30
000 de „golani” - 30 000 de torţe
aprinse
La
Bucureşti Revoluţia continuă. Paşnică adevărată, frumoasă şi sincer
doritoare de bine pentru
întreg poporul, chiar şi pentru
acea parte a lui care nu poate, nu vrea sau nu e lăsată să înţeleagă că tinerii
din România, indiferent de condiţia lor
socială nu pot fi consideraţi nişte golani. Miercuri, 25 aprilie 1990,
în Piaţa Universităţii, torţa vie a luptei pentru izbăvirea neamului de
comunism şi de slujitorii lui ascunşi sub o masca, nici măcar ea dovedită a fi
umană, aproape 30000 de manifestanţi
statornic cîntă; dansează, scandează în numele libertăţii
poporului român şi cred mai departe în victoria lor. Republica, Piaţa Universităţii cucereşte inimile tot mai multor
bucureşteni. Pînă şi Televiziunea Romană a dorit să ne facă să credem că a
devenit cu adevărat liberă, recunoscând că acolo se afla tineri, oameni maturi,
familii venite braţ la braţ cu copii
purtaţi pe umeri ca să fie acolo, să ştie, să vadă ceasul renaşterii adevăratei
noastre demnităţi. Studenţii care au reapărut alături de muncitori şi
intelectuali în prim planul luptei anticomuniste, pentru libertate, nu sînt
gunoiul şi scursura societăţii, aşa cum a pretins cu o regretabilă lipsă de
conduită morală dl. Ion Iliescu în faţa a milioane de români aflaţi lîngă micul
ecran. Cineva din piaţă spunea : „Poate
că acum minerii vor veni la noi să ni se alăture, nu ca să ne batem unii
cu alţii. Azi poate au înţeles şi. ei ce se
petrece în Bucureşti. Să vină
aici şi muncitorii care pe 29 ianuarie ne-au acuzat că vrem să ne vindem
ţara." Unitatea naţională atît de grav compromisă în ultimele luni de
actualul guvern se reface încetul cu încetul, aici la baricada de la
Universitate.
30000 de mii de golani
"reprezentînd de la condiţia de şomer
pînâ la cea de profesor universitar cîntînd, legănînd braţele întinse în
aer arătînd spre cer semnul libertăţii, refac cu adevărat unitatea neamului
atît de repede distrusă de cei care nu puterea să iubească dar se folosesc de
instrumentele puterii pentru a dezbina şi petru a lovi. Voi, „golani” reveniţi
la Tribuna libertăţii de la Universitate, primiţi salutul meu şi gîndul meu cel
bun de iremediabil şi neînduplecat „golan".
FILMUL
EVENIMENTELOR NOPTII DE MARTI SPRE MIERCURI SI AL ZILEI DE MIERCURI, 25
APRILIE, PINA SEARA TIRZIU
Noaptea de marţi spre
miercuri va intra în istoria Bucureştiului, în istoria revoluţiei şi va rămîne
adînc imprimată în memoria fiecărui
participant prezent în acele clipe acolo. Nu credeam să mai învăţăm a fi noi
înşine vreodată. Şi totuşi n-am murit.
Existăm şi încă al naibii de serios pe
lumea asta. Tinerii din această piaţă,
studenţi, muncitori, elevi,
indiferent de condiţia
socială sau educaţie, au manifestat pînă în zori, mentinînd cursul fluviului
revoluţiei neîntrerupt. S-a scandat: Libertate ! Timişoara ! Cinste
lor, eroilor ! Jos Iliescu, Jos
Chiţac, Jos nomenclatura, Jos
Comunismul. S-a cîntat despre Avram
Iancu, despre Ardeal, s-a scandat numele României iar în difuzoare s-au
făcut auzite acordurile Odei Bucuriei. Şi Beethoven a fost cu noi. S-a intonat,
de asemenea vestitul imn al Grupului Indendent pentru Democraţie: Noi
de-aicea nu plecăm, Nu plecăm acasă,. Pînă nu ne cîstigăm Libertatea noastră.
S-a cîntat Cristos a înviat, iar cînd a început să plouă peste ei au cîntat şi
au scandat mai departe. Apoi cînd in piaţă au apărut vînzătorii de
ziare s-au repezit spre ei, şi nu pot spune că nu am încercat un
sentiment de mîndrie văzînd în mîinile lor, fără excepţie, România Liberă, în
care citeau cu înfrigurare, primele relatări ale reprimărilor brutale ce se
petrecuseră cu o dimineaţă în urmă. Ploaia s-a stîrnit cu şi mai mare
înverşunare dar o mînă de cîteva sute de oameni au rămas mai departe acolo să ţină vie baricada. Iar
efortul lor a fost răsplătit de afluenţa imensă de oameni din acel sacru loc ce aveau să umple în ziua de miercuri
Piaţa Universităţii.
Limbajul de proastă calitate şi
evident scăpat de sub control ai dlui lon lliescu, care şi-a pierdut cu totul
masca zîmbetului său de politician versat, nu a avut alt efect decît acela de a
aduce un număr şi mai mare de demonstranti în piaţă. Pe la orele 17,00 ei erau
în număr de aproximativ 5-20 000 pentru ca, spre orele 20,00 să ajungă la aproximativ 30000
(capacitatea stadionului Steaua pe care îl eu cunosc foarte bine. Am marea plăcere să mă întîlnesc în mulţime cu
renumitul regizor de teatru şi de film,
dl. Lucian Pintilie. E foarte
încîntat de ceea ce vede şi i se
pare un spectacol sincer al unor oameni
civilizaţi, iar dl. Lucian Pintilie e totuşi un om care ştie să aprecieze calitatea unui spectacol fie el şi
de stradă.
Pe faţada Universităţii, studenţii se caţără pe geamuri şi pe
comişele late de doar cîteva palme
pentru a atîrna afişe, pancarte, lozinci în pregătirea mitingului lor. În drum spre
Intercontinental dl. Ion Raţiu este acostat de cîţiva manifestanţi şi
adus aproape cu forţa în faţa oamenilor să le vorbească. Pentru a nu
compromite mitingul, dl. Raţiu s-a rezumat la aproximativ 45 de secunde de
discurs. S-a iscat temerea că se va lansa iarăşi zvonul cum că toti cei de faţă
ar fi cumpăraţi de bogatul om de afaceri. Sigur, dacă ar fi fost vorba de un miting pro-fesenist şi ar aparea întîmplător acolo dl. Ion Iiescu nimeni nu
ar pune problema aăs. Dl. Iliescu e sărac. Domnia sa nu dispune decît de bugetul ţării. Oricum, se
pare că e aşteptat cu mult interes să le
vorbească celor din Piaţa Universităţii.
Mulţimea aplaudă
frenetic cînd pe faţada Universităţii a fost lăsat să atîrne de la
etajul cel mai de sus, al ei un carton imens pe care e transcris de
mînă Punctul 9 al Proclamatiei de la
Timişoara. Cu litere mari, roşii
stă scris: Preşedintele României
trebuie să fie unul dintre
simbolurile despărţirii noastre de comunism. Se arborează nenumărate
portrete ale lui Mihai Eminescu, părinte spiritual al României moderne,
pancarte imensei care atîrnă în
diferite puncte ale clădirii şi
pe care stă scris: Proclamaţia de la Tîmişoara - Adevarata emanaţie a
Revoluţiei; Alianţa dintre tineretul
muncitoresc şi Universitar. În piaţă se poartă pancarte în care se
spune: leri huligani azi golan; Alţi lupi, aceeaşi haită; Somnul raţiunii naşte monştri.
Peste piaţă se lasă
înserarea şi mitingul studenţesc
început de aproape o oră e în plină
desfăşurare. Acest miting e organizat
de Liga Studentilor în colaborare cu Alianţa Poporului, Asociaţia 21 Decembrie,
Asociaţia 16—21 Decembrie, Grupul Independent
Pentru Democraţie şi Frontul
Antitotalitar Ramân. Pe una din
ferestrele Facultăţii de Arhitectură apare o pînză pe care stă scris
Facultate de Golani! Prin intermediul staţiei de amplificare „golanii”
de la Universitate îi salută în aplauzele mulţimii pe „golanii” de la Arhitectură. În piaţă se scandează:
Studenţi şi muncitori! Se aude că s-a
încercat mobilizarea muncitorilor de la IMGB şi Republica, pentru organizarea unei contramanifestaţii. Muncitorii au refuzat . Cinste lor ! în ceea
ce-i priveşte pe cei de la I.M.G.B.,
ştirea a fost confirmată printr-un
contact telefonic avut cu cei de la această întreprindere de redactorul nostru, doamna Mirela Roznoveanu.
Iau cuvîntul cîţiva „golani” care condamnă setea de mărire a celor ce în numele
Revoluţiei s-au cocoţat pe scaunul puterii
în timp ce martirii ţării se jertfeau cu nevinovătie pentru libertate.
„Vă rugăm să aveţi încredere în noi. Noi tineretul, nu nu sîntem pătaţi.
Dumneavoastră împreună cu noi trebuie
să hotărîm soarta ţării. Jos Cosmurismul". Este condamnată cu
vehemenţă intervenţia brutală a poliţiei împotriva manifestanţilor în dimineaţa
zilei de 24 aprilie. Se scandează ! Jos Chiţac ! între timp, un grup de tineri
de la GID, identifică şi izolează un individ care fac poze pe ascuns printre
manifestanţi. Este imediat legitimat. Se numeşte Velicu Costache şi este
sergent la Miliţia Capitalei. I s-a scos filmul din aparat după care e lăsat să
plece.
In piaţă se citeşte o listă de
revendicări pe care organizatorii mitingului doresc să o înmîneze guvernului, printre care
amendamentul la legea electorală privind introducerea punctului 8
al Proclamatiei de la Timişoara e la
loc de frunte. Preşedintele Frontului Antitotalitar Român îşi începe discursul
eu „Dragi huliganice şi huligani." Este întîmpinat cu aplauze. Între
timp, cei aproximativ 30 000 de manifestanţi din Piaţă îşi lipesc pe piept
ecusoane pe care stă scris : GOLAN. Apar şi primele asocieri : GOLAN CONVINS şi GOLAN
MANIPULAT. Cei care iau cuvîntul încontinuare sprijină ideea că Revoluţia nu a
fost făcută ca rîndurile 2 şi 3 din nomenclatura partidului comunist să
urce la putere. Se pune din nou problema independenţei Televiziunii care rămîne mai departe un instrument
esenţial de manipulare a conştiinţei publice, în special a provinciei unde
nu se ştie mai nimic din ceea ce se întîmplă cu adevărat în Bucureşti. Se scandează „Păcat, păcat, de sîngele
vârsat !" Este prezentată tuturor
Florentina Rusu, in vîrsta de numai 16
ani, rănită de gloanţele comuniste pe baricada din 21 Decembrie şi bătută
de noua noastră Poliţie în dimineaţa zilei de 24 aprilie. Se citeşte în
piaţă conţinutul certificatului de la Institutul medico-legal: Prezintă leziuni
de violenţă produse prin lovire cu corpuri dure. Se strigă : Asasinii ! Jos
Iliescu ! Libertate ! Se asociază cît se poate de des ideea de „Libertate"
cu lozinca „Jos Iliescu”. Se scandează „Jos guvernul comunist”. Se cîntă
„Ole, ole, ole, Frontul ăsta ce mai e ? P.C.R. !”. Atmosfera e electrizantă. la
cuvîntul din partea Grupului de Dialog Social „golanul" Radu Filipesu. Ise
confirmă de către mulţime că este ceea ce este. Se scandează: „Eşti
golan !". Rădu Filipescu le
răspunde cu o anume mîndrie : „Sînt golan ! Este cea mai frumoasă manifestaţie
şi e extraordinar ce fruumos se vede de-aici de sus. E atît de dătătoare de
speranţă după atîtea dezamăgiri."
Aceştia sînt golanii domnului Iliescu.
la de asemenea cuvîntul şi „golanul" Stelian Tănase de la revista „22”.
„Este o onoare pentru noi să fim calificaţi
drept golani, huligani„ atîta timp cît la Timişoara tot nişte huligani au
pornit Revoluţia. Se scandează „Timişoara !".
Se aprind 30 000 de
torţe şi întreaga noapte se umple de o
lumina feerică. A fost momentul cel mai impresionant al unui miting impresionant în totalitatea lui. Oameni ai României,
Bucureştiul nu doarme. Tineretul ţârii
se află în continuare pe baricada luptei împotriva comunismului cu sau fără
mască. Reporterul nu face decît să scrie ceea ce s-a petrecut cu adevărat.
Veniţi aici, în centrul capitalei şi convingeţi-vă că totuşi n-am murit.