Tineri din
Timisoara, BUN VENIT !
Sosirea micului grup, alcatuit din cei 8 timisoreni care au
pornit, incepind de la data de 16 martie din Timisoara, intr-un impresionant
mars spre Capitala, care a insumat circa 500 de km, parcursi in conditii dintre
cele mai grele, este un eveniment pe care dorim sa-l semnalam ca atare. Am avut duminica o lunga convorbire cu
pictorul Mihai Teodor Olteanu, membrul Societatii Timisoara, si unul dintre
organizatorii marsului, iar ulterior, ieri la prinz, am avut bucuria de a-I
primi la redactie pe ceilalti: Martin Fellencz, Stanescu Gigi, Pavlov Puiu,
Atilla Kiss Juhasz, Gh. Dumiter, Nicolae Constantin, Cezar Cosariu.
Iata pe scurt declaratia acestora: “Este un mars al prieteniei, al
armoniei, un mars care si-a propus sa faca cunoscuta Proclamatia de la
Timisoara. Societatea Timisoara a avut
aceasta idee concomitent cu cea a protestului de veghe in fata Catedralei, care
continua si va continua pina la finalul Revolutiei noastre. Noi dorim sa fie o Revolutie pasnica, se pare
insa ca altii nu o vor asa. Am fost
intimpinati, pe parcursul drumului nostru, atit de membri ai partidelor
istorice cit si de membri F.S.N., care ne-au primit, in foarte multe locuri, cu
multa dragoste, cu respect pentru initiativa noastra. In fiecare localitate am discutat, punct cu punct Proclamatia de
la Timisoara, si am remarcat o adeziune fireasca si naturala fata de continutul
ei. Aceasta Proclamatie e un simbol,
un veritabil simbol al Revolutiei noastre, inceputa la Timisoara si continuata
in toata tara. Ni s-a cerut, in unele
locuri, de reprezentanti F.S.N. sa ne dezicem de partide, sa le cerem sa nu mai
foloseasca Proclamatia noastra, sa nu-si mai astfel reclama. E total gresit. Noi am scris aceasta Proclamatie pentru intreaga tara, pot spune
ca este o Proclamatie istorica si ea trebuie integrata intr-un circuit
romanesc. Nu poate fi, deci,
discriminatorie. Proclamatia de la
Timisoara n-a fost facuta, si insist asupra acestui lucru, pentru persoane
private. Ideea ca punctul 8 a fost
scris anume pentru domnul Iliescu, e o idee cu totul eronata. Noi ne-am gindit la fenomenul ca atare, la
insusi sistemul comunist care a nascut nomencklatura. Intrarea noastra in Bucuresti a fost extraordinar de
frumoasa. Oamenii ne-au intimpinat cu
flori, am purtat pe parcurs convorbiri cu diversi corespondenti de presa, cu
reprezentanti ai partidelor. Este
necesar sa precizam ca la Alexandria s-a petrecut, intr-adevar, singurul
incident al marsului nostru. Dar n-as
spune ca F.S.N.-ul l-a provocat.
Dimpotriva, reprezentantii F.S.N. din Alexandria si-au declarat chiar
simpatia pentru gestul nostru si au spus ca de orice culoare sintem, ne vor
gazdui si ne vor da o masa calda.
Intre timp insa, afara, au aparut mai multi betivi si politia a trebuit
sa ne protejeze. Cine sintem ? Studenti, munitori, intelectuali. Alegerea s-a facut instantaneu, am plecat
dupa un juramint facut pe tricolor, in fata Catedralei, si dupa cuvenita slujba
religioasa. In medie am mers cite 10
ore pe zi. In numele Societatii
Timisoara, va invitam in zilele de 27,28 si 29 la Timisoara, unde speram sa
inchegam o alianta intre toate partidele, eu as include chiar si membri ai
F.S.N. de buna credinta care, sint sigur ca-n adincul inimii lor, sint
impotriva comunismului. Speram sa fim
sprijiniti de Bucuresti, in dumneavoastra ne e toata speranta, dumneavoastra
sinteti legatura noastra cu intreaga tara, prin dumneavoastra si prin puntile
care se vor naste, aceste marsuri vor fi cunoscute in continuare. Dupa cum stiti, s-a plecat intr-un nou mars
de la Timisoara, noi n-am dat decit tonul unor astfel de actiuni, la fel cum am
dat tonul acestui priveghi de un ceas, deci o veghe de protest in Orasul Martir
care s-a sacralizat deja”.
“Romania
libera” – nr. 102, 24.04.1990