30 000 de „golani” -  30 000 de torţe aprinse

 

La  Bucureşti Revoluţia continuă. Paşnică adevărată, frumoasă şi sincer doritoare  de bine  pentru  întreg  poporul, chiar şi pentru acea parte a lui care nu poate, nu vrea sau nu e lăsată să înţeleagă că tinerii din România, indiferent de condiţia lor  socială nu pot fi consideraţi nişte golani. Miercuri, 25 aprilie 1990, în Piaţa Universităţii, torţa vie a luptei pentru izbăvirea neamului de comunism şi de slujitorii lui ascunşi sub o masca, nici măcar ea dovedită a fi umană, aproape 30000 de manifestanţi  statornic cîntă; dansează, scandează în numele libertăţii poporului român şi cred mai departe în victoria lor.  Republica, Piaţa Universităţii cucereşte inimile tot mai multor bucureşteni. Pînă şi Televiziunea Romană a dorit să ne facă să credem că a devenit cu adevărat liberă, recunoscând că acolo se afla tineri, oameni maturi, familii  venite braţ la braţ cu copii purtaţi pe umeri ca să fie acolo, să ştie, să vadă ceasul renaşterii adevăratei noastre demnităţi. Studenţii care au reapărut alături de muncitori şi intelectuali în prim planul luptei anticomuniste, pentru libertate, nu sînt gunoiul şi scursura societăţii, aşa cum a pretins cu o regretabilă lipsă de conduită morală dl. Ion Iliescu în faţa a milioane de români aflaţi lîngă micul ecran. Cineva din piaţă spunea : „Poate   că acum minerii vor veni la noi să ni se alăture, nu ca să ne batem unii cu alţii. Azi poate au înţeles şi. ei ce se  petrece  în Bucureşti. Să vină aici şi muncitorii care pe 29 ianuarie ne-au acuzat că vrem să ne vindem ţara." Unitatea naţională atît de grav compromisă în ultimele luni de actualul guvern se reface încetul cu încetul, aici  la baricada de la   Universitate.

30000 de mii de golani "reprezentînd de la condiţia de şomer    pînâ la cea de profesor universitar cîntînd, legănînd braţele întinse în aer arătînd spre cer semnul libertăţii, refac cu adevărat unitatea neamului atît de repede distrusă de cei care nu puterea să iubească dar se folosesc de instrumentele puterii pentru a dezbina şi petru a lovi. Voi, „golani” reveniţi la Tribuna libertăţii de la Universitate, primiţi salutul meu şi gîndul meu cel bun de iremediabil şi neînduplecat „golan".

 

FILMUL EVENIMENTELOR NOPTII DE MARTI SPRE MIERCURI SI AL ZILEI DE MIERCURI, 25 APRILIE, PINA SEARA TIRZIU

 

Noaptea de marţi spre miercuri va intra în istoria Bucureştiului, în istoria revoluţiei şi va rămîne adînc  imprimată în memoria fiecărui participant prezent în acele clipe acolo. Nu credeam să mai învăţăm a fi noi înşine vreodată. Şi  totuşi n-am murit. Existăm şi  încă al naibii de serios pe lumea asta. Tinerii din această piaţă,  studenţi,    muncitori,  elevi,   indiferent   de condiţia socială  sau  educaţie, au manifestat pînă în zori, mentinînd cursul fluviului revoluţiei neîntrerupt. S-a scandat: Libertate ! Timişoara !  Cinste  lor,  eroilor ! Jos Iliescu, Jos Chiţac, Jos nomenclatura, Jos  Comunismul. S-a cîntat despre Avram  Iancu, despre Ardeal, s-a scandat numele României iar în difuzoare s-au făcut auzite acordurile Odei Bucuriei. Şi Beethoven a fost cu noi. S-a intonat, de asemenea vestitul imn al Grupului Indendent pentru Democraţie: Noi de-aicea   nu  plecăm, Nu plecăm acasă,. Pînă nu ne cîstigăm Libertatea noastră. S-a cîntat Cristos a înviat, iar cînd a început să plouă peste ei au cîntat şi au scandat mai departe. Apoi cînd in piaţă au apărut vînzătorii  de  ziare s-au repezit spre ei, şi nu pot spune că nu am încercat un sentiment de mîndrie văzînd în mîinile lor, fără excepţie, România Liberă, în care citeau cu înfrigurare, primele relatări ale reprimărilor brutale ce se petrecuseră cu o dimineaţă în urmă. Ploaia s-a stîrnit cu şi mai mare înverşunare dar o mînă de cîteva sute de oameni au rămas mai  departe acolo să ţină vie baricada. Iar efortul lor a fost răsplătit de afluenţa imensă de oameni din acel sacru  loc ce aveau să umple în ziua de miercuri Piaţa Universităţii.

 

Ziua de miercuri pînă seara tîrziu

 

Limbajul de proastă calitate şi evident scăpat de sub control ai dlui lon lliescu, care şi-a pierdut cu totul masca zîmbetului său de politician versat, nu a avut alt efect decît acela de a aduce un număr şi mai mare de demonstranti în piaţă. Pe la orele 17,00 ei erau în număr de aproximativ 5-20 000 pentru ca, spre orele  20,00 să ajungă la aproximativ 30000 (capacitatea stadionului Steaua pe care îl eu cunosc foarte bine. Am  marea plăcere să mă întîlnesc în mulţime cu renumitul regizor  de teatru şi de film, dl. Lucian Pintilie.  E foarte încîntat  de ceea ce vede şi i se pare  un spectacol sincer al unor oameni civilizaţi, iar dl. Lucian Pintilie e totuşi un om care ştie să  aprecieze calitatea unui spectacol fie el şi de stradă.

Pe faţada Universităţii,   studenţii se caţără pe geamuri şi pe comişele  late  de  doar cîteva palme pentru a atîrna afişe, pancarte, lozinci în pregătirea mitingului lor. În  drum spre  Intercontinental dl.  Ion  Raţiu este acostat de cîţiva manifestanţi şi adus  aproape cu forţa în faţa  oamenilor să le vorbească. Pentru a nu compromite mitingul, dl. Raţiu s-a rezumat la aproximativ 45 de secunde de discurs. S-a iscat temerea că se va lansa iarăşi zvonul cum că toti cei de faţă ar fi cumpăraţi de bogatul om de afaceri. Sigur, dacă ar fi fost  vorba de un miting pro-fesenist şi ar aparea   întîmplător acolo dl. Ion Iiescu nimeni nu ar pune problema aăs. Dl. Iliescu e sărac. Domnia sa nu  dispune decît de bugetul ţării. Oricum, se pare că e aşteptat cu mult interes să le  vorbească celor din Piaţa Universităţii.

Mulţimea   aplaudă  frenetic cînd pe faţada Universităţii a fost lăsat să atîrne de la etajul cel mai de sus, al ei un carton imens pe care e transcris de mînă  Punctul 9 al Proclamatiei de la Timişoara. Cu litere  mari, roşii stă   scris: Preşedintele României trebuie să fie unul dintre  simbolurile  despărţirii  noastre de comunism. Se arborează nenumărate portrete ale lui Mihai Eminescu, părinte spiritual al României moderne, pancarte imensei care atîrnă în  diferite  puncte ale clădirii şi pe care stă scris: Proclamaţia de la Tîmişoara - Adevarata emanaţie a Revoluţiei; Alianţa dintre tineretul  muncitoresc şi Universitar. În piaţă se poartă pancarte în care se spune: leri huligani azi golan; Alţi lupi, aceeaşi haită;  Somnul raţiunii naşte monştri.

Peste piaţă se lasă înserarea  şi mitingul studenţesc început de  aproape o oră e în plină desfăşurare.  Acest miting e organizat de Liga Studentilor în colaborare cu Alianţa Poporului, Asociaţia 21 Decembrie, Asociaţia 16—21   Decembrie, Grupul Independent Pentru Democraţie şi   Frontul Antitotalitar Ramân. Pe una din ferestrele Facultăţii de Arhitectură apare o pînză pe care stă  scris  Facultate de Golani! Prin intermediul staţiei de amplificare „golanii” de la Universitate îi salută în aplauzele mulţimii pe „golanii”  de la Arhitectură. În piaţă se scandează: Studenţi şi muncitori!  Se aude că s-a încercat mobilizarea muncitorilor de la IMGB şi Republica, pentru  organizarea unei contramanifestaţii.  Muncitorii au refuzat . Cinste lor ! în ceea ce-i priveşte pe  cei de la I.M.G.B., ştirea a fost confirmată printr-un  contact telefonic avut  cu  cei de la această întreprindere de  redactorul nostru, doamna Mirela Roznoveanu.

 Iau cuvîntul cîţiva   „golani” care condamnă setea de mărire a celor ce în numele Revoluţiei s-au cocoţat pe scaunul puterii  în timp ce martirii ţării se jertfeau cu nevinovătie pentru libertate. „Vă rugăm să aveţi încredere în noi. Noi tineretul, nu nu sîntem pătaţi. Dumneavoastră  împreună cu noi trebuie să hotărîm soarta ţării. Jos Cosmurismul".  Este  condamnată cu vehemenţă intervenţia brutală a poliţiei împotriva manifestanţilor în dimineaţa zilei de 24 aprilie. Se scandează ! Jos Chiţac ! între timp, un grup de tineri de la GID, identifică şi izolează un individ care fac poze pe ascuns printre manifestanţi. Este imediat legitimat. Se numeşte Velicu Costache şi este sergent la Miliţia Capitalei. I s-a scos filmul din aparat după care e lăsat să plece.

In piaţă se citeşte o listă de revendicări pe care organizatorii mitingului doresc să o înmîneze  guvernului, printre care amendamentul  la legea  electorală privind introducerea punctului 8 al Proclamatiei de la  Timişoara e la loc de frunte. Preşedintele Frontului Antitotalitar Român îşi începe discursul eu „Dragi huliganice şi huligani." Este întîmpinat cu aplauze. Între timp, cei aproximativ 30 000 de manifestanţi din Piaţă îşi lipesc pe piept ecusoane pe care stă scris : GOLAN. Apar şi primele asocieri : GOLAN CONVINS şi GOLAN MANIPULAT. Cei care iau cuvîntul încontinuare sprijină ideea că Revoluţia nu a fost făcută ca rîndurile 2 şi 3 din nomenclatura partidului comunist să urce la putere. Se pune din nou problema independenţei Televiziunii   care rămîne mai departe un instrument esenţial de manipulare a conştiinţei publice, în special a provinciei unde nu se ştie mai nimic din ceea ce se întîmplă cu adevărat în Bucureşti. Se  scandează „Păcat, păcat, de sîngele vârsat !" Este  prezentată tuturor Florentina Rusu,  in vîrsta de numai 16 ani, rănită de gloanţele comuniste pe baricada din 21 Decembrie şi bătută de noua noastră Poliţie în dimineaţa zilei de 24 aprilie. Se citeşte în piaţă conţinutul certificatului de la Institutul medico-legal: Prezintă leziuni de violenţă produse prin lovire cu corpuri dure. Se strigă : Asasinii ! Jos Iliescu ! Libertate ! Se asociază cît se poate  de  des ideea de „Libertate" cu lozinca „Jos Iliescu”. Se scandează „Jos guvernul comunist”. Se cîntă „Ole, ole, ole, Frontul ăsta ce mai e ? P.C.R. !”. Atmosfera e electrizantă. la cuvîntul din partea Grupului de Dialog Social „golanul" Radu Filipesu. Ise confirmă de către mulţime că este ceea ce este. Se scandează: „Eşti golan !". Rădu  Filipescu le răspunde cu o anume mîndrie : „Sînt golan ! Este cea mai frumoasă manifestaţie şi e extraordinar ce fruumos se vede de-aici de sus. E atît de dătătoare de speranţă după  atîtea dezamăgiri." Aceştia sînt golanii  domnului Iliescu. la de asemenea cuvîntul şi „golanul" Stelian Tănase de la revista „22”.

 

 „Este o onoare pentru noi să fim calificaţi drept golani, huligani„ atîta timp cît la Timişoara tot nişte huligani au pornit Revoluţia. Se scandează „Timişoara !".

Se aprind 30 000 de torţe  şi întreaga noapte se umple de o lumina feerică. A fost momentul cel mai impresionant  al unui miting impresionant în totalitatea lui. Oameni ai României, Bucureştiul nu  doarme. Tineretul ţârii se află în continuare pe baricada luptei împotriva comunismului cu sau fără mască. Reporterul nu face decît să scrie ceea ce s-a petrecut cu adevărat. Veniţi aici, în centrul capitalei şi convingeţi-vă că totuşi n-am murit.

 

Paul Gheorghiu