Va propunem
o Tribuna a libertatii in Piata Unirii
Daca mai era nevoie de o dovada, ea ne-a fost oferita ieri: exista
un C.P.U.N., un mini-Parlament, incropit stim cu totii cum, si macinat de toate
tarele, unele inerente care decurg din provizorat. Mai exista un, sa-I spunem, fara intentii peiorative, Parlament
al strazii, cu tribuni si auditori, absolut firesc intr-o tara care aspira la o
democratie de prea multe ori furata.
Exista si o lipsa naturala dar si o lipsa cronica de incredere,
alimentata prin decizii pripite sau prin decizii in dezacord vadit cu
declaratiile oficiale. Climatul social
este extrem de tensionat. In Bucuresti
a fost proclamata o noua Revolutie iar cetatenii asteapta zi si noapte in Piata
Teatrului National. Asteapta ce ? In primul rind un dialog pe marginea unui
pachet, uneori controversat, de revendicari.
Si punctul 8 al Proclamatiei de la Timisoara se cere dezbatut, lamurit. Sub cupola Parlamentului, deruta, cum s-a
vazut, este cvasi-totala. Lipsa
contactului direct cu oamenii naste confuzii iar confuzia deschide un cimp
primejdios manipularilor si diversiunilor electorale. Se poate produce, in absenta negocierilor, a dialogului curajos
si sincer, o grava ruptura intre C.P.U.N. si tara. Intre Guvern si tara. In Piata Teatrului National sint prezenti
muncitori, studenti, intelectuali, membri sau nu ai unor organizatii politice
si nepolitice. Dincolo de declaratiile
mai mult sau mai putin abile ale d-lui general Diamandescu care, prin
dezacordul lor voit sau nevoit cu realitatea, au adus mari prejudicii politiei,
si asa aflata intr-un grav impas, mostenit dar si amplificat de executarea,
zilele trecute, a unor ordine iresponsabile – violenta este atestata de prea
multe victime si de prea multi martori oculari, domnilor, pentru a mai putea fi
acoperita cu nisip, ca sa nu-i spunem praf in ochi -, deci, dincolo de inocenta
care nu stiu daca-si mai gaseste naivi, este cert ca prezenta in strada, zi si
noapte, a mii de oameni stinjeneste.
Exista o solutie, in masura in care edilii capitalei ar renunta in
fine sa mai lucreze dupa indicatii: Primaria, cu minimum de cheltuieli,
poate instala, intr-o singura zi, in Piata Unirii o TRIBUNA DOTATA CU STATII DE
AMPLIFICARE si, alaturi, un podium pentru ziaristi, romini si straini, de unde
sa poata fi luate in bune conditii si imagini de ansamblu sau de detaliu ale
mitingurilor. Aici pot fi invitati sau
pot avea ei insisi asemenea initiative si membri ai partidelor sau ai
diferitelor grupari si membri ai Guvernului si reprezentanti ai politiei daca
cetatenii doresc acest lucru. Ar putea
astfel fi promovat un dialog cotidian, civilizat, despre libertate si
democratie iar politia ar putea actiona in conditii de… vizibilitate impotriva oricaror
acte de violenta. Si Televiziunea
noastra libera s-ar putea angaja oficial si in mod serios ca, zilnic, cu
obiectivitate, deci nemanipulata de nimeni, sa prezinte secvente de la asemenea
manifestatii publice. Nu ar mai fi in
aceste conditii nevoie de nici un fel de inregistrari la politie (cum isi
imagineaza cineva ca poate fi inregistrata la politie o demonstratie spontana,
neorganizata de nici o grupare politica ?) si nici cei incomodati nu s-ar mai
putea prevala de lipsa de legalitate a mitingului, de drama pe care o traieste
carosabilul calcat de prea multe picioare, s.a. O asemenea propunere de creare a unei TRIBUNE A LIBERTATII care
nu contine in sine nimic “original” – sa ne gindim fie si numai la
cunoscutul Hyde Park – nu ar exclude, desigur, demonstratiile organizate de
diferite partide pe trasee prestabilite dar ar crea, realmente, un cadru
adecvat de detensionare a vietii politice din capitala. Ii e frica cuiva de o tribuna a libertatii
?
“Romania
libera” – 24.04.1990