GREVIŞTII FOAMEI 20 aprilie-13 iunie
Au
cuvîntul cei pe care nu i-a ascultat nimeni
CARMEN AURELIA RĂDULESCU :
„Sînt în Piaţa Universităţii din 24 aprilie,
de la ora 11. Am stat toată noaptea, iar a doua zi, pe 25 aprilie, de la ora
cinci şi jumătate am plecat la Fundulea, la serviciu, de unde mi-am luat
salariul. M-am întors pe la orele 14-15 şi n-am mai părăsit Piaţa pînă în 30
aprilie. După ce se termina de vorbit la balcon, toată noaptea întreţineam
demonstraţia, cîntam, citeam din ziare articolele pe care le consideram mai
interesante.
După 30 aprilie,
cînd Dincă a intrat în greva foamei, am fost solidară cu ideea lui. Am avut
discuţii cu Dincă şi i-am spus că fiecare îşi pune în joc situaţia lui socială,
sănătatea şi chiar viaţa. Am fost acuzată că 1-am susţinut pe Dincă, în ceea ce
el a făcut, însă eu n-am ce să susţin la Dincă.
Am declarat
greva foamei pentru susţinerea punctului 8 din Proclamaţia de la Timişoara (am
considerat şi voi considera toată viaţa că acest punct era o palmă
subtilă dată tuturor acelora care au făcut atîtea atrocităţi), pentru abrogarea
decretului 473, prin care Radio-Televiziunea Română era subordonată vechiului
regim ceauşist, pentru eliberarea copiilor care au fost arestaţi în mod abuziv
pe data de 18 februarie şi care au fost maltrataţi, dovadă cît de tîrziu sînt
judecaţi, pentru că au fost reţinuţi în urma unei înscenări nenorocite,
pentru eliberarea celor arestaţi în 24 aprilie. Dincă ne-a arătat pozele cu cei
din 24 aprilie. A apărut poliţia cu cîini. Oamenii au îngenuncheat, cu luminări
în mîini ; însă au fost bătuţi brutal, în greva foamei a intrat şi o femeie
care a fost bătută : avea maxilarul rupt, mîna ruptă. S-a dus la Colţea şi, în
clipa în care au aflat unde a fost bătută, au refuzat să-i acorde asistenţă
medicală.
Nimeni nu a
intrat în greva foamei pentru motive personale, deşi fiecare avea cel puţin
un motiv major pentru a o face. Am considerat că fiecare este o valoare,
pentru că a avut curajul nebun să intre în greva foamei.
Am început în 30
aprilie ; 14 persoane am declarat greva foamei. Eu am reuşit să rămîn 30 de
zile. Trei dinre ele au stat pe scaun. Am dormit la un moment dat pe jos, pe
nişte pleduri. Cînd a plouat, am re-fuzat cu toţii umbrelele. Consider că atîta
timp cît mai mulţi oameni se adunau strîns uniţi în jurul unei idei, mai ales
dacă este vorba de o idee sublimă, momentele de slăbiciune sînt comune şi treci
uşor peste ele. Eu sînt un om care în clipa în care şi-a propus să ţină o zi de
post negru nu a reuşit . Dar pe l şi 2 mai am ţinut grevă totală. Pe 23 şi 24
mai eram hotărîtă să merg pînă la capăt. Dar m-au convins că important este să
rezistăm. După 4-5 zile se face blocaj renal şi în ţară nu se tratează. Deci
era sinucidere curată, iar ideea nu era să ne sinucidem, ci sa rezistam cît mai
mult, să demonstrăm că sîntem o forţă.
La ora actuală sînt o forţă. Am uneori probleme cu sănătatea dar simt efectiv
că am putere extraordinar de mare. Simt dumnezeiescul care există în fiecare
dintre noi. Fiecare om este un bulgăre de aur care trebuie exploatat.
In acele trei
zile, cînd nu aveam corturi, pentru prima oară în viaţa mea am simţit condiţia
de animal. Dar m-am simţit bine. Atunci 1-am iubit dumnezeieşte pe Esenin.
De-abia atunci 1-am înţeles. Să-ţi simţi condiţia de animal şi să te simţi
bine, îmi era silă să mă spăl. Stăteam
pe scaunul acela, cu tăbliţa de gît. Nu
am putere să vorbesc despre acele zile. Ulterior a apărut un cort.
Pe data de 2 mai a venit la noi Alexei
Florescu, de la Spitalul de Urgenţă. Ne-a întrebat cu ce ne poate fi de folos
în afară de acel aparat cu care ne-a făcut glicemia. Pe urmă a apărut Dragoş
Nicolescu, care ne-a făcut fişele, cînd eram deja" vreo trei corturi, cu
greviştii. Noi am făcut un apel către Crucea Roşie, care a refuzat să ne
acorde orice sprijin. Era doar Crucea Roşie Română. A apărut ulterior şi un
protest împotriva Crucii Roşii. A mers un grup, mi se pare chiar şi Dincă, dar
nu a fost primit. Medicii români au fost alături de noi, oameni care au făcut
parte, e drept, din Sindicatul Independent al Medicilor. Cei de la Medicines du
Monde ne-au dat doar vitamine la început, şi atît. Dragoş Nicolescu ne-a făcut
fişele, pe urmă a apărut Camelia Doru care ne-a testat glicemia din urină. Ei
ne-au asigurat asistenţa medicală şi nu alţii. Am rezistat atît timp cît am
simţit solidaritatea umană. Şi în acest război psihologic care s-a dus în
Piaţă, cel mai important lucru a fost solidaritatea umană. Eu am buletin de
Bîrlad. Am fost actriţă, corp ansamblu Bîrlad. Sînt membră A. M., în specialitatea
actor-prezentator. Am spus că sînt din Bîrlad, nu din Craiova, datorită
buletinului pe care îl aveam. Au venit oameni din Bîrlad, citind din ziare de
unde sînt, plîngînd, spunînd că sînt mîndri de mine că dau o palmă
Moldovei".
Cei care au dat
ordin de intrare cu forţa în Piaţă, pe 13 iunie nu au dorit să afle care a
fost starea fizică şi psihică în care se aflau cei care făceau greva foamei. Un
poliţist, care da cu bastonul într-un om care a slăbit circa 15-20 kilograme,
care de-abia îşi mai poate controla aparatul locomotor, care are tulburări de
vedere, nu poate fi numit un om al legii, ci orice altceva.
CORNELIU PUIU :
„În toată această perioadă, starea mea
fizică a evoluat într-un mod deosebit, deoarece mă aflam în greva foamei de
peste 20 de zile.
Am crezut că
această ultimă formă de luptă împotriva unui guvern neo-comunist mă va ajuta să
intru într-un dialog cu o comisie guvernamentală, în. prima perioadă am stat
sub balconul Universităţii împreună cu celelalte persoane aflate în greva foamei.
Aici situaţia era asemănătoare cu a unor animale aflate în cuşcă. Diferitele
păreri ale unor cetăţeni pro şi contra noastră au făcut ca în primele două zile
să mi se pară un calvar posibilitatea de a mai rămîne acolo. Marea majoritate
a populaţiei, care nu cunoştea această formă de luptă, ne credea
dezechilibraţi mintal. Această stare de tensiune n-am mai simţit-o în viaţa mea
niciodată. Efortul fizic a fost redus la maxim, încercînd să-mi dozez resursele
fizice pînă la limită, să efectuez cît mai puţine mişcări. Totuşi, senzaţia că
în interiorul meu se lărgeşte un gol pe care fiecare oră era trecută, mi se
pavea ceva straniu.
In primele trei
sile mă dureau tare ochii, o durere ce se extindea în toată suprafaţa oculară.
Se resimţea acut toată forţa piciorului ; senzaţia pe care o aveam era că toată
puterea locomotorie mă părăseşte, în această perioadă de 6 zile, gînduri sumbre
m-au cuprins. Priveam în jurul meu la celelalte persoane aflate în greva foamei
şi mă întrebam care va fi primul care va ceda. Aproape eram obsedat să nu
ajung în situaţia de a fi primul care va leşina de foame. Această stare de
leşin m-a urmărit în toată perioada celor şapte zile, cît am rămas sub balconul
Universităţii. Psihic, lovitura a fost şi mai grea.
În cursul zilei nu era timp de gîndit
la mîncare ; starea de foame revenea odată cu liniştea nopţii. Neştiind că ne
este îngăduit să apelăm la o anumită categorie de vitamine, condiţiile inumane
în care făceam greva foamei au făcut ca starea sănătăţii noastre să se agraveze
rapid în primele şapte zile. Este inuman că forul sănătăţii Crucea Roşie nu a
luat absolut nici o măsură pentru a ne crea un cadru ştiinţific de organizare
a grevei foamei, în primele 6 zile am stat doar pe scaune şi pe o bancă.
Declarînd oficial că facem greva foamei, nu era posibil ca Crucea Roşie să nu
fi ştiut.
După primele
şapte zile, dacă fizic mai rezistam, psihic simţeam că înnebunesc. Eram foarte
surescitat, imposibilitatea de a mă
expune în exterior şi de a face să mă înţeleagă cei din jur în ce situaţie mă
aflu făcea să mă consum foarte mult în interior. Moralul pe care mi-l ridicau
demonstranţii din Piaţa Universităţii, acei oameni minunaţi pe care aveam
impresia că îi cunosc de o viaţă şi credinţa că de undeva, din istorie sîntem
înfrăţiţi prin lupta noastră pentru menţinerea neamului cu fruntea sus în
această parte a globului numită Europa, ne-a menţinut pe linia de plutire.
Prin ajutorul
populaţiei am reuşit în a şaptea zi să ne instalăm două corturi. Am găsit aici
puţină linişte şi aveam senzaţia că nu mai deranjăm traficul anumitor persoane
pe acel trotuar, motiv pentru care eram jigniţi în modul cel mai brutal. Concluzia
pe care am tras-o în perioada primelor şapte zile a fost că nivelul de cultură
al majorităţii populaţiei este sub nivelul mediu, avînd în vedere întunericul
în care am trăit în 45 de ani ; situaţia aceasta m-a afectat moral. Testul
personal pe care îl foloseam înainte de a începe dialogul cu foarte multe
persoane, care nu ne vedeau cu ochi buni, începea cu întrebarea : dacă dînşii
cunosc ultimul articol scris de dl. Petre Ispirescu. La această întrebare, 90%
din ei imi răspundeau că şi acesta este unul din cei plătiţi de anume persoane
din opoziţie, pentru a ponegri actualul guvern provizoriu. A fost un examen
pentru mine ; făceam un dialog continuu cu peste 60 de persoane pe zi — cu
unele se putea purta un dialog, cu altele nu se putea purta deoarece te
jigneau".
CARMEN AURELA RADULESCU :
,.Cînd faci
greva foamei, se întîmplă un lucru dumnezeiesc : dispare orice durere fizică.
Aceasta o spune un om care de o viaţă este chinuit. Eu am spondiloză
cervico-dorsală, poliartroză articulară, nişte migrene cumplite de circa zece
ani," dischinezie biliară; rar se întîmplă să treacă o zi şi să mă simt
bine. Am şi tahicardie. Deci efectiv am nişte dureri cumplite. Dar, în toată
această perioadă, nu am avut nici o durere, în final a intervenit o stare de
imponderabilitate, de împăcare cu toţi; dispare orice urmă de răutate inerentă.
Efectiv simţi nevoia să iubeşti pe toată lumea. Cu cit această nevoie
imperioasă de afecţiune, de înţelegere, de tandreţe apare, cu atît loviturile
celor din jur sînt dureroase. Şi, pentru mine, refuzul lui Iliescu de a dialoga
a fost unul din cele mai dureroase".
DORINA PURICE COBZARU :
„Am stat în greva foamei 34 de zile, de la 2
mai la 5 iunie, perioadă în care am slăbit 18 kilograme. Pot să afirm că în
aceste zile am prezentat următoarele simptome : dereglarea circulaţiei
vasculare a membrului inferior stîng, incoerenţa vorbirii, slăbirea memoriei,
pierdere momentană de vedere. Am fost reanimată de trei ori pe loc şi de două
ori în Spitalul de Urgenţă, neîntrerupînd greva foamei".
Pe parcursul
desfăşurării demonstraţiei din Piaţa Universităţii, mai multe persoane oficiale şi-au manifestat dorinţa
de a sta de vorbă cu greviştii foamei,
urmărind diverse lucruri. Din partea Ministerului Sănătăţii persoana care a
venit în vizită şi-a permis chiar
să înflorească lucrurile în bine, rezultind un comunicat foarte contestat.
IONEL CONSTANTINESCU :
„Pe data de 19 mai, Ministerul Sănătăţii si-a permis să dea un comunicat fals din care citez : S-A ASIGURAT APROVIZIONAREA CU APA MINERALA, POLIV1TAMINE Şl TABLETE E-NERGIZANTE PRIN GRIJA CRUCII ROŞII DIN ROMÂNIA. Adevărul este că forumul internaţional care se numeşte Crucea Roşie Română nici nu ne-n luat în seamă".
CORNELIU
PUIU: „Dintre persoanele care ne-au vizitat în piaţă se evidenţiază şi
Mircea Dinescu. El a apărut în una din seri lîngă corturile noastre. Cîteva
persoane 1-au recunoscut si aclamat ulterior, înconjurat de reporteri, a fost
întrebat care este părerea dumnealui faţă de manifestaţia din Piaţa
Universităţii, dacă există aici golani sau nu,
dacă doreşte să vorbească din balconul Universităţii. El s-a arătat de
acord cu manifestaţia, a recunoscut că
toate cuvintele de jignire adresate manifestanţilor nu erau fondate, dar a
motivat refuzul de a vorbi, precizînd că nu este încă pregătit ; însă, în
momentul în care va vorbi, va aduce la cunoştinţa manifestanţilor nişte lucruri
foarte importante. A mai precizat că va mai participa şi în alte seri la
această manifestaţie, deoarece ea are o ţinută morală destul de ridicată.
Domnul Dincă i-a adresat o întrebare prin portavoce: „Domnule Dinescu, aţi
venit In Piaţă ca golan sau ca spion din partea guvernului?" Dînsul a
răspuns ca a venit ca simplu cetăţean, răspuns care nu făcea cinstei
spontaneităţii sale de care a dat dovadă poetul din Parlament. După a-cest
răspuns, discuţia s-a precipitat şi dl. Dinescu s-a retras, însoţit de prietenii
lui, care mai degrabă semănau cu o gardă personală.
O altă vizită
importantă a fost cea a domnului ministru Teofil Pop, însoţit de dl. Sever
Georgescu. A avut o misiune foarte interesantă. Ne-a întrebat dacă avem
probleme personale cu serviciul, locuinţa, pentru a le rezolva la Ministerul
Justiţiei. I s-a explicat că avem revendicări democratice şi nu de ordin
social. L-am întrebat de ce a venit aşa de tîrziu în Piaţă, după două
săptămîni de greva foamei. Ne-a răspuns că nu a ştiut de noi, că deşi fusese
tipărit în presă, el nu citise presa.
Era firesc,
avînd în vedere funcţia pe care o deţinea dl. Pop, discuţia să alunece pe panta
pur specifică justiţiei. "Fiind întrebat dacă cunoaşte cazul Doru Braia,
spre surprinderea noastră, dînsul a declarat că nu a auzit de un asemenea caz.
I se explică de către dl. Bogdan Gradin că Doru Braia a fost extrădat din ţară
în urma acuzaţiei de a fi încălcat legile ţării.
I se aduce la cunoştinţă
domnului ministru legea prin care o persoană poate fi extrădată din ţară,
punîndu-se în paralel situaţia domnului Braia. In final este întrebat dacă
procedura prin care acesta a fost extrădat este legală sau nu. Domnul ministru
răspunde că nu cunoaşte „exact ce a făcut acest domn Braia", că nu ştie
exact cum suna legea şi că va examina legea pentru a înţelege mai bine
situaţia. Menţionez că i s-a repetat de trei ori textul legii care trebuia
aplicată în cazul Braia, cuvînt cu cuvînt, de către dl. Bogdan Gradin, care
1-a rugat pe domnul ministru să ia un caz de fapt particular şl să-i explice
dacă procedura a fost corectă. Domnul Pop, pentru a doua oară Ii răspunde ca nu
cunoaşte această lege, la care anumite persoane 1-au apostrofat, sugerîndu-i
să-şi dea demisia dacă nu poate interpreta o lege". Dorinţa cea mai mare
a celor din dialog cu guvernul. In acest dialog ar fi putut să aducă în faţa
mulţimii adevărul cu privire la multe întrebări pe care guvernul le consideră
tabu. După 20 mai, scopul celor care făceau greva foamei s-a îndreptat spre
înfiinţarea unui post de televiziune TVRI (Televiziunea Română Independentă).
Pe data de 9 iunie a fost o încercare de a înregistra o cerere de audienţă la guvern.
A consemnat