“INTERCONTINENTAL”,
ieri, ora 14
Mi se povesteste: “…. un detasament de politisti (al ofiterilor)
au intrat peste noi, ne-au lovit cu bastoanele si cu cizmele, injurindu-ne (un
copil de 10 ani ne-a aratat pieptul zgiriat de niste sirma ghimpata, dupa cum
spune el, incolacita pe virful bocancilor).
Ne-au fugarit in intreaga piata, criondu-ne in cap si pe spinare cu
bastoanele de cauciuc. N-am ripostat
nici unul. Am fugit si ne-am refugiat
la “Inter”. N-am fost primiti. In usa paza politieneasca. Ne-am refugiat spre “Asociatia 21 Decembrie”
de pe Batistei – 24. Unii am ajuns pe
Maria Rosetti, fortind intrarea la o doamna, pe nume Mora (eram sase
demonstranti) care ne spunea ca e vecina cu generalul Chiac. Am fugit si de acolo. Politia se instaleaza in Piata, instituie
cordoane militare. Ne regrupam, la
rondul de la Dunarea. Catre ora
prinzului vin fratii nostri (eu sunt muncitor la I.M.G.B., am 22 de ani), fratii
nostri sint studentii Universitatii si ai Politehnicii. Si ei vor democratie reala ! Perforam cordonul politienesc si ne
reocupam locul in piata. Sint aici de
24 de ore nebaut si nemincat. Nu
plecam pina cind nu impunem guvernului doleantele noastre”.
Aceasta declaratie am consemnat-o ieri, la ora 14, de la tinarul
Gabriel Grecu macaragiu la I.M.G.B. El
a luptat in aceeasi piata si pe 21 decembrie.
Pe 22 a fost arestat si dus la Jilava.
In timpul cind scriem protestele demonstrantilor sint tot mai vehemente,
numarul lor creste, lozincile devin tot mai radicale. Deodata din mii de piepturi rasuna scandat: “In cazarma”, in
ca-zar-ma !”. Inteleg despre ce este
vorba cind vad pe tineri scotind din piata detasamentele politienesti care se
retrag in dezordine. Cerinta le-a fost
ascultata. De le-ar fi ascultate si doleantele
lor…. Si, mai ales, de n-ar urma o
noua noapte a rafuielii.
“Romania
libera” – 25.04.1990