INTERCONTINENTAL

 

ISTORIA SE REPETA ?

 

Incredibil ! si totusi: din nou, “fortele de ordine” se napustesc asupra unor tineri, idiferent de ceea ce cer ei si ii ataca, lovindu-i cu salbaticie.

Chiar asa: acesti oameni sunt crezuti doar cind mor ?   Ce diferenta este atunci intre ce s-a intimplat in noaptea de 21 decembrie si ce s-a petrecut in acelasi loc in dimineata zilei de 24 aprilie ?

Florenta Rus din Bucuresti este o eroina a Revolutiei noastre ranita de fortele de represiune.   In dimineata zilei de 24 aprilie 190, impreuna cu colegi si colege se afla in Piata Universitatii, unde cintau cintece religioase pentru tinerii cazuti in timpul Revolutiei.   In acelasi loc unde a fost si ea ranita in umar si piciorul sting.   In urma interventiei brutale a politiei, Florenta Rus a fost lovita cu bastoane de cauciuc, in spate, picioare si miini (poate dovedi si certificatul medico-legal).

Acesti tineri au fost atacati in timp ce se rugau in genunchi pentru mortii nostri.   Florenta a asistat la un spectacol singeros cind fortele de reprimare au lovit si batjocorit citeva maici care se rugau impreuna cu ei.

Constantin Ginghina din orasul Galati: Am venit in Piata Universitatii spre dimineata, pentru a aprinde si eu o luminare la monumentul eroilor cazuti in Revolutie.   La Universitate am intilnit tineri si tinere care se rugau in genunchi si mai erau si niste mame carora le murisera copiii in Revolutie.   La un moment dat a aparut politia cu bastoane si scuturi si s-a napustit asupra tinerilor lovindu-i la intimplare, chiar si pe indoliatele mame.

Am luat si eu citeva lovituri de baston in cap si pe spate, iar din alergare, intorcind capul, am vazut cum erau tiriti unii tineri in dube.   La un moment dat am reusit sa scap din incercuirea politiei.

Mihail Gabriel Puica, din Bucuresti: Aflindu-ma in dimineata zilei de 24.04,1990 in jurul orelor 5,30 in fata Crucii de cinstire a eroilor si stind in genunchi cu o luminare aprinsa in mina, am asistat impreuna cu prietenii mei cu care am luptat si in timpul Revolutiei la bataia administrata de politie manifestantilor pasnici, printre care ne aflam si noi.   Au fost momente de panica, politistii lovind cu bastoanele de cauciuc ca turbatii.   Era o “priveliste” sinistra.   In urma mea, ramasesera 50-60 de oameni batuti, lungiti pe asfalt.

Nicolae Gai, din Caransebes: In data de 24.04.1990, in cursul diminetii am fost alaturi de citeva mame care-si plingeau copiii cazuti in timpul Revolutiei.   A venit insa politia, ne-a inconjurat si a inceput sa loveasca cu bastoane de cauciuc, ca sa ne imprastie.   Ne alergau cu ciini iar noi ne-am retras in spate la Ciclop, intr-un colt, a venit politia sa ne aresteze dar un colonel de la M.Ap.N. ne-a eliberat.   L-am intrebat cine ne-a batut si mi-a raspuns ca scutierii.   Cine a lovit mamele care isi plingeau copiii cazuti in timpul Revolutiei ?

Ilie Florian Gheorghe, (Bucuresti):   Spre dimineata zilei de 24.04.1990, impreuna cu citiva prieteni si prietene stateam in genunchi si ziceam “Tatal nostru”.   Nici n-am terminat bine rugaciunea ca am si fost atacati de trupele de politie inarmate cu bastoane.   Au ridicat bastoanele si am vazut cazind linga mine o fata tinara de vreo 16 ani care fusese ranita in Revolutie, femei indoliate care-si plingeau copiii cazuti in Revolutie.

Mircea Schneider (Bucuresti):   In dimineata zilei de 24.04.1990 am fost cu mai multi tineri in fata monumentului de la Intercontinental si din Piata Universitatii, stind cu toti in genunchi si rugindu-ne pentru eroii Revolutiei din decembrie 1989.   Toti aveam luminari in mina.   Am fost inconjurati de politisti cu scuturi si cu bastoane de cauciuc (aveau si ciini).   Au inceput sa ne loveasca fara mila pe toti cei de acolo.   Chiar si un grup de femei indoliate dupa copiii si nepotii lor.

Silvia Margareta Dimeu (Bucuresti):   La orele 5 dimineata in timp ce spuneam “Tatal nostru” s-au napustit asupra noastra politistii cu scuturi si bastoane de cauciuc, lovindu-ne in cap si unde nimereau.   Am fugit inspaimintati in toate partile iar ei erau dupa noi cu ciinii.   Protestez impotriva organelor de politie care asa inteleg sa se poarte cu tinerii care au luptat si s-au jertfit in Revolutie.

Nicolae Dragut (Bucuresti): In dimineata zilei de 24 aprilie 1990 pastrind un moment de reculegere la altarul eroilor cazuti in Revolutie impreuna cu colega noastra care in 21 decembrie 1989 fusese ranita in acel loc, am fost atacati cu brutalitate de politie, cu lovituri de bastoane de cauciuc, cu injurii, intrebindu-ne ce cautam la ora aceea in piata, dispersindu-ne pe toti, alaturi de noi aflindu-se si maici si mame indoliate.   Brutalitatea nu le-a ocolit nici pe acestea.

* Vasile Bors este inginer la IPRS Baneasa.   A inteles, in noaptea de 23/24 aprilie ca putem fi lipsiti de doua drepturi elementare.   A participat la mitingul organizat la “Intercontinental” de Asociatia “16-21” si alte formatiuni la care au aderat si cetateni independenti.   Ce-a auzit domnul inginer Vasile Bors ca cereau manifestantii: abrogarea decretului 473 care subordoneaza Radioteleviziunea guvernului; introducerea ca amendament la legea electorala a punctului 8 al Proclamatiei de la Timisoara.

Ce a transmis Televiziunea si Radioul: Un grup de huligani care sparg parbrizele masinilor si ii molesteaza pe soferi, care opresc ambulantele si din cauza acestora mor oameni etc.

Cum s-au comportat manifestantii, pe care domnul Vasile Bors i-a vazut de aproape: Incepind de la ora 17, de cind a sosit in piata un grup de circa 6-7 mii de oameni acestia manifestau pasnic, cintau cintece revolutionare.   Organizatorii mitingului tineau cuvintari prin portavoce, lansau lozinci si mentineau multimea in cea mai desavirsita ordine.   Dupa orele 23 in piata a ramas un grup restrins de oameni hotariti sa nu se miste de aici pina dimineata.   Prin cordoanele si baricadele ridicate din panouri de tabla erau lasate sa treaca nestingherite ambulantele, troleibuzele ce se retrageau la garaj si chiar masina care colecta gunoiul de la Hotelul Intercontinental.   Noaptea, spune inginerul Bors, a decurs in cea mai desavirsita ordine, si mai mult, pentru a descuraja orice afirmatie de manifestare necivilizata, manifestantii au strins hirtiile, manifestele si afisele din piata.

Catre ora 5 a aparut un grup de ofiteri din armata si politie.   Au cerut sa fie desfiintate baricadele (in fata Universitatii era intinsa pur si simplu o panglica tricolora si o lozinca).   Deminstrantii – aproximativ 100 in toata piata – au refuzat in semn de protest la adesa guvernului care refuza sa ia act de cererea lor.

La ora 5,30 politia a desfasurat o actiune de imprastiere a manifestantilor demna de vremurile bune ale militiei (se cunoaste “scoala”) – mare minune ca printre acestia sa nu se numere si cei care I-au maltratat pe demonstranti si in 21 decembrie.   In timp ce un grup de politisti au navalit cu bastoanele de cauciuc asupra manifestantilor din Piata Universitatii, pe strazile laterale au fost masati politisti pentru a-I prinde in plasa pe cei ce fugeau.   Dupa aprecierea mea – se destainuie inginerul Bors – in 5 minute pe bulevard erau masati aproape 300 de politisti, iar pe strazile laterale aproape 600-700.   Mai multi decit demonstrantii.   La atacul brutal al politistilor asupra manifestantilor, acestia s-au imprastiat incercind sa scape prin fuga, dar nu aveau nici o sansa intrucit zona era impinzita de trupe.

- Am scapat printr-o minune sa fiu arestat – spune inginerul Bors – dar am vazut personal cum in fata la Ministerul Comertului Exterior un arestat a fost urcat intr-o masina de politie.   Ne intrebam pentru ce a fost nevoie de sute de politisti bine hraniti, bine echipati, odihniti pentru a imprastia o suta de oameni de toate virstele flaminzi infrigurati si obositi ?   Pe cine deranjeaza asa de mult cererile manifestantilor ?   In fond cererile lor pot fi luate in discutie, pot fi acceptate sau nu de parlamentul tarii.

Ieri, la ora 7, la radiojurnal se transmitea ca in Piata Universitatii se manifesteaza inca pentru demisia guvernului, si asta la o ora si jumatate dupa ce bastoanele politistilor (sau militienilor ?) “convinsesera” pe oameni ca nu procedeaza bine.

La ora 10, inginerul Bors inca nu avea vreo stire de la colegii care au participat la demonstratie.

* Tinarul Octavian Dragoi, din Ploiesti, venit cu treburi in Capitala trecea in ziua de 24 aprilie, prin fata Muzeului de Istorie din Piata Universitatii.   A fost martorul unei scene inedite.   Iata ce povesteste: “Un grup de citiva cetateni discutau pasnic.   A intervenit imediat “Militia” zicind ca nu au voie si invocind faptul ca asa au dispozitie.   Oare de la cine si in ce sens, caci se discuta pasnic – zice Octavian Dragoi.   Un tinar cu barba a fost legitimat si dupa ce I-au luat buletinul au incercat sa-l ia si pe el.   S-au purtat brutal, tragind de el – erau patru numai linga tinar – si amenintind si pe ceilalti sa se imprastie.

Desi Octavian Dragoi nu era decit in trecere, politistii au incercat sa-l ia si pe el.

- Ma intreb, zice Octavian Dragoi, oare nu mai ai dreptul sa treci pe strazi, eventual sa discuti cu cineva ?   Un om in jur la cinzeci de ani, care trecea la fel ca noi a fost luat pe sus (avea o scurta bej) desi era la fel de nevinovat ca oricare cetatean pasnic ce trecea pe strada.   M-a speriat si m-a umilit multimea politailor si a sodatilor imbracati in kaki.

Oare asta-I menirea lor sa intervina brutal cind se discuta pasnic ?

 

 

 

Petre Mihai Bacanu

“Romania libera” – 25.04.1990