îndemn la cugetare
Ca un om care, cu
dăruire, am lucrat 36 de ani cu tineretul,
doresc să mă adresez lor : elevi, studenţi, muncitori, etc., rugîndu-i
să nu se lase antrenaţi în lupte
politice pentru putere, sacrificîndu-şi
astfel din timpul preţios pentru însuşirea cît mai temeinică a
cunoştinţelor necesare devenirii unor profesionişti de valoare., dăruiţi pînă
la abnegaţie muncii cinstite,.adevărului şi dreptăţii, punind umărul la
refacerea ţării noastre.
Se pierde prea mult timp pentru fel de
fel de revendicări, prin manifestări care ne umplu de mare nelinişte şi
îngrijorare. Toată lumea vrea să ceară
ceva, să spună ceva, la
Radio, la Televiziune, presă sau la
mitinguri şi greve. De muncă ne
facem că am uitat şi nu vrem să lăsăm nici Guvernul să lucreze aşa cum s-a
angajat în faţa întregii ţări, de a o pune pe picioare cît mai curînd. Toţi
criticăm, avem libertatea să o facem.
Dar, personal, socotesc că am cam depăşit
măsura impusă de
înţelepciune şi decenţă,
în primul rind am trecut
la manifestări vehemente
de protest, mult prea devreme şi în condiţii nu prea
creştineşti. Chiar cu ocazia
comemorării martirilor Revoluţiei? Această chemare,
odată declanşată, s-a transformat
într-o reacţie in lanţ, iniţiată
de cei care s-au socotit,
poate, marginalizaţi şi care pun mereu gaz peste
foc.
Dacă am ascultat
scrisorile doamnei Cornea, nu mică mi-a fost dezamăgirea cînd, la apariţia sa
la televiziune, adresîndu-se dlui
Dumitru Mazilu (pe
care-1 tot mîngîia sărutîndu-i
faţa şi mîinile , vorba proverbului „Ţara arde şi....,"), în
timp ce grupul se retrăgea pentru constituire, 1-a întrebat ,,Da cine
mai este şi Iliescu ăsta ? Ca eu nu-1 cunosc !"
Eu îl cunosc,
stimată doamnă Cornea, încă din anul 1963, nu din vorbe, din faptele sale. Este
un mare român, dăruit cu abnegaţie ţării
acesteia, tineretului acestuia şi poporului acesta,
chiar de pe vremea cînd era tinăr cum
sint astăzi ei.
Dar cu maturitatea pe care ţi-o dă cugetul curat,
buna pregătire profesională, perspicacitatea înnăscută de a sesiza adevărul de
minciună, dreptatea de nedreptate, luptînd pentru întroenarea adevărului si
dreptăţii, asumîndu-şi, în mod voluntar
riscul de a
întrona adevărul şi
dreptatea.
A făcut tot ce se
putea face pentru a se crea, aici la Timişoara condiţii cît mai bune pentru
desfăşurarea procesului de învătămînt. Mai tîrziu, 1-am revăzut tot la
Timişoara pentru unele probleme de cercetare ştiinţifică, ocazie ce mi-a confirmat impresiile lăsate de tînărul, acum
om matur, dar la fel de receptiv la problemele ridicate, rezolvîndu-le cu o
competenţă, largă înţelegere şi mult, mult suflet.
Nu ştiu ce o
îndeamnă pe stimata doamnă Cornea să tot instige la revoltă, ca
de altfel şi
pe alţii ?
Avem un for
conducător care, de la început, a cerut tuturor oamenilor de bună credinţă să-1
ajute pentru ca ţara noastră să revină la normal. Să-i lăsăm liniştea şi să-i
acordăm încrederea necesare pentru a gîndi şi a putea fi în măsură să ia
hotârîrile cele mai înţelepte, pentru binele nostru al tuturora. Este deschisă
calea dialogului. Haosul nu este bun pentru nimeni în ţara noastră. Opinia
mondială, care ne-a înconjurat cu căldură după Revoluţie, ne priveşte acum cu
suspiciune şi ne socoteşte imaturi politic. Trebuie să nu pierdem încrederea în
acest for, alcătuit din oameni care, voluntar, s-au expus gloanţelor pentru ca
Revoluţia să învingă şi n-au precupeţit nici un efort pentru a nu lăsa loc
vidul de putere, deşi erau epuizaţi.
Trebuie neîntîrziat
să revenim cu toţii la o viaţă normal liniştită, la muncă serioasă şi cit mai
competentă. Să lăsăm delegaţii să intre în dialog cu cei de la care aşteptăm
rezolvarea doleanţelor noastre. Toţi declarăm că nu facem politică, dar ne
batem cu pumnul în piept că noi am putea rezolva mai bine orice problemă, îmi
face impresia că stimata colegă a moştenit bagheta magică a celor ce se erijau
în atoatecunoscători.
In Guvern sînt
oameni de specialitate, chemaţi să-şi facă datoria. Cei de rea credinţă se vor
demasca singuri şi li se va da de înţeles că nu şi-au onorat chemarea.
Consiliul a cerut
răgaz pînă la alegeri. Dar noi de la început nu am încetat să-1 hărţuirii.
Teama încă ne paraliza simţire. Prin hărţuieli continui şi lipsă de încredere
nu putem păşi pe drumul democraţiei. E de mirare cum mai pot lucra aceşti
oameni cînd îi sîcîim cu tot felul de pretenţii, mai mult sau mai puţin
oneste, veşnic suspicionaţi că uneltesc ceva, că
ascund ceva.
Lipsa de
încredere ne poate dezbina şi dezorienta. La ca bun toate acestea? Pentru a ne
expune la fel de fel de critici din partea celor care văd cu uşurinţă paiul
din ochiul altuia dar sînt incapabili de a simţi bîrna din ochiul propriu.
Au fost şi au mai
rămas multe lucruri de îndreptat şi de înfăptuit. Nimic bun nu se realizează
sub ameninţări şi grabă, aşa cum ne învaţă înţelepciunea din bâtrîni. Nu ne-am
dezbărat de realizări înainte de termen ?
Mă umple de
revoltă., atitudinea sfidătoare fată de muncă. Rog pe toţi oamenii de bună
credinţă, tineri, virstnici, de orice
naţionalitate şi religie să se întoarcă la muncă. Numai prin aportul
muncii ne vom cinsti pe
noi şi nu în ultimul rînd pe
morţii Revoluţiei, arătîndu-ne
că sîntem demni de sacrificiul lor.
Să mă scuze stimata colegă dacă eu, şi nu numai eu, socotesc că o femeie inteligentă trebuie să înţeleagă că în momentele actuale trebuie să găsim căi de consens prin dialog şi că numai prin muncă cinstită vom atenua rănile care încă ne dor. Să dăm dreptul şi celorlalţi de a-şi exprima punctul de vedere şi să nu ne înfumurăm că noi nu putem niciodată greşi. Avem un drum greu de parcurs. Paşii noştri greşiţi trebuie să-i recunoaştem ca atare şi să-i îndreptăm.
Şi eu îmi iubesc ţara. Şi
fără a vrea să fiu lipsită de modestie, trebuie să afirm că am muncit pentru
prestigiul ei, de multe ori, cu mari sacrificii. De aceea doresc, ca toţi
cei ce o iubim, să ne apropiem unii de
alţii cu înţelegere şi iubire şi să ne unim forţele pentru a nu ştirbi cu nimic prestigiul de care acum avem mare nevoie
atît pe plan intern cît şi internaţional.
Dumnezeu să ne ajute!
Prof. dr. inginer DOBRESCU
FILOFTEIA
Institutul Politehnic
"T.Vuia", Timişoara