Unii tineri fac afirmaţia ca „Oamenii lui Iliescu

au tras în noi”.    Poliţia, sosită la faţa locului, este întîmpinată cu strigătul care s-a auzit Ia această piaţă  pe 21 decembrie:  „Nu plecăm” sau „Timişoara !”  .      

Este adus de acasă domnul profesor Dumitru Mazilu. Este rugat să vorbească. „Domnilor, eu sînt sigur

că Timişoara, că întreaga ţară  va merge pînă la capăt şi că va învinge. Nu, revoluţia nu s-a terminat. Vom merge mai departe şi vom învinge”. „Domule Mazilu, daţi-vă  cuvîntul” spune un tînăr.   „Eu îmi dau cuvîntul. Chiar dacă mă omoară, eu merg cu voi”. „Domnule Mazilu,   dumneavoastră aţi avut curajul să le spuneţi comuniştilor   adevărul In faţă”. Dl. Mazllu spune: „Mîine o să spună că eu am organizat toată manifestaţia”. „Nu vă fie frică. Este şi  presa aici şi ea va spune adevărul. Sînt reporteri care pot să spună că nu este adevărat" i se răspunde de către  manifestanţi. Pînă la  urmă, domnul Mazilu hotarăşte că acum, pe loc, trebuie începută formarea unui Partid  al Revoluţiei. „Revoluţia este făcută de oamenii aceştia curaţi" spune dînsul. Se strîng    adeziuni.

Pe la orele 21 se fac primele baricade dintr-un fel   de cartoane. Poliţia are proasta inspiraţie să  aducă la faţa locului vestiţii scutieri cu căşti pe cap. chestie care enerveaza grozav. Se vorbeste despre evenimentele din noaptea de  21—22 decembrie. „Noi  am fost paşnici. De ce ne-ati împuşcat? Dumneavoastă,   ca miliţie. Sau ca poliţie. Sînteţi plătiţi să apăraţi  interesele oamenilor muncii, nu să luptaţi împotriva lor. Scutierii  pleacă. Cineva îi întreabă pe tineri de maniera aceasta: „Voi sînteţi un grup mic de oameni. Aţi ocupat intersecţia şi deci, perturbaţi circulaţia pentru un număr mult mai mare de oameni. Inseamnă că voi acţionaţi prin forţă pentru  a determina majoritatea să acţioneze cumva. Vi se  pare normal ?"

Răspuns  „Noi nu vrem să acţionăm prin forţă. Vrem să folosim dialogul. Dar nimeni nu vrea să stea  de vorbă cu noi". „Vi se pare adevărat ce spune domnul Dumitru Dincă la megafon şi anume că pînă mîine se  va strînge aici tot poporul ?”  „Da, este adevărat sîntem convinşi că pînă mîine dimineaţă va veni aici tot poporul”.

V.  NEAGOE

 

23 APRILIE  Intercontinental, orele 10,00

Arestarea şi eliberarea lui Dumitru Dincă

In timpul unei demonstraţii anti-front, desfăşurată în faţa hotelului Intercontinental, Dumitru Dincă, vicepreşedintele Alianţel Poporului, a fost arestat la ora 10,03 dimineaţa, pe data de 23 aprilie. D. Dincă a fost busculat de cinci indivizi bine îmbrăcaţi şi forţat să intre într-o Dacie cu nr. l-B-6338, de culoare gălbuie. Aşa a scăpărat scînteia zilei de luni. La ora 17, Dumitru Dincă, eliberat de poliţie, a revenit In Piaţa Universităţii.

Aurelian Lazu

 

 

23 aprilie, la televizor, orele 22,00

Domnul colonel Mateescu pune umărul

Memoria multora dintre noi pare a fi foarte slabă. Mai nimeni nu şi-a dat seama că enormităţile debitate de dl. It. col. Călin Mateescu de la Poliţia Capitalei la telejurnalul de noapte, au fost „elaborate" în spiritul   penultimei cuvîntări a lui Nicolae Ceauşescu, cea în care erau înfieraţi cu hotărîre muncitorească,  revoluţionară huliganii de a Timişoara, cei care au provocat dezordinile şi devastările de pe 17, 18, 19, 20 şi 21 decembrie 1989. Vom încerca să-i prezentăm metodele.

1) Zugrăvirea manifestaţiei ca fiind, de fapt, iniţiativa unui grup de golani, de „elemente certate cu ordinea şi cu disciplina”. „Regretabil, foarte multe persoane (s.n., R.E.S.) din rîndurile manifestanţilor erau sub influenţa alcoolului, (...), persoane care s-au dedat, de altfel la acte de  violenţă,   spărgînd parbrizele la maşinile de de circulaţie folosite în trafic şi au proferat trivialităţi".

2) Oferirea unui tablou catastrofal, un fel de salată orientală în care sînt amestecate aproape toate  delictele celebrului Decret  153 din 1970. „(...) unele elemente certate cu ordinea şi cu disciplina au produs dezordine şi pagube materiale.  Intreprinderea   de   transporturi Bucureşti ne-a comunicat că numai pentru ieri pagubele s-au ridicat la 18000 de lei, pagube la care se vor adăuga cele de astăzi, 23 aprilie 1990”. „(...) s-au primit multe apeluri din partea unor cetăţeni pentru li se rezolva şi aplana posibile stări conflictuale, identificarea autorilor unor spargeri de locuinţe şi autoturisme şi a unor acte de violenţă ca tîlhării şi vioIuri”.

3) Bucureştiul se află, deci, în pragul dezastrului economic şi social din cauza manifestaţiei din centru. „Ne exprimăm nedumerirea la aceste forme de manifestare şi blocări ale traficului rutier, întrucît în acest mod s-a paralizat aprovizionarea normală a centrului Capitalei cu produse de strictă necesitate (pîine, lapte), transportul de şi la serviciu al persoanelor care pun într-adevăr umărul la ridicarea economiei ţării şi, ce este foarte grav, s-a perturbat asigurarea asistenţei medicale la domiciliu, cît şi transportul unor bolnavi grav care unităţile spitaliceşti puteau să le salveze viaţa".

4) Vă amintiţi sîntem siguri, de „condamnările spontane” care au venit, în decembrie 1989, din partea „tuturor categoriilor de oameni ai muncii de pe tot cuprinsul scumpei noastre patrii” la adresa huliganilor din Timişoara. „Am primit numeroase proteste din ţară, unde este deplină linişte si ordine, în legătură cu ceea ce se petrece in Capitala României Liberel Şi unde ar trebui să avem un model de conduită şi convieţuire socială”.

5) Ameninţări deocamdată „voalate",  justificarea  unei viitoare represiuni prin minciuna că reprezentanţii organelor de ordine ar fi fost molestaţi. „Rămîn indignat cum strădaniile noastre nu au rezonanţă la un număr important de cetăţeni. Regretabil că aceşti tineri din trupele de ordine şi pază, care au depus Jurămîntul militar de credinţă pentru noua Românie, astăzi pe bulevard au fost huiduiţi şi molestaţi. Oare aceştia nu sînt tineretul poporului nostru ?"

În ţară, sîntem aproape siguri, a fost crezut acest „apel” făcut într-un dialect cu totul deosebit al limbii române, cel creat de cuvîntările şefului. Ne întrebăm dacă nu cumva urmează represiuni mai mult sau mai puţin violente. Ele ar fi, după cum se vede, pe deplin justificate.

Radu Eugeniu Stan

 

 

24 aprilie, orele 5,00

Ofiţerii şi subofiţerii loveau, ministrul Chiţac privea

 

In ziua de 24.04.1990 la ora 7 mă aflam la Ambasada Americană  pentru  audienţe. Impreună cu un grup de persoane comentam în stradă evenimentele   petrecute   în cursul nopţii de 23—24.04.1990. La un moment dat au venit la noi mai mulţi tov. ofiţeri şi subofiţeri şi ne-au sfătuit să ne împrăştiem că discuţiile sînt interzise în stradă în urma unui decret dat după revoluţie. Pentru faptul că nu am vrut să ne împrăştiem au intervenit cu forţa, ne-au bătut cu bulanele, ne-au sucit mîinile la spate   (urmează să-mi obţin certificat  medico-legal) spunîndu-ne vorbe foarte urîte. Acelaşi lucru l-au făcut şi ofiţerii şi subofiţerii ministerului de interne care se aflau în faţa hotelului Intercontinental. Lumea a început să strige, cum este posibil ca ministrul care se afla în faţa hotelului să se facă că nu vede. Cu noi au fost bătuţi doi copii în vîrstă de 10 ani. Pe fiul meu în vîrstă de 20 de ani au vrut să-l aresteze pentru că a spus că strada este a noastră.

Elena Mateescu