Am mai vorbit despre tendinţa, neascunsă de altfel, a Televiziunii de a ne
deconecta prin cele mai neobosite procedee. Teleenciclopedia este cea mai veche
emisiune, şi, nu întîmplâtor, cea mai gustată, după cum atestă sondajele de
ieri şi de azi. Plăcerea de a afla amănunte
picante despre, de pildă, viaţa animalelor - egalată, azi, doar de aceea
cu care sînt prizate zvonurile defăimătoare despre oamenii de vază - stă pe primul loc în preferinţele publicului.
Sîmbăta trecută am urmărit un documentar despre obiceiurile leilor aflaţi în
libertate. Clasica leoaică, înconjurată de puii ei zburdalnici, vagabondarea
masculilor singuratici şi lupta pentru supremaţie în teritoriul lor, „marcat
prin jeturi, de urină", au făcut desigur deliciul spectatorilor, cărora li
s-a oferit şi porţia de livresc printr-o replică uşor adaptată : „Regele a fost
învins ! Trăiască noul rege !". A urmat un filmuleţ despre pirostrii. Apoi
unul despre istoria automobilului. Divertismentul a continuat printr-un vechi
film cu „Sfîntul", iar mai tîrziu cu un spectacol de varietăţi de pe
Champs Elysee (dintr-o serie care, aproape singură, ne aminteşte de antena
montată în curtea Televiziunii, cîtva timp în urmă, pentru captarea emisiunilor
francofone).
SÎMBĂTĂ tîrziu şi duminică seara, divertismentul oferit marelui public a fost
transferat pe o coardă ceva mai crudă. S-a reintrat în zodia proceselor. Intîi,
depoziţiile martorilor de la Timişoara., oferite behaviorist, cu o mare abundenţă
de detalii. Fără să rezulte ce s-a întîmplat în ansamblu, în acele tragice zile
şi seri, vorbitorii au insistat copios asupra stării timpului, asupra propriei
activităţi, cu o încetineală de-a dreptul epică. Replici memorabile: „In acea
dimineaţă, Domnule Preşedinte, iertată fie-mi expresia, moţăiam în scaunul în
care-mi duc activitatea". Sau : „O străduţă, să nu zic destul de
deteriorată, dar deteriorată, în care călcam, scuzaţi-mă, în bălţi".
Dincolo de lipsa de gramatic şi de finalitate (căci, in momentele cheie, nimeni
nu putea produce o probă cît de cît clară asupra vinovăţiei celor din boxă),
întrebarea este cui folosesc aceste foiletoane sfătoase, altfel foarte
palpitante, şi dacă nu cumva ele nu vor decît să ne îndepărteze de esenţa
fenomenului, încîlcindu-ne în enigme cu, aparenţă normală.
Duminică seara, în locul
celebrului “Star” de Robert Wise
(programat la o oră mai tîrzie) s-a reluat filmul cu două staruri, din
decembrie, intr-o variantă amplificată. Procesul propriu zis ne-a revelat din nou
cele două maniere de a reacţiona in fata completului: una, constînd din
cunoscutele refuzuri de a răspunde, întrerupte cînd şi cînd prin stereotipe
fraze de discurs, ca la o reintrare grăbită pe sine; cealaltă alcatuită din
pitoreşti izbucniri temperamentale, interzicînd minimul de compasiune datorat
situaţiei. Raţiunea reluării acestei caserte n-a fost prea clara. S-a aflat că
ea fusese proiectată cu o seară înainte şi pe canalul I al Televiziunii
franceze, dar într-o variantă completă. Intrebarea este dacă, la fel ca în alte
imprejurări, ceea ce ni s-a ascuns a fost cu premeditare sau numai intamplător.
Printre atîtea tentative de a deconecta, nu se intelege prea bine.
ERAM gata să
afirm că felul de a prezenta „Actualităţile", plăcute sau nu, s-a limpezit, renunţîndu-se la acele
manevre mimice menite să strecoare subînţelesuri.
Şi iată
că, brusc, de duminică şi de luni, totul s-a reîntors într-o matcă încă şi mai
obscură. Nu ezit să afirm că sorgintea episoadelor petrecute în proximitatea
Universitatii şi în faţa Hotelului Intercontinental trebuie căutată tot în atitudinea Televiziunii, bineînţeles
daca aceasta se consideră, cum o considerăm noi, responsabilă şi independentă.
Firul istoriei a pornit de pe Calea Dorobantilor, deşi faptele au fost bine ascunse
marelui public. Incă din după-masa de duminică - dupa întîlnirea cu cei opt
timişoreni ce aduceau un mesaj din oraşul-erou - manifestanţii (în nucleu
supravieţuitori ai nopţii de 21 decembrie) s-au masat în faţă clădirii de Calea Dorobantilor, solicitînd să-si exprime
punctul de vedere. Era vorba de cîteva
revendicări vizînd democratizarea reală a tării, verificarea persoanelor
ce candideaza în alegeri şi abrogarea unui decret din.1977 prin care
Televiziunea fusese pusă sub controlul guvernului.Uiţi vremurile cînd cereau ei
înşişi ajutor populatiei, oamenii Studioului 4 s-au eschivat să le dea cuvintul,
desi - cel puţin in privinta ultimului punct – ar fi trebuit sa fie
profund interesati. S-au multumit, in “Actualitătile” de noapte, să le citească
revendicările, incolor, grăbit şi fără imagine, după un infinit şir de
mitinguri şi communicate electorale mult mai elocvent ilustrate. Frustraţi,
manifestanţii au recurs la acea disperată soluţie, masîndu-se pe locul vechii
baricade din decembrie, în
faţa Hotelului Intercontinental.
Accidentarea unei manifestante şi retinerea pentru cîteva ore a unuia
din lideri au agitat spiritele, facînd
ca protestul, soldat cu întreruperea circulatiei în centrul orasului, să se
prelungească pe parcursul intregii zile
de luni. Televiziunea a tăcut în
tot acest răstimp, preferînd inundaţiile din
indepartata Australie. Abia la ora 23, „Actualiţăţile" au dat un cimpei de imagine de la locul
evenimentului, dupa ce agentiile de presă îi facuseră deja publicitate
internaţională. Dar nici de această dată manifestanţii n-au avut cuvint.
Crainicul a dat cuvintul doar unui ofiţer de poliţie, care facea bilanţul
daunelor economice (dezorganizarea transportului public, consumul suplimentar
de carburant, deturnarea poliţiei de la treburile curente etc.) si anunţa
într-un fel măsurile ce se vor lua, şi care au şi fost luate in zori. Acum
(marti dimineata), cînd manifestaţia a fost dispersată şi perimetrul ocupat de
forţele de poliţie, sîntem în drept să ne întrebăm dacă TVR n-a dat din nou
dovadă de o crasă lipsă de răspundere. Politica struţului s-a dovedit, încă o
dată, falimentară, cu grave repercusiuni asupra imaginii democraţiei noastre, într-o perioadă cînd
o anume parte ostilă a mass-mediei
internaţionale începe să pună în ghilimele pînă şi sensurile curate ale
revoluţiei din decembrie. Cred că daunele de acest gen sînt mult mai
costisitoare decit acuzatele pierderi de carburant. Ce s-ar fi întimplat dacă se dădea cuvîntul din prima clipă, aşa
cum ar fi fost normal, demonstranţilor din stradş? Se evita, evident, tot ce a
urmat De ce uităm mereu ca, nespuse la
timp, opiniile devin incendiare şi duc la deznodăminte imprevizibile? Arataţi fara sunet, ca puii de lei ce
zburdaseră sîmbătă seara în
programul
Teleenciclopediei, tinerii de la Intercontinental au devenit acum un nou
argument al lipsei de curaj si de
transparenţă a Televiziunii .
Cu deosebirea ca, dacă imaginea agreabilelor vieţuitoare a încurajat, poate,
stabilitatea mioapă a unei părţi a publicului, transformarea în necuvîntătoare
a mulţimii tinere din stradă, a acestei a treia forţe din societate, apolitică şi dornică doar de libertate în viitor,
a dus iarăşi la tulburarea atmosferei ce se naşte in jurul nostru.
ISTOVITORUL program de luni noaptea s-a încheiat tirziu, după ora 2, cu filmul recursului celor patru demnitari condamnaţi în luna februarie. Zodia proceselor culmina. Am asistat din nou, într-o gamă mergînd de la tragedia cornelliana la dezvinovatiri făcute în faţa unei săli moţăinde, ba chiar şi la adeziuni directe la realitatea prezentului (unul din inculpaţi a vorbit, explicit, despre “revoluţia noastra", şi a fost nevoie de intrebarea ironică a preşedintelui completului de judecată pentru a ne desluşi că se referise tocmai la revoluţia din decembrie. Transmisiunea, ce-i drept la o ora a somnului profund, a durat mai mult de o oră. Iată că timp de transmisie se găseşte, dar pentru cei ce vin din trecut si nu pentru cei ce s-ar fi multumit să-şi facă publică, măcar pe parcursul citorva minute părerea despre ceea ce trăim azi si despre cum îşi vede generaţia cea mai tînără viitorul.