INTERCONTINENTAL
ISTORIA SE
REPETA ?
Incredibil ! si totusi: din nou, “fortele de ordine” se napustesc
asupra unor tineri, idiferent de ceea ce cer ei si ii ataca, lovindu-i cu
salbaticie.
Chiar asa: acesti oameni sunt crezuti doar cind mor ? Ce diferenta este atunci intre ce s-a
intimplat in noaptea de 21 decembrie si ce s-a petrecut in acelasi loc in
dimineata zilei de 24 aprilie ?
Florenta Rus
din Bucuresti este o eroina a Revolutiei noastre ranita de fortele de
represiune. In dimineata zilei de 24
aprilie 190, impreuna cu colegi si colege se afla in Piata Universitatii, unde
cintau cintece religioase pentru tinerii cazuti in timpul Revolutiei. In acelasi loc unde a fost si ea ranita in
umar si piciorul sting. In urma
interventiei brutale a politiei, Florenta Rus a fost lovita cu bastoane de
cauciuc, in spate, picioare si miini (poate dovedi si certificatul
medico-legal).
Acesti tineri au fost atacati in timp ce se rugau in genunchi
pentru mortii nostri. Florenta a
asistat la un spectacol singeros cind fortele de reprimare au lovit si
batjocorit citeva maici care se rugau impreuna cu ei.
Constantin Ginghina
din orasul Galati: Am venit in Piata Universitatii spre dimineata, pentru a
aprinde si eu o luminare la monumentul eroilor cazuti in Revolutie. La Universitate am intilnit tineri si
tinere care se rugau in genunchi si mai erau si niste mame carora le murisera
copiii in Revolutie. La un moment dat
a aparut politia cu bastoane si scuturi si s-a napustit asupra tinerilor
lovindu-i la intimplare, chiar si pe indoliatele mame.
Am luat si eu citeva lovituri de baston in cap si pe spate, iar
din alergare, intorcind capul, am vazut cum erau tiriti unii tineri in
dube. La un moment dat am reusit sa
scap din incercuirea politiei.
Mihail Gabriel
Puica, din Bucuresti: Aflindu-ma in dimineata zilei de 24.04,1990 in
jurul orelor 5,30 in fata Crucii de cinstire a eroilor si stind in genunchi cu
o luminare aprinsa in mina, am asistat impreuna cu prietenii mei cu care am
luptat si in timpul Revolutiei la bataia administrata de politie
manifestantilor pasnici, printre care ne aflam si noi. Au fost momente de panica, politistii
lovind cu bastoanele de cauciuc ca turbatii.
Era o “priveliste” sinistra. In
urma mea, ramasesera 50-60 de oameni batuti, lungiti pe asfalt.
Nicolae Gai,
din Caransebes: In data de 24.04.1990, in cursul diminetii am fost alaturi de
citeva mame care-si plingeau copiii cazuti in timpul Revolutiei. A venit insa politia, ne-a inconjurat si a
inceput sa loveasca cu bastoane de cauciuc, ca sa ne imprastie. Ne alergau cu ciini iar noi ne-am retras in
spate la Ciclop, intr-un colt, a venit politia sa ne aresteze dar un colonel de
la M.Ap.N. ne-a eliberat. L-am
intrebat cine ne-a batut si mi-a raspuns ca scutierii. Cine a lovit mamele care isi plingeau
copiii cazuti in timpul Revolutiei ?
Ilie Florian
Gheorghe, (Bucuresti): Spre
dimineata zilei de 24.04.1990, impreuna cu citiva prieteni si prietene stateam
in genunchi si ziceam “Tatal nostru”.
Nici n-am terminat bine rugaciunea ca am si fost atacati de trupele de
politie inarmate cu bastoane. Au
ridicat bastoanele si am vazut cazind linga mine o fata tinara de vreo 16 ani
care fusese ranita in Revolutie, femei indoliate care-si plingeau copiii cazuti
in Revolutie.
Mircea Schneider
(Bucuresti): In dimineata zilei de
24.04.1990 am fost cu mai multi tineri in fata monumentului de la
Intercontinental si din Piata Universitatii, stind cu toti in genunchi si
rugindu-ne pentru eroii Revolutiei din decembrie 1989. Toti aveam luminari in mina. Am fost inconjurati de politisti cu scuturi
si cu bastoane de cauciuc (aveau si ciini).
Au inceput sa ne loveasca fara mila pe toti cei de acolo. Chiar si un grup de femei indoliate dupa
copiii si nepotii lor.
Silvia Margareta
Dimeu (Bucuresti): La orele 5
dimineata in timp ce spuneam “Tatal nostru” s-au napustit asupra noastra
politistii cu scuturi si bastoane de cauciuc, lovindu-ne in cap si unde
nimereau. Am fugit inspaimintati in
toate partile iar ei erau dupa noi cu ciinii.
Protestez impotriva organelor de politie care asa inteleg sa se poarte
cu tinerii care au luptat si s-au jertfit in Revolutie.
Nicolae Dragut
(Bucuresti): In dimineata zilei de 24 aprilie 1990 pastrind un moment de
reculegere la altarul eroilor cazuti in Revolutie impreuna cu colega noastra
care in 21 decembrie 1989 fusese ranita in acel loc, am fost atacati cu
brutalitate de politie, cu lovituri de bastoane de cauciuc, cu injurii,
intrebindu-ne ce cautam la ora aceea in piata, dispersindu-ne pe toti, alaturi de
noi aflindu-se si maici si mame indoliate.
Brutalitatea nu le-a ocolit nici pe acestea.
* Vasile Bors este inginer la IPRS Baneasa. A inteles, in noaptea de 23/24 aprilie ca
putem fi lipsiti de doua drepturi elementare.
A participat la mitingul organizat la “Intercontinental” de Asociatia
“16-21” si alte formatiuni la care au aderat si cetateni independenti. Ce-a auzit domnul inginer Vasile Bors ca
cereau manifestantii: abrogarea decretului 473 care subordoneaza
Radioteleviziunea guvernului; introducerea ca amendament la legea electorala a
punctului 8 al Proclamatiei de la Timisoara.
Ce a transmis Televiziunea si Radioul: Un grup de huligani care
sparg parbrizele masinilor si ii molesteaza pe soferi, care opresc ambulantele
si din cauza acestora mor oameni etc.
Cum s-au comportat manifestantii, pe care domnul Vasile Bors i-a
vazut de aproape: Incepind de la ora 17, de cind a sosit in piata un grup de
circa 6-7 mii de oameni acestia manifestau pasnic, cintau cintece
revolutionare. Organizatorii mitingului
tineau cuvintari prin portavoce, lansau lozinci si mentineau multimea in cea
mai desavirsita ordine. Dupa orele 23
in piata a ramas un grup restrins de oameni hotariti sa nu se miste de aici
pina dimineata. Prin cordoanele si
baricadele ridicate din panouri de tabla erau lasate sa treaca nestingherite
ambulantele, troleibuzele ce se retrageau la garaj si chiar masina care colecta
gunoiul de la Hotelul Intercontinental.
Noaptea, spune inginerul Bors, a decurs in cea mai desavirsita ordine,
si mai mult, pentru a descuraja orice afirmatie de manifestare necivilizata,
manifestantii au strins hirtiile, manifestele si afisele din piata.
Catre ora 5 a aparut un grup de ofiteri din armata si
politie. Au cerut sa fie desfiintate
baricadele (in fata Universitatii era intinsa pur si simplu o panglica
tricolora si o lozinca). Deminstrantii
– aproximativ 100 in toata piata – au refuzat in semn de protest la adesa
guvernului care refuza sa ia act de cererea lor.
La ora 5,30 politia a desfasurat o actiune de imprastiere a
manifestantilor demna de vremurile bune ale militiei (se cunoaste “scoala”) –
mare minune ca printre acestia sa nu se numere si cei care I-au maltratat pe
demonstranti si in 21 decembrie. In
timp ce un grup de politisti au navalit cu bastoanele de cauciuc asupra
manifestantilor din Piata Universitatii, pe strazile laterale au fost masati
politisti pentru a-I prinde in plasa pe cei ce fugeau. Dupa aprecierea mea – se destainuie
inginerul Bors – in 5 minute pe bulevard erau masati aproape 300 de politisti,
iar pe strazile laterale aproape 600-700.
Mai multi decit demonstrantii.
La atacul brutal al politistilor asupra manifestantilor, acestia s-au
imprastiat incercind sa scape prin fuga, dar nu aveau nici o sansa intrucit
zona era impinzita de trupe.
- Am scapat printr-o minune sa fiu arestat – spune inginerul Bors
– dar am vazut personal cum in fata la Ministerul Comertului Exterior un
arestat a fost urcat intr-o masina de politie. Ne intrebam pentru ce a fost nevoie de sute de politisti bine
hraniti, bine echipati, odihniti pentru a imprastia o suta de oameni de toate
virstele flaminzi infrigurati si obositi ?
Pe cine deranjeaza asa de mult cererile manifestantilor ? In fond cererile lor pot fi luate in
discutie, pot fi acceptate sau nu de parlamentul tarii.
Ieri, la ora 7, la radiojurnal se transmitea ca in Piata
Universitatii se manifesteaza inca pentru demisia guvernului, si asta la o ora
si jumatate dupa ce bastoanele politistilor (sau militienilor ?) “convinsesera”
pe oameni ca nu procedeaza bine.
La ora 10, inginerul Bors inca nu avea vreo stire de la colegii
care au participat la demonstratie.
* Tinarul Octavian Dragoi, din Ploiesti, venit cu
treburi in Capitala trecea in ziua de 24 aprilie, prin fata Muzeului de Istorie
din Piata Universitatii. A fost
martorul unei scene inedite. Iata ce
povesteste: “Un grup de citiva cetateni discutau pasnic. A intervenit imediat “Militia” zicind ca nu
au voie si invocind faptul ca asa au dispozitie. Oare de la cine si in ce sens, caci se discuta pasnic – zice
Octavian Dragoi. Un tinar cu barba a
fost legitimat si dupa ce I-au luat buletinul au incercat sa-l ia si pe
el. S-au purtat brutal, tragind de el
– erau patru numai linga tinar – si amenintind si pe ceilalti sa se imprastie.
Desi Octavian Dragoi nu era decit in trecere, politistii au
incercat sa-l ia si pe el.
- Ma intreb, zice Octavian Dragoi, oare nu mai ai dreptul sa treci
pe strazi, eventual sa discuti cu cineva ?
Un om in jur la cinzeci de ani, care trecea la fel ca noi a fost luat pe
sus (avea o scurta bej) desi era la fel de nevinovat ca oricare cetatean pasnic
ce trecea pe strada. M-a speriat si
m-a umilit multimea politailor si a sodatilor imbracati in kaki.
Oare asta-I menirea lor sa intervina brutal cind se discuta pasnic
?
“Romania
libera” – 25.04.1990