Violenta si iubirea de oameni sau “cine nu-i cu noi e impotriva noastra”

 

Drumul dintre Piata Universitatii si parlament trece acum prin istorie.   Prin istoria comunismului extremist, a fascismului, a anarhismului si, pentru putina culoare locala, a legionarismului.

Departe de mine gindul de a acuza tinerii din Piata Universitatii care, pina mai ieri, scandau “Fara violenta” iar azi sint intoleranti si ultimativi, ca ar nutri idei si reflexe inrudite cu ceea ce istoria a decis a fi balastul ideologic al epocii moderne, rusinea politica a lumii civilizate.   Cred in sinceritatea si puritatea lor sufleteasca.   Cum cred in bunele lor intentii.   Le respect idealurile.   Inteleg capacitatea lor de daruire.   Au tot dreptul sa faca politica dupa ce au facut o Revolutie.

Nu cred insa in bunele intentii ale unora dintre cei ce, profitind de inocenta tinerilor, incearca sa-I foloseasca drept unelte si marionete.   E revoltator si jalnic daca-i asa.   Si se pare ca nu ne inselam prea tare.   Pentru ca, facindu-se ecoul strazii, domnul Ioan Lup a amenintat ca va inteti violenta.   “Veti avea violenta, domnilor !”, a scandat domnia sa, in cel mai crestinesc diapazon din “c.d.-ul” partidului pe care il pastoreste.   Apoi a venit domnul Nica Leon (fost sef al santierelor lui Nicu Ceausescu) care, dindu-si seama ca nu poate aduna 100.000 de semnaturi pentru a putea candida la presidintie, a cautat sa se aburce pe umerii tinerilor din Piata Universitatii pentru a se autoproclama… suveran al momentului politic actual.   Reteta-I simpla: produ destabilizare, ameninta cu dezastrul si impune-te drept singura solutie.   (L-am citat din memorie pe Musolini).   Intre timp, lasind oala sa fiarba pina va da in foc, domnul Radu Cimpeanu a dat o fuga pina in Statele Unite pentru a incerca sa obtina acolo firmanul mult dorit.

Goebbels, intr-un moment de sinceritate, a facut publice unele dintre principiile calauzitoare ale fascismului: “Tipa pina iti naucesti adversarul, tipa pina iti ies ochii din orbite, tipa pina il reduci la tacere.   Apoi ingroapa-I lesul politic cu onoruri nationale”.   Stalin a slefuit cinismul in directia doctrinei: “Cine nu-I cu noi, e impotriva noastra”.

Cind domnul Ioan Lup a profetit “Veti avea violenta”, n-a facut-o, desigur, in necunostinta de cauza.   Violenta este asul din mineca in murdarul joc politic al unor exponenti ai P.N.T.-c.d., intrucit mi-e greu sa cred ca toti taranistii ii impartasesc ideile domnului Ioan Lup.   Dar, vrind-nevrind, partidele se legitimeaza prin liderii lor.

Incercati sa va imaginati urmatoarea scena.   Taranul (nu un taran) se intoarce trudit de la cimp, o data cu lasarea intunericului.   Priveste icoana Mintuitorului din perete, se inchina si, intr-un gest de-acum reflex, apasa pe butonul televizorului.   Il vede pe domnul Ioan Lup, vede grupuri intolerante, ultimative de tineri dezlantuiti.   Il vede iar pe domnul  Ioan Lup incercind sa adune caimacul politic al acestei fierberi.   Nu poate fi decit multumit, veti spune.   Taranistii joaca tare.   Tara si taranul sint pe miini bune.   Daca veti observa o unda de indoiala pe chipul sau sa stiti ca-I nedumerirea istorica a Mariei Sale Taranul: “Cit o sa mai fiu, Doamne, de batjocura lumii ?   Cit sa-I mai duc in circa pe astia”.   Oricum, poate sa adoarma linistit.   Domnul Ioan Lup si centurionii domniei sale vegheaza.

E de presupus insa ca taranul si tara se vor trezi.   Ce va fi atunci ?

 

 

 

Ioan APREOTESEI

“Dimineata” – nr. 56, 26.04.1990