Este foarte
posibil ca la ora cind ediţia noastră se închide, să înceapă, în sfirşit, mult
aşteptatul dialog intre manifestanţii din Piaţa Universităţii din Bucureşti
şi o comisie guvernamentală. Este un adevărat eveniment al vieţii noastre
sociale şi politice care trebuia să se desfăşoare demult şi fără nici o problemă. Revoluţia din Decembrie, sacrificiile
care s-au făcut, suferinţa prin care am trecut cu toţii ne dădeau şi ne dau
dreptul la un permanent control asupra puterii de către societate şi la un
dialog benefic intre putere şi reprezentanţii acestei societăţi, fie ei
calificaţi şi „golani" sau „minoritate". Considerăm că nu numai
raţiuni politice trebuie să aducă puterea la acest dialog, ci şi simple
principii omeneşti. Pe fiecare dintre noi şi pe noi toţi laolaltă ne
interesează fiecare ins al societăţii noastre, ne preocupă vrerea sa. Altfel nu
vom putea înainta spre democraţie dacă nu vom avea grijă unii de alţii, dacă
nu ne vom respecta. Drumul spre democraţie, spre libertate, nu poate continua
in arogantă, dispreţ, cu alimentarea unor drame şi tragedii ce afectează
starea de spirit naţională. Nici o putere, nici un guvern nu-şl va mai putea permite în România, fără
a-şi aduce mari prejudicii sieşi şi armoniei sociale şi politice naţionale,
să nu ţină seama de întreaga gama de manifestări şi opinii din toate
grupurile, sociale, profesionale, politice sau de virstă. Cei care au puterea,
cei care vor avea puterea in ţara noastră trebuie să ştie că, odată pentru totdeauna,
aceasta nu va putea exista in afara societăţii, sau mai exact spus, deasupra societăţii,
decît cu mari riscuri. Deci, puterea trebuie să se considere ea însăşi parte
societăţii. De aici trebuie să înceapă dialogul, de la aceste idei. Idei pe
care trebuie să şi le însuşească inclusiv manifestanţii din Piaţa Universităţii.
Nici greviştii foamei care se află in mijlocul lor nu trebuie să aibă altă conduită.
Adică să trateze şi ei puterea ca pe un partener care nu trebuie să fie nici
patron, nici administrator, nici serv — care să „dea" sau să i „se
dea". Facem parte dintr-o societate aflată în revoluţie, continuăm o
revoluţie şi nu avem dreptul să ratăm nici o şansă, fie ea şi neînsemnată.
Deci, un plus de flexibilitate, de bună voinţă sînt absolut necesare acuma cînd
cu toţii învăţăm să trăim altfel decît am trăit. Nu e uşor, dar trebuie să
facem eforturi. Fireşte, dată fiind poziţia sa, puterea este chemată cea
dintîi să dea dovadă de înţelegere.
Mai bine
mai tirziu decît niciodată, cum se
spune. Cu atît mai mult cu cit acum e foarte-foarte tîrziu : manifestaţia
din Piaţa Universităţii a ajuns în cea de-a 51-a zi, fapt fără precedent în Europa şi, poate, în lume.
Considerăm că
realizarea unui dialog între guvern şi manifestanţi, absolut necesar acum, după
cum la fel de necesar şi util putea fi
şi în aprilie sau mai, trebuie să se constituie ca un prim pas spre
validarea societăţii civile româneşti, forţa decisivă în democraţia pe care cu
toţii ne-o dorim.
A venit de mult
momentul să înţeleagă şi cei care n-au putut sau nu vor să înţeleagă faptul că
altă alternativă la democraţie, pentru a ne regăsi în timp şi istorie, nu
exiştă. Tocmai din aceste motive dialogul trebuie să aibă loc neapărat, mai
ales că sint şi vieţi omeneşti în joc: Dacă nu ieri, azi. Dacă nu azi,
mîine. Dar de întîrziat nu mai avem nici dreptul şi nici puterea să mai întîrziem. Să încercăm a fi, cît mai mult cu putinţă, înţelepţi unii faţă de alţii.